Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1335/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2099/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1335
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 3: Damian Dolache
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol se află recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva Deciziei penale nr. 485 din data de 05 august 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurentul inculpat,în stare de arest,asistat de apărător desemnat din oficiu dna. avocat cu delegația depusă la fila 12 dosar;
și recurentul inculpat,în stare de arest,asistat de apărător desemnat din oficiu dna. avocat - cu delegația depusă la fila 17 dosar;
lipsă fiindintimatele părți vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile prezente, întrebate fiind de către instanță, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat,susține incidența cazului de casare prevăzut de art.3859pct. 14 Cod procedură penală considerând că pedeapsa apllicată inculpatului - 10 ani închisoare - este mult prea severă în raport cu faptele reținute în sarcina acestui inculpat. Subliniază conduita sinceră a inculpatului și faptul că a regretat infracțiunile săvârșite.Solicită să fie avută în vedere faptul că inculpatul nu a fost școlarizat și are o vârstă tânără. Consideră că pedeapsa de 8 ani închisoare este îndestulătoare în vederea atingerii scopului acesteia astfel că nu se justifică aplicarea sporului de 2 ani închisoare. Solicită să fie dată eficiență maximă dispozițiilor art. 72 și 76 Cod Penal. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și,reținând cauza pentru rejudecare, să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică prin care să fie micșorat cuantumul pedepsei aplicată inculpatului prin înlăturarea sporului de 2 ani închisoare.
Apărătorul desemnat din oficiu, al recurentului inculpat, susține incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală considerând că pedeapsa aplicată inculpatului - 9 ani închisoare - este mult prea severă în raport cu faptele săvârșite de inculpat. Subliniază conduita sinceră inculpatului și faptul că a regretat infracțiunile săvârșite. Solicită să fie avută în vedere faptul că inculpatul este foarte tânăr, are 21 de ani, nu a fost școlarizat și are un copil în întreținere. Consideră că pedeapsa de 7 ani închisoare este mai mult decât îndestulătoare în vederea atingerii scopului acesteia astfel că nu se justifică aplicarea sporului de 2 ani închisoare. Solicită să fie dată eficiență maximă dispozițiilor art. 72 și 76 Cod Penal. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, reținând cauza pentru rejudecare, să fie pronunțată o hotărâre legală și temeinică prin care să fie înlăturat sporul de 2 ani închisoare și redus cuantumul pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond,având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor,reglementate de art. 72 Cod Penal,a aplicat acestora pedepse corect individualizate. La stabilirea cuantumului pedepselor a fost avută în vedere starea de recidivă a inculpaților, concursul de infracțiuni, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale și perseverența infracțională.
În baza art. 192 Cod procedură penală solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat solicită să-i fie admis recursul și redusă pedeapsa aplicată. Consideră că este prea severă pedeapsa de 10 ani închisoare care i-a fost aplicată prin hotărârile atacate.
Recurentul inculpat lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.477 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B la data de 26.06.2009 s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 ind.1 lit a Cp. 37 lit.b Cp, constând în aceea că în seara zilei de 17.01.2008, în jurul orei 21:30, împreună cu inculpatul, după o înțelegere prealabilă cu acesta, în timp ce se afla în zona Șos.-, sector 1. deposedat-o prin întrebuințarea de violențe pe partea vătămată de geanta personală.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit. alin.2 ind.1 lit a Cp.,37 lit. constând în aceea că în seara zilei de 16.01.2008, în jurul orei 21:45. împreună cu inculpatul, în timp ce se afla în zona stației de metrou. sector 1 deposedat-o prin întrebuințarea de violențe pe partea vătămată de geanta personală. S-a constatat că aceste infracțiuni sunt săvârșite în concurs cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la 4 pedepse a câte 8 ani închisoare, prin sentința penală nr.269.15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 B, definitivă prin nr.l607/11.12.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția I-a penală și conform.art.33 lit. 34 lit.b Cod penal, privind concursul de infracțiuni și regimul său sancționator, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, care a fost sporită eu 2 (doi) ani, rezultând în final 10 ani închisoare.
Cu referire la inculpatul,prin sentința apelată s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie prev. de art.21 1 alin. 1, alin.2 lit.b, alin.2 ind.1 lit a Cod penal, constând în aceea că care în seara zilei de 17.01.2008, în jurul orei 21:30, împreună cu inculpatul, după o înțelegere prealabilă cu acesta,în timp ce se afla în zona Șos.-. sector 1 deposedat-o prin întrebuințarea de violențe pe partea vătămată de geanta personală.
În temeiul art. art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c, alin.2 ind.1 lit a Cod penal s-a mai dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, constând în aceea că în seara zilei de 16.01.2008, în jurul orei 21:45. împreună cu inculpatul, în timp ce se afla în zona stației de metrou sector 1, deposedat-o prin întrebuințarea de violențe pe partea vătămată de geanta personală.
Și cu privire la acest inculpat,conform art.36 alin.1 Cod penal s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina sa sunt săvârșite în concurs cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la 4 pedepse a câte 7 ani închisoare, prin sentința penală nr.269/15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 B, definitivă prin nr. 1607/11.12.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a penală și în consecință conform art.33 lit. 34 lit.b Cp. privind concursul de infracțiuni și regimul său sancționator, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 (doi) ani. rezultând în final 9 ani închisoare
Probele administrate în cursul urmăririi penale și cu ocazia judecării cauzei în primă instanță au justificat reținerea infracțiunilor de tâlhărie în sarcina celor doi inculpați. De altfel inculpatul a recunoscut comiterea celor două infracțiuni de tâlhărie în modalitatea descrisă prin rechizitoriu, astfel cum rezultă și din declarația dată de acesta la termenul de judecată din 24.04.2009 (fila 22 dosar Judecătoria Sectorului I B)
Împotriva sentinței penale susmenționate au declarat apel inculpații și,solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate,pe care le consideră prea mari în raport de circumstanțele în care faptele au fost săvârșite.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de cei doi inculpați, tribunalul a reținut că pedepsele aplicate acestora au fost individualizate cu respectarea tuturor criteriilor legale prev. de art. 52 și 72.pen.
Astfel,la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a ținut seama de criteriile generale prev. de art. 72 și de art. 52.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite,împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia, precum și de atitudinea procesuală a inculpaților.
Totodată s-a avut în vedere că inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale, care atrag în prezent starea de recidivă mare postexecutorie și denotă o periculozitate socială sporită și un grad înalt de potențial criminogen, coroborat cu eșecul educativ al pedepselor aplicate anterior. In egală măsură instanța a mai reținut că faptele pentru care inculpații sunt judecați în prezenta cauză sunt săvârșite după considerarea ca executate a mai multor pedepse.
Tot la individualizarea pedepsei care a fost aplicată fiecărui inculpat s-a ținut seama de întreaga activitate infracțională, instanța de fond având în vedere și modul sistematic și organizat în care inculpații au acționat, asigurându-și în acest fel obținerea unui rezultat cât mai bun al activității cu risc de depistare diminuat. Sub acest aspect,instanța a reținut că la comiterea infracțiunilor de tâlhărie a existat o organizare în care fiecare participant avea un rol bine determinat, participanții folosind un mod de operare bine pus la punct, care să le asigure succesul activității infracționale prin surprinderea și agresarea violentă a părților vătămate persoane tip sex feminin care se întorceau de la locul de muncă, lipsite deci de posibilitatea unei riposte eficiente împotriva acțiunilor inițiate și concepute de inculpați.
Din analiza materialului probator existent la dosar rezultă că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se aplica fiecărui inculpat o pedeapsă cu închisoarea,cu executare în regim de detenție, numai aceasta fiind în măsură să contribuie la realizarea scopului preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de lege.
În egală măsură tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în procesul de individualizare a pedepselor aplicate fiecărui inculpat și existența unei hotărâri de condamnare pentru infracțiuni concurente, astfel încât în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză cu infracțiunile temeinic a fost aplicat un spor, acesta fiind de fapt un echivalent al pedepselor care nu se mai execută.
In mod corect a reținut instanța de fond sub acest aspect, că neaplicarea unui spor la pedeapsa dată spre executare fiecărui inculpat ar echivala cu o cauză de nepedepsire, aplicarea și executarea unei singure pedepse de 8 ani închisoare pentru inculpatul și a unei pedepsei de 7 ani închisoare pentru inculpatul lăsând fără efecte condamnarea aplicată celor doi inculpați prin sentința penală nr.269 15.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 6
În aceste condiții tribunalul a apreciat că în speță pedepsele rezultante aplicate celor doi inculpați corespund exigențelor prevăzute de lege și nu se impune reducerea lor, motiv pentru care prin decizia penală nr.485/A/5.08.2009 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.477/26.06.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B,cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, ambii criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei raportat la cuantumul acesteia, solicitând reducerea pedepselor și înlăturarea sporului aplicat de către instanță.
În motivarea recursului, inculpatul arată că pedeapsa ce i-a fost aplicată este disproporționată în raport cu faptele reținute în sarcina sa, cu atitudinea sinceră și de regret, față de vârsta sa fragedă și lipsa studiilor, apreciind că o pedeapsă de 8 ani închisoare este îndestulătoare și nu se mai impune aplicarea unui spor de pedeapsă.
Recurentul-inculpat arată că pedeapsa ce i-a fost aplicată este disproporționată în raport cu faptele reținute în sarcina sa, cu atitudinea sinceră și de regret, față de vârsta sa fragedă, lipsa studiilor și împrejurarea că are un copil minor în întreținere, apreciind că o pedeapsă de 7 ani închisoare este îndestulătoare și nu se mai impune aplicarea unui spor de pedeapsă.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurenții-inculpați, respectiv al cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 proc. pen. Curtea constată următoarele:
Atât instanța fondului, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt rezultată din coroborarea întregului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, din care rezultă că în seara zilei de 16.01.2009 inculpații au deposedat-o, prin folosirea violenței, pe partea vătămată de geanta personală, iar în seara zilei următoare, folosind același mod de operare au deposedat-o de geanta personală pe partea vătămată.
Situația de fapt a fost pe deplin dovedită cu procesele-verbale recunoaștere după planșele foto, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de recunoaștere din grup, cu plângerile și declarațiile părților vătămate, cu depozițiile martorilor asistenți, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de către inculpați în cursul urmăririi penale.
Nu poate fi primită critica recurenților-inculpați referitoare la greșita individualizare a pedepselor, în condițiile în care prima instanță le-a aplicat deja pedepse apropiate de minimul special al textului sancționator, în pofida faptului că inculpatul se află în stare de recidivă mare postexecutorie, iar pe de altă parte Curtea constată că fapta a fost comisă de către două persoane, pe timp de noapte, prin exercitarea de violențe fizice asupra părților vătămate (persoane de sex feminin), că prejudiciul cauzat nu a fost recuperat. Ca atare, raportat la gradul de pericol social concret ridicat al faptelor și la circumstanțele personale ale inculpaților, care le sunt defavorabile, Curtea constată că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în sarcina acestora, singura modalitate prin care ar putea fi reduse pedepsele aplicate spre minimul special. Raportat la aceste împrejurări pedeapsa stabilită de prima instanță apare chiar blândă, iar incidența concursului de infracțiuni cu alte patru fapte similare pentru care inculpații au fost condamnați definitiv, gravitatea acestora și cuantumul aritmetic al pedepselor justifică aplicarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, neidentificând alte motive de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații si împotriva deciziei penale nr. 425/A/05.08.2009 soluționată de Tribunalul București - Secția a II - a Penală.
Obligă recurenții la cate 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de cate 200 lei fiecare, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, se vor avansa din fondurile speciale ale Ministerului d e Justiție si Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 30.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.DD
Dact.IE/2 ex./2.11.2009
Trib.2
;
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu, Damian Dolache
