Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.161
Ședința publică din data de 02 martie 2009
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul fiul lui G și al lui, născut la 04 august 1989, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 3 din 07 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.362 din 07 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Câmpina prin care în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
S-a făcut aplic.art.71 și art.64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 450 lei cheltuieli judiciare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, personal aflat în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu de către Baroul Prahova, avocat în substituirea căreia a răspuns avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
La solicitarea instanței, recurentul - inculpat, precizează că-și însușește recursul formulat de apărătorul pe care l-a avut în faza apelului, fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Cu acordul instanței avocat i-a legătura cu recurentul - inculpat, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea arată că cereri prealabile nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat învederează că acesta înțelege să critice atât hotărârea primei instanțe cât și cea a instanței de apel ca fiind nelegale și netemeinice.
Un prim aspect este faptul că deși a beneficiar de un probatoriu în circumstanțiere instanța fondului a fost prea aspră când i-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare în regim privativ de libertate, iar un altul, din punctul său de vedere ar fi că, pericolul social nu este atât de mare încât să justifice pedeapsa aplicată.
Cu privire la soluția dată de către instanța de apel prin care i s-a respins ca tardiv apelul formulat, apreciază că acesta este admisibil, întrucât apărătorul acestuia, în faza de apel, nu a depus toate diligențele pentru valorificarea tuturor drepturilor inculpatului deși acesta i-a solicitat acest lucru.
Pentru considerentele mai sus expuse, apărătorul recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri urmând a se dispune o soluție în sensul rejudecării dosarului cu valorificarea tuturor drepturilor, în temeiul disp. art. 38515alin.2 lit.d Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului, ca inadmisibil și menținerea celor două hotărâri ca legale și temeinice.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, precizând totodată că după închiderea dezbaterilor la instanța de fond și-a sunat apărătorul din acea fază procesuală cu privire la soluția pronunțată, acesta comunicându-i că nu cunoaște soluția dată, după care a revenit în aceeași zi după câteva ore, primind același răspuns și după alte 2-3 zile, pentru ca aceasta să-i formuleze apel împotriva soluției date.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin decizia penală nr.3 din 7.01.2009 a Tribunalului Prahova, s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
S-a făcut aplic.art.71 și art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 450 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța decizia respectivă Tribunalul Prahovaa reținut următoarea situație:
Prin sentința penala nr. 362/07.10.2008 Judecătoria Câmpina în baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002, a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 04.08.1989, in prezent aflat in Penitenciarul Ploiești, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
S-a făcut aplic.art.71 și art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 450 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză a reținut în sarcina inculpatului că în data de 02.02.2008 a fost depistat de organele de poliție conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare nr. B 13 fără a poseda permis de conducere.
La individualizarea pedepsei aplicate instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o ca netemeinică și nelegală susținând că nu i-a fost făcută o apărare corespunzătoare de către apărătorul din oficiu care nu a pus în discuție adevărata situație de fapt.
În data de 07.01.2009 s-a pus în discuție din oficiu excepția de tardivitate a declarării apelului, în sensul că inculpatul a fost prezent în instanță la dezbateri însă acesta a declarat apel după ce a fost încarcerat în vederea executării pedepsei aplicate.
Apelantul a susținut că nu a cunoscut termenul de declarare a apelului și nici nu a fost consiliat corespunzător de apărătorul său.
Apelantul inculpat a solicitat repunerea în termenul de apel și pe fond admiterea apelului și aplicarea disp. art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Așa cum rezultă din actele dosarului inculpatul a fost prezent în timpul cercetării judecătorești, a fost audiat și a fost prezent la dezbateri și pronunțare. În baza art. 363 alin.1 și 3, Cod procedură penală termenul de apel curge pentru părțile prezente la dezbateri sau pronunțare din ziua pronunțării și este un interval de 10 zile. Apelul se poate declara și peste termen în baza art. 365 alin.1 Cod procedură penală în condițiile în care partea nu a fost prezentă la nici unul dintre termenele de judecată și nici la pronunțare. Și în această situație, apelul nu poate fi declarat mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.
