Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 116/2008
Ședința publică de la 24 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale numărul 111/A din 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal și asistat de avocat KO- ales, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că inculpatul recurent a depus la dosar un înscris întitulat "caracterizare".
S-a procedat la audierea inculpatului, răspunsurile acestuia fiind consemnate separat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentanta parchetului arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat Ko-adislau, solicită admiterea recursului așa cum este formulat în scris.
În drept invocă disp. art. 385/15 al.2 lit. d cod pr. penală și disp. art. 385/9 al.1 pct. 17 cod pr. penală și susține că instanța a făcut o greșită încadrare a faptei, întrucât inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit. c cod penal.
Solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale, ținând seama de faptul că inculpatul este un bun familist, este singurul întreținător de familie, are o bună caracterizare făcută de organele administrative locale, astfel că pedeapsa aplicată este mult prea aspră și se impune reducerea ei.
Reprezentanta parchetuluisolicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică hotărârea atacată. Cu privire la încadrarea juridică a faptei, apreciază că aceasta este corectă așa cum rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză, inculpatul făcându-se vinovat de fapta care i se reține în sarcină, iar cu privire la individualizarea pedepsei de asemenea este corectă, ținând seama de împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit faptele, de pericolul concret al faptelor săvârșite, astfel că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt susține că nu este vinovat de fapta care i se reține în sarcină.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 117/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr- în baza art. 211 al 1, 2 lit. c Cod penal fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate .
În baza art. 211 al 1, 2 lit. c Cod penal fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate .
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. teza II și Cod penal.
În baza art. 14 Cod pr. pen. 346 Cod pr. pen. fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 650 lei daune materiale.
S- luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S- făcut aplicarea art. 189, 191 al 1 Cod pr. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță reținut ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că la data de 05.12.2006 în timp ce se afla pe bd. - din mun. A i- smuls din mână părții vătămate un telefon mobil.
Ulterior, la data de 13.03.2007, în timp ce se afla pe bd. - din mun. A inculpatul i-a smuls din mână părții vătămate telefonul mobil, pe care ulterior refuzat să i- restituie.
În drept s- reținut că faptele inculpatului astfel cum au fost descrise și dovedite cu mijloace de probă administrate în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al 1, 2 lit. Cod penal ( 2 infracțiuni ).
În baza acestor texte de lege s- dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Procedându-se la aplicarea pedepselor accesorii au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. teza II, Cod penal.
Sub aspectul laturii civile cauzei pentru prejudiciul material cauzat părții civile fost obligat inculpatul la despăgubiri civile.
S- luat act că partea vătămată nu s- constituit parte civilă prejudiciul fiind recuperat.
Împotriva acestei hotărâri declarat apel în termenul legal statuat de art. 363 Cod pr. pen. inculpatul aducându- critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând astfel adoptarea unei soluții de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. Cod penal, art.11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. b /1 Cod penal, art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. d, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată executării.
Prin decizia penală nr. 111/A din 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția penală în dosar nr- s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, pe considerentul că starea de fapt reținută de prima instanță este legală și temeinică, inculpatul fiind corect condamnat pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, raportat la probele administrate cauzei. Relevante sub aspectul vinovăției inculpatului au fost menționate depozițiile martorilor oculari și, declarații ce se coroborează cu declarațiile constante ale părțile vătămate.
Și sub aspectul modalității de executare a pedepsei, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, raportat la modul și mijloacele de comitere a faptelor, iar raportat la soluția pronunțată s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală în ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
Împotriva acestei decizi penale a formulat recurs în termen, nemotivat prin cererea de declarare a recursului inculpatul.
La termenul de judecată din 3 2008 inculpatul recurent, prin apărătorul ales a depus la dosar motivele scrise de recurs, susținând că hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice, întrucât au reținut o greșită încadrare juridică faptelor, inculpatul făcând un schimb de bunuri și fapta sa nu constituie nici infracțiunea de tâlhărie și nici de înșelăciune.
În drept, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct.17 Cod procedură penală.
La termenul de judecată din 24 2008 inculpatul a depus la dosar o caracterizare din partea Primăriei, jud. I ( 23-24 ).
În susținerea orală a motivelor de recurs recurentul inculpat, personal și prin apărătorul ales a completat motivele scrise de recurs invocând greșita individualizare a pedepsei aplicate, solicitând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului și ca o consecință reducerea pedepsei aplicate.
