Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 12/
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Irina Vicepreședintele Curii de APEL GALAȚI
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr.284/A/17.06.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 1996/17.11.2008 a Judecătoriei Galați, privind pe inculpații, și.
La apelul nominal au răspuns inculpații, asistată de avocat, asistat de avocat și asistat de avocat, lipsă fiind, partea vătămată -, părțile resp.civ. -, (), reprezentanții-legali -, -, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați și Consiliul Local
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La solicitarea instanței, inculpatului precizează nu are cartea de identitate sa. Întrebat fiind, despre datele de stare civilă, inculpatul arată că este fiul lui și născut la 16.11.1992, în
S-a procedat la identificarea inculpaților în baza - seria -./- CNP-- și în baza - seria -/-- CNP--.
Apărătorul inculpatei depune la dosar o serie de acte, respectiv: un contract de muncă, o caracterizare din partea numitei și o caracterizare de la Asociația de locatari. Prezintă și d-nei procuror, spre vedere, actele depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Publicarată că prin sentința penală nr.1996 din
17.11.2008 a Judecătoriei Galați au fost condamnați inculpații, și la câte o pedeapsă cu închisoarea. În apel, s-a modificat această sentință în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii săvârșită de către inculpatul, respectiv s-a reținut infracțiunea de tâlhărie în formă consumată în loc de tentativă.
Față de cuantumul pedepselor și modalitatea de executare stabilită de instanțe consideră că hotărârile pronunțate sunt netemeinice.
S-a reținut în fapt că în seara zilei de 12.03.2008 inculpații și, în jurul orei 20,00, cu ajutorul prealabil al inculpatei, care a determinat-o pe partea vătămată să urmeze un anumit traseu, pentru a merge acasă, prin exercitarea de amenințări și violențe într-un loc public, între blocurile 3 - 4 din cartierul II din G, având fața acoperită au atacat-o, au deposedat-o pe partea vătămată - de un lănțișor din aur, pe care și l-a însușit inculpatul.
Consideră că infracțiunea prezintă un grad ridicat de pericol social, întrucât inculpații au acționat potrivit unui plan comun. Inculpatul l-a atras în activitatea infracțională și pe inculpatul minor.
Înțelege să facă referire la modalitatea de săvârșire -pe timp de noapte, când au atras-o pe partea vătămată - pe un traseu mai puțin circulat, cei doi inculpați au venit din direcții diferite, pentru ca partea vătămată să nu poată fugi, inculpatul a apucat-o de mâini pentru aoi mobiliza, inculpatul, ce avea fața acoperită a încercat să îi sustragă bunurile, a amenințat-o și a lovit-o cu palma peste cap, au tras de ea, astfel încât lănțișorul s-a rupt.
Față de împrejurările în care a fost săvârșită, rezultă că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, partea vătămată, ca urmare a faptei necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Consideră că se impunea aplicarea unei pedepse pentru inculpatul și, într-un cuantum mai mare și nu se impunea reținerea circumstanțelor prevăzute de art.74 lit.a Cod penal. Având în vedere modalitatea în care au acționat inculpații, apreciază că pedepsele nu au fost corect individualizate și se impunea aplicarea unei pedepse mult mai mari pentru inculpata majoră, decât pentru inculpatul minor, astfel încât raportul dintre pedepse să fie de cel puțin J, respectiv inculpatei majore să îi fie aplicată cel puțin o pedeapsă dublă, având în vedere și participația.
Și inculpatului ar fi trebuit să i se aplice o pedeapsă mai severă, întrucât a antrenat un minor în activitatea infracțională, iar modalitatea de executare a pedepsei să fie privarea de libertate.
În ce-i privește pe inculpații și, consideră că modalitatea de executare a pedepsei poate să fie cu suspendare sub supraveghere.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor astfel pronunțate și a se avea în vedere motivele de recurs invocate.
Avocat arată că nu a înțeles bine, dacă Parchetul a modificat motivele de recurs și solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere pentru inculpata majoră.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că a solicitat aplicarea unei pedepse cu privare de libertate pentru inculpatul, iar pentru inculpații și, aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.
Avocat, având cuvântul, susține că inculpata a fost condamnată de instanța de fond prin sentința penală nr.1996/2008 a Judecătoriei Galați la o pedeapsă de 3 ani cu aplicarea dispozițiilor art.81, 82 Cod penal. Astăzi Parchetul a criticat sentința instanței de fond și decizia instanței de apel care a menținut soluția pronunțată sub aspectul cuantumului și a modalității de executare și s-a arătat că s-a încălcat principiul justului echilibru între faptele comise și pedepsele aplicate și principiul echității în fața legii. De asemenea, s-a arătat că pentru inculpata pedeapsa aplicată este de trei ori minimul posibil de un an, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante. Arată că nemulțumirea și nedumerirea s-a mai atenuat, față de ce a solicitat Parchetul. pornea mai mult de la aceea că, atunci când s-a acordat cuvântul pe fond, reprezentantul parchetului a solicitat suspendarea condiționată pentru toți inculpații și ulterior, în fața instanței de apel s-a solicitat privarea de libertate. se solicită suspendare sub supraveghere.
