Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 144/
Ședința publică de la 19 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier:
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în,-, -.5,. 3,. 302, județul C - împotriva deciziei penale nr. 56/30.01.2009 pronunțată de Tribunalului Constanța sentinței penale nr. 693/18.06.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, prezent fiind apărătorul ales al recurentului-inculpat - avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 52532/10.03.2009.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Tribunalul Constanța.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, precizează că recurentul-inculpat este plecat din țară.
În ce privește primul motiv de recurs, acesta vizează încadrarea juridică, în sensul că nu a fost înlăturată circumstanța agravantă de la art. 211 alin. 1 și 2) cod penal - pentru fapta din 19/20.03.2006. Atât instanța de fond cât și instanța de apel și-au format părerea pe baza declarației martorului, care nu se coroborează cu celelalte probe, decât cu percheziția corporală urmare căreia s-a găsit asupra inculpatului o unghieră. Față de aceste considerente apreciază că în mod greșit s-a reținut circumstanța agravantă.
În ce privește cel de al doilea motiv de recurs, solicită a se observa că acuzarea se bazează pe declarațiile părților vătămate, însă nu s-a dovedit vinovăția inculpatului. La urmărirea penală, partea vătămată declară că inculpatul i-a cerut bani și țigări, l-a căutat în buzunare de unde i-a luat telefonul mobil și o sumă de bani, astfel încât lipsește elementul material al laturii obiective. Față de aceste considerente, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" cod procedură penală raportat la art. 10 lit. "d" cod procedură penală.
În subsidiar, apreciază că individualizarea pedepsei s-a făcut greșit, în sensul că nu s-a dat eficiență criteriilor generale prevăzute la art. 72 cod penal - analizarea în concret a gradului de pericol social, persoana inculpatului(acesta este încadrat în muncă în străinătate), prejudiciul recuperat. Consideră că se poate aplica inculpatului o pedeapsă de până la 3 ani cu suspendare conform art. 861cod penal.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare, schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei de la art. 211 cod penal și achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. "d" cod procedură penală pentru ambele infracțiuni.
În subsidiar, solicită ca, procedându-se la reindividualizare să se aplice inculpatului o pedeapsă până la 3 ani cu suspendare conform art. 861alin. 2 cod penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul cu privire la recursul declarat, solicită a se lua act că se cere înlăturarea agravantei prevăzută la art. 211 alin. 2 cod penal. Din probele administrate rezultă că partea vătămată a fost amenințată de către inculpat cu lama unei unghiere, situație care a cauzat acestuia o stare de temere, astfel încât se impune menținerea acestei circumstanțe agravante.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului - aceasta este de 4 ani închisoare - fiind vorba despre două infracțiuni în concurs real. De asemenea, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante - fără a-l vedea vreodată - reducând pedeapsa mult sub minim.
Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin decizia penală nr. 56/30.01.2009, Tribunalul Constanțaa decis:
"În baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, respinge apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.693/18.06.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 Cpp, obligă apelantul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat."
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Constanțaa avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr.693/18.06.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, în baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b,c Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) și art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c și alin.21lit.a,b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) și art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c și alin.21lit.b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului ca neîntemeiată.
În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.c Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c și alin.21lit.b Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Conform art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 20.03.2006 ora 1600la 21.03.2006 ora 1600.
S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, potrivit art.57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a - teza a doua și b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 18/19.03.2006, în jurul orei 030, partea vătămată a plecat din barul din orașul spre domiciliul său.
În timp ce se deplasa pe strada -, dinspre strada - către strada -, partea vătămată a fost ajuns din urmă de către inculpatul.
Inculpatul l-a acostat pe partea vătămată, cerându-i țigări, timp în care, din buzunarul pantalonilor, i-a sustras telefonul mobil marca Nokia 3410, încărcătorul aferent și suma de 130.000 rol, după care a plecat.
Pe parcursul cercetărilor, la data de 20.03.2006, martora, mama inculpatului, a predat organelor de poliție telefonul mobil și încărcătorul, care au fost restituite pe bază de dovadă părții vătămate.
În noaptea de 19/20.03.2006, în jurul orei 2300, inculpatul s-a deplasat împreună cu numitul la barul aparținând SC SRL 2000 din orașul.
În bar, inculpatul l-a remarcat pe partea vătămată, căruia i-a cerut bani pentru a la aparatele electronice. După ce a cheltuit banii dați de partea vătămată, inculpatul și numitul au plecat din bar, revenind în jurul orei 0200, însoțiți de martorul.
