Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1334/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 1889/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1334
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află judecarea recursului formulat de către recurenta inculpată împotriva Deciziei penale nr. 414 din data de 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, personal, în stare de arest și asistată juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile întrebate fiind de către instanță declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu indicată incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, considerând că pedeapsa aplicată inculpatei - 7 ani închisoare - este prea drastică în raport cu atitudinea sinceră a acesteia și cu faptul că a regretat infracțiunea săvârșită. Solicită să fie avută în vedere opinia separată a unuia dintre judecătorii care au constituit completul de divergență care a soluționat apelul declarat de inculpată și să se aprecieze că o pedeapsă cu închisoare coborâtă sub minimul prevăzut de lege este îndestulătoare realizării scopului acesteia, reglementat în art. 52 Cod Penal. Solicită să fie dată eficiență maximă dispozițiilor art. 74 și 76 Cod Penal. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, reținând cauza pentru rejudecare, să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică prin care să fie micșorat cuantumul pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond aplicând o pedeapsă corect individualizată, al cărei cuantum a fost menținut și de către instanța de apel prin decizia pronunțată. În baza art. 192 Cod procedură penală, solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.
Recurenta inculpată aderă la cuvântul și solicitările apărătorului desemnat din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.327/21.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art.71 - art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus prevenția de la data de 20.03.2009, la zi, iar în temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpata la plata sumei de 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B nr.3634/P/2009, din data de 07.04.2009, a fost trimisă în judecată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii tâlhărie prevăzută de art.211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21lit. a Cod penal.
S-a reținut în fapt că, în data de 20.03.2009, în jurul orei 15,30, inculpata, împreună cu o persoană de sex masculin, încă neidentificată (numitul ""), a luat din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia și prin recurgerea la acte de violență, două sacoșe, întruna dintre ele aflându-se un portofel ce conținea suma de 1075 de lei, pensia părții vătămate, fugind, apoi, de la locul faptei (scara 1 blocului 6 din - -, nr. 50, sector 6 B).
În data de 20.03.2009, în jurul orei 15,30, un echipaj de poliție din cadrul Secției 20 fost dirijat, prin dispeceratul 112, să se deplaseze la adresa din - -, nr. 50,. 6,. 1, întrucât o persoană în vârstă a fost deposedată de o sumă de bani, de alte două persoane.
La fața locului au fost identificate persoana vătămată, și o persoană care avea cunoștință despre cele întâmplate, martorul. La un moment dat, în timpul operațiunilor de identificare și de constatare a aspectelor de natură a interesa cauza, echipajul de poliție a fost anunțat, prin stația de emisie-recepție, despre faptul că la sediul Secției 20 se află un echipaj al Poliției Comunitare împreună cu o persoană de sex feminin având semnalmente ce corespund celor indicate de persoana vătămată.
Persoana vătămată, a depus, ulterior, plângere penală (în cuprinsul căreia arată că, în data de 20.03.2009, în jurul orei 13,30, a intrat în scara blocului în care locuiește (. nr. 6, din B, - -, nr. 50, sector 6), fiind urmată de doi indivizi necunoscuți, o fată și un băiat. Când a ajuns în dreptul liftului a fost trântită jos de către fată și deposedată de sacoșele pe care le avea asupra sa, într-una dintre ele fiind și portofelul ce conținea suma de 1075 lei, reprezentând pensia sa.
În declarația dată în fața organelor de cercetare penală partea vătămată a precizat că ora la care s-a petrecut evenimentul este 15,30 și a descris amănunțit cele petrecute în scara blocului în care locuiește, arătând că, în momentul în care a ajuns în dreptul liftului, cei doi tineri care o urmaseră, în vârstă de aproximativ 18-20 de ani, au încercat să îi smulgă sacoșele în care avea și pensia abia ridicată de la poștă. A țipat la ei și totodată după ajutor, moment în care fata a îmbrâncit-o, partea vătămată căzând, întrucât continua să țină plasele, atât fata, cât și băiatul au început să îi aplice lovituri cu picioarele, reușind, în cele din urmă, să îi smulgă sacoșele și să fugă.
Violențele exercitate asupra părții vătămate i-au produs o escoriație la nivelul mâinii drepte.
