Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.160
Ședința publică din data de 02 martie 2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și al lui, născut la 30 Mai 1986, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 320 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr.170/29.09.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte.
Conform art.350 Cod procedură penală, rap. la art. 383 alin.11 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 22.01.2008, la zi.
Conform art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 22.01.2008, la zi.
Potrivit art.350 alin.3 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.38/U/23.01.2008 emis de Judecătoria Vălenii d Munte, dacă nu se afla reținut sau arestat în altă cauză.
Au fost obligați apelanții la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat, în cauză intimat fiind partea vătămată domiciliat în Scăieni,-, Cod poștal -, Județ P.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - inculpat, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător ales, intimata - parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Intimatul - parte vătămată, personal având cuvântul de asemenea arată că nu are cereri de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea arată că alte cereri prealabile nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză numai sunt cereri prealabile de formulat, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art.213 Cod penal.
Din întreg materialul probator nu rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, acesta cel mult poate fi tras la răspundere pentru complicitate la infracțiunea de abuz de încredere și nicidecum pentru infracțiunea de tâlhărie.
Totodată precizează că, coinculpatul, a fost pus în libertate la instanța de apel, deducându-se din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestării preventive.
Avocat, pentru considerentele mai sus expuse solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și punerea în libertate a inculpatului care, arestat de peste 1 an de, urmează a se constata că pedeapsa a fost executată, dacă va fi schimbată încadrarea juridică.
Intimatul - parte vătămată, având cuvântul în dezbateri precizează că-și menține poziția de la instanța de judecată și nu pe cea de la poliție și parchet unde a fost forțat să declare într-un anume mod.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, cele două instanțe au dat o corectă încadrare juridică a faptei, pedeapsa fiind bine individualizată, față de infracțiunea gravă și modalitatea de săvârșire a acesteia, inculpații deposedând prin violență partea vătămată de telefonul mobil.
Învederează de asemenea că declarația părții vătămate dată în faza de urmărire penală a fost amplă, iar inculpatul și-a recunoscut fapta, fiind date în prezența apărătorilor lor și nu pot veni la instanța de judecată să-și schimbe declarațiile susținând că au fost forțați să recunoască fapta
Totodată solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea celor două hotărâri ca legale și temeinice.
Apărătorul inculpatul având cuvântul în replică arată că într-adevăr inculpatul nu se poate cu justiția dar nici aceasta nu se poate cu viața unui om.
Inculpatul, personal având ultimul cuvânt, susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată, personal a mers la poliție să predea telefonul părții vătămate, din punctul său de vedere apreciind că este o răzbunare a polițiștilor TF.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.170/29.09.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, în baza art. 334 cod procedură penala au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, din infracțiunile prevăzute de art.211 alin.1,2 lit. b, c și alin. 2 ind.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal, pentru inculpatul și art.211 alin.1,2 lit. b, c Cod penal alin.2 ind.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal pentru inculpatul, în infracțiunea prev. de art. 213 Cod penal pentru ambii inculpați sau în infracțiunea precizată de art. 213 Cod penal pentru și art.221 raportat la art. 213 Cod penal pentru inculpatul.
În baza art. 211 alin.1,2 lit. b,c și alin 2 ind.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza 211 alin.1,2 lit. b,c și alin 2 ind.1 lit a Cod penal cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal art.74 alin.2 si art.76 lit. c Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal au fost interzise fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II- si lit. b Cod penal.
În baza art. 350 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpaților.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate fiecărui inculpat, perioada reținerii și arestării preventive, de la 22 ianuarie 2008 la zi.
În baza art. 346 alin.1 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată a recuperat paguba prin restituirea bunului.
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 450 lei și inculpatul la plata sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în data de 21 ianuarie 2008, în jurul orelor 20,00, inculpații și se deplasau cu trenul personal 3466 ce deservea ruta Măneciu - P, pentru reveni în comuna M, după rezolvarea unor probleme personale în V de
Luând hotărârea de a procura bani, au străbătut vagonul pe cele două nivele, localizând o potențială victimă, singură, în capătul culoarului.
Inculpații au spart două sticle pe care le-au găsit pe primul palier, înarmându-se cu cioburile rezultate și au întrerupt lumina în sectorul de vagon în care se afla victima, după care au urcat la etajul acestuia.
Inculpatul minor a lovit pe partea vătămată cu palma peste față și l-a amenințat cu ciobul de sticlă, în zona gâtului.
