Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 14/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 14/2010
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 302/A/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 5092.//97/2009, având ca obiect tâlhărie (art.211 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică - recurent inculpat - - în stare de detenție - Penitenciarul Aiud, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul învederează că este de acord cu asistarea sa de către apărător din oficiu. Învederează instanței că își retrage recursul de față.
Avocat solicită să ia legătura cu inculpatul.
Avocat, după consultarea cu inculpatul, precizează că acesta își menține recursul declarat, pentru motivele pe care le va învedera în urma unei declarații pe care consimte să o dea.
Instanța, raportat la prevederile art. 38514Cod procedură penală, coroborate cu art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere dreptul inculpatului de a fi audiat de către instanța de recurs, sau de a nu da nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul recurent consimte să fie audiat, sens în care instanța, în conformitate cu art. 323 Cod procedură penală, procedează la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.
Instanța, din oficiu, pune în discuție cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, față de constatarea că hotărârea instanței de apel nu este motivată, raportat și la art. 6 CEDO cu privire la dreptul inculpatului de a cunoaște motivele pentru care i s-a respins cererea sa de apel.
Procuror, având cuvântul, învederează că a luat cunoștință de acest aspect care vizează motive de fond, sens în care, raportat la acest caz de casare, apelul inculpatului este admisibil. Mai susține, că, în ceea ce privește poziția parchetului, dat fiind că este vorba despre o nemotivare de către instanța de apel, acesta apreciază ca fiind un motiv de ordine publică incident conform prevederilor art. 3859pct. 9 Cod procedură penală, sens în care hotărârea se referă la un cu totul alt inculpat, motiv ce impune casarea cu trimitere în rejudecare. Solicită însă menținerea stării de arest a inculpatului întrucât subzistă toate temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Instanța acordă cuvântul și asupra cererii formulate de reprezentanta parchetului cu privire la menținerea stării de arest a inculpatului.
Avocat, apărător numit din oficiu, solicită instanței admiterea recursului de față, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel, în rejudecare. Cu privire la cererea parchetului privind menținerea stării de arest a inculpatului, solicită judecarea acestuia în stare de libertate întrucât nu există dovada clară că inculpatul ar fi agresat partea vătămată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, învederează că are un copil minor iar tatăl său este bolnav, solicitând astfel judecarea sa în stare de libertate pentru a se integra în familie.
Instanța, în deliberare, rămâne în pronunțare asupra cauzei de față, precum și asupra verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 503/15.09.2009 pronunțată de Judecătoria Petroșania fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al.1, al.2 lit.c și al. 21lit. b pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208, 209 al.1 lit. b și e pen. ca nefondată.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 31.12.1987 în S, jud. A, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, are 1 copil minor, cu antecedente penale, domiciliat în D, str. -,. 61,. 2,. 101, jud. H, fără forme legale în D, str. - nr. 45 B, jud. H, deținut în penitenciarul Aiud, jud. A, CNP -, la:
- 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c și al. 21lit. b pen. cu aplicarea art. 74 lit. b pen. rap. la art. 76 lit. b pen.
În baza art. 865pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 315 din 09.04.2009 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin neapelare.
S-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 315 din 09.04.2009 a Judecătoriei Cluj -
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. b pen. rap. la art. 865al.1 pen. inculpatul s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 350 pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de acesta în baza sentinței penale nr. 315/ 2009 Judecătoriei Cluj -N, începând cu data de 05.03.2009 și până la 09.04.2009, precum și durata arestării preventive începând cu data de 14.05.2009 și până la 15.09.2009.
S-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a teza 2, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 pen.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat integral.
În motivarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani din 05.06.2009, dosarul nr.4424/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie prev de art. 211 al.1 și 2 lit. c și al 21lit. pen, motivat de împrejurarea că la data de 10.12.2008 a deposedat-o în loc public, prin amenințarea cu un cuțit, pe partea vătămată de un telefon mobil în valoare de 700 lei.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Petroșani sub nr. 3680/278/02.03.2009.
Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
La data de 10.12.2008 minorul - parte vătămată - (de 14 ani) a fost deposedat de un telefon mobil, prin violență, de către inculpatul -, în următoarele împrejurări:
- între orele 9,00 - 10,00, partea vătămată a ieșit la cumpărături, iar în zona chioșcului de ziare " " din, după ce a ascultat puțin muzică pe telefonul mobil, l-a introdus în buzunarul pantalonului sport cu care era îmbrăcat.