Susținerile părții vătămate au fost confirmate de martorul care, în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale arată că în data de 20.03.2009, în jurul orei 15,30, aflându-se în apartamentul concubinei sale situat în-,. 6,. 1, sector 6, auzit niște țipete de ajutor. ușa apartamentului, de la etajul unu, a văzut în fața liftului o bătrână căzută jos și doi tineri, o fată și un băiat, care o loveau, fata smulgând din mâinile martorul bătrânei sacoșele, iar băiatul lovind-o în continuare. Cei doi au fugit spre ieșirea din scara blocului, martorul luând-o la fugă după ei. La ieșirea din bloc, agresorii au luat-o în partea, înspre parc și când au văzut că sunt urmăriți au abandonat sacoșele în fața blocului nr. 7 din - - nr. 48.
Observând un echipaj al Poliției Comunitare, martorul i-a anunțat despre cele întâmplate, abandonând urmărirea făptuitorilor. La întoarcerea spre blocul nr. 6 recuperat sacoșele părții vătămate, restituindu-i-le. A sunat, de asemenea, la numărul de urgență 112 și s-a deplasat împreună cu partea vătămată la Secția 20 Politie.
Poliției Comunitare a pornit în direcția indicată ca fiind cea în care s-au deplasat făptuitorii, pe baza semnalmentelor oferite procedând la oprirea unei persoane de sex feminin identificată ulterior ca fiind. Asupra acesteia, la controlul corporal, nu au fost găsite bunuri sau valori care să indice vreo legătură cu fapta ce face obiectul prezentei cauze însă, în autoturismul cu care a fost transportată la sediul Secției 20 Poliție (autoturism personal al unuia dintre membrii echipaj ului de poliție comunitară), sub bancheta din spate, a fost găsită suma de 1075 lei, bancnotele astfel găsite fiind și fotografiate.
Întrucât atât partea vătămată, cât și martorul, au descris semnalmentele făptuitorilor (cele mai multe în privința persoanei de sex feminin), s-a procedat la efectuarea unor recunoașteri din grup, ocazie cu care ambele persoane sus-menționate au indicat-o pe inculpata ca fiind una dintre persoanele care a deposedat-o, prin violență, pe partea vătămată.
Declarațiile inculpatei au fost în sensul că în data de 20.03.2009 a plecat cu numitul pentru a face rost de bani. La un moment dat "" a văzut o femeie care număra niște bani, propunându-i să îi sustragă, ceea ce ea a acceptat. Au urmărit-o și, atunci când aceasta a intrat într-o scară de bloc au intrat și ei odată cu ea. "" s-a repezit să îi smulgă sacoșa în care văzuse că își pusese banii și cum, la un moment dat, partea vătămată a lăsat sacoșa jos, inculpata luat-o, fugind apoi împreună cu "". La aproximativ 20 s-au oprit, "" a scos din sacoșă un portofel și i-a dat suma de bani găsită în el, fără aon umăra. La puțin timp, a fost depistată de poliția Comunitară și condusă la sediul Secției 20 Poliție, ascunzând în mașina cu care a fost transportată banii sustrași părții vătămate. În finalul declarației date în fața organelor de cercetare penală, inculpata a ținut să precizeze că ea nu a folosit violența față de partea vătămată.
Instanța de fond a constatat că o parte din declarațiile inculpatei se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză, și anume: aspectul prezenței sale la locul faptei și al contribuției la săvârșirea acesteia.
Cât privește conținutul acestei contribuții, trebuie observat că declarațiile martorului confirmă susținerile părții vătămate (care arată că a fost deposedată exclusiv de către persoana de sex feminin), iar nu pe cele ale inculpatei.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces-verbal de depistare și planșe foto anexe; proces-verbal de predare a inculpatei de către Poliția Comunitară Secției 21 Poliție; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto anexe; proces-verbal de predare către partea vătămată a sumei de 1075 lei; planșa cu fotografii judiciare ale escoriației părții vătămate; proces-verbal și planșa foto anexă, întocmite cu prilejul recunoașterii din grup a inculpatei de către partea vătămată; proces-verbal și planșa foto anexă, întocmite cu prilejul recunoașterii din grup a inculpatei de către martorul; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorului; declarațiile inculpatei.
Cu prilejul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată, care a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză pentru că și-a recuperat integral prejudiciul.
Pe situația de fapt, a arătat că, în dreptul liftului a fost trântită la pământ de inculpată, care i-a dat peste mână, reușind să îi ia sacoșa și să fugă, precizând că aceasta era însoțită de un băiat, dar el a fugit în spatele blocului.
Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei și a precizat că a văzut-o pe femeie numărând banii pe stradă, a urmărit-o până la bloc împreună cu numitul. Acesta a deschis ușa la lift, iar ea a luat sacoșa și a fugit, apoi a împins-o în lift, ceea ce a produs căderea în lift.
Prima instanță a reținut declarațiile martorului date la urmărirea penală în care arată că a auzit țipete de ajutor, iar când a deschis ușa la apartament a văzut în fața liftului la parter o bătrână căzută și doi tineri care o loveau, iar fata i-a smuls geanta; celălalt tânăr continua să o lovească. Cei doi tineri au fugit la ieșirea din scară, confirmând astfel susținerile părții vătămate care arată că a fost lovită inclusiv de o persoana de sex feminin.
Analizând probatoriul cauzei, prima instanță a apreciat că vinovăția inculpatei este pe deplin dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie este format din acțiunea de furt a celor două sacoșe, prin violență împreună cu o persoană rămasă neidentificată, într-una din sacoșe aflându-se un portofel cu bani.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în trecerea bunului din stăpânirea posesorului (partea vătămată) în cea a făptuitorului.
Latura subiectivă presupune intenția directă, respectiv dublul scop: cel specific furtului - constând în însușirea sumei de bani, iar al doilea scop - în păstrarea banilor și asigurarea scăpării inculpatei.
Astfel fiind, instanța de fond a concluzionat că - în drept, fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. art. 211 al. 1, 2 lit.c și alin.21lit. a Cod penal, dispunând condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii orientate către minimul special prevăzut de lege, în regim de detenție.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, că inculpata este cunoscută cu antecedente penale, gravitatea faptei săvârșite, pericolul social ridicat al acesteia, atitudinea sinceră în declarațiile date la urmărirea penală și în instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata, criticând-o sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei și a individualizării pedepsei. A solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și în fond să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul înlăturării elementului circumstanțial agravant prevăzut la art.211 alin.2 lit.c din Codul penal, scara blocului nefiind un "loc public", în sensul legii penale, precum și reducerea pedepsei, care este prea mare în raport cu fapta săvârșită, față de circumstanțele sale personale, precum și de circumstanțele reale.
Prin decizia penală nr.414/A din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în complet de divergență, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.327/21.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B; în baza art.381 din Codul d e procedură penală raportat la art. 88 din Codul penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la data de 20.03.2009, la zi, iar în baza art.383 raportat la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatei.
A fost obligată apelanta inculpată la plata sumei de 250 lei, cheltuielile judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că apelul inculpatei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt, aceasta constând în aceea că: la data de 20.03.2009, în jurul orei 15,30, inculpata, împreună cu o persoană de sex masculin, încă neidentificată (numitul ""), a intrat în scara 1 blocului 6 din - -, nr.50, sector 6 B, imediat după partea vătămată și, când au ajuns în dreptul liftului, au luat din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia și prin recurgerea la acte de violență (trântind-o pe partea vătămată pe jos și lovind-o cu picioarele), două sacoșe, într-una dintre ele aflându-se un portofel ce conținea suma de 1075 de lei - pensia părții vătămate, fugind, apoi, de la locul faptei.
Astfel, la data de 20.03.2009, în jurul orei 15,30, un echipaj de poliție din cadrul Secției 20 fost dirijat, prin dispeceratul 112, să se deplaseze la adresa din - -, nr. 50,. 6,. 1, întrucât o persoană în vârstă a fost deposedată de o sumă de bani, de alte două persoane.
La fața locului au fost identificate persoana vătămată, și o persoană care văzuse ce se întâmplase - martorul.
La un moment dat, în timpul operațiunilor de identificare și de constatare a aspectelor de natură a interesa cauza, echipajul de poliție a fost anunțat, prin stația de emisie-recepție, despre faptul că la sediul Secției 20 se află un echipaj al Poliției Comunitare împreună cu o persoană de sex feminin având semnalmente ce corespund celor indicate de persoana vătămată.
Violențele exercitate asupra părții vătămate i-au produs o escoriație la nivelul mâinii drepte.
Martorul, în data de 20.03.2009, în jurul orelor 15.30, aflându-se în apartamentul concubinei sale situat în-.. 6,. 1, sector 6, auzit țipetele de ajutor ale părții vătămate. ușa apartamentului, de la etajul unu, a văzut în fața liftului o bătrână căzută jos și doi tineri, o fată și un băiat, care o loveau, fata smulgând din mâinile martorul bătrânei sacoșele, iar băiatul lovind-o în continuare. Cei doi au fugit spre ieșirea din scara blocului, martorul luând-o la fugă după ei. La ieșirea din bloc, agresorii au luat-o în partea, înspre parc, și când au văzut că sunt urmăriți au abandonat sacoșele în fata blocului nr. 7 din - -, nr. 48.