Inculpatul a lovit la rândul său pe partea vătămată, cu pumnii în zona capului, împrejurare în care inculpatul a băgat mâna în buzunarul pantalonilor părții vătămate, de unde a sustras un pachet de țigări, pe care l-a aruncat și un telefon mobil, marca Motorola.
După ce trenul a oprit în stația M, cei doi inculpați au coborât și au fugit pe o stradă lăturalnică din zonă, fiind urmăriți de partea vătămată, care a sesizat Postul de Poliție din localitate.
Inculpații au mers la locuința martorului G, căruia i-au oferit spre vânzare telefonul mobil sustras, însă neînțelegându-se asupra prețului, bunul a rămas la inculpatul, unde de altfel a fost găsit de organele de poliție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod neîntemeiat și fără probe instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât la dosar nu există nici o proba certă și concludentă din care sa rezulte ca se face vinovat de aceasta infracțiune, partea vătămată dându-i de bună voie telefonul pentru a trimite un SMS. A mai arătat apelantul inculpat că după ce a primit telefonul de la partea vătămata, a fugit, însă fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev.de art. 211 al.1,2 lit. c si al.21lit. a Cod penal, ci ale infracțiunii de abuz de încredere prev.de art. 213 Cod penal.
A solicitat apelantul inculpat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, conform art. 861Cod penal.
Apelantul inculpat, a arătat în apelul declarat că la dosar nu sunt probe care să ateste săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, întrucât partea vătămata a dat de bună voie telefonul mobil coinculpatului pentru inițierea unei convorbiri telefonice, însa acesta nu a mai restituit telefonul și a fugit, încercând ulterior sa predea telefonul la poliție.
A solicitat apelantul admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 si 2 lit. b si al.2.1lit. a cu aplic. art. 75 lit. Cod penal, în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal și aplicarea unei pedepse egală cu pedeapsa executată până în prezent în stare de arest preventiv.
În faza procesuală a apelului, s-a procedat la reaudierea inculpaților și, care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Totodată, s-a procedat la reaudierea părții vătămate, care a arătat ca nu își menține declarațiile date pe parcursul urmăririi penale și că în realitate, a dat de buna voie telefonul mobil inculpatului pentru ca acesta sa trimită un mesaj.
Au fost reaudiați martorii din acte și.
In circumstanțiere, pentru inculpatul au fost depuse la dosar caracterizări, acte de stare civila și o adeverință eliberată de Școala de Arte șsi Meserii M, jud.
Prin decizia penală nr. 320 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahovas -au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr.170/29.09.2008 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte.
Conform art.350 Cod procedură penală, rap. la art. 383 alin.11 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 22.01.2008, la zi.
Conform art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 22.01.2008, la zi.
Potrivit art.350 alin.3 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.38/U/23.01.2008 emis de Judecătoria Vălenii d Munte, dacă nu se afla reținut sau arestat în altă cauză.
Au fost obligați apelanții la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, situația de fapt a fost just apreciată de către instanța de fond, prin interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, în toate fazele procesului penal, situație de fapt din care rezultă atât existența faptei de tâlhărie cât și comiterea acesteia de către inculpați cu forma de vinovăție ceruta de lege, respectiv intenția.
Se mai arată că, deși partea vătămata în fața instanței de fond a revenit asupra declarațiilor, susținând că a dat telefonul inculpaților de bună voie, pentru ca aceștia să inițieze transmiterea unui SMS, instanța de fond în mod just a apreciat că aceste declarații urmează a fi înlăturate, întrucât încă de la prima declarație partea vătămata a relatat în detaliu modul de săvârșire a infracțiunii, procedând și la recunoașterea inculpaților după fotografii, aceste declarații coroborându-se și cu declarațiile constante ale inculpaților din faza de urmărire penală, de recunoaștere a comiterii faptei.
În acest sens se menționează că, simpla revenire asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, nesusținută de alte probe, nu este de natura a determina reținerea unei alte situații de fapt.
Referitor la încadrarea juridica a faptei, tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect a reținut că aceasta, întrunește elementele constitutive ale cîte unei infracțiuni de tâlhărie, motiv pentru care nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal.
Chiar daca s-ar reține că partea vătămata a predat inculpaților telefonul mobil de buna voie, pentru inițierea unui SMS, această împrejurare nu ar fi de natura să ducă la concluzia existentei unui temei legitim pentru însușirea bunului, de esența infracțiunii de furt ce intră în conținutul complex al infracțiunii de tâlhărie, fiind luarea bunului fără consimțământul părții vătămate. Totodată, este evident că lipsește consimțământul, fie atunci când persoana vătămata nu si-a dat seama de acțiunea făptuitorului și deci, nu a fost pusă în situația de a-și exprima sau nu acordul, fie că și-a exprimat dezacordul pe care făptuitorul însă l-a nesocotit.