Solicită menținerea hotărârii instanței de fond care este legală și temeinică. Instanța a reținut că, din punctul de vedere al formei de participație și al vinovăției, inculpata a arătat că s-au administrat probe și față de atitudinea de recunoaștere și de regret, instanța a arătat că nu există un dubiu în ceea ce privește vinovăția, ținând cont și de comportamentul inculpatei anterior săvârșirii faptei și apoi ulterior, apreciind că reeducarea acesteia se poate face și altfel decât în stare de privare de libertate, respectiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, avându-se în vedere și faptul că, așa cum a apreciat instanța de fond, sunt îndeplinite dispozițiile art.81,82 Cod penal, în special în cea ce privește disp. lit.c alin.1 Cod penal și anume, că s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
În susținerea concluziilor față de legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, aspectul că, după săvârșirea faptei inculpata a avut un comportament exemplar, a întărit convingerea instanței de fond, în sensul că se poate reeduca inculpata și altfel decât în stare de privare de libertate, respectiv s-au depus premii și diplome pe care inculpata le- obținut după punerea sa în libertate.
Arată că a atașat certificat de absolvire, certificate de calificare profesională, a promovat testele naționale, diplomă de bacalaureat și o adeverință din care rezultă că este studentă la Universitatea"Dunărea de ". După ce instanța de apel a pronunțat hotărârea prin care a respins apelul parchetului, intimata a continuat să lucreze, a depus și un contract de muncă, are un comportament bun atât în familie, cât și în comunitatea în care trăiește, astfel cum a dovedit cu caracterizările date de vecini și de Asociația de locatari.
În plus, inculpata a fost arestată preventiv pentru o lună. La 2.04.2008, urmare a cererii sale de revocare, instanța a motivat și atunci că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică și că se poate judeca în stare de libertate.
Consideră că inculpata se poate reeduca și altfel decât în stare de arest preventiv, la acea dată, așa cum a reținut și instanța. S-a reținut că inculpata a recunoscut fapta, nu are alte antecedente și a ajuns în această etapă a vieții sale datorită anturajului pe care l-a cultivat la acel moment.
Apreciază că soluția pronunțată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei - ca modalitate judiciară de individualizare a executării pedepsei este una legală și temeinică și solicită a fi menținută.
Apărătorul inculpatului susține că, după ce a ascultat concluziile reprezentantului Parchetului și ale apărătorului inculpatei, din concluziile reprezentantei Parchetului reținând cel puțin un element care este esențial, respectiv s-a făcut precizarea despre " săvârșirea infracțiunii cu ajutorul inculpatei " - fiind un element determinant care poate da măsura faptei și totodată, măsura sancțiunii ce se impune pentru inculpatul.
Dorește să facă precizarea că, deși Parchetul vorbește despre acest ajutor care ar fi fost dat de la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul, mergând mai departe se poate vedea că din toate actele de la dosar, inclusiv din rechizitoriu, din declarațiile date, în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, de către inculpatul și de către ceilalți coinculpați a rezultat un lucru fără echivoc și anume,mobilul săvârșirii faptei.
Inculpatul avea la acel moment, și nu există nici un dubiu cu privire la acest aspect, o relație de, nu era doar de prietenie, în sensul de amiciție, cu inculpata. Pe fondul atașamentului afectiv față de aceasta, având în vedere nevoia urgentă pe care o avea la acel moment, în sensul să își amanetase o bijuterie, respectiv un lanț și pentru că expira termenul pentru ridicarea acelei bijuterii și avea nevoie urgentă de bani, a încercat să solicite sprijinul inculpatului, care era prietenul său la acel moment.
Având în vedere această situație de fapt, în acest context emoțional și afectiv, inculpatul a căzut în această cursă și nu vrea să precizeze că face apărarea inculpatului încercând să o învinovățească pe inculpata dar este convins că și pentru această inculpată este o greșeală enormă care s-a petrecut în viața ei.
În schimb, pe acest fond al relației dintre cei doi, alăturat nevoii urgente, presante la nivelul nevoilor pe care le avea inculpata, având în vedere că părinții ei urmau să afle despre lipsa acelei bijuterii, s-a întâmplat această faptă.
Nu în nici un fel contribuția pe care a avut-o inculpatul la săvârșirea acestei fapte. În schimb, fără ideea și fără nevoia și fără atașamentul afectiv și emoțional care îl avea față de și nu în ultimul rând, fără ajutorul determinant pe care l-a avut, inculpatul nu ar fi săvârșit această faptă.
Revenind la acest ajutor, care în opinia sa este ultimul element-după cele precizate anterior, respectiv nevoia inculpatei și atașamentul afectiv și emoțional al inculpatului față de inculpata - solicită a se observa că partea vătămată era colegă de școală și, mai mult decât atât, colegă de bancă cu inculpata.
