Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 152/2009
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 223/A/4.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar -, având ca obiect tâlhărie (art.211 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat numit din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, inculpații arată că sunt de acord să fie asistați de avocat din oficiu.
Instanța, față de dispozițiile art. 38514alin 1/1 coroborat cu art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpaților dreptul de a fi ascultați de către instanța de recurs sau de a nu da nici o altă declarație, atrăgându-li-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
Inculpații, având pe rând cuvântul, învederează că doresc să dea declarații.
În conformitate cu art. 323 Cod procedură penală, instanța procedează la audierea inculpaților, pe rând, și apoi, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Apărătorul din oficiu declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Procuror, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței ca în baza art. 38515Cod procedură penală să se admită recursurile inculpaților și, în rejudecare, pentru motivele așa cum au fost expuse, precum și față de probațiune, să se achite inculpații pentru fapta de care nu se fac vinovați și pe care nu au săvârșit-o, așa cum susțin aceștia și din declarațiile de la data prezentei.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursurilor baza pe faptul că vinovăția inculpaților a fost demonstrată, în primul rând pentru infracțiunea de tâlhărie, iar din depozițiile martorilor și susținerile părții vătămate, rezultă că inculpații se fac vinovați de ambele capete de acuzare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței să examineze dosarul și declarațiile care confirmă că e nevinovat de faptele comise și numai din ură personală ar fi fost acuzat, că el ar fi fost la muncă și că este condamnat pentru ceva ce nu a săvârșit și solicită să se facă dreptate, că nu este normal să fie condamnat la 7 ani pentru ceva ce nu a facut.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită de asemenea, să se facă dreptate, a fost pedepsit pe nedrept la 7 ani pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, este deja arestat de 1 an și zece luni pentru această faptă pe care nu a comis-o, iar partea vătămată a declarat că frații au luat bunurile.
Instanța, în deliberare față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 624/2008, Judecătoria Petroșania dispus condamnarea inculpaților:
1., la:
- 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin.1 și alin. 2 lit. c pen.(parte vătămată );
- 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1,2 lit.c și alin.21lit. a pen.(parte vătămată )
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare.
2., la:
- 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin.1,2 lit.c și alin. 21lit. a pen. cu aplic. art.37 lit. b pen.
A interzis celor doi inculpați drepturile civile prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a și lit.b pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 pen.
În baza art. 350 pr.pen. a menținut arestarea preventivă a celor doi inculpați iar în baza art. 88 pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 7.12.2007 și până la data de 25.11.2008 cu privire la inculpatul, și începând cu data de 25.01.2008 și până la data de 25.11.2008 cu privire la inculpatul.
A constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 lit.d pen. a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 3.650 lei.
În baza art. 191 pr.pen. a obligat inculpații la câte 375 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu pentru partea vătămată, arestat în altă cauză, a stabilit să fie plătită anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 9.08.2007, partea vătămată, care domiciliază în județul G, a venit în, la un unchi al său, la care mai venise și în alți ani în vacanțe, împrietenindu-se cu alți din cartierul. Acesta avea asupra sa suma de 17.000 lei, despre le-a spus prietenilor săi că îi are din, unde ar fi lucrat anterior, dar care în realitate, provenea dintr-un furt comis în județul G, așa cum rezultă din declarația dată de acesta la Poliția, în dosarul în care el este cercetat pentru furt calificat.
Din această sumă numitul și-a cumpărat în dimineața zilei de 10.08.2007, un telefon mobil Nokia în val. de 1.400 lei și un motoscuter în val. de 5.970 lei și a mai cheltuit din suma respectivă cu prietenii săi în ziua precedentă, când a plătit o consumație a tuturor la restaurantul "".
În după amiaza zilei de 10.08.2008, în timp ce se plimba cu motoscuterul prin, a fost oprit de către inculpatul, care a coborât din autoturismul Peugeot 206 condus de către numitul, și cu care-l urmărise o bucată de drum, autoturism în care se aflau și - și. Inculpatul a luat din șaua scuterului borseta în care își ținea banii, luându-i câteva bancnote și telefonul mobil, după ce în prealabil a încercat să-l lovească, apoi a urcat din nou în mașină, mergând până în spatele pieței unde a coborât.