Astfel, lipsa consimțământului părții vătămate rezultă fără putință de tăgadă din toate probele administrate în cauză, chiar și din declarațiile date de partea vătămata în fața instanței, în acestea nefăcându-se nici o referire cu privire la consimțământul ca inculpații să-și însușească telefonul mobil.
În ceea ce privește individualizarea judiciara a pedepselor, deși instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsă nelegală, sub minimul special prevazut de lege și fără aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74,76, instanța de control judiciar nu poate proceda la înlăturarea nelegalitătii, întrucât potrivit art. 372 Cod procedură penală, instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța de fond a făcut o corecta individualizare a pedepsei, având în vedere criteriile generale impuse de art. 72 Cod penal, art. 109 Cod penal, potrivit căruia pedepsele aplicate minorilor se reduc la J, dar și circumstanțele personale ale acestuia, urmările faptei, prejudiciul mic și recuperarea integrală a acestuia.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac, inculpatul a reiterat atât declarațiile date în fața primei instanțe cât și motivele de apel, în sensul că nu se face vinovat de comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, ci cel mult a uneia de abuz de încredere, precizând că partea vătămată de bună voie a înmânat telefonul mobil coinculpatului, ei neexercitând nici o presiune în acest scop.
Referitor la situația de fapt, recurentul a mai precizat că, ea trebuie reținută numai prin declarațiile date în fața instanțelor și nu raportându-ne la cele din faza de urmărire penală deoarece lucrătorii de poliție au exercitat presiuni asupra celor doi inculpați dar și asupra părții vătămate pentru cele inserate în acestea, la acel moment.
În subsidiar, recurentul a solicitat ca în raport de circumstanțele sale personale, respectiv de faptul că are o soție și un copil minor în întreținere să primească o pedeapsă în cuantum egal cu perioada reținerii preventive.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și raportat la art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea, apreciază că această cale de atac este nefondată astfel cum se va arăta în continuare.
Recurentul a criticat în mod special încadrarea juridică dată faptelor reținute prin rechizitoriu, considerând și că, în baza probelor administrate acestea nu au fost reținute conform realității.
A menționat acesta, în fața instanțelor judecătorești că nu ar fi deposedat-o, în coautorat cu coinculpatul, prin exercitarea de violențe pe victimă de telefonul mobil, ci aceasta din urmă la rugămințile celor doi a înmânat telefonul acestora pentru a trimite un SMS. S-a invocat și declarațiile pe care persoana vătămată le-a dat în fața instanțelor judecătorești în fazele anterioare.
Deși se invocă această schimbare de atitudine procesuală a persoanei vătămate totuși, așa cum constată și tribunalul se remarcă din cele două declarații că nu a făcut expres referire la faptul că înmânarea telefonului mobil s-a făcut de bună voie, la simplele rugăminți ale coinculpaților.
Pe de altă parte, este destul de greu de crezut că o persoană aflată singură într-un vagon, de bună voie înmânase un telefon mobil la două persoane necunoscute, persoane care în cele din urmă își însușesc acest obiect prin fugă.
Această situație de fapt nu poate fi încadrată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, deoarece între cele două părți ar fi trebuit să existe chiar cum menționează titlul acestei infracțiuni, o încredere între acestea.
inițiată de către recurent nu este credibilă deoarece acesta a mai comis fapte de natură penală, prevăzute în titlul III din Codul penal, respectiv infracțiuni contra patrimoniului pentru care însă a primit numai o amendă administrativă( vezi cazier judiciar fila 20 ).
Toate considerentele mai sus expuse conduc Curtea, la concluzia că situația de fapt este cea menționată în actul de sesizare al instanței, că revenirea din faza cercetării judecătorești a părții vătămate nu este una credibilă putând fi generată de alte situații externe convingeri intime a acesteia.
Astfel, Curtea va aprecia că hotărârile judecătorești anterioare, în ce-l privește pe recurent, sunt legale și temeinicie atât din punct de vedere al încadrării juridice a faptei dar și al individualizării judiciare a pedepsei (prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.2 Cod penal), motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 30 mai 1986, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.320/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 170 din 29.09.2008 a Judecătoriei Vălenii d e
din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă de la 22.01.2008, la zi.
Obligă recurentul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 martie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. DC
4 ex./10.03.2009
f- - Judecătoria Vălenii d Munte
a- - Tribunalul Prahova
/
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran, Paul