Observând un echipaj al Poliției Comunitare, martorul i-a anunțat despre cele întâmplate, abandonând urmărirea făptuitorilor. La întoarcerea spre blocul nr. 6 recuperat sacoșele părții vătămate, restituindu-i-le. A sunat, de asemenea, la numărul de urgență 112 și s-a deplasat împreună cu partea vătămată la Secția 20 Politie.
Poliției Comunitare a pornit în direcția indicată ca fiind cea în care s-au deplasat făptuitorii, pe baza semnalmentelor oferite procedând la oprirea unei persoane de sex feminin identificată ulterior ca fiind. Asupra acesteia, la controlul corporal, nu au fost găsite bunuri sau valori care să indice vreo legătură cu fapta ce face obiectul prezentei cauze însă, în autoturismul cu care a fost transportată la sediul Secției 20 Poliție (autoturism personal al unuia dintre membrii echipajului de poliție comunitară), sub bancheta din spate, a fost găsită suma de 1075 lei, bancnotele astfel găsite fiind și fotografiate.
În mod corect s-a apreciat că, în drept, fapta inculpatei - care la data de 20.03.2009, în jurul orelor 15.30, împreună cu o persoană de sex masculin, încă neidentificată, a intrat în scara 1 blocului 6 din - -, nr. 50, sector 6 B, imediat după partea vătămată și, când au ajuns în dreptul liftului, au luat din posesia părții vătămate, tară consimțământul acesteia și prin recurgerea la acte de violență, două sacoșe, într-una dintre ele aflându-se un portofel ce conținea suma de 1075 de lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal.
A arătat Tribunalul că, susținerile inculpatei cu privire la faptul că în cauză nu trebuia reținut elementul circumstanțial agravant prevăzut la art.211 alin.2 lit.c din Codul penal, scara blocului nefiind un "loc public", în sensul legii penale, sunt neîntemeiate.
Instanța de apel a apreciat, în acest sens că, este loc public scara unui bloc, condiția fiind îndeplinită în speță, chiar dacă intrarea blocului unde locuia partea vătămată și în scara căruia s-a săvârșit fapta era prevăzută cu interfon.
Astfel, ca și în cazul infracțiunii de furt calificat, împrejurările de care depinde caracterul agravant al acestei circumstanțe se referă la faptul că într-un loc public făptuitorul își poate desfășura activitatea infracțională cu șanse sporite
de finalizare. Caracteristicile reale, obiective ale locului public ușurează desfășurarea furtului (aglomerarea de persoane sau, dimpotrivă, lipsa oricărei persoane la locul faptei). În același timp, săvârșirea faptei în atare condiții aruncă o lumină aparte asupra mentalității făptuitorului. știe că înfrânge încrederea publicului, ba chiar mizează pe ea, incluzând-o în planul infracțional ca pe o împrejurare care facilitează sustragerea.
Prin loc public, în accepția art.211 alin.2 lit.c din Codul penal, se înțelege un sector determinat de spațiu în care publicul are acces permanent sau temporar; în situația accesului temporar (ocazional), în momentul săvârșirii faptei este necesar ca locul să fi fost accesibil publicului (în baza normelor care îi reglementează funcționalitatea).
Conținutul art.152 din Codul penal nu are aplicabilitate în această materie. În cea ce privește art.211 alin.2 lit.c din Codul penal, pericolul crescut al tâlhăriei derivă din faptul că ea se săvârșește într-un spațiu (indiferent dacă sunt sau nu alte persoane) unde protecția bunurilor mobile se realizează mai greu - într-un magazin deschis, dintr-un autoturism ce staționează pe stradă, în stația unui autobuz, în holul unui hotel - criteriile specifice care au determinat pe legiuitor să creeze această agravantă, fiind cu totul altele decât cele care au inspirat redactarea art. 152 din Codul penal, text care se referă la fapte care, ajungând la cunoștința publicului sau fiind numai susceptibile de un asemenea efect, pot produce importante prejudicii unor relații sociale protejate de lege.