Este real faptul că inculpatul a declarat apel în intervalul de timp de 10 zile de la data încarcerării dar aceasta nu poate avea nicio relevanță juridică în speță față de celelalte motive expuse anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a învederat că în mod greșit i s-a respins ca tardivă calea ordinară de atac întrucât partea a fost împiedicată să o declare datorită lipsei unei apărări efective din partea avocatului din oficiu pe care l-a avut în cauză. A arătat că i s-a refuzat în acest fel dreptul la un proces echitabil încălcându-se dispozițiile CEDO.
S-au învederat cazurile de casare prev. de art.3859alin.1 pct.1 și 18 Cod procedură penală în sensul că instanța de apel nu a soluționat legal cererea esențială pentru condamnat, de repunere în termenul de apel susținută și de reprezentantul Ministerului Public, de natură să garanteze drepturile condamnatului și să influențeze asupra soluției procesuale și aceasta evident datorită erorii grave de fapt privind lipsa unei apărări efective la instanța de fond a inculpatului de către avocatul desemnat din oficiu apreciind cum se vede că o asemenea apărare s-a efectuat prin faptul că avocatul desemnat din oficiu a spus doar că " lasă la aprecierea instanței" care astfel în mod greșit a pronunțat sentința de condamnare în discuție.
Drept urmare a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei de apel, admiterea cererii de repunere în termenul de apel, suspendarea executării sentinței de condamnare și rejudecarea pe fond de către instanța de recurs a apelului.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art. 38519Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului în raport de criticile invocate și în limitele cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, constată că recursul este inadmisibil.
În acest sens, potrivit disp. art. 416 alin.1 pct.2 lit. a Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe rămasă definitivă la data expirării termenului de apel când nu s-a declarat apel în termen.
Sub acest ultim aspect este de necontestat că inculpatul nu a declarat apel în termen, astfel cum se arată în mod elocvent în considerentele deciziei de apel și după cum o recunoaște însuși inculpatul.
Cu toate acestea, inculpatul ar fi putu beneficia de dispozițiile art. 364 Cod procedură penală privind repunerea în termen dacă ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de respectivul text de lege.
Ori, nu este cazul în ceea ce îl privește inculpat, întrucât acesta nu a făcut dovada faptului că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Două aspecte sunt sugestive în acest sens.
Primul este acela că, comparația cu cauza Lăpușan contra României este totalmente inoportună întrucât în acea cauză recurentul aflat în stare de arest nu a fost prezent la soluționarea recursului așa cum s-a întâmplat cu numitul care a fost prezent și s-a aflat în stare de libertate având astfel neîngrădită posibilitatea de a verifica depunerea de către apărătorul său a căii de atac a apelului, demers pe care de altfel îl putea realiza și singur. Deci nu se poate trage sub nici o formă concluzia că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, culpa pentru nedeclararea apelului revenindu-i în primul rând chiar lui însuși.
Al doilea este acela că, deși în termenul de 10 zile teoretic prevăzut de lege, condamnatul a declarat apel în a 6-a zi de la încarcerarea sa, care a avut loc în data de 23.10.2008, ceea ce, deși nu prezintă o anumită relevanță juridică, poate conduce din nou la ideea unei anumite stări de delăsare din partea acestui condamnat.
În orice caz, în cauză nu sunt prezente motivele de recurs prevăzute de art.3859alin.1 pct.10 și 18 Cod procedură penală, invocate de către recurent, recurs care, în raport cu prevederile art. 3851alin.4 teza I și vis - a - vis de concluziile anterioare expuse apare ca fiind inadmisibil.
Drept urmare, față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 38515alin.1 pct.1 lit. a Cod procedură penală, va respinge recursul ca inadmisibil.
Având în vedere și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la 4.08.1989, deținut în Penitenciarul, împotriva deciziei penale nr.3/7.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 362/7 oct.2008 a Judecătoriei Câmpina.
Obligă recurentul la 240 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 martie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
4 ex./9.03.2009
f-- Judecătoria Câmpina
a-- Tribunalul Prahova
- /
operator de date cu caracter personal
notificare numărul 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran, Paul