Instanța pune în vedere apărătorului inculpatului să se refere strict la motivele de recurs ale parchetului și să nu mai reia situația de fapt.
Apărătorul inculpatului, din punctul său de vedere, luând în calcul toate aspectele pe care le-a precizat, consideră că instanța trebuie să țină cont și de vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că a fost arestat o bună perioadă de timp.
Este foarte adevărat că inculpatul, la acel moment, nu a mai putut urma școala, datorită arestului preventiv. Altfel, probabil că ar fi depus și el o diplomă de bacalaureat sau chiar o adeverință din care ar fi rezultat că este la facultate. Această stare de arest l-a împiedicat să facă acest lucru.
Consideră că față de toate aspectele precizate, față de perioada de arest preventiv pe care deja a executat-o, față de vârsta lui și față de principiul umanitarismului dreptului penal care ar fi trebuit să se regăsească și în această pedeapsă, sancțiunea aplicată este suficientă, inculpatul putând fi reeducat fără o executare efectivă.
De asemenea, cuantumul sancțiunii este legal și temeinic.
Față de toate aceste împrejurări despre care a făcut vorbire, în ceea ce privește motivul de recurs cu privire la inculpatul, atâta timp cât nu îl privește în nici un fel, urmează a se aprecia, fiindcă s-a susținut de către reprezentantul parchetului acea schimbare a încadrării juridice.
Reprezentanta Ministerului Public arată că hotărârea a fost criticată doar pentru netemeinicie, nu susținut schimbarea încadrării juridice a faptei.
Apărătorul inculpatului precizează că a fost în eroare.
Apărătorul inculpatului arată că două chestiuni conduc la concluzia, în ceea ce-l privește pe inculpat intimat minor, că trebuie respins recursul declarat de Parchet.
În primul rând, face referire la o chestiune de procedură. Ministerul Publica declarat prezentul recurs, invocând în esență netemeinicia. Se cunoaște cu siguranță că în faza recursului, după ce s-a parcurs faza apelului, se analizează doar nelegalitatea sau eventualele critici cu privire la nelegalitatea hotărârilor atacate.
Acesta este un prim aspect. Temeiul de drept invocat este cel prevăzut de art.3859pct.14 Cod pr.penală.
Ori, acest temei se referă la pedepse greșit individualizate potrivit art.72 Cod penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Ori, în ceea ce privește pe inculpatul, văzând limita sau pedeapsa aplicată de instanțele de fond și apel, acestea se află în limitele prevăzute de legiuitor, astfel încât această critică nu poate fi însușită de instanța de recurs.
Față de aprecierea că se impune aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere și nu aceea cu suspendare condiționată, astfel cum a fost aplicată de celelalte instanțe, apreciază că în recurs procurorul de ședință nu poate solicita în plus față de ceea ce s-a solicitat de către procurorul care a motivat recursul.
În afară de acest se solicită a se observa că atunci când instanța consideră că nu este suficientă pedeapsa sub forma aplicării suspendării condiționate, abia atunci poate dispune să fie pus sub supraveghere un astfel de minor.
Atâta timp cât, văzând modalitatea în care se presupune că s-a săvârșit această faptă, în sensul că inculpatul a avut o participație mult mai redusă decât a celorlalți inculpați, astfel cu se reține prin rechizitoriu, având în vedere faptul că pe declarațiile acestuia s-a sprijinit foarte mult acuzarea în vederea probării activității infracționale a altor inculpați, dat fiind faptul că el nu a beneficiat și nici nu a cerut să beneficieze de produsul infracțiunii, care a fost dedusă judecății, faptul că el este minor și desfășoară cursurile unui liceu, în aceste împrejurări este evident, cel puțin pentru apărare, că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei, din suspendare condiționată, în suspendare sub supraveghere.
Singurul impediment constă în faptul că el s-a mutat la mama sa în Italia, iar suspendarea sub supraveghere presupune ca la o anumită perioadă de timp să se întoarcă în țară și să semneze, potrivit programului ce i se va stabili de către serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, fapt ce presupune cheltuieli suplimentare pentru familie.
Dacă acesta și-ar fi desfășurat activitatea școlară sau orice altă activitate pe teritoriul României, nu ar fi fost nici o problemă și nu s-ar fi opus.
Reprezentanta Ministerului Public, arată că în ceea ce privește individualizarea pedepselor - se referă la art.72 Cod penal - se invocă ca și motiv de recurs, în ce privește modalitatea suspendării sub supraveghere, tot art.38514Cod pr. penală. Față de modul în care au fost redactate motivele, nu s-a precizat exact, ci s-a făcut referire că s-a făcut recurs sub aspectul cuantumului și a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților, făcându-s referire deci la toți trei.
Arată că, dimpotrivă, a apreciat, în favoarea inculpatului minor, că acestuia ar trebui să i se păstreze cuantumul pedepsei, dar să i se schimbe doar modalitatea de executare și nu a solicitat majorarea pedepsei aplicată acestuia.