Examinând recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 alin.1 pct.18 și 14 Cod procedură penală, Curtea de apel apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, așa cum s-a solicitat și s-a pus în discuție, la instanța de fond, în raport cu situația de fapt reținută.
Astfel, Curtea de apel consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală cu privire la aprecierea probelor, constatându-se că faptele inculpatului, care la data de 5 decembrie 2006 și, respectiv, 13 martie 2007, în loc public, a smuls din mâna părților vătămate minore și, respectiv, telefonul mobil, iar apoi a refuzat să-l restituie, amenințându-le cu acte de violență, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv, conținutul incriminator a două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. c) Cod penal, aflate în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) Cod penal.
Cu alte cuvinte, examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului inculpat ce vizează încadrarea juridică a faptei, Curtea reține că probele au fost evaluate corect, așa încât, atât situația de fapt precum și încadrarea juridică sunt corespunzătoare activității infracționale desfășurate de inculpați, dar și în deplin acord cu prevederile textelor de încriminare reținute, inculpatul fiind corect condamnat pentru săvârșirea în calitate de autor a două infracțiuni de tâlhărie.
Apărările inculpatului prin care a încercat să se disculpe și să acrediteze ideea că în realitate a avut loc un schimb de bunuri au fost corect apreciate ca neîntemeiate și înlăturate de prima instanță. Este stabilit fără dubiu că partea vătămate minore, și, au fost deposedate de telefonul mobil de către recurentul inculpat.
Prin coroborarea declarațiilor date de părțile vătămate minore, și, în prezența reprezentantului legal, în cursul urmăriri penale și în fața instanței de fond ( 14,15-16, 17,18, 19-20, 21, 22 ds. parchet, 61 ds. fond) în care au descris în amănunt modul în care inculpatul i-a acostat și le-a smuls telefonul mobil din mână și apoi la solicitarea acestora de a le restitui bunul inculpatul i-a amenințat cu acte de violență, respectiv, că-l "taie cu lama" pe partea vătămată și că-l "va " pe partea vătămată, cu declarațiile martorilor și ( 2829, 30-32 ds. parchet, 86, 87 ds. fond), primul, relatând că era împreună cu partea vătămată când inculpatul i-a smuls părții vătămate telefonul din mână și i-a amenințat că în cazul în care îl vor urmări îi va tăia cu lama, fapt pentru care fiindu-le frică nu l-au urmărit, iar cel de-al doilea, că îl însoțea pe partea vătămată când au fost acostați de către inculpat și acesta i-a smuls telefonul mobil din mână părții vătămate, după care inculpatul i-a amenințat cu bătaia dacă îi mai cere să-i restituie telefonul, a fost infirmată poziția de nerecunoaștere a faptelor comise, dovedindu-se, dimpotrivă vinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, în concurs real.
Astfel, Curtea de apel consideră că între percepția materialului probator administrat și soluția pronunțată de instanța de apel există o deplină concordanță, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 din Codul d e procedură penală.
De asemenea, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate pentru fiecare dintre faptele comise a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social destul de ridicat al faptelor comise, de circumstanțele reale în care acestea au fost săvârșite, respectiv într-un loc public, asupra a doi minori, în vârstă de 14 și, respectiv, 17 ani, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, este fără ocupație, are o relație de concubinaj, din care au rezultata 3 copii, nu are antecedente penale.
Prin cuantumurile pedepselor aplicate, sub minimul special, urmând ca în baza dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, în regim de detenție, s-a apreciat just că numai aceasta poate să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și educative, dându-i posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive.
În raport cu cele menționate, nu poate fi avută în vedere nici critica recurentului inculpat, în sensul reducerii pedepsei aplicate, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural criteriile specifice individualizării judiciare, în stabilirea pedepsei aplicate, așa încât nu este aplicabil nici cazul de casare invocat, respectiv, art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală.
Curtea de apel apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele.
Totodată, verificând hotărârea atacată nu a constatat nici existența vreunui motiv de casare ce ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, Curtea de apel, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.111/A din 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat numitul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.111/A din 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. 2 ex/11.12.2008
apel,
fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.116/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.111/A din 2 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.
Obligă pe numitul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Ss - - - ss - - ss - -
Pentru conformitate,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif
