Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1387/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1553/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1387
Ședința publică din 08 OCTOMBRIE 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Tudoran Corneliu Bogdan I ON-- ---
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitri
JUDECĂTOR 3: Lefterache
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de PROCUROR.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurilor declarate de recurenții-inculpați și împotriva deciziei penale nr. 342/A/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, aflați în stare de arest și asistați juridic de apărător din oficiu, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care:
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat Piti ș solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui avocat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune, întrucât inculpatul a mai solicitat acordarea unui termen de judecată în acest sens.
Curtea, având în vedere că recurentul-inculpat Piti ș a mai solicitat acordarea unui termen de judecată pentru angajarea unui avocat, respinge cererea formulată de acesta, prin apărător și, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat Piti ș, având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. casarea deciziei penale atacate, potriv. disp. art. 3859pct. 14.C.P.P. și pe fond redozarea pedepsei aplicate, considerând-o ca fiind prea mare în raport de fapta comisă.
Solicită a se avea în vedere circumstan ț ele reale de săvâr ș ire a infrac ț iunii, nefiind vorba de violen ț ă fizică, ci verbală, însă bunul sustras păr ții vătămate a fost recuperat, aceasta neconstituindu-se parte civilă.
De asemenea, solicită a se avea în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, care a recunoscut și regretat fapta comisă ș i chiar dacă se află în stare de recidivă, a ispă ș it pedeapsa pentru infrac ț iunea săvâr șită anterior.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronun ț ate, criticându-le sub aspectul gre ș itei condamnări la o pedeaspă de 4 ani pentru infrac ț iunea de tâlhărie, pe care inculpatul sus ține că nu a comis-o, astfel că solicită achitarea acestuia în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c
C.P.P.Sus ț ine că din materialul probator administrat reiese o altă situa ț ie de fapt fa ț ă de cea re ț inută în rechizitoriu, astfel din declara ț iile martorului, martorilor asisten ț i, declara ț ia păr ții vătămate ș i cele ale inculpa ț ilor rezultă că cei doi erau împreună la momentul când au fost imobiliza ț i de poli ț ie, însă nu se poate concluziona dacă ace ș tia erau împreună la momentul săvâr șirii faptei.
Arată că, în mod constant, inculpatul Piti ș a declarat că doar el a deposedat prin amenin ț are cu un cutit partea vătămată de telefonul mobil, cum rezultă din depoziția acestuia de la fila 25 dosarului de fond, această declara ț ie coroborându-se cu cea a martorului Vi șan.
În opinia apărării există un dubiu care nu poate fundamenta solu ția de ccondamnare a inculpatului, astfel că solicită achitarea acestuia în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. c
C.P.P.În subsidiar, solicită redozarea pedepsei, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, are doi copii minori în între ținere, iar o pedeapsă mai redusă și poate atinge scopul, cu aplicarea disp. art. 81.pen.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
În privin ț a inculptatului - recurent Piti ș apreciază pedeapsa ca fiind corect individualizată, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, prin amenin ț area păr ții vătămate ș i deposedarea de un telefon mobil, re ț inându-se în aceala și timp și împrejurarea că acesta se află în stare de recidivă postexecutorie.
Referitor la recurentul - inculpat consideră că vina acestuia a fost dovedită pe parcursul procesului penal, respectiv din declara ț iile păr ț ii vătămate, coroborate cu declara ț ia martorului, declara ț iile ambilor inculpa ți, precum și alte acte de urmărire penală administrate în cauză.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. sus ț ine că declara ț iile sale au fost date sub influen ț a consumului de stupefiante, însă nu a comis fapta re ț inută în sarcina sa. Arată că este de acord cu sus ținerile apărătorului său.
Recurentul - inculpat Piti ș, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că este de acord cu cele precizate de avocatul său.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 432/A/02.06.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală constată:
Prin decizia penală nr. 342/A/02.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 253/01.04.2009 a Judecătoriei Sectorului 2
A menținut starea de arest a apelanților inculpați și a dedus prevenția de la 14.01.2009 la zi.
În baza art. 192 Cod procedură penală a obligat apelanții inculpați la câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 253/01.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
In temeiul art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a, b Cp. cu aplic. art. 37 lit. b Cp. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie.
In temeiul art. 71 Cp. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a Il-a și b Cp. pe durata executării pedepsei principale.
In temeiul art. 88 Cp. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive dispusă în cauză de la 14.01.2009 la zi.
