Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 114
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea apelului penal - casat și trimis spre rejudecare prin Decizia penală nr.2211 din 19 iunie 2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală - având ca obiect " tâlhărie " promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr.218 din data de 2 aprilie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr.5241/2006.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul intimat, sistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Lipsește partea vătămată cât și partea civilă, unitate spitalicească Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. "
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind de formulat alte cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că au mai fost puse concluzii în această cauză la data de 30 octombrie 2007. Prin decizia penală nr.182 din 30 octombrie 2007 fost respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, decizie împotriva căreia Parchetul Curții de Apel Iașia formulat recurs, recurs care a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia penală nr.2211 din 19 iunie 2008, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași cu citarea legală a inculpatului intimat .
Susține procurorul că sentința penală nr.218 din 02.04.2007 pronunțată de Tribunalul Iași este nelegală și netemeinică, în mod greșit instanța dispunând achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a raportat la art.1o lit.c Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.211 alin.1, 2 lit.b, c alin.2 ind.1 lit.a, e Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c și art.40 Cod penal. În mod greșit instanța reține că în cauză nu există probe certe din care să rezulte, fără echivoc și dincolo de orice dubiu, că inculpatul ar fi participat, în vreun fel, la comiterea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași. Apreciază procurorul că fapta este dovedită prin plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul -verbal de recunoaștere din grup și alte probe administrate în cauză. În cauză au fost audiați și inculpații -, -, G, în calitate de martori. G - a declarat că inculpatul a luat telefonul părții vătămate, prin exercitarea de violențe.
Inculpatul a declarat, cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătorești, că în seara și, respectiv, în jurul orei la care a fost comisă fapta, s-a întâlnit cu ceilalți trei inculpați care au amanetat telefonul și banii obținuți i-au cheltuit împreună.
Solicită în temeiul disp.art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admiterea apelului, desființarea sentinței penele criticată și pronunțarea unei sentințe legale și temeinice, în sensul condamnării inculpatului la o pedeapsă cu închisoare în regim de detenție.
Avocat, pentru inculpatul intimat, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și a se menține ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de Tribunalul Iași.
Solicită a se observa că la dosarul cauzei nu există probe concludente, certe care să formeze convingerea că la săvârșirea faptei, deduse judecății, a participat și inculpatul.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat. Arată că nu a fost făcută o recunoaștere din grup, a fost recunoscut de cei care îl acuză din niște fotografii.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 218/02.04.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -au hotărât următoarele:
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală achită pe inculpatul,zis "", fiul lui și, născut la data de 01.01.1985 în lași, domiciliat în satul și comuna Rediu, jud. lași, fără forme legale în municipiul lași,-, jud. lași, cetățean român, fără ocupație, 1.85.01.01.22.69.29, necăsătorit, un copil minor, studii: 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, în ceea ce privește infracțiune de"tâlhărie", prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b,c și alin. 21lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 40 Cod penal (comisă la data de 23.07.2005 în dauna părții vătămate ).
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 05.03.2006, orele 23,45 - 2l.04.2006.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală revocă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, luată față de inculpatul prin încheierea Tribunalului lași din 18.04.2006 (dosar nr. 5241/2006).
Dispune a se face comunicările aferente cât privește măsura preventivă către: secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmerie, poliția comunitară, organele competente sa elibereze pașaportul și organele poliției de frontieră.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 3 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal împotriva inculpatului de către partea civilă Spitalul Cline Județean de Urgență "Sf. " lași cu sediul în lași,-, jud. lași.
Constată că partea vătămată, domiciliat în municipiul lași,-, bloc 507, se. B,. 2,. 9, jud. lași, nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal împotriva inculpatului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Executorie exclusiv în ceea ce privește măsura preventivă.
astfel, Tribunalul Iașia reținut, în esență, următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași dat în dosarul nr. 1134/P/2005 la data de 29.03.2006 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului sub acuzația săvârșirii infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b,c și alin. 21lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 40 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului faptul că, în seara zilei de 23.07.2005, împreună cu inculpații-condamnați - și G-, a deposedat, prin exercitarea de violențe, pe numitul de un telefon mobil marca Nokia 6100 în valoare de cea. 2,8 milioane lei vechi.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați, în detaliu:
a) inculpatul ( 14), care apoi a fost reaudiat ( 137-138);
b) partea vătămată (16), care apoi a fost reaudiată ( 134);
c) martorii propuși de acuzare ori din oficiu: ( 135-136), -- ( 139-140) și.OG Ceilalți doi martori din lucrări ( - și ) nu au putut fi audiați, în ciuda repetatelor diligente depuse de instanță (fiind plecați ori mutați de la domiciliile cunoscute), în privința lor constatându-se imposibilitatea audierii.
