Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1790/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(2729/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1790/
Ședința publică de la 8 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Florică
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.972/15.05.2009 pronunțată de judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.521/A/9.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/26.11.2009, lipsind intimatele părți vătămate,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului inculpat, solicită a i se încuviința proba cu acte în circumstanțiere în cadrul căreia dorește a depune un memoriu și acte medicale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază proba solicitată de apărătorul inculpatului ca fiind utilă și solicită a fi încuviințată.
Curtea, apreciază probatoriul solicitat de apărătorul inculpatului ca fiind util, îl încuviințează și constată a fi administrat prin depunerea înscrisurilor, la dosar.
Constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond în temeiul art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, a se dispune înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este suficient de mare în raport de circumstanțele reale și personale ale acestuia.
Solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise și solicită că prejudiciul a fost recuperat. Totodată arată că inculpatul are o sănătate precară, în dovedirea acestui aspect fiind înscrisurile depuse la dosar și mai mult acesta are o situație familială grea ambii părinți fiind decedați.
Curtea din oficiu, pune în discuția părților, incidența în cauză a art.385/9 pct.18 rap. la art.385/15 pct.2 lit. c Cod procedură penală, respectiv existența unui motiv de nulitatea a hotărârii instanței de apel, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată de către instanța de apel fără a se fi administrat nici un probatoriu.
Apărătorul recurentului inculpat, arată că în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la tâlhărie, consideră hotărârea ca fiind nulă dat fiind că nu au fost administrate probe necesare în dovedirea vinovăției inculpatului.
Apreciază că instanța de fond în mod corect a dispus achitarea inculpatului având în vedere declarațiile contradictorii ale martorilor audiați și cele ale părții vătămate care nu a recunoscut pe inculpat în prima fază, motiv pentru care solicită menținerea hotărârii primei instanțe.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Consideră că sporul aplicat de instanțe a fost corect stabilit și se impune a fi menținut, față de modalitatea de comitere faptelor și de antecedente penale ale inculpatului.
Apreciază că pedepsele aplicate inculpatului nu sunt suficient de aspre în raport de concursul de infracțiuni impunându-se aplicarea unui spor.
Precizează că are în vedere faptul că inculpatul a acționat la intervale scurte de timp, a folosit violența asupra părților vătămate, a lovit partea vătămată cu pumnul în față în scopul sustragerii de bunuri. În ceea ce privește pe partea vătămată, aceasta a fost urmărită, inculpat i s-a alăturat în lift, deposedând-o de bunuri prin amenințare cu un cuțit.
În raport de perseverența infracțională de care inculpatul a dat dovadă apreciază că se impune menținerea sporului de pedeapsă aplicat de instanțe.
În ceea ce privește decizia pronunțată în apel o apreciază ca fiind legală și temeinică dat fiind că pronunțarea asupra săvârșirii infracțiunii de tentativă la tâlhărie și condamnarea inculpatului are la bază probele administrate pe parcursul procesului penal, cărora li s-a dat motivat o nouă interpretare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că a greșit regretă comiterea infracțiunii, însă apreciază pedeapsa ce i s-a aplicat ca fiind prea mare.
Solicită a se avea în vedere starea de sănătate care este precară și faptul că părinții săi au decedat iar despre cei 2 frați minori nu mai știe nimic.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.972/15.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-, în baza art. 334 Cod pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a două din faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului (pct. 2 și 3), astfel: din infracțiunea prev.211 alin.1 și 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.c Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal; din infracțiunea prevăzută art.211 alin.1 și 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal în infracțiunea prev. de art.211 alin.1, 2 lit. c și alin.21lit.b Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod penal, a fost achitat inculpatul în ce privește infracțiunea de tentativă de tâlhărie prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.1 și 2 lit. c Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal (fapta din 11.07.2007 - pct. 1 din rechizitoriu).
În baza art.211 alin.2 lit.c Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă comisă la 14.03.2008 - pct. 2 din rechizitoriu).
În baza art.211 alin.1, 2 lit.c și alin.21lit.b Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare (faptă comisă la 18.05.2008-pct. 3 din rechizitoriu).
În baza art.36 alin.1 Cod penal raportat la art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1568/27.08.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă prin decizia penală nr.1528/02.12.2008 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.b, c, alin.21lit.b Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și 37 lit.a Cod penal (4 acte materiale comise la 02.06.2008, 04.06.2008 și 10.06.2008).
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final inculpatul are de executat pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare.
În baza art.71 alin.1, 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 13.06.2008 la zi (prevenție la nr. 1568/27.08.2008 Judecătoriei Sectorului 5 B).
S-a anulat nr.1594/11.12.2008 emis de Judecătoria Sectorului 5 B și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
S-a luat act că părțile vătămate, domiciliată în B, șos. - nr 140,. 5,. 3,. 9,. 117, sector 4, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.118 alin.1 lit.e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 40 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunii în dauna părții vătămate.
În baza art. 191 alin.1 Cpp, inculpatul a fost obligat la 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.6748/P/2007 din data de 08.12.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bad ispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest - în altă cauză - a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la tâlhărie prev. de art.20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal cu aplic. art.37 lit.a, tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit. c Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal și tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c și alin. 21lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că la data de 11.07.2007, într-un loc public, inculpatul a încercat să deposedeze prin violență pe partea vătămată de un portofel pe care aceasta îl avea asupra sa. S-a reținut de asemenea că la datele de 14.03.2008 și 18.05.2008, în locuri publice, același inculpat, folosind violența, respectiv amenințarea cu un cuțit, a deposedat pe părțile vătămate și de un telefon mobil și respectiv un lănțișor de aur cu pandantiv.
Astfel, instanța fondului a constatat că numai cu privire la fapta de la pct.1 din rechizitoriu sunt incidente dispozițiile art.37 lit.a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie, în condițiile în care actul de inculpare a reținut că tentativa de tâlhărie a fost comisă la 11.07.2007, înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 625/30.05.2006 a Tribunalului București -Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare la 06.09.2006, inculpatul fiind arestat pentru perioada 14.12.2004-13.12.2007 și liberat condiționat la 24.01.2007 cu un rest de 323 zile închisoare. În ce privesc celelalte fapte puse în sarcina inculpatului (14.03.2008 și 18.05.2008), instanța fondului a observat că acestea se situează după considerarea ca executată a pedepsei menționate, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal privind recidiva postexecutorie, cu privire la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare (contopire pedepse cf. art. 449 Cpp), executată integral, aplicată prin sentința penală nr. 2835/2004 a Judecătoriei Sectorului 4 B fiind incidente disp. art.38 alin.1 lit.a Cod penal. Ca atare, în baza art. 334 Cod de procedură penală, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor de la pct. 2 și 3 din rechizitoriu în sensul aplicării dispozițiilor art.37 lit. b Cod penal.
În ce privește situația de fapt, relativ la fapta de la pct. 1 din rechizitoriu, instanța reține că la data de 11.07.2007, orele 17:45, o persoană de sex masculin, alta decât inculpatul, după ce a urmărit pe partea vătămată de la un magazin de cartier până în scara blocului de domiciliu (Șos. - nr. 140,. 5,. 3, sector 4), profitând că momentan nu se afla nicio persoană în preajmă, a încercat să deposedeze victima de un portofel ce conținea mari sume de bani în lei și valută, scop în care i-a aplicat acesteia mai multe lovituri, cauzându-i leziuni traumatice pentru care s-au acordat îngrijiri la Spitalul Clinic de Urgență - (traumatism cranio-cerebral, fractură antebraț stâng, contuzie membru inferior stâng). Respectivul autor necunoscut și-a întrerupt actul infracțional în momentul în care, urmare a țipetelor victimei, a auzit deschizându-se ușa unui apartament de la etajul unu, părăsind în fugă locul faptei.
Pentru a ajunge la această concluzie s-au avut în vedere neconcordanțele existente între declarațiile victimei, procesul-verbal de recunoaștere din grup și declarațiile inculpatului de la urmărirea penală, pe de o parte, precum și între declarațiile părții vătămate și ale martorelor și, pe de altă parte.
Astfel, deși partea vătămată a arătat, cu ocazia recunoașterii din grup din data de 22.08.2008 (procesul-verbal de la 109-110 ), că inculpatul este una și aceeași persoană cu cel care a atacat-o la data de 11.07.2007, instanța observă că în declarația dată în ziua faptei ( 85-87 ), în care descrie în detaliu semnalmentele și îmbrăcămintea autorului, întocmindu-se și un portret robot ( 104 ), partea vătămată face referire la o cicatrice pe care agresorul o avea pe, aspect ce nu rezultă nici din declarațiile inculpatului și nici din planșa foto întocmită cu prilejul recunoașterii ( 114). În plus, în aceeași declarație, partea vătămată a precizat că bărbatul care a atacat-o era foarte îngrijit, fiind epilat pe brațe și pe picioare, detaliu care nu se regăsește de asemenea în declarațiile inculpatului și în planșele foto.
Totodată, prima instanță a mai observat că în declarația data la data de 22.08.2008 ( 124-126 ), concomitent cu recunoașterea din grup făcută de partea vătămată, inculpatul, deși afirmă că s-a luat după partea vătămată, intrând după ea în bloc pentru aot âlhări, nu face nicio referire la prezența sa în magazinul de unde partea vătămată a făcut prima oară cumpărături (2 cutii de bere, o casoletă cu înghețată și trei pachete de țigări), acesta relatând că în ziua respectivă, anterior faptei, se afla în autoturismul numitului "" -, marca Volkswagen de culoare albastră, din care a coborât și s-a luat după partea vătămată, după ce la înștiințat pe șofer să-l aștepte pe Str. -, vis-a-vis de benzinărie. Este de remarcat că în această declarație (ca și în cele date la 29.08.2008- 141-144 ) inculpatul ține să precizeze că la data faptei purta pantofi marca "", în condițiile în care partea vătămată a declarat că în ziua faptei a observat că unul din tinerii aflați în magazinul alimentar (același care a urmărit-o și apoi a atacat-o în scara blocului) purta pantofi sport marca "", acest amănunt atrăgându-i atenția asupra respectivei persoane.
Un alt aspect ce a ridicat suspiciuni asupra veridicității declarațiilor inculpatului a fost și faptul că acesta, în mod curios, relatează în amănunt cuvintele pe care i le-a adresat victimei anterior exercitării de acte de violență ("Caut blocul 6, doamnă ", "Dar familia?."), în contextul în care declarațiile sunt date la mai mult de un an de la data faptei, mult mai probabil fiind ca inculpatul să fi furnizat aceste detalii la sugestia organelor de poliție (presate de rezolvarea unui caz cu autor necunoscut de o gravitate deosebită - a se vedea procesul-verbal de la 99 p ce relevă vizionarea de către partea a nu mai puțin de 854 de fotografii din baza, fără nici un rezultat), dat fiind că prima declarație a inculpatului (cea din 22.08.2008) este concomitentă cu cea dată de partea vătămată la aceeași dată, atunci făcându-se și o recunoaștere din grup. Un alt indiciu în sensul că inculpatul a dat declarațiile la sugestia organelor de poliție îl constituie și faptul că inculpatul revine asupra prezenței numitului (posesorul autoturismului Volkswagen albastru cu care inculpatul a părăsit zona ) în apropierea locului faptei, în condițiile în care s-a constatat că la 11.07.2007 era încarcerat în vederea executării unei pedepse cu închisoarea (a se vedea biletul de liberare de la 158 ). Relativ la presupusa prezență a numitului și a mașinii sale este de observat că acest aspect a fost inserat în prima declarație a inculpatului pentru a corespunde cu cele declarate de martora care, cu prilejul declarației din 25.08.2008, arată că "De la persoanele din jur am auzit că individul respectiv s-a urcat într-un autoturism marca Volkswagen de culoare închisă". Ca atare, instanța nu va da eficiență probatorie declarațiilor inculpatului și procesului-verbal de conducere în teren întocmit pe baza acestora.