In baza art. 350 alin. 1.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
In temeiul art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a, b Cp. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a Cp. rap. la art. 76 alin. 1 lit. b Cp. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
In temeiul art. 71 Cp. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a Il-a și b Cp. pe durata executării pedepsei principale.
In temeiul art. 88 Cp. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive dispusă în cauză de la 14.01.2009 la zi.
In baza art. 350 alin. 1.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In temeiul art. 118 alin. 1 lit. b Cp. s-a confiscat de la inculpatul cuțitul tip briceag, cu lama de aprox. 10 cm, cu metalic și prăsele de culoare maro, folosit la comiterea faptei, ce a fost indisponibilizat de la acesta și depus la camera Corpuri delicte a Poliției sector 2 B, conform dovezii seria -, nr. -/22.01.2009 (fila 54 dup).
In temeiul art. 116 alin. 1 și 4 Cp. s-a dispus față de inculpatul măsura de siguranță a interzicerii de a se alia în Municipiul B pe o perioadă de 4 ani.
In temeiul art. 191 alin. 2.C.P.P. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata a câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
In temeiul art. 189.C.P.P. s-a dispus decontarea din Fondurile Ministerului Justiției către a onorariilor în cuantum de câte 300 lei pentru fiecare, cuvenite apărătorilor din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data 14.01.2009, in jurul orelor 16:00, în jurul orei 16:60, în timp ce se deplasa pe str. - - spre Șos. -, partea vătămată a fost acostată de către inculpații și. Inculpatul a îndreptat spre partea vătămată un briceag cu lama desfăcută și i-a solicitat, telefonul mobil, amenințându-l că îl omoară dacă țipă, iar inculpatul folosea la adresa sa un ton amenințător cerându-i să le dea telefonul mobil. Fiindu-i teamă, partea vătămată i-a dat telefonul său mobil marca Samsung inculpatului, după care acesta i-a spus să-și continue drumul. După cea. 3-4, partea vătămată s-a întors și a văzut că cei doi se aflau deja la 20 de el și s-au întâlnit cu martorul.
La scurt timp, partea vătămată a întâlnit doi lucrători de poliție cărora le-a spus ce s-a întâmplat, le-a comunicat semnalmentele celor doi indivizi și a mers împreună cu aceștia în zona în care a fost deposedat de telefon. In aceste împrejurări, la intersecția străzilor D-na și, lucrătorii de poliție au observat trei persoane, două dintre acestea prezentând semnalmentele comunicate de partea vătămată, s-a procedat la prinderea și imobilizarea acestora stabilindu-se că sunt inculpații și și martorul.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate (filele 11-19 dup și 27 dosar fond): procesul-verbal de depistare (filele 20-22 dup); procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente (filele 23-26 dup); procesele-verbale de recunoaștere din grup și planșele fotografice aferente (filele 33-36 și 39-42 dup); procesele-verbale de recunoaștere de bunuri și planșele fotografice aferente (filele 27-30 și 45-48 dup); dovada de restituire a bunului (fila 50 dup); procesul-verbal de conducere în teren și planșele fotografice aferente (filele 51-53 dup); declarațiile martorilor, și (filele 32, 37-38, 43-44, 82-83 și 84 dup și 51, 52 și 53 dosar fond) și declarații inculpați (filele 57, 59-60. 62-63. 65-66, 70, 72-73, 75-76, 78 dup și 25 și 26 dosar fond).
In drept, fapta inculpaților și de a deposeda, prin amenințare cu un cuțit, pe partea vătămată, de un telefon mobil marca Samsung, întrunește pentru fiecare dintre aceștia, atât obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 21 1 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 21lit. a și b Cp.
Tot sub aspectul încadrării juridice a faptei, în ceea ce îl privește pe inculpatul, având in vedere și fisa de cazier a acestuia, s-a constatat că acesta a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidiva postexecutorie, situație prev. de art.37 lit. b din Cp. Astfel, prin sentința penală nr. 1054/26.09.2006 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 383/24.01.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.2 lit. b și c și alin. 21 lit. b Cp. în executarea căreia inculpatul a fost arestat la data de 15.12.2005 și liberat condiționat la data de 29.02.2008, rămânând de executat un rest de 289 de zile. Întrucât inculpatul a săvârșit noua faptă după data de 14.01.2009 când pedeapsa astfel aplicată a fost considerată executată, reținându-se dispozițiile art. 37 lit. b Cp. referitoare la recidiva postexecutorie.