Inculpatul - conform unui modus operandi specific, exersat și cu alte prilejuri - a observat exact unde și-a pus victima telefonul și a abordat-o, sub pretextul că aceasta ar cunoaște un incident dintre un văr al său "" și colegii săi, care l-ar fi batjocorit. Apoi, sub amenințarea cu un cuțit, pe care l-a mascat sub geaca cu care era îmbrăcat, după ce i-a spus "să trecem la subiect" și i-a cerut toate bunurile din buzunare, i-a sustras telefonul din buzunarul unde văzuse anterior că victima l-a introdus, asigurându-și astfel rapiditatea acțiunii, favorizată și de surprinderea și teama produse, pe fondul cărora a obținut scontata lipsă a reacției (de opunere, strigăt după ajutor, scăpare prin fugă, etc.) care, în alte condiții, poate s-ar fi manifestat.
Inculpatul s-a bazat în planul său infracțional și pe minoritatea victimei, rezultând din declarația sa că i-a apreciat vârsta la 12-13 ani.
Imediat după comiterea faptei, partea vătămată a alergat direct la locul de muncă al mamei sale, care - audiată în calitate de martoră - a confirmat starea de temere ("care plângea și era foarte speriat"), acesta povestindu-i că a fost acostat de un tânăr care l-a amenințat cu un cuțit, i-a cerut să îi dea tot ce are în buzunare, după care i-a luat telefonul mobil și a fugit.
Aceeași variantă a fost subliniată și de tatăl minorului, -, care l-a însoțit pe minor la sediul poliției, în vederea încuviințării plângerii și asistării la declarația minorului.
Minorul a fost audiat în calitate de parte vătămată imediat după comiterea faptei și încercările lucrătorilor de poliție de a identifica autorul au determinat inițial concluzia că acesta ar putea fi învinuitul, care avea o înălțime și o constituție relativ apropiate de ale inculpatului - autor real și pe care, în plus, partea vătămată îl vedea uneori în drumul său spre domiciliul unui coleg de școală pe care îl vizita și pe care l-ar fi văzut și la acea dată, făcându-se în mintea sa un transfer de identități, aspect pe care l-a explicat și tatăl minorului care a stat de vorbă cu acesta, după identificarea autorului real. Recunoașterea de către victimă a învinuitului a fost favorizată și de faptul că acesta i-a fost prezentat de polițiști, singur, în birou, în aceeași zi, când minorul era încă timorat, fără să se efectueze o recunoaștere procedurală din grup, astfel dându-se probabilități relative unei posibile certitudini că autorul ar fi fost învinuitul.
După efectuarea unor interceptări autorizate în cauză, începând cu data de 15.12.2008, s-a concluzionat că telefonul mobil sustras, identificat sub nr. de -, a fost utilizat de către învinuita -, concubina inculpatului, folosindu-se un alt număr de telefon (-), de la aceasta fiind apelate alte numere de telefon, printre care și al unei persoane de sex feminin "".
În vederea efectuării unor percheziții domiciliare având în vedere datele rezultate din interceptări, s-a început urmărirea penală și s-au extins cercetările și față de inculpat și cele două învinuite, ulterior datele de anchetă neconfirmând participarea celor două învinuite la comiterea tâlhăriei.
În schimb, deși inculpatul a negat constant comiterea faptei, încercând chiar să-și creeze un alibi prin declarațiile concubinei sale și ale părinților săi, în sensul că nu a părăsit locuința și deci localitatea de domiciliu (D) în perioada critică, după coroborarea interceptărilor efectuate, cu celelalte probe administrate, inculpatul a recunoscut parțial fapta, iar concubina sa a declarat că în perioada critică inculpatul a părăsit locuința pentru a se întâlni cu niște prieteni, iar când a revenit avea asupra sa telefonul (probat ulterior ca fiind al părții vătămate), despre care inculpatul i-a spus că a făcut unele "combinații" cu prietenii săi.
Realizând că atitudinea sa de negare a faptei în fața unor probe evidente îi este defavorabilă, inculpatul a înțeles să recunoască sustragerea telefonului de la minor, dar pe care că l-ar fi amenințat cu cuțitul, declarând doar că l-ar fi prins de cure și l-ar fi scuturat, timp în care i-ar fi sustras telefonul din buzunarul în care a văzut anterior că victima îl pusese.
În acest fel, inculpatul încearcă să-și asigure o situație mai favorabilă, printr-o calificare juridică a faptei în infracțiunea de furt calificat, cu tratament sancționator mai blând.