În legătură cu declarațiile martorelor și ( 100-101, 115-118 ), care au văzut o pesoană de sex masculin ieșind din scara unde locuiește partea vătămată și fugind printre blocuri, instanța observă că semnalmentele autorului, furnizate de martore, nu corespund cu cele date de partea vătămată ca urmare a contactului nemijlocit cu infractorul. Astfel, deși martorele relatează că bărbatul respectiv avea cca 1,70-1,75 (detaliu ce concordă cu depoziția părții vătămate care arată că autorul avea 1,72 ), acestea menționează că respectivul individ avea o constituție robustă (aprox. 90 kg-martora; 100 kg -martora ), în contextul în care partea vătămată vorbește de un individ cu o constituție atletică (ce presupune o greutate de maxim 80 kg la înălțimea arătată ). De asemenea, ambele martore arată că individul ce fugea printre blocuri avea ten de culoare închisă ("posibil rrom" potrivit declarațiilor acestora) în timp ce partea vătămată a ținut să precizeze că agresorul, deși bronzat, avea un ten deschis la culoare. Prin urmare, instanța nu va da eficiență probatorie procesului-verbal de recunoaște după fotografie, făcută de martora ( 118-122 )
Cele arătate mai sus a îndreptățit instanța fondului să considere că nu inculpatul este autorul faptei comise asupra părții vătămate la data de 11.07.2007, motiv pentru care, dând eficiență principiului in dubio pro reo, instanța, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod pr.pen. a achitat pe inculpatul în ce privește infracțiunea de tentativă de tâlhărie prev. de art.20 Cod penal rap. la art.211 alin.1 și 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 11.07.2007-pct. 1 din rechizitoriu).
În legătură cu faptele de la pct. 2 și 3 din rechizitoriu, instanța fondului reținut în fapt următoarele:
La data de 14.03.2008, în jurul orelor 18:00, luând hotărârea de a sustrage telefoane mobile de la puștii aflați în zonă (Str. - - Sector 4), inculpatul a urmărit pe partea vătămată, în vârstă de 18 ani, care tocmai coborâse dintr-un mijlocul de transport în comun pentru a se duce acasă.
La un moment la un moment dat, în apropierea stației observând că partea vătămată avea telefonul la vedere și de faptul că partea vătămată avea o malformație a brațului stâng, inculpatul, venind din spate, a lovit-o pe aceasta cu pumnul în față, după care i-a sustras respectivul aparat (marca Nokia 3250 în valoare de aproximativ 450 lei), fugind apoi printre blocurile din zonă.
În cursul aceleiași zile, în P-ța -, inculpatul a vândut telefonul mobil numitului, aflat în apropierea unei tarabe din respectiva piață, primind suma de 200 lei. Ulterior bunul sustras a fost recuperat de organele de poliție și restituit părții vătămate pe bază de dovadă.
La data de 18.05.2008, orele 15:30, inculpatul a urmărit pe partea vătămată, în vârstă de 12 ani, în timp ce se îndrepta spre domiciliul său din B,- - 15, sector 4, cu intenția de aod eposeda de bunuri.
După ce partea vătămată a intrat în scara 1 blocului menționat, urcând în lift, inculpatul a pătruns și el în respectivul loc, după care, oprind ascensorul, sub amenințarea cu un briceag cu lama de aproximativ 10- 12 cm, inculpatul a deposedat pe partea vătămată de un lănțișor de aur cu pandantiv, desfăcându-i-l de la gât, luându-i și bunurile pe care le avea în buzunar, respectiv suma de 10 lei și un telefon mobil marca Nokia 3220.
După ce a intrat în posesia bunurilor arătate, inculpatul a repornit liftul, programându-l pentru etajul 7 unde i-a spus părții vătămate să coboare, aceasta conformându-se și coborând pe scări până la apartamentul său de la etajul 2. În continuare, inculpatul a coborât cu liftul până la parter și a părăsit blocul, îndreptându-se către o casă de amanet din Prelungirea nr. 113, sector 5 (aparținând SC RDD. SRL), unde a amanetat lănțișorul de aur contra sumei de 230 lei. Totodată, inculpatul a vândut telefonul mobil unei persoane necunoscute întâlnite în apropierea casei de amanet, primind suma de 30 lei.
a fost recuperat ulterior de organele de poliție și predat apoi părții vătămate pe bază de dovadă.
La reținerea acestei situații de fapt instanța fondului a avut în vedere declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto întocmite cu acel prilej, declarațiile martorului (cumpărătorul telefonului mobil sustras părții vătămate ), procese-verbale și planșele foto privind recunoașterile reciproce după fotografie făcute de martorul menționat și de inculpat, proces-verbal și planșe foto privind recunoașterea după fotografie a inculpatului, făcută de partea vătămată, planșă foto privind recunoașterea de către aceeași parte vătămată a lănțișorului de aur sustras, proces-verbal de conducere în teren a inculpatului însoțită de planșă foto (fapta comisă în dauna părții vătămate ), dovezi de ridicare bunuri sustrase (de la martorul și de la numita - angajată a casei de amanet), contractul de amanet încheiat de inculpat pentru lănțișorul sustras minorului, dovezi de predare bunuri sustrase către părțile vătămate, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpat în cursul urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești.
Sub aspectul laturii subiective, cele două fapte arătate mai sus au fost săvârșite de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe prev. de art. 19 lit. a Cod penal, astfel cum a rezultat din ansamblul probelor administrate în cauză, inculpatul prevăzând și urmărind rezultatul acțiunilor sale.
În drept, faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.2 lit.c Cod penal și de art.211 alin.1, 2 lit. c și alin.21lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, dat fiind că faptele au fost comise după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.625/2006 a Tribunalului București -Secția a II-a Penală, așa cum s-a arătat mai sus.
Vinovata inculpatului fiind dovedită, pe baza probelor administrate in raport cu două din faptele ce au făcut obiectul cercetării judecătorești, instanța fondului a dispus condamnarea acestuia iar la proporționalizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 al.1 Cod penal.
În acest sens, s-a ținut seama de limitele de pedeapsa fixate în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social concret peste medie al infracțiunilor dat de săvârșirea faptelor în locuri publice (stradă și scară de bloc) și asupra unor persoane cu posibilități de ripostă aproape nule (un tânăr cu deficiențe fizice și un minor cu o vârstă fragedă-12 ani), aspecte ce denotă o determinare deosebită din partea inculpatului, în contextul amplorii deosebite pe care a luat-o săvârșirea de astfel de fapte pe raza municipiului B, cu consecința generării unui sentiment general de insecuritate socială, de urmările produse (crearea unei stări de temere părților vătămate și păgubirea patrimoniilor acestora), de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la primul său conflict cu legea penală, fiind recidivist postexecutoriu, fiind anterior condamnat la o pedeapsă pentru o infracțiune de aceeași natură, în contextul în care suferit condamnări și în minorat pentru infracțiuni contra patrimoniului (furturi și tâlhărie), precum și de conduita sinceră și cooperantă a inculpatului pe parcursul procesului penal.
Față de aceste aspecte, pentru a sancționa perseverența infracțională a inculpatului, ținând însă seama și de intensitatea sporită a violenței și a amenințării de care a uzat, instanța a aplicat pedepse cu închisoarea între medie și maxim, cu executare în regim privativ de libertate, apreciind că în acest fel inculpatul a fost determinat să adopte o atitudine de respect față de valorile sociale și să nu mai săvârșească infracțiuni pe viitor.
În consecință, în baza art.211 alin.1 și 2 lit.c cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (faptă comisă la 14.03.2008 - pct. 2 din rechizitoriu), iar în baza art.211 alin.1, 2 lit. c și alin.21lit.b Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare (faptă comisă la 18.05.2008-pct. 3 din rechizitoriu).
Având în vedere că infracțiunile din prezenta cauză (pct. 2 și 3) și infracțiunea de tâlhărie în formă continuată (4 fapte) ce a făcut obiectul sentinței penale nr. 1568/2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B au fost comise de inculpat înainte de a fi definitiv condamnat pentru vreuna din ele, instanța fondului a dat eficiență regulilor concursului de infracțiuni.
În considerarea întregii activități infracționale a inculpatului și pentru a nu i se da acestuia impresia de impunitate ca urmare a absorbirii pedepsei celei mai mici în rezultanta amintită, instanța a aplicat un spor de 2 ani închisoare, în final inculpatul având de executat o pedeapsă de 12 ani închisoare.
Sub aspectul laturii civile, constatând că prejudiciul cauzat părții vătămate arătate la pct. 2 din rechizitoriu a fost recuperat integral și că partea vătămată, cu asistența reprezentantul legal (mama), a precizat că nu se mai constituie parte civilă deși și-a recuperat numai parțial prejudiciul (lănțișorul de aur-a se vedea declarația de la 57-68 ), având în vedere și cele arătate cu privire la fapta de la pct. 1, instanța fondului a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bac riticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
1.Greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.20 raportat la art.211 al.1,2 lit.c Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal (fapta de la pct.1 din rechizitoriu).
2.Omisiunea menținerii pedepsei complementare a interzicerii drepturilor și a măsurii confiscării speciale dispuse prin sentința penală nr.1568/27.08.2008 a Judecătoriei sectorului 5
3.Neconcordanța între considerente și dispozitiv.
În esență se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin apelul declarat, inculpatul a solicitat înlăturarea sporului ce i-a fost aplicat de către instanța de fond, pe care îl apreciază prea mare în raport cu atitudinea s-a procesuală, cu vârsta și cu situația sa familială.
Examinând hotărârea apelata prin prisma criticii formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B și de inculpat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 Cod pr. penală, Tribunalul constată întemeiat doar apelul parchetului pentru următoarele considerente:
În fapt, Tribunalul a reținut că la data de 11.07.2007, inculpatul a urmărit pe partea vătămată până în scara blocului în care locuiește aceasta din B, șoseaua -, nr.140,.5,.3,.117, sector 4. Aici inculpatul, prin folosirea de violențe, a încercat să o deposedeze de un portofel pe care îl avea asupra sa. Ca urmare a violențelor exercitate de inculpat cu scopul de aod eposeda de portofelul în care avea o sumă mare de bani, partea vătămată a început să țipe și să strige după ajutor, moment în care s-a deschis o ușă de la etajul întâi al blocului, acest fapt determinându-l pe inculpat să părăsească locul faptei fără a reuși să smulgă portofelul părții vătămate. În urma agresiunilor exercitate, partea vătămată a suferit o fractură antebrațului stâng, contuzie membru inferior stâng și traumatism cranio - cerebral.
Fapta inculpatului reținută de tribunal a rezultat din coroborarea declarațiilor părții vătămate și ale inculpatului date în cursul urmăririi penale (filele 85-88, 124-126, 141-144 ), cu procesele verbale de recunoaștere a inculpatului din grup și de pe fotografii (filele 108-114, 118-122), cu procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 89 ), cu declarațiile martorilor și (filele 115-118 ), cu procesele verbale de efectuare de acte premergătoare (filele 96, 98, 99, 100, 102 ), cu procesul verbal de conducere în teren (fila 127 ), cu portretul robot întocmit după semnalmentele indicate de partea vătămată, cu fotografiile judiciare, cu înregistrările video aflate la dosar (fila 36 ), precum și cu celelalte înscrisuri și probe administrate în cauză.