Cei trei s-au așezat la masa la care se afla partea vătămată și martorul G, inculpatul solicitându-i părții vătămate să le cumpere băutură.
-se amenințat, partea vătămată s-a ridicat de la masă, spunând că merge acasă să mai ia bani, întrucât nu mai are.
Inculpatul a ieșit în urma părții vătămate, pe care l-a ajuns pe strada - și, amenințându-l că îi taie tendoanele, cu o unghieră pe care o avea în buzunarul de la piept, i-a cerut părții vătămate telefonul mobil și inelul de aur de pe deget.
că este o lamă de cuțit și simțindu-se amenințat, partea vătămată i-a dat inculpatului telefonul mobil marca Samsung și inelul, după care a fugit în blocul unde locuiește, anunțând organele de poliție.
Cu bunurile sustrase asupra sa, inculpatul s-a întors în barul SC SRL, fiind observat de martorul. În aceeași noapte, martorul l-a condus pe partea vătămată la locul unde inculpatul ascunsese telefonul mobil sustras.
Astfel, partea vătămată și-a recuperat telefonul mobil dintr-un gard, aflat la aproximativ 400- 500 metri de barul SC SRL, precum și cartela, pe care inculpatul o îngropase în pământ.
Situația de fapt reținută a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate și, procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice, dovada de ridicare de la numita, mama inculpatului, a telefonului mobil marca Nokia 3410, aparținând părții vătămate, dovada de predare către partea vătămată a telefonului mobil marca Nokia 3410, procesul-verbal de depistare a inculpatului, întocmit de organele de poliție la data de 20.03.2006, declarațiile martorilor, G,.
În baza art.334 Cod procedură penală, prima instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b,c Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) și art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c și alin.21lit.a,b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal (fapta din data de 18/19.03.2006) și art.211 alin.1, alin.2 lit.b,c și alin.21lit.b Cod penal (fapta din data de 19/20.03.2006), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului ca neîntemeiată.
Astfel, cu privire la fapta din noaptea de 18/19.03.2006, partea vătămată a precizat că inculpatul nu a exercitat violențe asupra sa și nici nu l-a amenințat. Partea vătămată a arătat că inculpatul i-a luat telefonul mobil din buzunarul pantalonilor, la început crezând că este o glumă, realizând faptul că telefonul i-a fost sustras atunci când inculpatul a plecat.
Pe cale de consecință, în opinia primei instanțe nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, partea vătămată nefiind deposedată de bunuri prin întrebuințarea de violențe sau amenințări.
Cu privire la fapta din noaptea de 19/20.03.2006, prima instanță nu a reținut agravanta prevăzută de alin.21lit.a, întrucât, în opinia acesteia, din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul a săvârșit fapta împreună cu o altă persoană.
Pe de alta parte însă, instanța de fond a apreciat că se impune reținerea agravantei prevăzute de alin.21lit.b, respectiv săvârșirea faptei de către o persoană având asupra sa o armă, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.151 alin.2 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice, în sensul că prima instantă nu a înlăturat circumstanța agravanta prevăzută de art.211 alin.2 lit.b Cod penal pentru fapta din data de 19/20.03.2006.
Sub acest aspect, s-a susținut că prima instanță și-a format convingerea bazându-se pe declarația părții vătămate, care a arătat că inculpatul l-a amenințat, însă nu a folosit cuțitul împotriva sa. Cu toate acestea, la percheziția corporală efectuată asupra inculpatului s-a găsit o unghieră, însă nu există nici o probă din care să rezulte că acesta a folosit-o împotriva părții vătămate, cu scopul de a amenința sau agresa.
Mai mult, potrivit art.151 al.2 Cod penal, sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac, ori, față de această teză, nu exista probe ca inculpatul a folosit unghiera în scopul de a ataca.
Al doilea motiv de apel este greșita interpretare a probatoriului administrat, în baza căruia inculpatul a fost condamnat pentru cele două fapte.
Astfel, cu privire la fapta din data de 18/19.03.2006, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, având în vedere declarația părții vătămate u, pe care a coroborat-o cu procesul verbal de predare-primire a telefonului mobil de către mama inculpatului.
Aceste declarații, în opinia apărării, nu pot face dovada faptei reținute, în condițiile în care partea vătămata a declarat inițial că inculpatul l-a amenințat și l-a agresat, după care, în faza de cercetare judecătorească, a afirmat că bunul i-a fost luat fără consimțământul său, crezând că este o glumă.
