Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 122/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Dosarul nr-
2880/2009
Decizia penală nr.122
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr. 639/A/25.XI.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația nr.038.491/17.XII.2009, depusă la dosar, lipsind intimatul-parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, solicită reținerea circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera c, Cod penal, cu efectul coborârii cuantumului pedepsei închisorii sub minimul special prevăzut de legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul nu a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că nu poate fi reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera c, Cod penal, punând concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, cu obligarea recurntului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu apărătorul din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1.810/9.2009, din Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului IV, B, în temeiul art.211, alin.1, alin.2, literele b și c, Cod penal, a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în variantă agravată, asupra părții vătămate, cu aplicarea art.71-art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, pe care, în temeiul art.36, alin.1, Cod penal, cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, raportat la art.34, alin.1, litera b, Cod penal, a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1.919/3.XI.2008 a Judecătoriei Sectorului IV, B, din Dosarul nr-, rămasă definitivă pe data de 17.III.2009, prin nerecurarea Deciziei penale nr.79/2.II.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 5 ani închisoare, a făcut aplicarea art.71-art.64, alin.1, litera a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, apoi, în temeiul art.36, alin.3, Cod penal și art.88, Cod penal, a dedus reținerea din data de 8.2008 în această cauză, reținerea și arestarea preventivă, precum și perioada executată de la data de 30.2008 la zi, în Dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului IV, B, a dispus anularea Î nr.3.411/2008/24.III.2009, emis de Judecătoria Sectorului IV, B, în Dosarul nr-, cu emiterea unui nu mandat de executare a pedepsei închisorii, iar, în temeiul art.14, Cod procedură penală, raportat la art.346, alin.1, Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 550 Euro, cu titlu de daune materiale, după care, în temeiul art.191, alin.1, Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.150 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 7.IV.2008, în jurul orei 22,30, la intersecția Str. T-M cu Str. -, Sectorul IV, B, inculpatul, după ce a urmărit-o, i-a smuls părții vătămate geanta, în care se aflau un portofel cu acte, carte de identitate, card de debit Bank, abonamente și, sumele de 345 Euro și de 700 lei, o pereche de cercei din aur, cu și diamante, găsită de martorul și restituită părții vătămate, două telefoane mobile marca Nokia și 110i, recuperate, precum și o servietă, în care se aflau acte, produse cosmetice și o carte, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 550 de Euro, prejudiciul material nerecuperat. De asemenea, a reținut că, prin Sentința penală nr.1.919/3.XI.2008 a Judecătoriei Sectorului IV, B, din Dosarul nr-, rămasă definitivă pe data de 17.III.2009, prin nerecurarea Deciziei penale nr.79/2.II.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, i-a fost aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pe data de 30.2008, pedeapsa de 3 ani închisoare, executată începând cu data de 30.2008, în baza căreia a fost emis Î nr.3.411/2008/24.III.2009. A reținut că Sentința penală nr.67/23.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fătă drept, nu a rămas definitivă.
În motivare, instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume plângerea și declarațiile părții vătămate, care l-a recunoscut, fără ezitare, pe inculpat de pe planșele fotografice, coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe fotografice, conform cărora partea vătămată prezenta o excoriație la degetul inelar al mâinii stângi și urme de pe pardesiu, întrucât căzuse, cu declarațiile constante ale martorilor -, potrivit cărora a văzut, de la distanță, o persoană, cu semnalmentele descrise de partea vătămată, -, prietenul martorului -, căruia, pornind în căutarea inculpatului, o femeie i-a spus că a văzut doi indivizi, martor direct, care a descris activitatea infracțională a inculpatului și a indicat locul comiterii infracțiunii, potrivit planșelor fotografice, cu declarațiile de la urmărire penală ale martorilor indirecți, care a arătat că a văzut asupra inculpatului, zis "", două telefoane mobile marca Nokia și 110i, în timp ce martorul, zis "", i-a relatat activitatea infracțională a inculpatului și i-a arătat locul faptei penale, și -, căruia inculpatul i-a mărturisit comiterea infracțiunii, arătându-i, totodată, locul. Referitor la bunurile sustrase, a reținut declarațiile constante ale martorului, care a cumpărat, cu suma de 300 lei, de la martorul, zis "", ce venise însoțit de un băiat, telefonul marca Nokia, pe care martorul i-a dat un telefon marca Sony-Ericsson și suma de 100 lei, însă, a doua zi, pe data de 8.IV.2008, și-au restituit prestațiile, împrejurări confirmate, pe întreg procesul penal, de martorul, care a susținut că a restituit telefonul mobil marca Nokia, deoarece nu avea acumulator, declarațiile constante ale martorului, potrivit cărora a cumpărat telefonul mobil marca Nokia 110i de la martorul, pe care l-a recunoscut de pe planșele fotografice, declarațiile constante ale martorului, femeie de serviciu, care a găsit cerceii, coroborate cu declarațiile invariabile ale martorilor și, care l-au însoțit pe martorul la casa de amanet aparținând " Business", fiind încheiat, pe numele martorului, contractul de amanet nr.6.147/9.IV.2008, și de unde martorul -, lucrător comercial, a sesizat organele de poliție.
La individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72, Cod penal, și anume limitele speciale de pedeapsă, cuprinse între 5 ani și 20 de ani închisoare, prevăzute de legea penală, gradul ridicat de pericol social al faptei penale, care rezultă din modalitatea concretă de comitere, respectiv în timpul nopții, în loc public, prin smulgerea genților, dar fără exercitarea de alte violențe asupra părții vătămate, împrejurarea că prejudiciul material a fost parțial recuperat, persoana inculpatului, care este consumator de droguri, nu are vreo ocupație sau vreun loc de muncă, dar este cunoscut cu antecedente penale, pentru comiterea, în minorat, a infracțiunii de furt calificat, pentru care i-a fost aplicată, prin Sentința penală nr.2.171/17.VI.2005 a Judecătoriei Sectorului IV, B, din Dosarul nr.3727/2004, rămasă definitivă, prin neapelare, pe data de 27.VII.2005, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare, atitudinea procesuală oscilantă a inculpatului, care, după ce, la urmărirea penală, a indicat mai multe persoane ca fiind autorul, respectiv pe, zis "", cu privire la care s-a stabilit că era arestat de aproximativ 2 ani, și -, a recunoscut în fața instanței de judecată sustragerea bunurilor. Având în vedere toate aceste elemente, nu a reținut în favoarea inculpatului nici una dintre circumstanțele atenuante judiciare.
Pe latură civilă, a arătat că suma de bani nerecuperată este probată prin declarațiile părții vătămate și ale martorului.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru netemeinicie, solicitând reindividualizarea pedepsei închisorii, în raport cu circumstanțele sale personale și cu poziția sa procesuală sinceră.
Prin Decizia penală nr.639/A/25.XI.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat, pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, l-a obligat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
În motivare, instanța de apel a arătat că instanța de fond a analizat, în mod temeinic și corect, probatoriul administrat, în baza căruia a reținut situația de fapt, a stabilit încadrarea juridică a faptei penale și vinovăția inculpatului, după cum, în egală măsură, a efectuat o judicioasă individualizare a pedepsei închisorii, ținând seama de toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72, Cod penal, inclusiv de împrejurarea că prejudiciul material a fost recuperat în parte, însă datorită organelor de urmărire penală, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este consumator de droguri, nu avea un loc de muncă ori vreo ocupație, este cunoscut cu antecedente penale încă din perioada minoratului, se află în executarea unei pedepse cu închisoarea, aplicată pentru comiterea unei infracțiuni concurente, și a avut o atitudine procesuală sinceră abia în fața instanței de fond, astfel că, în mod corect, nu a reținut în favoarea sa nici una dintre circumstanțele atenuante judiciare.
În termen legal, apelantul-inculpat a declarat recurs, nemotivat în condițiile prevăzute de art.385/10, alin.2, Cod procedură penală.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a arătat că a avut o atitudine procesuală sinceră, solicitând reținerea circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera c, Cod penal, cu efectul coborârii cuantumului pedepsei închisorii sub minimul special prevăzut de legea penală.