La dosarul cauzei a fost atașat atât dosarul nr. 9023/2005 al Tribunalului lași în care s-a pronunțat sentința penală nr. 154/07.03.2006, menținută prin decizia penală nr. 32/MF/04.05.2006 a Curții de Apel lași și rămasă definitivă prin nerecurare (prin care au fost condamnați inculpații - și G- pentru participarea la săvârșirea aceleiași infracțiuni imputate și inculpatului ), cât și o copie a acestei sentințe ( 17-24).
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași, din data de 26.09.2005, dat în dosarul nr. 920/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților -, pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. 1,2, lit. b și c alin. 21, lit. a și e Cod penal cu aplic. art. 75 lit. c și art. 37 lit. a Cod penal, și G pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. 1,2, lit. b și c alin. 21, lit. a și e Cod penal cu aplic. art. 99 și urm. penal, reținându-se în sarcina acestora că, în seara de 23/07.2005, în jurul orelor 23,00, în timp ce se aflau în loc public, împreună cu altul, prin violență, au deposedat pe partea vătămată de un telefon mobil, marca " 6100", în valoare de 2.800.000 lei. Prin același rechizitoriu s-a mai dispus și disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe învinuitul și continuarea cercetărilor în vederea identificării și audierii acestuia, în legătură cu participarea la comiterea aceleiași fapte. Prin sentința penală nr. 154/07.03.2006 pronunțată de Tribunalul lași în dosarul nr. 9023/2005, inculpații și G au fost condamnați la pedepse cu închisoarea cu executarea în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii pentru care au foc trimiți în judecată. în considerentele acestei sentințe s-a reținut, în esență, că în seara de 23/07.2005, inculpații - și G-, în jurul orelor 23,00, în timp ce se aflau în loc public, împreună cu, prin violență, au deposedat pe partea vătămată de un telefon mobil, marca "Nockia 6100", în valoare de 2.800.000 lei.
La primul termen de judecată din 18.04.2006, după ce partea vătămată și-a retractat declarația din cursul urmăririi penale, arătând că a făcut o confuzie cu ocazia recunoașterii din grup a inculpatului și că acesta nu a participat la comiterea infracțiunii reclamate de ea, prin încheiere, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul a fost pus în libertate la data de 21.04.2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În seara de 23.07.2005, în jurul orelor 22,00, partea vătămată (în vârstă de 26 de ani la data faptei; acesta este o persoană care prezintă anumite deficiențe de auz și poartă aparat auditiv) se afla în zona din mun. lași, în apropierea restaurantului "Mc.. La un moment dat, a observat două tinere, respectiv pe numitele -- și - și, bănuind că sunt prostituate, a abordat-o pe prima propunându-i să întrețină raporturi sexuale.
Martora -- a solicitat și primit de la partea vătămată suma de 1.500.000 lei, dar i-a spus părții vătămate să aștepte pentru a vorbi și cu "șeful" ei, sens în care s-a deplasat pe terasa unui bar din imediata apropiere, a mers la o masă unde se aflau 5-6 tineri, printre care inculpații -, G-, zis "" și inculpatul și a vorbit cu unul din aceștia.
Inculpatul era însoțit de un tânăr (despre care martorul a susținut că este cumnatul inculpatului și se numește "" ( 61 ) și stătea la aceiași masă pe terasa barului " " împreună cu martorul (ce era concubinul numitei -- ), precum și cu inculpații-condamnați - și G-.
După circa. 5 minute de așteptare, partea vătămată s-a deplasat la masa respectivă și a solicitat sa-i fie restituită suma de bani, întrucât nu mai dorește să întrețină relații sexuale.
Unul dintre tinerii de la masă, a încercat să o convingă pe partea vătămată să nu renunțe la intenția sa de a întreține relații sexuale cu respectiva prostituată.