Avocat, în replică, arată că nu a vrut să insiste pe situația de fapt. Arată că nu este real ceea ce s-a susținut anterior de către apărătorul inculpatului că s-ar fi profitat de el și de sentimentele lui, ci, dimpotrivă, chiar din declarația inculpatului, încă în faza de urmărire penală, din prima declarație rezultă că el avea nevoie de bani, că a pus-o inițial pe inculpată să își amaneteze bijuteriile, după care crede că avea nevoie de un instrument de sonorizare, că a văzut-o pe partea vătămată care venea în casă și făcea teste cu inculpata și la inițiativa inculpatului aceștia au plănuit săvârșirea faptei.
Tot din declarația inculpatului, rezultă că în faza inițială inculpata a încercat să îl oprească să săvârșească această faptă.
Inculpata arată că regretă enorm fapta săvârșită. A absolvit liceul, a început facultatea, iar în prezent muncește.
Inculpatul arată că dorește să i se dea posibilitatea să își continue studiile, că și-a găsit un loc de muncă și că nu se ajungea aici dacă nu avea acel lanț la amanet.
Inculpatul arată că regretă fapta săvârșită.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1996/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- au fost condamnați inculpații:
1. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile art. 862Cod penal.
Potrivit art. 863Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte, la datele ce vor fi fixate (cel puțin o dată la două luni), la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 7 ani.
În temeiul art. 350 Cod de procedură penală, a fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, din data de 13.03.2008, precum și arestul preventiv, de la data de 14.03.2008 la zi (17.11.2008).
2. - la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.
A aplicat inculpatei - pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, din data de 13.03.2008, precum și arestul preventiv, de la data de 14.03.2008 la 04.04.2008.
3. În temeiul art. 334 Cod de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, în infracțiunea de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și, în noua încadrare juridică, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 110 Cod penal.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
S-a constatat că partea vătămată - - nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 189 și art 191 alin 1 și 2.pr.pen, fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Cei trei inculpați se cunosc de mai mult timp, inculpații și - având o relație de prietenie.
La momentul la care s-au petrecut faptele, partea vătămată - - era colegă de clasă cu inculpata -. Partea vătămată îl cunoștea și pe inculpatul, pe care l-a văzut de mai multe ori împreună cu inculpata -.
La începutul lunii martie 2008, inculpata - a amanetat, fără știrea părinților, bijuteriile personale, iar banii obținuți au fost cheltuiți împreună cu inculpatul. Deoarece se apropia termenul stabilit prin contractul de amanet, inculpata a dorit să-și recupereze bijuteriile și, pentru că nu avea bani, s-a gândit la o modalitate de a face rost de aceștia. cu inculpatul, amândoi au hotărât să facă rost de banii prin sustragerea bijuteriilor și telefoanelor părții vătămate - -.
După ce au luat hotărârea infracțională, amândoi inculpații au pus la cale un plan prin care să o atragă pe partea vătămată într-un loc mai ferit, în care inculpatul să o deposedeze de bunuri. Astfel, cei doi au stabilit ca inculpata - să o invite mai întâi acasă la ea pe partea vătămată, sub un pretext oarecare, după care să o însoțească pe drumul de întoarcere, pe aleile dintre blocurile din cartierul II, unde urma să aștepte inculpatul.
În ziua de 12.03.2008, întâlnindu-se la școală cu partea vătămată, inculpata - a rugat-o pe aceasta să vină acasă la ea, în seara aceleiași zile, pentru aoa juta la matematică. Partea vătămată a fost de acord, spunându-i inculpatei că va veni în jurul orei 19:30.
În după-amiaza aceleiași zile, inculpatul a mers acasă la inculpata -, pentru a stabili împreună detaliile planului după care urmau să acționeze. -se că există posibilitatea ca partea vătămată să îl recunoască pe inculpatul după haine, cei doi au căzut de acord că ar fi mai bine să facă rost de o altă geacă. În acest scop, în jurul orei 19:00, cei doi inculpați au mers la domiciliul inculpatului, inculpata rugându-l pe acesta să-i împrumute o geacă inculpatului, pentru a merge la discotecă.
Potrivit declarației inculpatului, în perioada în care au stat toți trei de vorbă nu s-a discutat despre ceea ce urmau să facă, astfel încât inculpatul minor nu a putut preciza dacă inculpata - știa că urma să participe și el la săvârșirea faptei. Cum nici declarațiile inculpatului și nici declarațiile inculpatei - nu se coroborează cu privire la acest aspect, iar din celelalte probe nu rezultă indicii în vreun sens sau altul, instanța de fond a apreciat - în virtutea principiului in dubio pro reo - că inculpata - nu a cunoscut împrejurarea că inculpatul minor urma să participe la săvârșirea faptei împreună cu inculpatul. În consecință, în sarcina inculpatei - nu s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c pen. (săvârșirea infracțiunii împreună cu un minor), motiv pentru care nu s- primit cererea de schimbare de încadrare juridică formulată în acest sens de reprezentantul Ministerului Public.