Tribunalul nu poate primi motivarea instanței de fond, care face abstracție de probele solide în acuzare și insinuează tendențios că declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei s-au consemnat la sugestia organelor de poliție.
Tribunalul a reținut că în faza de urmărire penală, nesilit de nimeni și în prezența apărătorului, inculpatul a dat trei declarații prin care arată cum a săvârșit fapta din data de 11.07.2007, fiind astfel greu de acceptat că organele de anchetă, inclusiv procurorul, au determinat pe inculpat să recunoască o faptă pe care nu o săvârșise.
Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului au fost întărite de conducerea organelor de anchetă în teren și indicarea blocului și scării unde a comis tentativa de tâlhărie, precum și direcția în care a fugit, dar și de recunoașterea inculpatului de partea vătămată și de martora.
Faptul că declarațiile inculpatului sunt în mare măsură similare și uneori coincid cu ale părții vătămate se datorează, nu intervenției organelor de anchetă sau sugestiilor date de acestea, ci ascultării inculpatului prin punerea de întrebări în raport de prima declarație a sa și de declarațiile părții vătămate.
Prin urmare, în mod greșit coroborează instanța de fond probele administrate și eronat trage concluzia existenței unor neconcordanțe între declarațiile inculpatului și ale părții vătămate sau a existenței unor asemănări ce nu puteau fi redate în același fel la un interval mare de timp între declarațiile părților.
Tribunalul a considerat că în mod exagerat instanța de fond speculează asupra unor detalii, cu scopul deducerii unui dubiu nejustificat de probele existente.
Astfel, cu privire la detaliile reținute de partea vătămată, Tribunalul a constatat că atât aceasta cât și inculpatul arată în declarațiile lor că inculpatul purta la data comiterii faptei pantofii sport cu două dungi galbene (filele 87, 125 ). Prin urmare, declarațiile părților converg serios sub acest aspect, detaliul privind marca pantofilor sport fiind mult mai greu de reținut decât culoarea pantofilor și dungile galbene. Acest argument se impune cu atât mai mult cu cât pantofii sport marca nu constituie un obiect rar, care să atragă în mod deosebit atenția unei persoane. Pe de altă parte, inculpatul nu a probat că, într-adevăr, pantofii sport purtați de el erau "adidași marca ", cum afirmă acesta, nici partea vătămată nu a declarat că pantofii purtau inscripția.
În ceea ce privește semnul de pe fața inculpatului (probabila cicatricea despre care vorbește partea vătămată", Tribunalul a reținut că existența unui asemenea semn la momentul săvârșirii faptei nu justifică deloc concluzia că acest semn trebuia să existe și la momentul recunoașterii din grup a inculpatului. O asemenea concluzie a instanței de fond ar fi trebuit să susțină o altă concluzie, respectiv că la momentul faptei partea vătămată a văzut bine fața inculpatului, astfel că a fost sigură recunoașterea din grup a inculpatului. Cu privire la acest aspect, instanța de fond nu a ținut seama de antecedentele inculpatului, care a fost condamnat pentru mai multe tâlhării, fapt de natură a determina pe acesta să schimbe anumite detalii în înfățișarea lui tocmai pentru a-l face cât mai greu de recunoscut de părțile vătămate. Pe de altă parte, judecătoria nu a explicat de ce inculpatul trebuia să se epileze în continuare și nici dacă era sau de ce trebuia să fie la fel de îngrijit sau bronzat la momentul recunoașterii din grup.
Tribunalul a considerat că diferențele de înfățișare nu pot justifica un dubiu serios, la fel cum săvârșirea de alte tâlhării de către inculpat nu pot să impună concluzia că acesta a săvârșit faptele deduse prezentei judecăți.
Probele legal administrate în cursul urmăririi penale indică fără umbră de îndoială pe inculpat ca autor al tentativei de tâlhărie, fapt recunoscut de acesta în trei declarații date în prezența apărătorului, precum și cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, declarațiile fiind susținute de procesele verbale de recunoaștere din grup și după fotografii și de portretul robot făcut după semnalmentele furnizate de partea vătămată. Tribunalul constată asemănarea mare dintre persoana inculpatului și persoana al cărei portret robot s-a întocmit la data de 11.07.2007 (filele 104 și 114 ), astfel că, înainte de a-l recunoaște din grup, partea vătămată a indicat o serie de trăsături ce în mod evident aparțin inculpatului.
Față de aceste împrejurări, Tribunalul a înlăturat motivarea instanței de fond, prin care culpabilizează organele de anchetă, deși nu există nicio dovadă că aceștia au fost presați și au încercat să rezolve un caz de o gravitate ridicată prin determinarea inculpatului să ia asupra lui o faptă de care nu se face vinovat. Implicit judecătoria impută si avocatului inculpatului o poziție culpabilă cu prilejul audierii inculpatului, deși nu se arată de unde se deduce o asemenea concluzie.
Tribunalul a mai reținut că revenirea inculpatului asupra prezenței numitului (posesorul autoturismului Volkswagen albastru cu care inculpatul spune că a părăsit zona) nu constituie un argument care să pună la îndoială declarația de recunoaștere a inculpatului, ci mai degrabă nesinceritatea inculpatului, care a dorit să nu dezvăluie identitatea persoanei cu care a fugit de la locul faptei, fie faptul că acesta a uitat o parte din împrejurările faptei și a răspuns eronat la întrebările anchetatorilor formulate în raport de declarația părții vătămate.