În acest timp, de la masă s-au ridicat inculpații-condamnați - și G-, care s-au apropiat de partea vătămată, iar inculpatul-condamnat - i-a spus părții vătămate, să-l însoțească în scara unui bloc din apropiere, spunându-i că acolo o va găsi pe prostituată.
Partea vătămată a acceptat sa-i însoțească pe inculpații-condamnați și împreună și cu un al treilea tânăr ce se afla la masă cu aceștia (persoană cu privire la care nu s-a putut stabili, fără echivoc, cine anume era) s-a deplasat spre blocul indicat, respectiv blocul L4-5, situat pe str. -.
Inculpatul-condamnat - a intrat primul în scara blocului, fiind urmat de partea vătămată, de inculpatul-condamnat G și de cel de-al treilea tânăr.
În scara blocului, inculpatul-condamnat -, sub pretextul că o va suna pe prostituată, i-a cerut părții vătămate telefonul mobil. Aceasta i I-a înmânat, iar inculpatul-condamnat uaî ncercat să formeze un număr, dar nu a reușit și a dat telefonul celorlalți doi tineri care îl însoțeau.
În acest moment, partea vătămată a realizat că cei trei intenționează sa-i sustragă telefonul și a încercat să-l smulgă din mâna unuia dintre ei, dar nu a reușit, mai ales că, în același timp, a fost lovită cu pumnul în zona feței de către unul dintre agresori, împrejurare în care partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut.
Atunci, cei doi inculpați-condamnați și cel de-al treilea tânăr ce-i însoțea au început să o lovească pe partea vătămată cu pumnii și cu picioarele peste tot corpul, după care au fugit din scara blocului, abandonând-
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni corporale, motiv pentru care a fost internată la Spitalul Clinic de Urgențe "Sf. " lași.
Conform foii de observație clinică, partea vătămată a prezentat la internare diagnosticul de "fractură ocluzo-facială transversală joasă, contuzie inferioară și superioară, expulsie dentară 21 și fractură coroană penetrantă 22", însă nu sa mai prezentat pentru a fi examinată din punct de vedere medico - legal, motivat că nu dispune de veniturile necesare.
După comiterea faptei, inculpații-condamnați - și G- s-au deplasat cu un taxi (autoturism ce nu a fost identificat în cursul cercetărilor) în complexul studențesc din lași, cu intenția de a amaneta telefonul mobil sustras de la partea vătămată.
La casa de amanet " " aparținând "" lași cei doi au întâlnit un tânăr, pe care nu îl cunoșteau, identificat ulterior ca fiind martorul, pe care, sub amenințare, l-au determinat să amaneteze telefonul pe numele său pentru suma de 1.400.000 lei.
Martorul - ( 45-46 ) a arătat că, în acea seară, s-a dus cu prietenul său, martorul la OG o discotecă din complexul studențesc. Pentru că nu avea banii necesari pentru a intra în discotecă, împreună cu prietenul său a mers la casa de amanet " " pentru a-și amaneta un lănțișor de aur. După ce a intrat în casa de amanet - a mai arătat martorul - din urma sa au venit doi tineri, din care unul i-a cerut sub amenințare să amaneteze un telefon pe numele său. A acceptat, iar contractul a fost încheiat pe numele său, banii obținuți dându-i celor doi, care au plecat. Martorul a recunoscut după fotografie pe inculpatul-condamnat G ( 47-49 ), ca fiind unul din cei doi tineri.
Susțineri aproape similare a făcut și martorul.OG După fotografie, acest martor l-a recunoscut tot pe inculpatul-condamnat G ( 52-54 ), ca fiind unul din cei doi tineri. în cursul judecății, cu prilejul audierii sale, martorul a arătat că nu poate spune, cu certitudine, dacă inculpatul (a cărei fotografie - aflată la dosar - i-a fost prezentată) este vreunul dintre tinerii cu care s-au întâlnit la casa de amanet.
Se observă că nici unul din martorii - și nu OG l-au indicat sau recunoscut pe inculpatul ca fiind vreunul dintre tinerii cu care s-au întâlnit la casa de amanet.
Banii obținuți au fost împărțiți de inculpații-condamnați - și G-, împreună, se pare, și cel de-al treilea participant.