După ce i-a lăsat telefonul său mobil inculpatului, pentru a putea comunica între ei, inculpata a plecat la domiciliul său, pentru aoa ștepta pe partea vătămată. Inculpatul a rămas acasă la inculpatul.
Până să sosească partea vătămată, inculpata a fost sunată de către inculpatul, deoarece acumulatorul telefonului mobil se descărcase. În urma telefonului primit, inculpata a mers din nou acasă la inculpatul, pentru a duce încărcătorul telefonului.
În răstimpul în care inculpații și au rămas împreună la domiciliul acestuia din urmă, inculpatul i-a povestit inculpatului minor ce intenționează să facă. În vreme ce inculpatul a declarat că, la propunerea sa, inculpatul ar fi fost de acord să participe și el la comiterea faptei (urmând să primească și el o parte din câștig), inculpatul minor a susținut că, pentru a-l convinge să participe la comiterea faptei, inculpatul l-ar fi amenințat că îi va spune bunicii sale (care îl avea în îngrijire) că fumează. Ulterior, inculpatul minor a declarat că ar fi fost amenințat cu bătaia ("m-a amenințat că pune băieții pe mine") de către inculpatul. Nici cu privire la acest aspect probele administrate în cauză nu sunt edificatoare, în sensul reținerii uneia sau alteia dintre versiunile avansate de cei doi inculpați. Cert este că, în cele din urmă, inculpatul minor a acceptat să meargă împreună cu inculpatul, pentru a sustrage bunuri de la partea vătămată - -.
Partea vătămată a ajuns la domiciliul inculpatei în jurul orei 19:30, aducându-i inculpatei variantele de subiecte la disciplina matematică, pentru examenul de bacalaureat. După ce inculpata i-a spus că nu mai are nevoie de ajutorul ei, întrucât urma să o ajute sora ei, partea vătămată a mai stat aproximativ 10 minute acasă la inculpată. La plecare, potrivit înțelegerii prealabile avute cu inculpatul, inculpata s-a oferit să o conducă pe partea vătămată, pentru "a fi în siguranță". Într-o primă fază, pentru a nu da de bănuit, inculpata i-a spus că o va însoți până în stația de maxi-taxi din fața complexului comercial " ". Ajunse în stație, inculpata - i-a propus părții vătămate să traverseze strada și să meargă împreună pe, printre blocuri. După ce au traversat strada -, inculpata a fost apelată de către inculpatul, căruia i-a precizat locul exact în care se afla împreună cu partea vătămată.
Imediat după primirea apelului, inculpata - s-a despărțit de partea vătămată, spunându-i acesteia că o chemase tatăl ei acasă. Totodată, inculpata i-a indicat părții vătămate traseul pe care trebuia să-l urmeze pentru a ajunge acasă. Deși era întuneric, partea vătămată a hotărât să nu se întoarcă în stație și să meargă acasă pe traseul sugerat de către inculpată.
La puțin timp, ajunsă pe care despărțea blocurile D3 și D4, partea vătămată a observat venind din față un băiat (inculpatul ) care avea fața acoperită. Făcându-i-se frică, partea vătămată s-a uitat în spate, observând că și din cealaltă direcție venea un băiat (inculpatul ). Partea vătămată nu a reușit să distingă chipul nici unuia dintre cei doi inculpați, zona în care a fost acostată de aceștia nefiind bine luminată.
Apropiindu-se de partea vătămată, din spatele ei, inculpatul a apucat-o pe aceasta de mâini pentru aoi mobiliza. Încercând să scape, partea vătămată s-a împiedicat și a căzut, împreună cu ea căzând și inculpatul. Inculpatul, aplecându-se peste partea vătămată, a încercat să îi scoată de la gât lănțișorul din aur cu cruciuliță și pandantive. Întrucât partea vătămată a început să strige după ajutor, inculpatul i-a spus să tacă, "altfel îi ia gâtul".
În timp ce încerca să îi smulgă lănțișorul de aur de la gât, întrucât partea vătămată țipa în continuare, inculpatul a lovit-o cu palma peste cap pe partea vătămată, pentru aod etermina să nu mai țipe și să nu mai opună rezistență.
Văzând la un moment dat că de locul în care se aflau se apropia o femeie, inculpatul i-a spus inculpatului să fugă, fiecare luând-o în altă direcție, fără a apuca să îi ia vreun bun părții vătămate. În vreme ce inculpatul a fugit până la scara blocului în care locuia, inculpatul s-a oprit într-un loc ferit, la mică distanță de locul faptei, de unde s-a uitat după partea vătămată. Observând că partea vătămată s-a ridicat și a plecat din zonă, inculpatul s-a apropiat de locul în care fusese căzută partea vătămată, unde a găsit un lănțișor de aur (cu pandantive și cruciuliță), pe care l-a ascuns în ciorap.