Tribunalul a mai reținut că judecătoria nu ține seama de recunoașterea după fotografii făcută de martora, de faptul că o persoană în alergare pare mai înaltă și mai solidă decât în realitate și nici de faptul că partea vătămată l-a văzut cel mai bine pe făptuitor și a putut aprecia statura reală a acestuia. Or aprecierile părții vătămate, din cursul urmăririi penale, se apropie cel mai mult de statura și înfățișarea inculpatului.
În raport de aceste împrejurări, Tribunalul a considerat că judecătoria în mod netemeinic a înlăturat probele în acuzare și a primit declarațiile inculpatului și părții vătămate date în cursul judecății, prin care aceștia au revenit asupra declarațiilor lor din cursul urmării penale, fără a prezenta un motiv întemeiat.
orice motiv temeinic care să o determine pe partea vătămată să incrimineze o persoană nevinovată, în beneficiul unui făptuitor periculos, care nu a ezitat să îi fractureze mâna, precum și recunoașterea, în mod constant, în cursul urmăririi penale a faptei de către inculpat în prezența apărătorului impuneau instanței de fond luarea în considerare a declarațiilor din faza de urmărire penală, care sunt temeinic susținute de celelalte probe legal administrate.
Prin urmare, față de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că inculpatul este autorul faptei comisă împotriva părții vătămate, faptă care întrunește, atât pe latură obiectivă cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.1,2 lit.c pen. pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. Starea de recidivă a fost reținută de instanța de apel având în vedere condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 625/30.05.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare la 06.09.2006, inculpatul fiind arestat pentru perioada 14.12.2004-13.12.2007 și liberat condiționat la 24.01.2007 cu un rest de 323 zile închisoare.
II. Tribunalul a mai reținut că la data de 14.03.2008, în jurul orelor 18:00, văzând că partea vătămată, în vârstă de 18 ani, poartă telefonul mobil la vedere, inculpatul a pornit în urmărirea acesteia. Pe str. - -, din sectorul 4, B, profitând de faptul că nu era nicio persoană în jur, inculpatul, care venea din spate, a lovit pe partea vătămată cu pumnul în față, după care a deposedat-o de telefonul marca Nokia 3250, în valoare de circa 450 lei, fugind apoi printre blocurile din zonă.
În cursul aceleiași zile, în P-ța -, contra sumei de 200 lei, inculpatul a vândut telefonul martorului, ulterior bunul fiind recuperat de organele de poliție și restituit părții vătămate pe bază de dovadă.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile de recunoaștere coroborându-se cu declarațiile părții vătămate, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu fotografiile judiciare, cu declarațiile martorului (cumpărătorul telefonului mobil sustras părții vătămate ), cu procese-verbale și planșele foto privind recunoașterile reciproce după fotografie făcute de martorul menționat și de inculpat, proces-verbal și planșe foto privind recunoașterea după fotografie a inculpatului, cu dovada de ridicare a bunului sustras, cu dovada de predare a bunului sustras, cu procesul verbal de conducere în teren de către inculpat a organelor de anchetă.
În drept, fapta inculpatului, care, aflându-se pe str. - -, din sectorul 4, B, prin folosirea de violențe, a deposedat pe partea vătămată de telefonul marca Nokia 3250, în valoare de circa 450 lei, întrunește, atât pe latură obiectivă cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.c Cod penal.
III. La data de 18.05.2008, în jurul orelor 15:30, cu intenția de aot âlhări, inculpatul a urmărit pe partea vătămată, în vârstă de 12 ani, iar după ce a intrat după aceasta în scara 1 blocului nr. I 15 situat în B,-, sector 4, urcat în lift cu partea vătămată, după care a oprind liftul și, sub amenințarea cu un briceag cu lama de aproximativ 10- 12 cm, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată de un lănțișor de aur cu pandantiv, de suma de 10 lei și de un telefon mobil marca Nokia 3220.
După săvârșirea faptei, inculpatul a urcat cu liftul la etajul 7, unde i-a cerut părții vătămate (care locuia la etajul 2) să coboare, apoi inculpatul a coborât la parter și a părăsit locul faptei.
Ulterior, inculpatul a mers la casa de amanet din Prelungirea nr. 113, sector 5, aparținând SC RDD. SRL, unde a amanetat lănțișorul de aur contra sumei de 230 lei.
În plus, inculpatul a vândut telefonul mobil unei persoane necunoscute pentru suma de 30 lei.
a fost recuperat ulterior de organele de poliție și predat apoi părții vătămate pe bază de dovadă.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile de recunoaștere coroborându-se cu declarațiile părții vătămate, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu fotografiile judiciare, cu procesul verbal și planșele foto privind recunoașterea după fotografie făcută de partea vătămată, cu planșa foto privind recunoașterea de către aceeași parte vătămată a lănțișorului de aur sustras, cu dovada de ridicare a bunului sustras, cu contractul de amanet încheiat de inculpat pentru lănțișorul sustras, cu dovezile de predare a bunurilor sustrase.
În drept, fapta inculpatului, care, în data de 18.05.2008, în jurul orelor 15:30, prin folosirea de amenințări cu un briceag, a deposedat pe partea vătămată de un lănțișor de aur cu pandantiv, de suma de 10 lei și de un telefon mobil marca Nokia 3220, întrunește, atât pe latură obiectivă cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, 2 lit.c și alin.21lit.b Cod penal
Întrucât faptele de la pct.II și III au fost comise după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani aplicată prin sentința penală nr. 625/30.05.2006 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare la 06.09.2006, în mod corect judecătoria a reținut starea de recidivă postexecutorie și, în baza art. 334 Cod pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a acestor două fapte reținute la pct. 2 și 3 din rechizitoriu din infracțiunile prev.211 alin.1 și 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și de art.211 alin.1, 2 lit. c și alin.21lit.b Cod penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal în infracțiunile prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.c Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal și de art.211 alin.1, 2 lit. c și alin.21lit.b Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
Tribunalul nu a considerat întemeiată critica parchetului privind reținerea eronată a dispozițiilor art.41 alin.2 și condamnarea inculpatului pentru o altă faptă, întrucât atât din minuta cât și din dispozitivul sentinței se poate constata că este vorba de o vădită eroare materială.