Inculpații-condamnați - și G s-au deplasat în zona Podu de din municipiul lași și au intrat în scara unui bloc. Aici au fost găsiți de către martora --.
Aceasta, motivat de faptul că în aceeași seară, concubinul ei, martorul a fost ridicat de către organele de poliție pentru cercetări în legătură cu fapta reclamată de partea vătămată, i-a căutat pe aceștia cu un taxi, condus de martorul prin oraș, găsindu-i în zona Podu de. Acolo i-a întrebat pe cei doi inculpați-condamnați ce s-a întâmplat, ocazie cu care a aflat de la aceștia că l-au bătut pe tânărul care a dorit să întrețină relații sexuale cu ea, și i-au sustras telefonul mobil, pe care l-au amanetat. Martora -- Ie-a cerut celor doi inculpați să meargă să ridice telefonul de la casa de amanet, pentru a-l preda organelor de poliție. Astfel, cei trei (martora, și ) cu un taxi condus de același martor s-au deplasat la casa de amanet și au răscumpărat telefonul, cu intenția declarată a sus-numitei de a-l preda organelor de poliție, pentru a determina eliberarea concubinului său.
Cu toate acestea, numita -- nu a predat telefonul, întrucât concubinul său fusese eliberat de poliție, ci l-a vândut inculpatului-condamnat Gh. pentru suma de 800.000 lei (în declarațiile sale, martora și-a motivat nepredarea telefonului la poliție prin aceea că s-ar fi putut crede, eronat, că nu era străin de sustragerea acestuia, cu toate că el nu avea nici o implicare), care a doua zi l-a vândut, la rândul său, unei persoane necunoscute.
În cursul judecății, martora a confirmat că a stat la aceiași masă, la barul " ", cu concubinul ei, și inculpații - condamnați - și Tot în cursul judecății, martora a declarat că nu l-a văzut în acea zi deloc pe inculpatul, nici măcar la masa de la barul " " ( 140 - dosar instanță). în toate celelalte declarații ale sale martora nu a făcut nici o referire la inculpatul.
Nici martora ( 71-73 ) nu a făcut nici o referire la prezența inculpatului în aceea seară, în zona. Ea a susținut că pe terasa barului " " i-a văzut doar pe "", pe și pe concubinul acesteia, precum și pe un tânăr ce avea un tricou (la fel cu cel purtat de partea vătămată).
Martorul a arătat ( 74-79 ) că în acea seară se afla cu taxiul în zona restaurantului "MC. ", de la gară și aștepta clienți. în mașina lui s-a urcat martora pe care o știa după apelativul de "", care i-a cerut să o ducă în zona Podu de. Acolo, aceasta a luat doi tineri, cărora, în mașină, Ie-a reproșat că i-au rupt dinții din gură unui băiat doar pentru un telefon. A mers cu cei trei la o casă de amanet din complexul studențesc. După cea. 7-8 minute toți trei au revenit la mașină, martora având un telefon mobil în mână. Au plecat apoi în zona Podu de unde cei doi tineri au coborât, iar pe martora a dus-o la sediul Secției a ll-a Politie. A arătat martorul că a aflat cu acea ocazie că unul din tineri se numea "", iar altul. Martorul l-a recunoscut după fotografie pe inculpatul-condamnat G- ( 80-82 ), ca fiind unul din cei doi tineri. El nu a făcut nici o referire la inculpatul ori la vreun al treilea tânăr.
Martorul, în declarațiile sale, a susținut că în acea seară se afla la o masă pe terasa barului " " împreună cu inculpații-condamnați - și G, cu inculpatul și un cumnat de al acestuia (pe nume "") și consumau câte o bere. La un moment dat, la masa lor a venit concubina sa, martora (ce era însoțită de -) care i-a comunicat că un băiat dorește să întrețină relații sexuale cu ea contra unei sume de bani. Acel băiat a venit și la masa lor pentru a se interesa de serviciile concubinei sale. Aflând tariful solicitat, tânărul a plecat pentru a face rost de bani. Din urmă, el cu concubina sa, și cu martora au plecat la o alimentară din zonă pentru a-și cumpăra de mâncare. Când s-a întors a aflat că tânărul respectiv fusese lovit și i se luase telefonul, iar poliția îl căuta și pe el pentru cercetări. A fost condus la secție în acest scop. A fost eliberat în aceiași seară, aflând de la concubina sa că cei care au tâlhărit partea vătămată sunt "" și.
ici un martor nu-l indică pe inculpatul ca fiind implicat în vreun fel în comiterea faptei. Numai martorul confirmă doar că și acesta a stat la masă cu el pe terasa barului " ".
