Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1388/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
2117/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1388
Ședința publică din 08 octombrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Piciarcă Dumitri
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.497/19.08.2009, pronun țată de Tribunalul ști - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei (fila 7).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicarea disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. casarea deciziei penale nr. 497/19.08.2009, pronun țată de Tribunalul ști - Sectia a II a Penală, potriv. disp. art. 3859pct. 14.C.P.P. și redozarea pedepsei aplicate inculpatului, considerând-o a fi prea mare în raport de fapta comisă de acesta.
Solicită a se avea în vedere circumstan ț ele reale ale săvâr ș irii infrac țiunii, precum ș i circumstan ț ele personale ale inculpatului care a în țeles să recunoască fapta în faza procesuală a apelului ș i este de acord să acorde despăgubiri materiale păr ții vătămate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Sus ț ine că în cauză nu se impune redozarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere fapta re ț inută în sarcina acestuia, respectiv infrac țiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b Cod Penal, precum ș i modalitatea de comitere, exercitând acte de violen ț ă fizică asupra păr ții vătămate.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. solicită redozarea pedepsei, prin reducerea acesteia cu un an de închisoare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.482 din 14 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 ști, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 25.02.2009, la zi, iar în temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 14 și art. 15.C.P.P. rap. la art. 346 alin. 1.C.P.P. cu aplicarea art. 998 - 999.civ. a admis - în parte - acțiunea civilă a părții civile și a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumelor de 2620 lei și 600 pesetas, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.116 alin. 4 Cod penal, s-a dispus față de inculpatul măsura de siguranță a interzicerii de a se afla pe raza Mun. ști pe o perioadă de 3 ani.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14 ianuarie 2009, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție au fost sesizate de către partea vătămată, cu privire la faptul că, în aceeași zi, în timp ce se afla în trenul de persoane nr. P 8061, care circula pe relația CF ști - Oltenița, prin acte de violență fizică, a fost deposedată de către o altă persoană de o sumă de bani pe care o avea asupra sa.
Partea vătămată a declarat că - în data de 14.01.2009 - s-a deplasat din C în Municipiul ști în vederea efectuării unor analize medicale, iar după efectuarea consultației medicale s-a deplasat de la Spitalul la Gara. Ajunsă în gară, partea vătămată susține că a intrat în barul din incinta unde a consumat bere și a cumpărat de la un individ necunoscut suma de 600 pesetas, compusă din trei bancnote a câte 200, în schimbul sumei de 1.800 lei, iar după aceea, s-a deplasat în zona unde erau trase trenurile pentru a se urca în trenul care circula spre C pentru a ajunge în localitatea de domiciliu. Pe peron, a fost abordată de către un individ necunoscut care i-a spus că trenul care circula la C era garat la linia 3, împreună cu acest individ s-a urcat în trenul respectiv, tren care circula pe ruta ști - Oltenița și nu spre C, ocupând locuri alăturate. După plecarea trenului din stație, în jurul orei 1915 individul în cauză, recunoscut de pe planșe foto în persoana inculpatului, a început să-l caute prin buzunare, i-a opus acestuia rezistență, însă inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri, astfel că a reușit să-i ia cele 3 bancnote a câte 200 de pesetas și o ce-i aparținea și în care avea o altă sumă de bani în monedă națională. După ce inculpatul i-a luat banii, acesta a fugit din vagonul respectiv spre partea din spate a trenului. A mai susținut că, în timp ce-l căuta pe inculpat s-a întâlnit cu conductorul trenului căruia i-a relatat cele întâmplate.
Susținerile părții vătămate privind sustragerea sumelor de bani arătate și, ulterior, lovirea sa de către inculpat în momentul în care a încercat să-și recupereze banii, au fost confirmate de declarațiile date pe parcursul urmăriri penale de către inculpat, acesta recunoscând constant săvârșirea faptei.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză.
A concluzionat instanța de fond că, fapta inculpatului întrunește - în drept - elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2, lit.b și c Cod penal și, pe cale de consecință, a dispus condamnarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de fapta săvârșită și de circumstanțele sale personale.