La scurt timp după aceea, inculpatul a sunat-o pe inculpata -, stabilind un loc de întâlnire cu aceasta. Toți trei inculpații s-au întâlnit și au stat de vorbă aproximativ J de oră, perioadă de timp în care inculpatul a afirmat că nu a sustras nici un bun de la partea vătămată.
După ce inculpatul a plecat acasă, luându-și înapoi geaca împrumutată inculpatului, acesta din urmă i-a spus inculpatei - că a reușit să intre în posesia lănțișorului părții vătămate. Cei doi inculpați au mers împreună la domiciliul inculpatului, unde acesta a ascuns lănțișorul într-o vază. Cei doi au stabilit să ducă bijuteria sustrasă a doua zi la casa de amanet, pentru a obține banii necesari recuperării bijuteriile amanetate anterior de inculpata -.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico legală nr. 227/E din 13.03.2007.
Partea vătămată a apreciat valoarea prejudiciului cauzat de către inculpați la suma totală de 1.100 RON. Potrivit dovezilor aflate la filele 58-59 din dosarul de urmărire penală, lănțișorul de aur sustras de inculpatul a fost predat organelor de poliție, care l-au restituit părții vătămate. Deși partea vătămată a afirmat că, în aceleași împrejurări, i-ar fi fost sustras și un telefon mobil marca Nokia 5110, totuși nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pe de altă parte, cercetările efectuate în cauză nu au putut stabili cu certitudine dacă telefonul a fost sustras de către inculpați sau a fost pierdut de către partea vătămată.
Pe baza probatoriului administrat, prima instanță a reținut că existența faptei, săvârșirea ei de către inculpați și vinovăția acestora sunt pe deplin dovedite.
Prima instanță a reținut în drept că fapta inculpatului care, în seara zilei de 12.03.2008, în jurul orei 20:00, cu ajutorul prealabil al inculpatei - (care a determinat-o pe partea vătămată să urmeze un anumit traseu pentru a merge acasă), acționând împreună cu inculpatul minor, prin exercitarea de violențe și amenințări, în loc public ( dintre blocurile D3 și D4 din cartierul II, municipiul G), având fața acoperită, a smuls de la gâtul părții vătămate - - un lănțișor din aur, pe care - revenind după puțin timp la locul faptei - și l-a însușit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c și alin. 21lit. a pen. cu aplicarea art. 75 lit. c pen.;
Fapta inculpatei - care, în ziua de 12.03.2008, după ce, împreună cu inculpatul, a pus la cale un plan având ca finalitate deposedarea părții vătămate - - de mai multe bunuri personale, pentru realizarea căruia a determinat-o pe partea vătămată să urmeze un anumit traseu cu scopul de a ajunge, în jurul orei 20:00, pe dintre blocurile D3 și D4 din cartierul II, municipiul G, unde știa că urma să fie așteptată de inculpatul (care, acționând împreună cu inculpatul minor, despre care inculpata însă nu cunoștea că va participa la săvârșirea faptei, prin exercitarea de violențe și amenințări, având fața acoperită, a smuls de la gâtul părții vătămate un lănțișor din aur, pe care - revenind după puțin timp la locul faptei - și l-a însușit), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c și alin. 21lit. a pen.;
Cu privire la încadrarea juridică a faptei reținute prin actul de inculpare în sarcina inculpatului minor, instanța de fond a apreciat că acesta se face vinovat de săvârșirea unei tentative la infracțiunea de tâlhărie, iar nu de săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie în formă consumată. În acest sens a arătat că inculpații și au atacat-o pe partea vătămată, cu scopul de a-i sustrage bunurile de valoare, dar că activitatea lor infracțională a fost întreruptă la un moment dat, când inculpaților li s-a părut că de locul faptei se apropie o persoană. În acel moment, ambii inculpați au fugit de la locul faptei, în direcții diferite: inculpatul a fugit până la scara blocului în care locuia, în vreme ce inculpatul s-a îndepărtat numai de locul faptei, ascunzându-se pentru a observa ce va face partea vătămată. După ce partea vătămată s-a ridicat și a plecat, inculpatul a revenit la locul faptei, unde a găsit lănțișorul din aur pe care și l-a însușit. La puțin timp după aceea, întâlnindu-se cu inculpatul, inculpatul i-a spus că nu a reușit să sustragă nici un bun de la partea vătămată. În opinia instanței de fond, activitatea infracțională a inculpatului a încetat în momentul în care acesta a fugit de la locul faptei, crezând că de ei se apropie cineva. Or, la momentul acela, infracțiunea de tâlhărie nu se consumase, în sensul că partea vătămată nu fusese deposedată de nici un bun. Actele de executare, efectuate de inculpatul ulterior acestui moment, s-au desfășurat independent de vreo intervenție din partea inculpatului, astfel că în drept s-a apreciat că fapta comisă de inculpatul minor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20.pen. raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c și alin. 21lit. a pen. cu aplicarea art. 99 și urm. pen.