După comiterea faptei, partea vătămată a susținut constant că, în acea seară, de 23.07.2005, a fost agresată de trei tineri care, prin acțiuni conjugate i-au sustras telefonul mobil. Pe data de 02.08.2005, partea vătămată i-a recunoscut din grup de persoane ( 31-39 ) pe inculpații-condamnați - și G ca fiind doi din cei trei tineri care au tâlhărit-
În cauza penală în care au fost cercetați, judecați și condamnați, inculpații-condamnați - și G au avut o poziție procesuală necorespunzătoare, declarațiile acestora fiind oscilante pe tot parcursul procesului penal și nesincere. De altfel, acest lucru a fost reținut și de Tribunalul lași în sentința de condamnare a lor.
Astfel, inculpatul - a recunoscut comiterea faptei cu prilejul primelor declarații date în faza de urmărire penală, precizând că după ce i-a fost luat telefonul părții vătămate, aceasta a fost lovită, într-o scară de bloc, într-o primă fază de ceilalți doi ( și ), după care a lovit-o și el cu piciorul.
Cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, acest inculpat și-a schimbat declarațiile, arătând că doar el și numitul au participat la sustragerea telefonului și la exercitarea violentelor fizice.
Și această din urmă variantă a fost schimbată cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești, când l-a indicat ca autor doar pe numitul, el și celălalt inculpat mergând cu acesta doar pentru amanetarea telefonului.
Audiat ca martor în această cauză, și-a modificat iarăși susținerile arătând că: nculpatul minor G- a adoptat aceeași poziție oscilantă pe parcursul procesului penal, indicând, în faza de urmărire penală, ca autori pe ceilalți doi amici ai săi, respectiv pe inculpatul și pe numitul, împreună cu cumnatul acestuia din urmă ( 110 ) a recunoscut însă participarea sa, alături de ceilalți doi la amanetarea telefonului.
În faza cercetării judecătorești, într-o primă declarație, inculpatul minor a precizat că doar numitul i-a luat telefonul părții vătămate prin exercitarea de violențe, după care a revenit și a precizat că-și menține declarațiile din faza de urmărire penală, învederând instanței că la prima declarație a fost amenințat de către inculpatul.
Audiat ca martor în această cauză, G- și-a modificat iarăși susținerile arătând că îl cunoaște pe inculpatul către care avea o datorie și cu care se întâlnise anterior într-un parc, acesta lovindu-l pentru că nu-i restituise întreaga sumă datorată. De aceea a susținut inițial că și inculpatul ar fi participat la comiterea faptei, deși acest lucru nu este real.
Se observă că declarațiile inculpaților-condamnați - și G privitoare la participarea la comiterea faptei și a inculpatului sunt oscilante și contradictorii. Nu rezultă clar eventuala contribuție a acestui inculpat, iar, în ultimele lor declarați, aceștia categoric orice implicare a lui la comiterea faptei.
După cum s-a arătat mai sus, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași, din data de 26.09.2005, dat în dosarul nr. 920/P/2005, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților - și G-, s-a mai dispus, totodată, disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe învinuitul și continuarea cercetărilor în vederea identificării și audierii acestuia.
Până la acel moment, singurele mijloace de probă care conturau o posibilă implicare a acestuia în comiterea infracțiunii de "tâlhărie" erau declarațiile coinculpaților și și declarația martorului, care confirma doar faptul că, într-o primă fază, acesta stătuse la aceiași masă cu el.
După disjungerea cauzei, existând indicii că inculpatul se sustrage urmăririi penale, a fost dat în urmărire generală. Printr-o ordonanță din 10.02.2006 procurorul a luat față de învinuitul măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pentru 30 de zile. Inculpatul a fost depistat și reținut în noaptea de 05/06.03.2006. Pe data de 06.03.2006 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat, iar în aceiași zi, prin încheierea Tribunalului lași pronunțată în dosarul nr. 3103/2006 s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 40/U/06.03.2006.