Întrucât aceste dubii profită inculpatului, faptei de furt îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul elementului material al laturii obiective, respectiv luarea bunului din sfera de stăpânire a părții vătămate, fără consimțământul acesteia.
Cu privire la fapta din data de 19/20.03.2006, instanța de fond a dat eficiență în totalitate declarației părții vătămate, pe care a coroborat-o cu procesul verbal de percheziție corporală, în care se arată că asupra inculpatului a fost găsită o unghieră, și declarația martorului.
Partea vătămată a declarat că inculpatul i-a luat telefonul mobil folosind amenințarea și violența, declarația acestuia necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă care să confirme o asemenea susținere, prin urmare, față de dispozițiile art.75 și art.63 alin.2 Cod de procedură penală, nu se confirmă dacă bunul a fost luat prin amenințare sau violență.
În consecință, s-a solicitat achitarea apelantului inculpat, în baza art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.d Cod de procedură penală pentru ambele fapte.
În subsidiar, sub forma unui al treilea motiv de apel, se critică modul de individualizare a pedepsei, sub aspectul modalității de executare, în sensul că instanța de fond nu a dat eficiență tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal.
În susținerea celui de al treilea motiv de apel, se arată ca în ceea ce privește gradul de pericol social al faptelor, acesta în concret este unul scăzut, întrucât inculpatul a sustras două telefoane mobile, aparținând unor persoane cu care se cunoștea și pe care ulterior le-a înapoiat. De asemenea, inculpatul este tânăr, integrat în societate, are un loc de muncă, fiind singurul întreținător al familiei, are părinții bolnavi și nu posedă antecedente penale.
Drept urmare, se apreciază că în cauză se poate pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă rezultanta de 3 ani, cu aplicarea art.861Cod penal, având în vedere că inculpatul a înțeles gravitatea faptelor, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim privativ de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel a constat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor, în modalitatea reținută prin sentința apelată, faptele inculpatului care, în noaptea de 18/19.03.2006, i-a sustras părții vătămate, din buzunarul pantalonilor, telefonul mobil, încărcătorul aferent și suma de 130.000 rol, în timp ce partea vătămată se deplasa pe strada - din orașul, în scopul însușirii pe nedrept a acestor bunuri, și care, în noaptea de 19/20.03.2006, având asupra sa o unghieră, a deposedat-o pe partea vătămată, care se deplasa pe strada - din orașul, prin întrebuințarea de amenințări, de un telefon mobil și un inel de aur, în scopul însușirii pe nedrept, constituind infracțiunile de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e,g Cod penal și tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit. b,c și alin.21lit. b Cod penal, aflate în concurs real.
Apărările inculpatului, invocate sub forma primelor două motive de apel, referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor, sub aspectul modalității de deposedare, specifică atât infracțiunii de furt calificat, cât și infracțiunii de tâlhărie, nu pot conduce la exonerarea de răspundere penală.
Astfel, cu privire la fapta din noaptea de 18/19.03.2006, partea vătămată a precizat că în timp ce se deplasa pe strada - din orașul, inculpatul l-a acostat, sustrăgându-i din buzunarul stâng al pantalonilor telefonul mobil și încărcătorul, precum și suma de 130.000 Rol.
Din procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 20.03.2006 rezultă că mama inculpatului, a predat, în prezența martorului asistent, telefonul mobil și încărcătorul sustrase în noaptea de 18/19.03.2006 de la partea vătămată.
Fiind audiată, mama inculpatului a precizat că în noaptea de 18/19.03.2006 inculpatul a venit acasă, având asupra sa telefonul mobil Nokia 3410 și încărcătorul aferent.
Prin urmare, nu există nici un motiv pentru a înlătura declarația părții vătămate, aceasta coroborându-se cu probele de mai sus și fiind în măsură să conducă la stabilirea adevărului, în condițiile art.75 Cod de procedură penală.
De asemenea, este lipsită de relevanță împrejurarea că în cursul judecății partea vătămată a declarat că inițial a crezut că luarea bunului s-ar fi făcut în glumă de către inculpat, deoarece, chiar și în aceste condiții, deposedarea s-a realizat fără consințământul victimei, în scopul însușirii bunului pe nedrept.
Lipsa oricărui consințământ rezultă fără echivoc din conținutul declarației părții vătămate, care, în fața instanței de fond, a susținut că a strigat după inculpat, după ce a fost deposedată de telefonul mobil și suma de bani, însă acesta nu a dat curs solicitării și a plecat.