La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.pen, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de atitudinea procesuală oscilantă, parțial sinceră, manifestată de inculpați, instanța de fond a înțeles să nu rețină în favoarea acestora circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c pen, dar întrucât toți inculpații se află la primul impact cu legea penală, a reținut în favoarea acestora circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a pen. cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, în sensul art. 76.pen.
Cât privește modalitatea de executare, s-a apreciat că scopul și funcțiile pedepselor, astfel cum sunt prevăzute în art. 52.pen. pot fi atinse și fără privarea efectivă de libertate a inculpaților, dar raportat la modalitatea concretă în care s-au petrecut faptele, dar și la persoana fiecăruia dintre inculpați, evaluând contribuția fiecărui la comiterea faptei, instanța de fond a efectuat o individualizare diferențiată a executării pedepsei.
Astfel, față de inculpatul care a contribuit în mod esențial la comiterea faptei, atrăgând în activitatea infracțională și un minor, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 862.pen și, pe durata termenului de încercare, inculpatului i-au fost stabilite mai multe obligații, prin prisma dispozițiilor art. 863.pen. (să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, cel puțin o dată la două luni, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență).
Referitor la inculpata -, prima instanță a apreciat că aceasta întrunește condițiile prevăzute de art. 81 și urm. pen. astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82.pen.
Cu privire la inculpatul minor, luând în considerare și concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați, instanța de fond a apreciat de asemenea că acesta a realizat consecințele faptei sale, pe care o regretă, motiv pentru care, a dispus și în cazul său, suspendarea condiționată a executării, pe durata unui termen de încercare calculat în conformitate cu dispozițiile art. 110.pen.
În considerarea naturii și a gravității intrinseci a faptelor reținute în sarcina inculpaților, dar și a împrejurărilor referitoare la persoana fiecăruia dintre ei, instanța le-a aplicat pedepse accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen, iar în temeiul art. 71 alin. 5.pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata acelorași termene de încercare stabilite pentru pedepsele principale.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și inculpata.
Procurorul a criticat soluția dată pe motive de nelegalitate, în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul, din tâlhărie în tentativă la tâlhărie, dar și pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor trei inculpați și a modalităților de executare.
La rândul său, inculpata a criticat sentința penală pe motive de netemeinicie, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul aplicat de instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 284/17.06.2009 a Tribunalului Galați, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galația fost admis, iar apelul declarat de inculpata a fost respins.
A fost desființat în parte sentința penală nr. 1996/17.11.2008 a Judecătoriei Galați și în rejudecare.
A fost înlăturată din sentința penală apelată dispoziția prin care potrivit art. 334 Cod proc. penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice și a fost condamnata inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. a, b, c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. art. 211 alin. 1, 2 lit. a, b, c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 110 Cod penal, respectiv pe o durată de 3 ani și 6 luni.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că prima instanță, în mod greșit a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul minor din infracțiunea de tâlhărie în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, considerând că esențial pentru stabilirea încadrării juridice a faptei este realitatea faptică, obiectivă, potrivit căreia, până la momentul la care acest inculpat a acționat, nu s-a reușit deposedarea părții vătămate de vreun bun.
Din ansamblul probator administrat în cauză (declarația părții vătămate - -, declarațiile celor trei inculpați, procesul-verbal de conducere în teren, declarația martorului asistent, raportul de constatare medico-legală, procesele-verbale de ridicare și predare a bunurilor) rezultă că, pe baza unui plan organizat din timp, inculpații și au hotărât să o atragă pe partea vătămată - (colegă de clasă a inculpatei) la domiciliul acesteia pentru ca ulterior, la plecarea din locuința inculpatei, inculpatul să o deposedeze pe partea vătămată de diverse bunuri (bijuterii), inculpata ținând legătura telefonic cu inculpatul pentru a-i spune locul în care se află victima.
S-a mai reținut că inculpatul i-a spus inculpatului ce urmează să facă, condiții în care inculpatul minor a acceptat să meargă împreună cu inculpatul major pentru a sustrage bunuri de la partea vătămată.
Din probe rezultă că, pe care desparte blocurile D3 și D4, partea vătămată a fost atacată de ambii inculpați (, care avea fața acoperită a venit din față, iar din spate a venit inculpatul minor ) cu scopul de a-i sustrage bunurile de valoare, inculpatul minor apucând-o de mâini pentru aoi mobiliza și după ce victima a căzut, împiedicându-se, a căzut și inculpatul, iar inculpatul s-a aplecat peste partea vătămată și a încercat să îi scoată de la gât lănțișorul din aur cu cruciuliță și pandantive. Întrucât partea vătămată a început să strige după ajutor, inculpatul a amenințat-o și apoi a lovit-o cu palma peste cap, activitatea infracțională fiind întreruptă însă la un moment dat când celor doi li s-a părut că de locul faptei se apropie o persoană, astfel că au fugit de la locul faptei.