În drept, a invocat motivul de recurs prev. de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și hotărârile judecătorești ale instanțelor de fond și de apel, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea reține limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală, cuprinse între 5 ani și 20 ani închisoare, gradul ridicat de pericol social concret al faptei penale, care rezultă din împrejurările comiterii infracțiunii, și anume, profitând de întuneric, a urmărit-o pe partea vătămată, în vârstă de 40 de ani, care se îndrepta spre locuința sa, cuantumul ridicat al prejudiciului material cauzat, care a fost acoperit doar în parte, prin restituirea în natură a perechii de cercei și a celor două telefoane mobile marca Nokia și 110i, însă datorită organelor judiciare, și, nicidecum, stăruinței inculpatului, persoana inculpatului, care, la vârsta sa de 20 de ani, este consumator de droguri, afirmă că a absolvit 4 clase, nu are ocupație sau vreun loc de muncă, în schimb este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat, pentru comiterea, în stare de minorat, a infracțiunii de furt calificat, prin Sentința penală nr.2.171/17.VI.2005 a Judecătoriei Sectorului IV, B, din Dosarul nr.3727/2004, rămasă definitivă, prin neapelare, pe data de 27.VII.2005, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare, astfel că nu poate fi reținută circumstanța atenuantă judiciară a unei bune conduite anterioară, prevăzută de art.74, alin.1, litera a, Cod penal. Solicitarea recurentului-inculpat de a i se reține poziția sa procesuală sinceră este vădit lipsită de fundament, atâta vreme cât, la urmărirea penală, a indus în eroare organele judiciare, prin indicarea, ca autor, a mai multor persoane, și anume, zis "", cu privire la care s-a stabilit că era arestat de aproximativ 2 ani, după cum s-a consemnat în procesul-verbal din data de 16.IV.2008 (fila 136, dosar de urmărire penală), care era plecat în străinătate, potrivit declarației martorului -, fratele acestuia (fila 104, dosar de urmărire penală), și -, cunoscut prin intermediul martorului -, zis " ", pe care l-a indicat de pe planșele fotografice, conform procesului-verbal din data de 24.IV.2008, cu planșe fotografice (filele 141-144, dosar de urmărire penală). În acest mod, construindu-și o apărare mincinoasă, inculpatul a încercat zădărnicirea aflării adevărului, inclusiv prin influențarea unora dintre declarațiile martorului, zis "", potrivit cărora inculpatul, zis "", i-a spus că martorul -, sosit într-un taxi, i-a dat cele două telefoane mobile pentru una, două sau trei doze de heroină, astfel că-i este frică să declare la poliție, de teamă că va fi tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri (filele 122-124, dosar de urmărire penală), făcând aceeași afirmație față de martorul - (fila 146, dosar de urmărire penală). Însă, martorul - a precizat, în declarația de la filele 114-116, dosar de urmărire penală, că inculpatul era bucuros, deoarece, deși nu se înțeleseseră în prealabil, declarația sa se potrivise cu declarația martorului -, depusă la fila 145, dosar de urmărire penală. De fapt, pentru a îngreuna urmărirea penală, inculpatul a preluat elemente ale situației de fapt reținută prin Sentința penală nr.67/23.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, care nu a rămas definitivă, potrivit căreia pe data de 6.III.2008, prin urmare cu aproximativ o lună înainte de comiterea infracțiunii pentru care este cercetat judecătorește în această cauză, inculpatul -, asupra căruia au fost găsite două telefoane mobile marca Nokia, a cumpărat cantitatea de 4,26 grame de heroină, pe care urma să o consume împreună cu inculpatul -. În plus, tot în faza de urmărire penală, inculpatul a refuzat, fără nici un motiv, să părăsească arestul, în vederea audierii sale, astfel după cum rezultă din procesul-verbal din data de 16.VI.2008, întocmit de - Secția 15 Poliție (fila 113, dosar de urmărire penală). În aceste condiții, recunoașterea sa nuanțată în fața instanței de fond nu constituie o căință activă, pentru a putea reține în favoarea sa circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74, alin.1, litera c, Cod penal.
De aceea, având în vedere atât gravitatea faptei penale, prin agresivitatea manifestată într-un loc public, cât și persoana inculpatului, care, pentru a-și însuși bunuri, a trecut de la infracțiuni îndreptate exclusiv contra patrimoniului la infracțiuni cu violență, Curtea apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită de instanța de fond, reprezentând, de fapt, limita minimă specială prevăzută de legea penală, este în măsură să asigure scopurile educativ și, mai ales, punitiv ale pedepsei închisorii, care, în acest moment, devine prioritar, prin constrângerea în vederea reeducării. De asemenea, Curtea are în vedere faptul că instanța de fond, deși a dispus contopirea pedepsei cu închisoarea pe care i-a aplicat-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1.919/3.XI.2008 a Judecătoriei Sectorului IV, B, din Dosarul nr-, rămasă definitivă pe data de 17.III.2009, nu i-a mai adăugat un spor de pedeapsă, ca efect al pluralității de infracțiuni, astfel că pedeapsa rezultantă a rămas de 5 ani închisoare.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr. 639/A/25.XI.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr. 639/A/25.XI.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red. și dact.: jud..
-Secția a I-a penală: - / (jud.red.);
Jud. Sectorului IV,.: -.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