Aspectele de mai sus sunt dovedite în mod cert cu declarațiile martorilor, - și, coroborate și cu declarația dată de în seara de 10.08.2007 la Poliția, declarație amănunțită și care a declanșat cercetările în cauză, astfel că, susținerile acestuia din fața instanței, în care cele întâmplate și arată că nici nu ar fi dat vreo declarație la poliție, nu pot fi luate în considerație; în prezent fiind și el arestat, este evidentă o înțelegere intervenită între el și inculpați; de altfel, la cuvântul pe fond, nu a mai negat cele întâmplate, lăsând la aprecierea instanței soluția ce urma a fi dată în cauză. Cei trei martori mai sus menționați arată în declarațiile lor și faptul că inculpatul știa că are asupra lui o mare sumă de bani, că ei au intervenit în discuția dintre el și partea vătămată, cerându-i să-l lase în, pentru a nu intra și ei la pușcărie.
După cele relatate mai sus, în jurul orei 17, partea vătămată a dus scuterul în garajul numitului A, garaj situat în spatele blocului nr.51, în care locuiește, urcând în locuința acestuia. L-a rugat pe să meargă la garaj și să ia din șaua scuterului borseta în care mai avea parte din bani, respectiv suma de 7.300 lei. s-a dus și a luat borseta, iar după ce a ieșit din garaj având borseta asupra lui și se îndrepta spre blocul în care locuiește, a fost oprit de către cei doi inculpați, inculpatul imobilizându-l, iar coinculpatul lovindu-l cu pumnul și luându-i borseta, după care cei doi inculpați au fugit. părții vătămate de borseta respectivă, prin violență a fost văzută în mod clar de către martorii, A, astfel că, infracțiunea de tâlhărie comisă de cei doi inculpați asupra părții vătămate este cert dovedită în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, care au solicitat achitarea lor, susținând că nu sunt autorii faptelor pentru care au fost condamnați de prima instanță.
Prin deciziei penale nr. 223/A/4.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, cu obligarea numiților apelanți inculpați să plătească statului suma de câte 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și ludovic și s-a dedus din pedeapsă timpul executat în reținere și arestare preventivă de la 07.12.2007 până la 04.09.2009 de inculpatul și de la 25.01.2008 până la 04.09.2009 de inculpatul.
S-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru partea vătămată, în sumă de 200 lei, să fie achitat din fondul.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că din materialul probator rezultă cu certitudine că inculpații sunt autorii infracțiunilor de tâlhărie pentru care au fost condamnați de prima instanță, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, în fața primei instanțe, s-au administrat probe care demonstrează mai presus de orice îndoială că inculpații se fac vinovați de faptele pentru care au fost condamnați.
Faptul că martorii propuși în apărare de inculpați au relatat că aceștia aveau venituri, că au participat la unele lucrări în construcții, nu exclus posibilitatea ca pentru scurtul interval de timp necesar comiterii faptelor, aceștia să fi părăsit apartamentul în care efectuau lucrări și unde, în mod cert și, nu puteau sta permanent.
Este adevărat că după arestarea sa și depunerea în penitenciar, partea vătămată a declarat în fața primei instanțe și în fața instanței de apel că nu a formulat nici o plângere penală și nu îi consideră pe inculpați autorii faptelor, sugerând că acestea ar fi fost comise de martorii și, însă aceste declarații sunt nesincere, vădit date în scopul de a-i ajuta pe inculpați.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară a inculpatului de reindividualizare a pedepsei, s-a constatat că atât cuantumul cât și modalitatea de executare aplicate de prima instanță sunt justificate de pericolul social concret reprezentat de inculpat, de persistența infracțională și de atitudinea pe parcursul procesului, apelul fiind respins și sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpații și.
În susținerea orală a motivelor de recurs recurenții inculpați, personal și prin apărătorul legal au solicita în baza art. 38515Cod procedură penală să se admită recursurile inculpaților și, în rejudecare să se pronunța o soluție de achitare inculpaților pentru fapta de care sunt acuzați, întrucât nu se fac vinovați și pe care nu au săvârșit-o, probele administrate cauzei nefiind concludente.