Or, în speță, faptul că intrarea blocului era prevăzută cu interfon, față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, și anume în condițiile în care inculpata a pătruns în scara blocului pe ușa deschisă de partea vătămată, ușă pe care făptuitorul care o însoțea pe inculpată a împiedicat-o să se închidă în urma părții vătămate, nu poate duce la înfrângerea rațiunii reținerii circumstanței agravante a săvârșirii infracțiunii într-un loc public, existența interfonului neavând nicio influență asupra comiterii faptei, în sensul îngreunării acesteia, partea vătămată fiind la fel de vulnerabilă, iar inculpata dând dovadă de aceeași îndrăzneală infracțională ca într-un spațiu deschis, având în vedere că locatarii blocului aveau acces oricând la spațiul din fața liftului și puteau interveni, ceea ce s-a și întâmplat, la strigătele de ajutor ale părții vătămate.
Față de cele expuse, având în vedere și principiul neagravării situației inculpatei în propria cale de atac (non reformatio in peius), Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a aplicat inculpatei pentru infracțiunea reținută în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
Sub acest aspect, Tribunalul a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum și conduita inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, aceasta mai suferind o altă condamnare la pedeapsa închisorii (de 9 luni), în timpul minorității, tot pentru o infracțiune de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art.211 al.1, 2 lit.c din Codul penal, prin sentința penală nr.657/5.10.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, definitivă prin neapelare, din executarea căreia a fost liberată condiționat la data de 5.02.2008, cu un rest de 85 de zile rămas neexecutat.
Pedeapsa aplicată anterior inculpatei (în minorat) - sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit.a din Codul penal - executată parțial în penitenciar - și-a dovedit pe deplin ineficienta, nereușind să-și atingă scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte a condamnatei față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, în condițiile art.52 din Codul penal.
Instanța de apel a apreciat - în complet de divergență - că nu se justifică - sub nicio formă - scăderea cuantumului pedepsei închisorii stabilit de prima instanță pentru infracțiunea comisă de inculpată.
Referitor la pedeapsa accesorie, Tribunalul a reținut că natura faptei săvârșită, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora trebuie interzis pe perioada executării pedepsei.
Nu se impune a fi interzis inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, și, mai nou, în Hotărârea din 1 iulie 2008. în cauza Calmanovici împotriva României, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia și împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis, deoarece din penitenciar condamnata nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Împotriva acestei decizii, vizând și sentința instanței de fond, în termen legal, a promovat recurs inculpata, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia.
Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate care formal se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele argumente:
Instanțele anterioare au realizat o judicioasă analiză a materialului probator administrat în cauză, reținând corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatei, însă, în ceea ce privește pedeapsa aplicată, instanța de recurs apreciază că se impune o mai justă individualizare a sancțiunii aplicate.
Având în vedere criteriile generale de individualizare, împrejurările în care fapta a fost săvârșită, pericolul social concret al acesteia, periculozitatea inculpatei, care a mai fost condamnată în minoritate la o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru o infracțiune de tâlhărie, atitudinea procesuală a inculpatei care a recunoscut constant săvârșirea faptei, ținând seama de recuperarea integrală a prejudiciului, de situația materială precară a inculpatei, de vârsta acesteia la data săvârșirii faptei (numai 19 ani și 4 luni), de faptul că inculpata are un copil minor de 3 ani, Curtea apreciază că instanțele anterioare au aplicat inculpatei o pedeapsă într-un cuantum necorespunzător pericolului social al faptei și periculozității făptuitoarei.
Față de faptul că, atât în fața organelor de urmărire penală, în fața judecătorului care a emis mandatul de arestare preventivă, cât și în fața instanței de fond și a tribunalului, inculpata a recunoscut constant săvârșirea faptei împreună cu un cunoscut sub numele de, iar violențele exercitate de inculpată nu au depășit nivelul necesar smulgerii sacoșelor din mâinile părții vătămate, instanța de recurs apreciază că se impune reținerea, în favoarea inculpatei, a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 al.1 lit. c Cod penal, iar potrivit art.76 al.1, lit.a Cod penal, urmând ca pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special de 7 ani prevăzut de lege, apreciindu-se că, o pedeapsă de 6 ani închisoare, în regim de detenție este suficientă pentru realizarea funcțiilor pedepsei, astfel cum prevăd dispozițiile art.52 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 414/A din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală.
Casează, în totalitate, decizia penală recurată și în parte sentința penală nr. 397 din 21 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B și, rejudecând în fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Deduce prevenția de la 20 martie 2009, la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din care onorariul apărătorului din oficiu - în sumă de 200 lei - se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red. -Jud.sect.6
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu, Damian Dolache