Anterior, în aceiași zi de 06.03.2006, s-a efectuat o recunoaștere din grup de persoane a inculpatului, în prezența a doi martori asistenți (care au dat declarații în legătură cu cele observate) de către partea vătămată, care l-a indicat pe acesta ca fiind unul din cei trei tineri care l-au tâlhărit în seara de 23.07.2005. S-a întocmit un proces-verbal în acest sens și o planșă foto. Analiza acestora relevă că recunoașterea din grup nu s-a făcut tocmai procedural, întrucât grupul de persoane a fost format din inculpat și alți doi tineri care erau mult mai înalți ca el și cu un alt ten al feței. Astfel, se observă cu ușurință că inculpatul (care este de etnie rromă) este singura persoană brunetă din grup, fiind și mult mai scund decât ceilalți. Pentru o corectă recunoaștere din grup s-ar fi impus ca toate persoanele să aibă trăsături fizice aproximativ la fel.
Inculpatul a contestat actul procedural al recunoașterii din grup, tocmai pentru aceste considerente, dar și pentru că partea vătămată l-ar fi văzut, în prealabil, în biroul unui polițist.
Aceste nereguli s-au confirmat în cursul judecății, când partea vătămată, în două rânduri, în mod repetat, a declarat, fără echivoc, că a făcut o confuzie și că nu inculpatul (prezent în sala de judecată) este cel de-al treilea tânăr care a participat la tâlhărirea sa. Declarațiile sale categorice de la termenele de judecată din 18.04.2006 ( 16) și 03.10.2006 ( 134) sunt elocvente în acest sens. Deși partea vătămată prezintă - așa cum s-a arătat - anumite deficiențe de auz, aceasta (purtând aparat auditiv) a putut comunica cu ușurință cu instanța, auzind și răspunzând clar și categoric la întrebările puse, a căror semnificație Ie-a înțeles. La data de 03.10.2006, partea vătămată a precizat expres că nici (prezent în sala de judecată) nu este cel de-al treilea tânăr care a participat la tâlhărirea sa, precum și că, pe acesta, nu l-a văzut în aceea seară în zona.
În cauză, nu s-au mai făcut alte recunoașteri din grup de persoane ori după fotografie a inculpatului de alte persoane (respectiv de martori sau coinculpați).
Inculpatul a negat constat orice implicare în comiterea faptei imputate.
În cursul urmăririi penale a arătat că îi cunoaște pe inculpații și, iar în seara zilei de 23.07.2005 s-a întâlnit cu aceștia la un bar din zona pentru a recupera o datorie de la unul din ei. După cea. 15 minute a părăsit barul și nu știe nimic de împrejurările în care a fost tâlhărită partea vătămată pe care nu o cunoaște. A mai arătat inculpatul că este în relații de dușmănie cu inculpatul, zis "" și că nu s-a sustras de la urmărirea penală.
Susțineri similare, inculpatul a făcut și cu ocazia audierii de către un judecător (dosar nr. 3103/2006) premergător arestării sale preventive.
Și în cursul judecății, inculpatul a negat comiterea faptei imputate, făcând, în esență, aceleași susțineri. A precizat că s-a întâlnit cu cei alți inculpați în stradă în zona, în același scop. fiind, inculpatul a arătat că s-a întâlnit cu cei doi inculpați la barul "a " din zona, unde a mers pentru a-și recupera o datorie de la inculpatul. În bar, se mai afla și martorul. El a mers acolo însoțit de concubina sa, - și a stat cea. 10 minute. Nu a văzut-o în aceea seară pe martora, pe care o știe din vedere. Cât a stat în bar nu a văzut-o pe partea vătămată. Când a plecat din bar, plecase deja.
Nici un martor nu a indicat implicarea inculpatului;în vreun fel, în comiterea faptei. Singurele mijloace de probă care au indicat, la un moment dat, o anume implicare a inculpatului în săvârșirea infracțiunii sunt declarațiile coinculpaților și (care, însă sunt oscilante, contradictorii și au fost retractate, necoroborându-se și cu alte mijloace de probă) și proces ui-verbal de recunoaștere a inculpatului din grup de persoane de către partea vătămată în cursul urmăririi penale (aceasta revenind însă, în cursul judecății, și precizând că a făcut o confuzie și că inculpatul nu a participat la comiterea infracțiunii în dauna sa).