Cererile de recurs nu au fost motivate în drept.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate de recurenți inculpați, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6alin. 1 și art.385/7 Cod pr.p, Curtea de Apel constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
C precizează dintr-un început că recursurile declarate de inculpați vizează cazul de casare prev. de art.385/9 pct. 18 Cod pr.p., care prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Rezultă că există eroare gravă de fapt, când situația de fapt, astfel cum a fost reținută, prin hotărârea atacată este contrară actelor și probelor administrate, iar pentru a fi reținută trebuia să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, respectiv, greșita stabilire a situației de fapt să fi determinat o greșită soluție în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel apreciază că criticile recurenților inculpați sub acest aspect sunt neîntemeiate, întrucât ambele instanțe au reținut, pe baza materialului probator administrat cauzei, că în data de 10 august 2007 inculpatul l-a deposedat prin violență de bani și bunuri pe partea vătămată, după care în aceeași zi, împreună cu inculpatul, l-au deposedat prin violență, în loc public, pe partea vătămată de o borsetă în care se afla suma de 7.300 lei.
Stabilirea acestei situații de fapt s-a făcut pe baza unei analize laborioase a probelor, instanțele de judecată dând dovadă de rol activ în încercarea de a stabilii adevărul judiciar în condițiile particulare ale cazului, respectiv, revenirea părții vătămate asupra declarațiilor date în cursul urmării penale.
Totodată, Curtea constată că ambele instanțe au examinat fiecare mijloc de probă, arătând cum majoritatea acestora se coroborează între ele și înlăturându-le motivat pe unele, astfel că simpla susținere a inculpaților în sensul că nu au comis faptele reținute în sarcina lor, nu este de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor administrate în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69 Cod pr.p., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiteri faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția inculpaților recurenți.
Curtea constată că instanțele anterioare nu și-au întemeiat soluția doar pe probele administrate în cursul urmării penale, ci în procesul complex de analiză a materialului probator au avut în vedere atât probele administrate în cursul urmării penale, cât și cele administrate în cursul cercetării judecătorești.
Tot astfel, în mod corect la stabilirea situației de fapt și vinovăției inculpaților s-au avut în vedere declarațiile date de partea vătămată în cursul anchetei penale, în contextul în care audiați de instanța de fond în cursul cercetării judecătorești martorii acuzării, A, - au arătat că își mențin declarațiile date în cursul urmăriri penale.
În aceeași ordine de idei, se apreciază că în mod corect instanța de apel a înlăturat declarațiile date de partea vătămată în fața tribunalului ca nesincere și vădit date în scopul de a-i ajuta pe inculpați să se sustragă răspunderii penale, atâta timp cât declarațiile susnumiților martori au fost constante în tot cursul procesului penal și se coroborează atât între ele cât și cu declarațiile părții vătămate și declarațiile inițiale date de partea vătămată în cursul urmăririi penale.
Este relevant a se preciza că declarațiile martorilor, A, - la care ne-am referit mai sus relatează aceleași detalii ale împrejurărilor în care părțile vătămate și au fost deposedați de bunuri, indicând ca autori în mod constant, fără dubii, pe cei doi inculpați, a căror activitate infracțională este descrisă detaliat așa cum a fost reținută de prima instanță și prin rechizitoriu, în mod corect.
În raport cu aceste, Curtea nu poate împărtășii apărările recurenților inculpați că la data și momentul la care se susține că s-au comis faptele ei erau la muncă, chiar în contextul în care s-a dovedit cauzei cu probele testimoniale administrate că inculpați aveau venituri și că au participat la efectuarea unor lucrări în construcție.
Coroborând, astfel, toate probele administrate rezultă fără dubiu, săvârșirea de către inculpații și a infracțiunilor de tâlhărie, în speță, neputându-se reține cazul de casare prevăzut de art. 385/18 Cod pr.p. și nici un alt caz de casare care ar atrage reformarea deciziei recurate.
Față de cele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod pr.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 7.12.2007 și până la data de 19.10.2009 în ce-l privește pe inculpatul și de la data de 25.01.2008 și până la data de 19.10.2009 în ce-l privește pe inculpatul.
În baza dispoziților art. 192 alin. 2 Cod pr.p. vor fi obligați numiții recurenți să plătească fiecare statului suma de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 300 lei pentru fiecare se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 223/A/4.09.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 7.12.2007 și până la data de 19.10.2009 în ce-l privește pe inculpatul și de la data de 25.01.2008 și până la data de 19.10.2009 în ce-l privește pe inculpatul.
Obligă pe numiții recurenți să plătească fiecare statului suma de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 300 lei pentru fiecare se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.ST
Tehnored. /2 ex/14.11.2009
Jud. fond:
Jud. apel: /
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