Doctrina și practica judiciară au statuat că "violențele" din conținutul incriminării faptei de tâlhărie se referă la orice formă de presiune fizică sau morală asupra persoanei, chiar dacă acele violențe nu s-ar încadra în art. 180 cod penal sau 181 cod penal. În plus, deși se cere ca - pentru existența infracțiunii de tâlhărie - violența să fie efectivă și să aibă posibilitatea să înfrângă opunerea persoanei vătămate - nu este neapărat necesar ca ea să întrunească caracterul unei forțe irezistibile. În speță, însă, nu se poate contesta, din punct de vedere probator, folosirea cuțitului pentru intimidarea victimei, aspect pe care aceasta din urmă l-a susținut în mod constant, în toate declarațiile și în relatările pe care le-a făcut părinților săi, care au susținut starea de temere pe care inculpatul i-a creat-
Argumentarea că inclusiv prinderea de pantaloni a victimei și scuturarea ei se încadrează în categoria de "violențe", întărește convingerea că inculpatul a urmărit și reușit să sperie victima și, pe fondul acestei constrângeri, să o deposedeze de telefon, constrângere cu atât mai lesne de realizat cu cât inculpatul a atacat un minor, a cărui vârstă chiar el a apreciat-o la 12-13 ani.
Sub aspect probator, interceptările autorizate în cauză au servit în mod esențial la identificarea autorului faptei și la probarea vinovăției acestuia, în contextul în care inculpatul, în mod constant a negat inițial că s-ar fi aflat în la data comiterii faptei. Din interceptări rezultă că inculpatul devenise conștient de consecințele faptei sale, mai ales după ce fusese invitat la Poliția și cerea "consultații juridice" de la numitul "", deținut în penitenciar, care îi sugera să nu recunoască fapta, pentru că nu sunt probe suficiente pentru o reținere și că victima ("copilul acela de 13 ani") nu va fi luată în considerare, fiind cuvântul său împotriva cuvântului inculpatului, învățându-l totodată să invoce în fața procurorului că are o situație materială bună și că nu ar fi fost tentat de sustragerea unui telefon (deși, tot din interceptări, rezultă că inculpatul se plângea de lipsa banilor și intenționa să aștepte liberarea lui din penitenciar, pentru a relua activitatea infracțională, tocmai în scopul procurării de venituri; în plus, tot l-a învățat pe inculpat să-și procure o adeverință din care să rezulte că ar fi încadrat în muncă, deși în realitate acesta nu lucrează).
Întrucât și dintr-o altă discuție interceptată, cu o persoană de sex feminin, care îl întreabă pe inculpat "ce-ai ciordit?", acesta o atenționează să nu mai vorbească "de treburi de astea" la telefon, întrucât telefoanele sunt ascultate, se poate deduce că discuția în țigănește dintre acesta și era de atenționare în același sens, dovadă că după ce inculpatul a recunoscut fapta, pe care ar fi comis-o singur, imediat îi spune lui că de fapt nu a comis-
Tot din interceptări rezultă că inculpatul voia să creeze aparența unei stări materiale bune, inclusiv cu acte ad-hoc de angajare, care să-i dovedească veniturile, în realitate acesta plângându-se de lipsa banilor, încercând să-și vândă o mașină și exprimându-și intenția de a pleca în Franța, cât timp se află în penitenciar, urmând ca - după liberarea acestuia - împreună, să reia activitatea infracțională, aspecte care se deduc din lecturarea integrală a interceptărilor.
Întrucât inculpatul nu a recunoscut inițial comiterea faptei, s-a impus efectuarea testului poligraf, care a evidenția modificări psihofiziologice semnificativ-caracteristice reactivității emoționale care conduc la concluzia detecției comportamentului simulat al subiectului la întrebările relevante: "L-ai amenințat cu cuțitul pe - în 10 decembrie anul trecut?" - Răspuns: NU; "Tu ai furat telefonul mobil Samsung de la - în 10 decembrie anul trecut?" Răspuns: NU. Concluziile testării cu tehnice poligraf, coroborate întocmai cu celelalte probe, au fost în cele din urmă confirmate și de recunoașterea inculpatului.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise de el din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 și 2 lit. c și al 21lit. pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208, 209 al. 1 lit b și pen.
Instanța va respinge cererea de schimbare a încadrare juridică a faptei comise de inculpatul motivat de împrejurarea că, din probele administrate în cauză și raportat la împrejurările săvârșirii faptei, a rezultat cu certitudine că inculpatul a amenințat partea vătămată cu un cuțit pentru a-i sustrage telefonul, fiind astfel cert că inculpatul va răspunde pentru infracțiunea de tâlhărie prev de art. 211 al.1 și 2 lit. c și al 21lit. pen.
Pentru aceste considerente instanța va respinge cererea formulată de inculpatul de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În drept fapta inculpatului, constând în deposedarea prin folosirea unui cuțit, în loc public, a părții vătămate -, de un telefon mobil, în valoare de 700 lei, constituie infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 al.1, al.2 lit.c și al. 21lit. b pen.
Partea vătămată a apreciat valoarea, la liber, a telefonului, la de 700 lei, prejudiciul fiind integral recuperat.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța îl va condamna în baza situației de fapt și a textului incriminator pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 și 2 lit. c și al 21lit. pen.