Prin decizia penală nr.497/A din 19 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat și a fost menținută starea de arest a apelantului.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul promovat de inculpat este nefundat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut, în mod corect, în baza probelor administrate că, la data de 14. 01 2009, în timp ce se afla în trenul personal P 8061, inculpatul i-a sustras prin violență părții vătămate, în vârstă de 74 de ani, o în care se aflau mai multe sume de bani.
Vinovăția inculpatului a fost reținută de instanță prin coroborarea declarațiilor inițiale ale inculpatului cu cele le părții vătămate și ale martorilor și, precum și cu procesele verbale întocmite de organele de urmărire penale, cu prilejul depistării inculpatului și al recunoașterii de pe planșa foto.
Reținând că vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsă ce a fost corect individualizată în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere, pe timp de noapte și într-un mijloc de transport în comun, asupra părții vătămate, persoană în vârstă de 74 de ani, dar și atitudinea oscilantă a inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal inculpatul care, menținându-și poziția de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, a invocat exclusiv greșita individualizare a pedepsei închisorii, conform cazului de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, solicitând - pe cale de consecință - în considerarea circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei, dar și a circumstanțelor personale ce pledează în favoarea sa, respectiv atitudinea procesuală sinceră, că se impune reducerea duratei acestei pedepse cu un an, sub cuantumul stabilit de instanța de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a tuturor cazurilor de casare prevăzute în art.3859 alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Curtea observă că instanța de fond și respectiv cea de apel au apreciat în mod just asupra întinderii pedepsei aplicată recurentului inculpat, la stabilirea duratei acesteia și a modalității sale de executare, dând eficiență deplină tuturor criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute în art.72 din Codul penal.
În concret, pedeapsa respectivă, orientată spre limita minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului (sancționată potrivit normei de încriminare cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani), este proporțională cu gravitatea propriu-zisă a faptei săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările reale de comitere a acesteia, cât circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, fapta inculpatului de a-l deposeda prin violență pe partea vătămată, în vârstă de 74 de ani, de o sacoșă în care se aflau mai multe sume de bani, faptă săvârșită într-un mijloc de transport și în timpul nopții, relevă un grad de periculozitate socială suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse privative de libertate într-un cuantum moderat. Împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și este de acord să achite despăgubirile stabilite de instanță, nu diminuează cu nimic gravitatea faptei inculpatului care se menține la un nivel sporit, date fiind împrejurările, modalitatea și mijloacele de comitere a acesteia - într-un mijloc de transport, în timpul nopții, prin exercitarea unor acte de agresiune fizică asupra victimei care era un în etate, profitând deci și neputința acestuia de a opune rezistență.
În raport cu toate aceste argumente, Curtea constată că atitudinea procesuală pretins sinceră a inculpatului - care a recunoscut fapta, dar nu a recunoscut că a lovit partea vătămată) nu poate conduce la coborârea cuantumului pedepsei sub limita stabilită pentru fapta săvârșită, întrucât atitudinea respectivă nu a făcut altceva decât să confirme evidența probelor certe de vinovăție care îl încriminează dincolo de orice îndoială drept autor al faptei deduse judecății.
În plus, conduita procesuală a inculpatului nu poate fi evaluată decât în concurs cu existența cauzei legale de agravare a răspunderii penale (deși nu este recidivist, a mai fost condamnat pentru fapte similare), astfel cum în mod corect au procedat și instanțele inferioare.
În sfârșit, din punctul de vedere al profilului socio-moral al inculpatului, Curtea constată că acesta - deși în vârstă de 25 de ani - nu are o familie organizată, nu are ocupație și nici loc de muncă, asemenea referințe personale îndoielnice trădând o veritabilă predispoziție din partea sa pentru comiterea de fapte antisociale în scopul de a-și asigura disponibilitățile financiare necesare subzistenței și fiind de natură să afecteze în mod serios perspectivele sale de dobândire a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală și va obliga pe recurentul inculpat la polata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 38515 pct.1, lit. b Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.497/2009 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților onorariul avocatului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- -
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.sect.2
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Piciarcă Dumitri