Probele atestă cu certitudine că deposedarea părții vătămate s-a petrecut înainte ca inculpații să înceteze activitatea infracțională și să fugă, chiar dacă ulterior bunul și l-a însușit coinculpatul.
Practica și literatura juridică sunt constante în a considera că există coautorat și atunci când unii dintre participanți au contribuit direct numai la realizarea actelor de violență sau amenințare, iar alții numai la sustragerea bunurilor, deoarece atât folosirea violenței sau a amenințării, cât și sustragerea bunurilor sunt incluse în conținutul infracțiunii de tâlhărie.
Ca atare, fapta inculpaților și care, în seara zilei de 12.03.2008, în jurul orei 20:00, cu ajutorul prealabil al inculpatei - (care a determinat-o pe partea vătămată să urmeze un anumit traseu pentru a merge acasă), prin exercitarea de violențe și amenințări, în loc public ( dintre blocurile D3 și D4 din cartierul II, municipiul G), primul având fața acoperită, au deposedat-o pe partea vătămată - - de un lănțișor din aur, pe care și l-a însușit inculpatul, care a revenit după puțin timp la locul faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b și c și alin. 21lit. a pen.
Cât privește cuantumul pedepselor aplicate celorlalți doi inculpați (motiv de apel invocat atât de procurorul de ședință, cât și de inculpata ) Tribunalul a apreciat că instanța de fond a realizat o judicioasă individualizare a pedepselor, cu respectarea criteriilor prev de art. 72.pen, reținând în favoarea acestora circumstanța atenuantă prev de art. 74 alin 1 lit a pen (referitoare la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii), având ca efect aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Altfel spus, tribunalul a apreciat că pedepsele de 4 ani închisoare și respectiv de 3 ani închisoare sunt corespunzător individualizate.
Tot astfel, tribunalul a apreciat că în mod justificat prima instanță a dispus, în cazul inculpatului, suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani, câtă vreme sunt îndeplinite condițiile prev de art. 861.pen, iar în cazul celorlalți doi inculpați a dispus, suspendarea condiționată, în baza art. 81 și 82.pen, respectiv art. 110.pen și se poate considera că, față de persoana celor trei inculpați și de comportamentul manifestat după comiterea infracțiunii, pronunțarea unei condamnări constituie un avertisment și, chiar fără executarea pedepsei, inculpații nu vor mai săvârși infracțiuni.
În acest sens s-a avut în vedere că inculpata a promovat examenul de bacalaureat și în prezent urmează cursurile unei facultăți (după cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 129 - 139 dosar fond și fila 47 dosar apel), inculpatul are un loc de muncă și anterior a avut un comportament normal în societate, conformându-se normelor de conviețuire socială (contract individual de muncă -fila 49 dosar apel și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați - filele 65-67 dosar fond), iar inculpatul este elev și avea la data comiterii infracțiunii vârsta de doar 15 ani.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul cuantumului și al modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților.
S-a invocat că pedepsele aplicate inculpaților majori și sunt prea mici și că în cazul acestora se impunea ca pedepsele să fie executate prin privare de libertate. Recursul este nefundat.
Analizând hotărârile penale recurate se constată că ambele instanțe au efectuat o judicioasă operațiune de individualizare, atât atunci când au stabilit cuantumul pedepselor cât și atunci când au stabilit modalitatea de executare.
Sub acest aspect, ambele instanțe au avut în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, valoarea prejudiciului și faptul că acesta a fost acoperit integral prin restituie, dar și circumstanțele personale ale inculpaților
În acest sens s-a avut în vedere că inculpata a promovat examenul de bacalaureat și în prezent urmează cursurile unei facultăți (după cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 129 - 139 dosar fond și fila 47 dosar apel). De asemenea, în recurs, inculpata a depus la dosar contractul de muncă nr. 26.547/18.11.2009, contract din care rezultă că este încadrată în muncă la SC import HG Export SRL G, cât și două caracterizării din care rezultă că are o comportare corespunzătoare în societate. Inculpatul are un loc de muncă și anterior a avut un comportament normal în societate, conformându-se normelor de conviețuire socială (contract individual de muncă -fila 49 dosar apel și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați - filele 65-67 dosar fond), iar inculpatul este elev și avea la data comiterii infracțiunii vârsta de doar 15 ani.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 3 Cod proc. penală.
CURTEA,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr.284/A/17.06.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 1996/17.11.2008 a Judecătoriei Galați, privind pe inculpații (fiica și, născută la 16.01.1989, în G, domiciliată în G,-,. 3G,.2, jud. G,CNP--; (fiul lui Și -, născut la 31.05.1989 în G, domiciliat în G, str. -. - -, nr. 106, 2A,.36, jud. G, CNP--) și(fiul lui și, născut la 16.11.1992, în G, domiciliat în G,-,. 3 B,.37, CNP--).
Conform art. 192 alin. 3 Cd proc. penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.B/02.02.2010
Tehnored./2 ex./03.02.2010
Jud.-apel-,
Jud.fond. -
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Irina