Instanța de fond a apreciat că, ambii inculpați au săvârșit fapta cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin.1 pct.1 lit. a Cp. în sensul că aceștia au prevăzut rezultatul faptelor lor și au urmărit producerea lui, respectiv deposedarea pârtii vătămate, prin violență, de bunurile pe care le avea asupra sa, aspect ce rezultă din modalitatea premeditată în care aceștia au acționat.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cp. scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 Cp. reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia - în public, prin amenințare cu un cuțit, de două persoane împreună, asupra unei persoane tinere, săvârșirea faptei în scopul procurării de bani, conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei caracterizată printr-o condamnare pentru săvârșirea tot a unei infracțiunii de tâlhărie - aspect ce denotă perseverență infracțională -, atitudinea nesinceră a inculpatului, dar și lipsa antecedentelor penale a acestuia.
Față de toate considerentele ce preced, în temeiul art. art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a, b Cp. cu aplic. art. 37 lit. b Cp. l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în stare de recidivă postexecutorie, pedeapsă al cărui cuantum instanța l-a apreciat ca fiind adecvat împlinirii scopurilor pedepsei de reeducare și prevenire a comiterii de noi infracțiuni.
In ceea ce îl privește pe inculpatul, împrejurarea că nu a mai avut nici un conflict cu legea penală, a fost apreciată de către instanță drept circumstanță atenuantă judiciară, conform art.74 alin.1 lit. a Cp. astfel că în baza art.76 alin.1 lit. b Cp. i-a aplicat acestuia o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Astfel, în temeiul art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a, b Cp. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a Cp. rap. la art. 76 alin. 1 lit. b Cp. l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, apreciind acest cuantum ca fiind adecvat împlinirii scopurilor pedepsei de reeducare și prevenire a comiterii de noi infracțiuni.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cp. s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cp. Potrivit Deciziei nr. LXXIV/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza I - lit. c Cp. nu se va face în mod automat, în stabilirea acestor pedepse accesorii instanța luând în considerare criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Cp.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, solicitând achitarea și, în subsidiar micșorarea pedepsei, iar reindividualizarea pedepsei, în sensul micșorării acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a apreciat că apelurile sunt nefondate, și le-a respinge, pentru următoarele considerente:
Vinovăția inculpaților rezultă din declarațiile părții vătămate (filele 11-19 dup și 27 dosar fond); procesul-verbal de depistare (filele 20-22 dup); procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente (filele 23-26 dup); procesele-verbale de recunoaștere din grup și planșele fotografice aferente (filele 33-36 și 39-42 dup); procesele-verbale de recunoaștere de bunuri și planșele fotografice aferente (filele 27-30 și 45-48 dup); dovada de restituire a bunului (fila 50 dup); procesul-verbal de conducere în teren și planșele fotografice aferente (filele 51-53 dup); declarațiile martorilor, și (filele 32, 37-38, 43-44, 82-83 și 84 dup și 51, 52 și 53 dosar fond).
Astfel, partea vătămată a declarat că, în ziua de 14.01.2009, în jurul orei 16:00, în timp ce se deplasa pe str. - - spre Șos. -, a fost acostat din spate de doi indivizi. .-se spre cel din stânga, a constatat că acesta avea circa 1,80 înălțime, era brunet, cu ten măsliniu, îmbrăcat cu o geacă de culoare maro și blugi, iar în spatele lui. lângă primul individ, era alt individ de cea. 1,60 înălțime, cu, ten măsliniu, îmbrăcat cu geacă de culoare închisă. Individul mai înalt a îndreptat spre el un briceag cu lama desfăcută și i-a solicitat, telefonul mobil, amenințându-l că îl omoară dacă țipă, iar individul mai scund spunea ceva pe același ton amenințător, fără a înțelege însă ce anume. Cei doi, apropiindu-se foarte mult de el, reține tribunlul, l-au obligat practic să se îndrepte spre gardul imobilului în fața căruia se afla, împrejurare în care, fiindu-i teamă, i-a dat telefonul mobil marca Samsung celui înalt, iar acesta i-a spus să-și continue drumul. După cea.3-4, s-a întors și a văzut că cei doi se aflau deja la 20 de el și s-au întâlnit cu un al treilea individ, pe care nu l-a văzut până în acel moment și căruia nu a reușit să-i vadă semnalmentele din față. La scurt timp, partea vătămată a întâlnit doi polițiști cărora le-a spus ce s-a întâmplat, le-a comunicat semnalmentele celor doi și a mers împreună cu aceștia în zona în care a fost deposedat de telefon. In aceste împrejurări, la intersecția străzilor D-na și, lucrătorii de poliție au observat trei indivizi, doi dintre ei prezentând semnalmentele comunicate de partea vătămată, moment în care aceasta a și indicat pe cei doi ca fiind cei care l-au deposedat de telefon, stabilindu-se că este vorba de și, cel de al treilea fiind.