Alte mijloace de probă elocvente nu mai există în cauză. Iar cele menționate anterior, dincolo de viciile menționate și de elementele analizate care le lipsesc de valoare probantă, nu constituie probe certe de vinovăție, ci doar indicii care nu sunt suficiente. nu constituie însă probe certe. într-adevăr,in dubio pro reo(orice dubiu profită inculpatului).
toate persoanele audiate în cauză au confirmat că împreună cu inculpații și, la aceiași masă, s-a mai aflat un al patrulea tânăr care nu a fost identificat și despre care, aceștia au susținut inițial că ar fi participat și el la comiterea faptei. Este posibil ca acestea să fie cel de-al treilea participant la care s-a referit partea vătămată.
Pe de altă parte, faptul că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, faptul că are antecedente penale ori că în declarațiile sale (constant de negare a faptei) există mici inadvertențe nu pot constitui nici ele probe certe, ci cel mult simple supoziții ori indicii, care nu sunt suficiente.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există probe certe că inculpatul ar fi participat la săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b,c și alin. 21lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 40 Cod penal (comisă la data de 23.07.2005 în dauna părții vătămate ), tribunalul, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, urmează să dispună achitarea acestuia (pe motiv deci că nu el a comis fapta).
În termenul prevăzut de art. 363 alin. 1 Cod procedură penală hotărârea a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și apelul, Parchetul susține că instanța de fond a apreciat greșit probatoriul cauzei - cu referire la declarația părții vătămate și recunoașterea din grup pe care acesta a făcut-o, declarațiile martorilor indirecți: -, OG, -, și, declarațiile inculpaților din faza urmăririi penale și din instanță.
Se solicită reaprecierea probelor care - în argumentarea Parchetului - fac pe deplin dovada vinovăției inculpatului și pe fond condamnarea acestuia pentru fapta de tâlhărie descrisă în actul de trimitere în judecată.
Prin decizia penală nr. 182/30 octombrie 2007 Curtea de Apel Iașia respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și a menținut sentința penală nr. 218 din 02 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iașia fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală prin Decizia nr. 2211/19 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-.
A casat decizia penală nr. 182/30 octombrie 2007 Curții de Apel Iași iar cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelului.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În pronunțarea acestei decizii, s-a reținut că la data de 30 octombrie 2007 când a fost soluționat apelul procurorului, intimatul-inculpat a lipsit, acesta fiind citat doar la adresele indicate și prin afișare la Consiliul Local I în condițiile în care acesta se afla încarcerat încă din data de 12 iunie 2007 la Penitenciarul Iași, într-o altă cauză.
Cum instanța de apel a judecat calea de atac în lipsa intimatului arestat iar prezența sa era obligatorie, a pronunțat o decizie cu încălcarea dispozițiilor art. 314 Cod procedură penală ce se sancționează cu nulitatea absolută în condițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Astfel, motivul de recurs reformulat oral de către reprezentantul Ministerului public este fondat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 5 din Codul d e procedură penală.
În rejudecare:
Inculpatul-intimat a fost citat la locul de detenție - Penitenciarul Iași - și a fost prezent la judecata apelului fiindu-i desemnat apărător din oficiu.
La termenul din 18 septembrie 2008 inculpatul a fost interpelat în condițiile stabilite de art. 378 alin. 1 ind. 1 din Codul d e procedură penală cu privire la ascultarea sa având în vedere că instanța de fond nu a pronunțat împotriva acestuia o hotărâre de condamnare.
Inculpatul a precizat că-și menține declarațiile date în faza de urmărire penală și la judecata de fond și că nu înțelege să facă și alte relatări suplimentare.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate de procuror cât și din oficiu, Curtea constată că apelul de față este nefondat.
În speță instanța de fond procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, conform art. 63 Cod procedură penală.
Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a negat orice implicare a sa în comiterea faptei.
Inculpații condamnați - și G au avut o poziție procesuală necorespunzătoare și au fost oscilanți în declarațiile lor.