Astfel, din primul alineat al minutei și dispozitivului sentinței rezultă că judecătoria, "În baza art. 334 Cod pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a două din faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului (pct. 2 și 3), astfel: din infracțiunea prev.211 alin.1 și 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.c Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal; din infracțiunea prevăzută art.211 alin.1 și 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit. c și alin.21lit.b Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal." Este evident in acest context, a mai apreciat instanța de apel, că schimbarea încadrării juridice a privit reținerea stării de recidivă postexecutorie în locul recidivei postcondamnatorii, fapt confirmat și de practicaua încheierii de dezbateri din care rezultă că reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea de încadrare în acest sens. Că este vorba de o eroare materială rezultă și din faptul că în alin.3 se face aplicare art.41 alin.2, deși încadrarea juridică s-a schimbat la alineatul întâi prin reținerea dispozițiilor art.37 lit.b pen. judecătoria precizând că este vorba de o singură faptă, respectiv cea din 14.03.2009.
Aceasta nu este singura eroare materială din cadrul primului alineat din minuta și din dispozitivul sentinței, a continuat instanța de apel. Se poate observa că judecătoria, tot dintr-o eroare materială, atunci când face referire la fapta de la pct.III din rechizitoriu reține că schimbarea încadrării juridice se face din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit. c și alin.21lit.b Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, deși prin rechizitoriu, pentru fapta din 18.05.2008, se rețin și dispozițiile alin.21lit.b al art.211Cod penal.
Cum aceste erori materiale vădite nu atrage nulitatea sentinței și nu pot determina trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât judecătoria s-a pronunțat pentru toate 3 faptele reținute în sarcina inculpatului, tribunalul nu a considerat întemeiate aceste critici ale parchetului.
Având în vedere criteriile generale de individualizare, împrejurările faptelor, pericolul social concret al faptelor, periculozitatea făptuitorului, tribunalul a apreciat că, pentru faptele din data de 14.03.2008 și 18.05.2008, prima instanță a aplicat inculpatului pedepse într-un cuantum corespunzător periculozității sale, care se susține inclusiv cu aspectul că acesta este recidivist, fiind condamnat în repetate rânduri pentru tâlhării și furturi, însă a ținut seama și de vârsta sa, de posibilitățile reduse de reintegrare socială, de valoarea prejudiciilor cauzate, de lipsa oricărei încercări de acoperire a acestor prejudicii, precum și de atitudinea sinceră a inculpatului. În contextul acestor elemente serioase de individualizare, în mod corect judecătoria nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, perseverenta deosebită a inculpatului pe calea infracțională necesitând privarea de libertate pe o perioadă suficientă pentru realizarea tuturor funcțiilor pedepsei.
În raport de aceleași criterii, cu excepția poziției oscilante a inculpatului, care a revenit asupra declarațiilor de recunoaștere date în cursul urmăririi penale cu privire la fata din data de 11.07.2007, Tribunalul, în baza art.20 raportat la art.211 alin.1,2 lit.c pen. pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen. va aplica o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 4 ani, care corespunde atât periculozității faptei, cât și periculozității făptuitorului.
Tribunalul a constatat că cele trei fapte deduse prezentei judecăți sunt concurente cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1568/27.08.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă prin decizia penală nr.1528-02.12.2008 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.b, și alin.21lit.b pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. Prin aceeași sentință s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b pen.
Prin sentința apelată, deși s-a făcut contopirea pedepselor aplicate pentru fapte concurente, nu s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă de 12 ani, și pedeapsa complementară a interzicerii pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b pen. fiind astfel întemeiată critica parchetului.
Prin urmare, în baza art.35 alin.1, art.36 alin.1, art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b pen. tribunalul a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie (fapta din 11.07.2007 - pct.I din rechizitoriu) cu pedepsele aplicate de instanța de fond de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.c pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. (fapta din 14.03.2008 - pct.II din rechizitoriu) și de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.1, 2 lit. și alin.21lit.b pen. cu aplicarea art.37 lit.b pen. (fapta din 18.05.2008 - pct.III din rechizitoriu), precum și cu pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe 5 ani a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b pen. aplicate prin sentința penală nr.1568/27.08.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă prin decizia penală nr.1528-02.12.2008 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.211 alin.2 lit.b, și alin.21lit.b pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare, sporită cu 2 (doi) ani, în total 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a și b pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale de 12 ani închisoare.
Tribunalul a considerat, de asemenea, neîntemeiată cererea inculpatului de a nu i se aplica niciun spor sau de a i se aplica un spor cât mai mic pe lângă pedeapsa cea mai grea, întrucât numărul mare de fapte sau acte materiale, perseverența deosebită a inculpatului pe calea infracțională materializată în numeroase condamnări anterioare pentru tâlhării și furturi, precum și pericolul social deosebit al făptuitorului evidențiat de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor impun sporirea celei mai grele pedepse cu 2 ani. Doar în acest fel pedeapsa finală de 12 ani reflectă corespunzător amploarea activității infracționale, a periculozității faptelor săvârșite și a persoanei inculpatului, care a dovedit cu prisosință că este profund orientat împotriva ordinii de drept.
Tribunalul a considerat că gravitatea și multitudinea faptelor și perseverența deosebită pe calea infracțională îl fac nedemn pe inculpat să participe la viața publică prin exercitarea dreptului de vot, astfel că se impune interzicerea și acestui drept pe durata executării pedepsei de 12 ani.
