Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1514/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
2211/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1514
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.10.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1337/08.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr. 489/A din data de 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.- emisă de Baroul București, lipsind intimat parte responsabilă civilmente.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului în temeiul disp.art.3859pct.14 Cpp, casarea în parte a hotărârilor și pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei, cu reținerea disp.art.74-76 lit.b și c Cp. Inculpatul recurent a avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, iar prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul și pune concluzii de respingere a acestuia, hotărârea de condamnare fiind legală și temeinică, în sensul corectei aplicări a disp.art.72 Cp, avându-se în vedere starea de recidivă în care se afla inculpatul, care, la 27 zile de la liberarea condiționată a săvârșit fapta din prezenta cauză.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin decizia penală nr.489/A din 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 1337 din 8.07.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4B.
S-a dedus arestarea preventivă de la 5.03.2009 la zi și în baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1337/08.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, s-a dispus în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice reținutedininfracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c și alin.21lit.b cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal,îninfracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.211 alin.1, alin.2 lit.c cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin. 1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 05.03.2009 la zi.
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunului sustras.
A dispus restituirea bunurilor indisponibilizate conform dovezii seria H nr.- - fila 144 către numitul.
În baza art.112 lit.f raportat la art.118 lit.e Cod penal, a confiscat de la inculpat suma de 150 lei.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut ca la data de 01.02.2009, în jurul orelor 15.00-16.00, minorul se afla în Parcul T, când a fost acostat de inculpat, care inițial l-a întrebat cât este ceasul. -se pe telefonul său mobil marca Samsung, partea vătămată i-a spus cât este ceasul, apoi și-a continuat alergarea prin parc. Inculpatul însă l-a urmărit, a pus mâna pe el și i-a cerut telefonul mobil, amenințându-1 că îl și că îl "taie" (ținând mâna în buzunarul hanoracului și spunând că scoate cuțitul). Fiind amenințat, partea vătămată i-a dat telefonul inculpatului. Ulterior, inculpatul a înstrăinat telefonul pentru suma de 150 lei martorului. Telefonul a fost recuperat de organele de poliție cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul lui (fiind folosit de martora ) și restituit părții vătămate.
Probele administrate în cauză înlătură prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul. Inculpatul a recunoscut fapta în fața instanței și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, aceste declarații coroborându-se cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și, procesul-verbal de cercetare la fata locului, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție, procese-verbale de recunoaștere.
Instanța a schimbat încadrarea juridică prin înlăturarea alin.2 lit.b al art.211 Cod penal, întrucât inculpatul nu avea asupra sa o armă, deși i-a dat de înțeles părții vătămate că ar avea un cuțit.
La individualizarea pedepsei principale, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 5 la 20 ani închisoare), gravitatea concretă a infracțiunii și modalitatea de săvârșire, faptul că prejudiciul este recuperat, dar și persoana inculpatului - recidivist, fără ocupație, fără loc de muncă.
Pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art.52 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special, însă într-un cuantum superior acestuia, față de gravitatea concretă a faptei săvârșite și perseverența sa infracțională. Astfel, inculpatul este recidivist și a fost condamnat tot pentru infracțiunea de tâlhărie, iar infracțiunea care face obiectul cauzei a fost săvârșită la mai puțin de o lună de când inculpatul fusese pus în libertate, după executarea în întregime a pedepsei anterioare. Practic, la data de 05.01.2009 inculpatul a fost pus în libertate, iar la data de 01.02.2009 a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, ceea ce denotă și faptul că scopul pedepsei anterioare nu a fost atins.
Totodată, inculpatul a avut o atitudine procesuală oscilantă, inițial nerecunoscând comiterea faptei, recunoașterea sa ulterioară fiind mai degrabă formală, în condițiile administrării unui amplu material probator din care reiese vinovăția sa.
Față de perseverența infracțională a inculpatului și gravitatea faptei, în scopul realizării prevențiunii speciale și generale (ținând seama și de numărul mare de fapte de tâlhărie comise pe raza sectorului 4, fapt observat și în practica instanței), s-a apreciat că numai o pedeapsă mai severă, de 7 ani închisoare, poate conduce la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, solicitând reindividualizarea pedepsei, cuantumul acesteia fiind prea mare în raport cu circumstanțele reale și personale întrucât a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei și prejudiciul a fost acoperit.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelant, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art 371 alin.2 C.P.P. tribunalul a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și a unei infracțiuni de furt calificat la cate o pedeapsa de 2 ani si 4 luni închisoare și respectiv de 1 an și 2 luni închisoare, care au fost contopite în pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare. Această pedeapsă a fost executată în perioada 6.09.2006 -5.01.2009, inculpatul fiind liberat la termen. Din acest moment al punerii în libertate a inculpatului și până la săvârșirea unei noi infracțiuni de tâlhărie, ce face obiectul judecării în cauza de față, nu a trecut decât 27 de zile, astfel încât a rezultat că inculpatul nu s-a reeducat prin executarea pedepsei aplicată anterior.
În prezenta cauză în care inculpatul este recidivist postexecutoriu, recidiva fiind ea însăși o cauză de agravare a pedepsei și în contextul perseverenței infracționale și chiar a specializării inculpatului în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului, nu rezultă care ar fi temeiul pentru care instanța să fi coborât sub minimul special pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie dedusă judecații, îndeosebi față de evidența că inculpatul necesită pentru reeducare o pedeapsă mai aspră care să fie aptă să asigure scopurile pedepsei - educativ, preventiv și sancționator, prevăzute de art. 52 Cod penal.
În concluzie, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în forma agravată, prev. de art 211 alin. 1, alin. 2 lit.c, cu aplicarea art 37 lit.b Cod penal reprezintă o sancțiune corect individualizată, în conformitate cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal și întrucât la examinarea din oficiu a cauzei tribunalul nu a constatat vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței apelate, a menținut hotărârea instanței de fond.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul recurentului a invocat dispozițiile art.3859pct.14 Cod procedură penală, solicitând reindividualizarea pedepsei cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.b și c Cod penal, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat iar inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptelor.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, în concordanță cu dispozițiile art.72 dar și art.52 Cod penal.
Reducerea pedepsei nu se impune, în raport de circumstanțele reale dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Așa cum s-a reținut în mod justificat, atât prin sentință cât și prin decizia recurată, fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, fiind vorba despre sustragerea unui bun prin violență, fapta fiind comisă într-un loc public și asupra unui minor.
Nu sunt incidente dispozițiile art.74 lit.b și c Cod penal, întrucât inculpatul nu a stăruit pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită și nu a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal căci, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inițial a negat comiterea faptei, fără să rezulte că recunoașterea ulterioară are ca fundament atitudinea sa de regret, datorându-se mai degrabă administrării probelor în acuzare prin care s-a dovedit fără dubiu că este autorul infracțiunii.
Reindividualizarea pedepsei ce a fost orientată către minimul special, în condițiile în care infracțiunea este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani, nu se impune nici din perspectiva antecedenței penale, căci inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat în caza de față în stare de recidivă postcondamnatorie, la scurt timp după liberarea la termen din executarea unei pedepse ce a fost aplicată tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
Față de cele reținute, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art.38517alin.4 Cod procedură penală, se va deduce prevenția de la 05.03.2009 la 21.10.2009.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1337/08.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.489/A din 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
prevenția inculpatului recurent de la 5.03.2009 la 21.10.2009.
Obligă recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.
Dact. 2 ex./2.11.2009
- II. - jud.:;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Anca Alexandrescu, Viorica Costiniu