Partea vătămată, reține instanța de apel în prezența martorului asistent, l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care l-a deposedat de telefon prin amenințare cu un briceag (filele 33-36 dup), iar în prezența martorului asistent l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind cel care l-a amenințat verbal în timp ce inculpatul l-a deposedat de telefonul mobil, astfel cum rezultă din procesul-verbal de recunoaștere din grup și planșele fotografice aferente (filele 39-42 dup).
La individualizarea pedepselor ce au fost fi aplicate, prima instanță a avut corect în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cp. scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 Cp. reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia în public, prin amenințare cu un cuțit, de două persoane împreună, asupra unei persoane tinere, săvârșirea faptei în scopul procurării de bani, conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei caracterizată printr-o condamnare pentru săvârșirea tot a unei infracțiunii de tâlhărie - aspect ce denotă perseverență infracțională -, atitudinea nesinceră a inculpatului, dar și lipsa antecedentelor penale a acestuia.
In ceea ce îl privește pe inculpatul, împrejurarea că nu a mai avut nici un conflict cu legea penală, a fost apreciată corect de către prima instanță drept circumstanță atenuantă judiciară, conform art.74 alin.1 lit. a Cp. aplicându-i-se acestuia o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege-
Așa fiind, pedepsele aplicate inculpaților au fost riguros individualizate, atât în ceea ce privește cuantumul cât și ca modalitate de executare, astfel că nu se impune micșorarea acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și, criticând-o pe considerente de netemeinice în ceea ce privește pedeapsa aplicată și nelegalitate cu privire la reținerea vinovăției. În drept au fost invocate dispozițiile art. 3859pct. 14 și 18 Cod procedură penală.
Analizând hotărârea recurată, Curtea constată ambele motive de recurs ca nefondate conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În ceea ce privește art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, Curtea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au dat o corectă interpretare a probelor administrate reținând vinovăția inculpaților și.
Partea vătămată, în prezența martorului asistent, l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care l-a deposedat de telefon prin amenințare cu un briceag (filele 33-36 dup), iar în prezența martorului asistent l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind cel care l-a amenințat verbal în timp ce inculpatul l-a deposedat de telefonul mobil, astfel cum rezultă din procesul-verbal de recunoaștere din grup și planșele fotografice aferente (filele 39-42 dup).
Susținerile părții vătămate sunt confirmate de procesul-verbal de depistare (filele 20-22 dup) și de procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente (filele 23-26 dup), după cum au reținut instanțele de fond și apel, astfel încât vor fi înlăturate declarațiile inculpaților și referitoare la săvârșirea faptei și va fi reținută vinovăția acestora față de faptul că declarațiile părții vătămate se coroborează cu procesul verbal de percheziție.
Cu ocazia efectuării percheziției corporale a inculpaților, în prezența martorului asistent, asupra numitului s-au găsit un telefon mobil cartelă și un briceag cu lama de aprox. 10 cm. Fiindu-i prezentate cinci telefoane mobile, partea vătămată, în prezența martorului asistent, a recunoscut telefonul mobil găsit asupra inculpatului, ca aparținându-
Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine oscilantă. Astfel, în momentul în care a fost recunoscut din grup de către partea vătămată, acesta a recunoscut că, prin amenințare cu un briceag, i-a sustras telefonul mobil. Cu ocazia audierii în calitate de făptuitor și apoi de învinuit, acesta a negat amenințarea de către el a părții vătămate cu un briceag, precizând că inculpatul i-a cerut briceagul și a amenințat partea vătămată, el fiind lângă acesta și primind ulterior briceagul și telefonul de la pentru că el știa unde să-l vândă. In calitate de inculpat, a negat inițial că a fost lângă partea vătămată când aceasta a fost amenințată și deposedată de telefonul mobil de către și, în timp ce el asigura paza de pe trotuarul opus, însă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a revenit la poziția avută în calitate de învinuit, precizând că a asigurat paza, iar el a amenințat partea vătămată.
In cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, susținând că după ce a scos din buzunar un cuțit pe care-l avea asupra sa și l-a poziționat pe acesta la nivelul abdomenului său, i-a cerut părții vătămate sa-i dea telefonul sau mobil, moment în care partea vătămata i l-a dat, inculpatul împreună cu inculpatul îndepărtându-se în fugă din zonă. De asemenea, a precizat că, înainte de comiterea faptei, nu i-a spus inculpatului despre intenția sa și că aceasta se afla în spatele său.
Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine oscilantă. Astfel, în momentul în care a fost recunoscut din grup de către partea vătămată, acesta a recunoscut că l-a însoțit pe inculpatul când acesta a amenințat partea vătămată și a deposedat-o de telefon. In calitate de învinuit, a negat însă că s-a aflat lângă în momentul amenințării și deposedării părții vătămate de telefon, precizând că, după ce i-a solicitat pârtii vătămate o țigară, în prezența celorlalți doi învinuiți, a traversat strada tară să spună ceva. El s-a oprit și a strigat la, iar și-a continuat drumul, tară ca el să știe ce face acesta, între ei fiind cca.5-6. Imediat, inculpatul s-a întors din drum, a venit spre el în fugă, l-a tras de geacă și i-a spus să fugă, ulterior aflând de la acesta că a sustras un telefon.
În raport de probele administrate, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor privind încadrarea juridică și i-a condamnat pe inculpați pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie conform art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21lit.a,b Cod penal.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, invocat de inculpații și, Curtea constată că soluția instanțelor de fond si de apel, în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților (de 7 ani și șase luni pentru inculpatul și 4 ani pentru inculpatul ) pentru infracțiunea de tâlhărie, este justificată, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost comisă, circumstanțele personale ale inculpaților, atitudinea acestora pe parcursul procesului penal, precum și atitudinea anterior comiterii faptelor. În mod corect nu s-au reținut în favoarea inculpatului existenta circumstanțelor atenuante, în raport de antecedentele penale,respectiv săvârșirea faptei din prezenta cauza în stare de recidivă post executorie (anterior inculpatul a mai fost condamnat la trei ani închisoare pentru infracțiune de tâlhărie, conform sentinței penale nr. 1054/2006 a Tribunalului București și la doi ani și șase luni închisoare pentru o infracțiune de furt, conform sentinței penale nr. 517/2004 a judecătoriei sectorului 2 B), precum și față de atitudinea oscilantă de nerecunoaștere a faptei.
În ceea ce îl privește pe inculpatul la stabilirea pedepsei de patru ani închisoare instanțele au avut în vedere circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit.a.
Pedepsele astfel stabilite au fost just individualizata, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72. pen. astfel că nu se impune redozarea, în sensul micșorării lor.
Sunt temeiuri care să justifice cuantumul pedepsei aplicate perseverența infracțională a inculpatului, respectiv faptul ca a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă post executorie în raport de o altă condamnare pentru tâlhărie. Instanța nu poate da o mai mare relevanta recunoașterii parțiale a comiterii faptei, în raport de împrejurările și modul cum a fost săvârșita infracțiunea,fiind surprins cu telefonul mobil asupra sa nstanțele de fond și apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat pedepse just individualizate, conform cerințelor art. 72 și art. 52. pen.
Astfel, critica recurentului inculpat, în sensul acordării eficienței a dispozițiilor art. 74. pen.76 C pen nu va fi reținută, deoarece circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere, iar aspectele privind recunoașterea faptei, vârsta, au fost evaluate corespunzător, în raport cu celelalte criterii prevăzute la art. 72. pen. Curtea consideră că în cauză au fost examinate toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, cuantumul pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei comise, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, ținându-se cont și de regimul sancționator corespunzător concursului între cauzele de agravare și atenuare prevăzut la art. 80. pen.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Se constată că instanța de fond, la stabilirea pedepsei de 7 ani și șase luni închisoare, a luat în considerare, cu precădere, gravitatea faptei, acordând semnificația cuvenită datelor referitoare la persoana inculpatului, care a manifestând o atitudine oscilantă față de fapta comisă, dar și antecedentelor penale ale acestuia respectiv o condamnare pentru o infracțiune de tâlhărie și o altă condamnare pentru o infracțiune de furt calificat.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, făcând aplicarea circumstanțelor atenuante, instanța de fond și cea de apel au scăzut pedeapsa sub limita prevăzută de lege până la patru ani închisoare.
Așa fiind Curtea, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva deciziei penale nr. 342/2009 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obligă fiecare recurent la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care pentru fiecare recurent se avansează onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați și împotriva deciziei penale nr.342/2009 a Tribunalului București, Secția a I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care pentru fiecare recurent se avansează onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- -- -ȚA - -
GREFIER
-
Red.
Dact./22.10.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 2 B - Secția Penală
Președinte:Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Tudoran Corneliu Bogdan, Piciarcă Dumitri, Lefterache