La stabilirea și dozare pedepsei se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. și anume împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, dar și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.b pen, stăruința depusă de inculpat pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, inculpatul restituind prin intermediul părinților contravaloarea telefonului mobil.
Se vor aplica disp. art. 76 lit. b pen. în sensul că pedeapsa va fi coborâtă sub limita minimă prevăzută de lege.
În contextul situației de fapt și de drept reținute, instanța îl va condamna pe inculpatul la pedeapsa închisorii orientată sub minimul prev. de lege pentru infracțiune, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev de art. 211 al.1 și 2 lit. c și al 21lit. pen.
Inculpatul a fost condamnat penal conform sentinței penale nr. 315 din 09.04.2009 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin neapelare la pedeapsa de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani.
Se va constata că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită înainte de a fi condamnat pentru fapta pentru care fost sancționat prin sentința penală 315/2009 a Judecătoriei Petroșani și în baza disp. art. 85 pen instanța va anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința sus menționată.
Instanța va constata că fapta din prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 315/2009 a judecătoriei Cluj -N și în baza disp. art. 33 lit a rap. la art. 34 lit.b pen va aplica regula concursului de infracțiuni, va contopi cele două pedepse, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
Inculpatul a OG fost arestat preventiv în perioada 05.03.2009 -09.04.2009, până la pronunțarea sentinței penale 315 /2009 a Judecătoriei Cluj -
La data de 15.05.2009 inculpatul a fost reținut de organele de poliție pe o durată de 24 ore la data de 15.05.2009 și împotriva sa a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 9. în baza încheierii penale nr. 3/2009, pe o durată de 29 zile începând din data de 15.05.2009 și până la 12.06.2009.
Prin încheierea de ședință din 10.06.2009 instanța a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive și a menținut măsura arestării în baza art. 300/1 al.1 și 3 pen rap. la art. 160 pen.
În temeiul art. 350 pen instanța va menține arestarea preventivă a inculpatului și în baza art. 88 pen va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată de inculpat în baza sentinței penale 315 /2009 a Judecătoriei Cluj -N, începând cu data de 05.03.2009 și până la 09.04.2009 precum și durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.05.2009 și până la 15.09.2009.
Instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi având în vedere criteriile stabilite în dispozițiile art. 71 al.3 ( conform deciziei LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) respectiv natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările săvârșirii faptei, împrejurări ce au fost stabilite precum și starea de fapt expusă și persoana inculpatului și luând în considerare jurisprudența CEDO și anume dreptul prev. de art. 64 lit. a teza 2 pen, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Cu privire la latura civilă a cauzei:
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă întrucât prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei a fost restituit de către părinții inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen inculpatul solicitând reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Prin decizia penală nr. 302/A/12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, acesta fiind obligat să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel. A fost menținută măsura arestării preventive față de inculpat și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 5.03.2009 și până la data de 9.04.2009 și de la 14.05.2009 și până la data de 12.11.2009.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Decizia nu a fost motivată, motivarea referindu-se la alți inculpați.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, nemotivat, inculpatul.
Oral, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel spre rejudecare. S-a mai solicitat judecarea sa în stare de libertate întrucât nu există dovada clară că ar fi agresat partea vătămată.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 9.C.P.P. față de constatarea că hotărârea instanței de apel nu este motivată, raportat și la art. 6 CEDO cu privire la dreptul inculpatului de a cunoaște motivele pentru care i s-a respins cererea sa de apel.
Curtea de Apel examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, constată că recursul acestuia este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:
Conform disp. art. 385/9 al. 1 pct. 9.C.P.P. hotărârile sunt supuse casării atunci când nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul sau acesta nu se înțelege.
Analizând decizia atacată Curtea constată că acesta nu este motivată, dispozitivul referindu-se la inculpatul recurent iar motivarea - la alți inculpați.
În aceste condiții instanța de recurs nu poate efectua controlul de legalitate a deciziei pronunțate, astfel că recursul inculpatului este fondat.
În ce privește verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv a inculpatului Curtea constată că față de faptele presupus a fi fost săvârșite de către inculpatul recurent, de gradul de pericol social prezentat de acesta, în cauză se impune menținerea măsurii arestării preventive în ce-l privește. Mai mult, inculpatul recurent a fost condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, astfel că detenția preventivă a acestuia este justificată și prin prisma disp. art. 5 din CEDO.
Față de cele expuse, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c recursul C.P.P. inculpatului va fi admis iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul Hunedoara.
Conform art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 302/A/12.11.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală.
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex./
Jud. fond:
Jud. apel: /
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