În baza art.36 alin.3 pen. Tribunalul a dedus din pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare durata prevenției de la 13.06.2008 la zi (perioadă executată în temeiul sentința penală nr.1568/27.08.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă prin decizia penală nr.1528-02.12.2008 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală), fiind eronate sub acest aspect considerentele sentinței și contrare dispozitivului, fapt sesizat corect de parchet.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul pe motivul reindividualizări judiciare a pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală și solicitând înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani.
Din oficiu, Curtea a pus în discuția părților incidența în cauză a dispozițiilor art.3859pct.18 raportat la art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, sub aspectul omisiunii instanței de apel dea administra probe față de principiile deduse din hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Constantinescu vs. România.
În cursul judecării recursului au fost depuse la dosar un set de înscrisuri, respectiv acte medicale privitoare la situația inculpatului.
În esență, Curtea reține că instanța de fond în urma unei analize coroborate a ansamblului probator administrat a dispus achitarea inculpatului pentru faptele reținute la pct.1 din rechizitoriu.
În cursul judecării apelului, instanța nu a administrat nicio altă probă, deși motivele de apel formulate de Ministerul Public vizau și greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea reținută la pct. 1 din rechizitoriu, pe lângă alte două motive referitoare la omisiunea menținerii pedepsei complementare aplicate prin sentința penală nr.1568/27.08.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 și neconcordanța între considerente și dispozitiv.
Se constată astfel că evaluând același probatoriu ce a condus instanța de fond la achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală, pe motiv că fapta nu este săvârșită de acesta, instanța de apel a reținut ca fiind răsturnată prezumția de nevinovăție, dispunând condamnarea sa.
Se reține că instanța de apel nu a procedat nici măcar la audierea inculpatului în condițiile în care erau necesare refacerea probatoriului util sub aspectul faptei menționate la pct.1 din rechizitoriu.
Reevaluarea aceluiași probatoriu ce a condus la o soluție de achitare este improprie și nu poate conduce la o soluție contrară, respectiv de condamnare, într-o cale de atac.
În condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire, instanța de apel, având în vedere și motivele de apel formulate de Ministerul Public, ar fi trebuit să refacă probatoriul privitor la fapta menționată la pct.1 în rechizitoriu.
Încălcarea acestor principii, inclusiv a celor deduse din hotărârea CEDO pronunțată în cauza Constantinescu vs. România, conduc la concluzia nerespectării dispozițiilor art.171 Cod procedură penală privitoare la dreptul la apărare și art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, privitoare la dreptul, mai larg, la un proces echitabil.
Readministrarea probatoriului nu s-ar putea realiza în recurs, având în vedere faptul că lipsa cercetării judecătorești în apel, pentru parte un grad de jurisdicție.
Soluția de casare a unei hotărâri și rejudecare de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.197 alin.2 Cod procedură penală, între care și publicitatea ședinței de judecată, respectiv garantarea dreptului la apărare. Regimul juridic al nulității absolute presupune lipsirea actului de efecte specifice. Desfășurarea judecății în contextul încălcării publicității ședinței de judecată sau, garantării dreptului la apărare atrage nulitate absolută a întregii activități procesuale ori procedurale, cu consecința refacerii sau reluării cercetării judecătorești în aceeași fază procesuală.
Prin publicitatea ședinței de judecată, în sensul articolului 127 din Constituția României, revizuită, se are în vedere publicitatea dezbaterilor judiciare, care se desfășoară în ședința de judecată.
probele în acuzare administrate în altă etapă procesuală, respectiv în faza de urmărire penală, fără a exista o contradictorialitate și nemijlocire la momentul administrării acestor probatorii și fără ca părțile ( inculpatul) să le poată contesta ( evaluarea acestora s-a făcut de către instanța de apel în faza deliberării, fără a se preocupa de poziția apărării), instanța a încălcat publicitatea dezbaterilor judiciare și, pe cale de consecință, publicitatea ședinței de judecată.
Omisiunea instanței de apel dea administra probatoriul sub aspectul faptei reținute la punctul 1 din rechizitoriu atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nu se poate susține că instanța și-a exercitat dreptul de a examina din oficiu probele, în cauză fiind vorba despre nerespectarea publicității procedurilor.
Organele judiciare au obligația de a avea în vedere, din oficiu, și aspectele favorabile părților.
În ipoteza în care părțile nu acționează pentru administrarea unor probe, organele judiciare le pot administra din oficiu, luând în considerare toate împrejurările cauzei.
Dar, drepturile procesuale ar rămâne, însă, neexercitate fără îndeplinirea de către organele judiciare a obligației de a le face cunoscute părților, în cadrul unei proceduri publice.
Publicitatea dezbaterilor judiciare asigură și dreptul la apărare.
Dreptul la apărare include și echitatea procedurii, iar garantarea dreptului la apărare presupune ca fiecare parte să aibă posibilitatea folosirii mijloacelor adecvate, respectiv discutarea în contradictoriu și în ședință publică a probelor.
Potrivit principiului rolului activ (art.4), instanța de judecată are obligația de a administra, din oficiu, toate probele necesare, atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului. Neîndeplinirea acestei obligații atrage sancțiuni procesuale ca, de exemplu, rejudecarea cauzei, prin trimitere în urma unui apel sau recurs.
În cazul de față, nulitatea decurge din omisiunea îndeplinirii obligației de punere în discuție și administrare a probelor.
Apreciind că s-a încălcat publicitatea ședinței de judecată și că lipsește cercetarea judecătorească în apel, în temeiul art.3859pct.18, art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel care va avea în vedere aspectele menționate anterior cu privire la efectuarea cercetării judecătorești complete pentru fapta menționată la pct.1 din rechizitoriu, dar și motivele expuse în căile de atac formulate de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.972 din 15.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.521/A din 9.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Casează, în totalitate, decizia penală și trimite cauza spre judecare la Tribunalul București.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./10.12.09; 19.01.2010
- - jud.:;
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Niculina Alexandru, Florică