Gh. a indicat inițial ca autori ai faptei pe și pentru ca în cea de a doua declarație să susțină că numai comis fapta. Audiat ca martor în proces, G- și-a modificat declarațiile și a susținut că și au sustras telefonul victimei, negând orice implicare infracțională a inculpatului, pe care l-a indicat ca participant în primele declarații, pe fondul stării de furie provocată de nerestituirea unei sume de bani pe care i-o datora.
În primele declarații - susține că atât el cât și inculpatul au participat la deposedarea prin violență a părții vătămate de bunuri, pentru ca ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, să nege participația sa, susținând că ar fi comis singur această faptă.
Cert este că versiunile prezentate de inculpați în declarațiile date nu pot forma convingerea participației penale a inculpatului.
Mai mult decât atât și partea vătămată a prezentat versiuni diferite cu privire la implicarea inculpatului.
În primele declarații partea vătămată a susținut constant că a fost agresat de trei tineri, care la data de 23 iunie 2005, prin acțiuni conjugate i-au sustras telefonul mobil.
La data de 2 august 2005, partea vătămată i- recunoscut pe și (fila 31 - 39 urmărire penală) ca fiind două din cele trei persoane care au tâlhări-o, dar nu i s-a cerut la acea dată să identifice și pe cel de al treilea participant.
Existând indicii (declarațiile lui și inculpați în cauză ce au făcut obiectul dosarului 9023/2005 în care au fost judecați pentru fapta imputată și lui, precum și declarațiile martorului, care a afirmat că inculpatul a stat la masă cu el pe terasa barului " ") cu privire la participația inculpatului acesta a fost dat în urmărire generală la data de 10 februarie 2006.
La 6 martie 2006 s-a efectuat o recunoaștere dintr-un grup de persoane a inculpatului, partea vătămată indicându-l pe inculpatul ca participant la tâlhărie. S-a întocmit un proces verbal în prezența a doi martori asistenți. Pentru o corectă recunoaștere din grup, s-ar fi impus ca persoanele să aibă trăsături fizice aproximativ la fel. Or, cu acea ocazie au fost prezentate și alte persoane, doi tineri cu mult mai înalte și cu alt tip de ten. Inculpatul a contestat acest act procedural, invocând acest aspect și faptul că partea vătămată l-ar fi văzut în prealabil în biroul unui polițist.
La instanța de fond partea vătămată a declarat repetat, fără echivoc, că a făcut o confuzie și nu inculpatul este cel de-al treilea participant la tâlhărie.
Aceeași poziție a avut-o partea vătămată și în fața instanței de apel, când a fost reaudiată.
În ce privește declarațiile martorilor în mod just instanța de fond coroborându-le cu celelalte probe a apreciat că nu formează convingerea participației penale inculpatului. Martorul este singurul care face referire la inculpatul, relatând că, într-o primă fază stat la aceeași masă cu el.
Așa fiind, soluția instanței de fond de achitare a inculpatului apare ca temeinică și legală.
Alte mijloace de probă elocvente nu mai există în cauză, iar cele examinate nu constituie probe de vinovăție, ci doar indicii care nu sunt suficiente, îndoiala care rămâne fiind echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, ce conduce la achitarea inculpatului.
Prezumția de nevinovăție este o garanție procesuală cu caracter constituțional acordată celui acuzat de săvârșirea unei infracțiuni și transpune în practică cerința conform căreia nici o persoană nu poate fi trasă la răspundere decât pe bază de probe. Or, în cauză nu există probe care să formeze convingerea că inculpatul este autor al faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. "b" din Codul d e procedură penală, apelul declarat de procuror se va respinge ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 100 lei către Baroul Iași reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 218 din 2 aprilie 2007 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 250 lei, din care suma de 100 lei onorariu apărător oficiu va fi suportată din fondurile, rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
03.11.2008
2 ex.-
CURTEA DE APEL IAȘI
Dosar nr-
Emisă la data de 04.11.2008
Către,
PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ
Vă comunicăm alăturat copie după decizia penală nr.114 din 16.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul cu numărul de mai sus spre ai-i fi înmânată de luare la cunoștință inculpatului, fiul lui și, născut la data de 01.01.1985, în prezent deținut în unitatea dvs.
Președinte, Grefier,
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Iulia Elena Ciobanu