Cu privire la fapta din noaptea de 19/20.03.2006, partea vătămată a declarat că, în timp ce se deplasa pe strada - din orașul, inculpatul l-a amenințat că îi taie tendoanele, arătându-i o unghieră pe care o avea în buzunarul drept al bluzei, în acest mod deposedându-l de telefonul mobil și de un inel de aur. Partea vătămată a mai precizat că s-a speriat, s-a simțit amenințat de inculpat, crezând că în buzunarul de la piept inculpatul avea un cuțit.
Declarația părții vătămate se coroborează cu procesul-verbal de depistare a inculpatului, întocmit la data de 20.03.2006, din care rezultă că asupra inculpatului s-a găsit o unghieră de 18 cm, în buzunarul drept al bluzei, precum și cu declarațiile testimoniale luate în cauză.
Martorul a precizat că, după ce a plecat din bar în urma părții vătămate, inculpatul a revenit, având asupra sa telefonul mobil al părții vătămate, precizând că acesta i l-a împrumutat pentru a-l folosi. Ulterior, martorul l-a condus pe partea vătămată la locul unde inculpatul ascunsese telefonul mobil și cartela, partea vătămată recuperându-și bunurile, în prezența martorilor și.
La rândul ei, martora, barman la SC SRL, a precizat că în noaptea de 19/20.03.2006 i-a observat pe partea vătămată, inculpat și pe numiții și G, care au plecat din bar, iar în jurul orei 0330au revenit inculpatul, și.
Împrejurarea că un obiect cum este unghiera nu este asimilat noțiunii de "armă", în accepțiunea art.151 alin.1 din Cod penal, nu exclude asimilarea acesteia cu celelalte obiecte care pot fi folosite ca arme, conform alineatului 2 al textului de lege, chiar dacă în mod obișnuit ele nu servesc unui asemenea scop.
Important în stabilirea regimului obiectelor indicate de art.151 alin.2 Cod penal este aptitudinea lor de a fi folosire ca arme și întrebuințarea lor efectivă în atingerea rezultatului infracțional, ori, din această perspectivă, orice apreciere revine judecătorului, funcție de circumstanțele speței și temerea provocată victimei.
În situația dedusă judecății, partea vătămată a declarat că s-a simțit amenințată, prin aceea că inculpatul a afirmat că îi va tăia tendoanele, crezând că aceasta poartă în buzunarul de la piept un cuțit, chiar dacă agresorul nu a întrebuințat un obiect ascuțit-tăietor cum este unghiera.
Pe de altă parte, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sunt întrunite prin simpla proferare a unei amenințări, cum este cea de față, iar faptul că inculpatul i-a arătat părții vătămate unghiera pe care o avea asupra sa constituie un element suficient de natură a insufla victimei o stare de temere, în scopul deposedării.
Nu în ultimul rând, telefonul mobil și cartela sustrase au fost găsite în locul unde fuseseră abandonate de către inculpat, în prezența martorilor, și, ceea ce dovedește că partea vătămată a fost deposedată împotriva voinței sale, fără ca inculpatul să fi făcut demersuri în vederea restituirii.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, acestea corespund gradului ridicat de pericol social al faptelor, evidențiat de modalitatea lor de săvârșire și circumstanțele reale, pe timp de noapte, în locuri publice, prin întrebuințarea de amenințări.
Deși inculpatul este în vârstă de 29 de ani și nu posedă antecedente penale, considerăm că nu se impune reducerea pedepselor aplicate, în condițiile în care prima instanță a dat dovadă de clemență, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal, constând în buna conduită a inculpatului anterioară săvârșirii faptelor.
De asemenea, în considerarea gradului de pericol social al faptelor, s-a apreciat că nu se impune schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art.861Cod penal, întrucât nu există nici o dovadă că scopul pedepsei poate fi atins fără executare în regim de detenție.
Raportându-se la conduita procesuală a inculpatului, s-a avut în vedere că acesta nu a recunoscut faptele în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, nu s-a prezentat în fața primei instanțe și nici la judecata în apel spre a fi audiat, prin urmare, nu se poate concluziona că aceasta a înțeles semnificația și gravitatea faptelor comise, printr-o atitudine sinceră și de regret.
Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că sentința primei instanțe nu comportă elemente de nelegalitate sau netemeinicie, iar criticile formulate nu-și găsesc corespondent în materialul probator aflat la dosar, tribunalul respingând apelul ca nefondat, în baza art.379 pct.1 lit. b Cod de procedură penală.
În termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârile pronunțate ca fiind nelegale și netemeinice.
Primul motiv de recurs vizează greșita încadrare juridică prin reținerea de circumstanțe agravante a faptei comise în seara de 19/20 martie 2006 întrucât declarațiile martorului nu se coroborează cu probele administrate și nici cu procesul-verbal de percheziție corporală a inculpatului asupra căruia s-a găsit o unghieră.
C de-al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea condamnării inculpatului, întrucât faptelor comise le lipsește elementul material al laturii obiective.
Al treilea motiv de recurs este acela al greșitei individualizări a pedepsei în sensul că se solicită a reindividualizare a pedepselor și aplicarea unui cuantum maxim de 3 ani închisoare pedeapsă care să fie suspendată sub supraveghere art.86/1 Cod penal.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului declarat în raport de criticile formulate cât și din oficiu Curtea constată următoarele:
În seara de 19/20 martie 2006 inculpatul împreună cu s-au deplasat la un bar din orașul, aici inculpatul i-a cerut bani părții vătămate pentru a putea la aparatele electronice, inculpatul a cheltuit banii dați de partea vătămată, a plecat din bar, revenind în jurul orelor 2,00 împreună martorul cei trei s-au așezat la masa părții vătămate solicitându-i acesteia să le cumpere băutură.
Părții vătămate fiindu-i teamă și simțindu-se că este amenințat s-a ridicat de la masă spunând că merge acasă să ia bani întrucât nu mai avea asupra sa.
Inculpatul a plecat în urmărire părții vătămate și amenințându-l cu o unghieră pe care o avea în buzunarul de la piept că-i taie tendoanele i-a cerut părții vătămate telefonul mobil și inelul de aur.
Partea vătămată crezând că este o lamă de cuțit i-a dat bunurile solicitate inculpatului după care s-a prezentat la organele de poliție.
Inculpatul s-a întors la bar însă martorul a observat locul în care inculpatul a ascuns telefonul mobil sustras.
La venirea organelor de poliție martorul a indicat locul în gardul și partea vătămată și-a recuperat telefonul și cartela, bunuri ce au fost îngropate în pământ.
Situația de fapt mai sus prezentată este demonstrată cu plângerea părții vătămate, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile martorilor, G,.
Deși inculpatul nu a recunoscut în timpul audierilor comiterea faptelor, probele administrate în cauză demonstrează fără dubii vinovăția acestuia.
În aceste condiții, primul motiv de recurs apare ca nefondat.
Cu privire la fapta comisă asupra părții vătămate, instanța a reținut că în seara de 18/19 martie 2006, în timp ce se deplasa pe str. - inculpatului a acostat-o pe partea vătămată cerându-i țigări.
În acest timp inculpatul i-a sustras din buzunarul pantalonilor un telefon mobil marca Nokia 3410 și încărcătorul aferent precum și suma de 130.013 lei.
Întrucât deposedarea părții vătămate s-a făcut fără violență în mod corect instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, astfel că, a solicita achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie nu se justifică.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că în cursul judecății a declarat că " bunul a fost luat în glumă de către inculpat atâta timp cât deposedarea s-a făcut fără consimțământul victimei în scopul însușirii pe nedrept.
Mai mult, partea vătămată a strigat după inculpat după ce a fost deposedat de telefonul mobil și de suma de bani, însă inculpatul nu a dat curs solicitării și a plecat însușindu-și bunurile respective.
În ceea ce privește greșita individualizare a pedepselor aplicate Curtea constată că instanța de fond la stabilirea cuantumului pedepselor a avut în vedere întocmai cerințele art.72 Cod penal în sensul că s-a raportat la gradul ridicat de pericol social ce rezultă din modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptelor pe timp de noapte, în locuri publice prin întrebuințarea de amenințări, de urmarea produsă cât și de vârsta inculpatului de 29 ani fiind la primul conflict cu legea penală.
În acest condiții față de cuantumul pedepsei aplicate în cazul concursului de infracțiuni face imposibilă aplicarea art.86/1 Cod penal și anume suspendarea pedepsei sub supraveghere.
Pe cale de consecință în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, îl va obliga pe acesta la 200 lei cheltuieli judiciare și 100 lei onorariu avocat oficiu pentru studiul dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în,-, -.5,. 3,. 302, județul C - împotriva deciziei penale nr. 56/30.01.2009 pronunțată de Tribunalului Constanța sentinței penale nr. 693/18.06.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului și la 100 lei onorariu avocat oficiu -, ce se decontează din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2009.
Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond:
Jud. apel:,
Red.. Jud.
Tehnored. Gref.
Ex. 2/06.04.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Viorica Costea Grigorescu, Zoița
