Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

( 75/2010)

DECIZIA PENALĂ NR. 181R

Ședința publică de la 01 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Andreea Cioată- -

JUDECĂTOR 2: Luciana Mera

JUDECĂTOR 3: Lucia Rog

GREFIER - - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .

Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.705A din 18.12.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 2076/11.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 4

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-, atașată la fila 8/dosar, lipsind intimata-parte vătămată

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu solicită termen în vederea angajării unui apărător ales.

Se depune la dosarul cauzei un memoriu.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond rejudecând redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, având în vedere că acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și deși săvârșit infracțiunea de tâlhărie acesta nu înțelege ce i s-a întâmplat în acel moment.

Solicită să se dea eficiență dispozițiilor art. 72-74 Cod penal, urmând să se dispună coborârea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că din declarațiile date de către inculpat rezultă că acesta a săvârșit infracțiunea sub efectul ingerării unor medicamente.

Totodată, solicită să se constate că în cauză nu există constituire de parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.

Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, apreciază recursul ca nefondat și solicită respingerea acestuia ca atare, apreciind că în prezenta cauză s-a făcut o justă individualizare a pedepsei.

Solicită să se observe că s-a dat eficiență circumstanțelor atenuante, în condițiile în care inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, iar anterior a mai fost sancționat administrativ.

Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că regretă săvârșirea faptei și dorește reducerea cuantumului pedepsei pentru a fi cât mai repede alături de părinții săi pentru a-i ajuta.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr.- pronunțată de Judecătoria Sector 4 B în dosarul nr- în baza art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.21lit.a,b Cod penal, în infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.21lit.b Cod penal.

În baza art.211 alin.1, alin.21lit.b Cod penal cu aplic. art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 04.08.2009 la zi.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

S-a constatat că partea vătămată a nu s-a constituit parte civilă în cauză iar prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.

În baza art.118 alin.1 lit.b Cod penal a confiscat de la inculpat briceagul indisponibilizat conform dovezii seria H nr.-.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

La data de 04.08.2009, agenții DGPMB- din cadrul Poliției Sector 4 s-au sesizat din oficiu cu privire la două persoane, identificate ulterior ca fiind inculpatul și învinuitul -, care priveau cu insistență gențile persoanelor de sex feminin care mergeau pe stradă. După o supraveghere de câteva ore, în jurul orei 19.00, organele de poliție au observat că la trecerea de pietoni de pe-, a coborât dintr-un autoturism o persoană identificată ulterior ca fiind partea vătămată a, cei doi urmărind-o pe aceasta. Inculpatul a urmat-o pe partea vătămată în interiorul blocului nr.A4, deschizându-i ușa, în timp ce - a rămas în fața scării blocului.

Coroborând declarațiile inculpatului cu declarațiile părții vătămate și ale martorului -, dar și cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și procesul-verbal de efectuare a percheziției corporale instanța de fond a stabilit că inculpatul a urcat în lift împreună cu partea vătămată, după ce în prealabil a ajutat-o să intre în bloc prin ținerea ușii de acces (prevăzută cu interfon și aflată întâmplător la acel moment neasigurată).

În interiorul cabinei liftului inculpatul a deschis intenționat ușa liftului când acesta se afla în mișcare către etajele superioare, astfel încât ascensorul a rămas blocat între etaje.

Inculpatul a scos un briceag cu lama de aproximativ 10 cm pe care l-a apropiat de partea vătămată și a amenințat-o să nu țipe, pentru că altfel o taie, solicitându-i să îi dea din poșetă telefoanele și banii.

Partea vătămată i-a înmânat inculpatului suma de 150 lei și telefonul marca Samsung model -. La rugămintea sa, inculpatul i-a restituit din telefon cartela. Inculpatul i-a cerut și celălalt telefon, însă a renunțat să îl mai ia după ce partea vătămată i-a spus că era în rețeaua -.

Apoi inculpatul a închis ușile liftului, urcând la etajul 5, acolo unde partea vătămată a coborât, iar inculpatul s-a deplasat cu ascensorul la parter, ieșind din bloc.

de strigătele de ajutor ale părții vătămate, vecinul său, martorul -, a ieșit din apartament și după ce a înțeles ce s-a întâmplat, a ieșit din bloc, în urmărirea inculpatului.

La ieșirea din bloc însă, atât inculpatul cât și învinuitul - au fost imobilizați de organele de poliție.

Asupra inculpatului au fost găsite bunurile sustrase părții vătămate, acestea fiindu-i restituite.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, cu mențiunea că în faza cercetării judecătorești și-a nuanțat poziția în sensul că a negat orice implicare a numitului -.

De asemenea, inculpatul a susținut o versiune total fantezistă, potrivit cu care în acea zi voia să se sinucidă și a intrat în bloc cu partea vătămată pentru a lăsa un bilet de adio unui prieten, dar nu știe cum îl chema pe prieten și dacă stătea în blocul părții vătămate.

În realitate, probele au demonstrat că intenția inculpatului a fost aceea de a-i sustrage bunurile părții vătămate, pe care a urmărit-o, și a deposedat-o de acestea prin amenințare cu un briceag, prezumția de nevinovăție fiind înlăturată.

În ceea ce privește varianta agravată referitoare la săvârșirea tâlhăriei de "două sau mai multe persoane împreună", instanța a apreciat că nu se poate reține art.211 alin.21lit.a Cod penal, întrucât nu s-a făcut dovada participației celeilalte persoane la comiterea faptei.

De altfel, pentru - s-a dispus prin rechizitoriu o soluție de disjungere sub aspectul infracțiunii de complicitate la tâlhărie, probabil în lipsa unor elemente probatorii certe din care să rezulte săvârșirea de către acesta a infracțiunii menționate, neputându-se considera că acesta asigura paza locului infracțiunii cât timp se afla în afara blocului, iar inculpatul în lift cu partea vătămată. În lipsa altor probe, instanța a considerat că nu se poate reține încadrarea juridică din actul de sesizare, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art.334 Cod procedură penală și s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.21lit.a,b Cod penal, în infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.21lit.b Cod penal.

S-a constatat că în drept, fapta întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.21lit.b Cod penal.

La individualizarea pedepsei principale instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a ținut seama de gravitatea concretă a infracțiunii, care prezintă un grad sporit de pericol social, în raport de împrejurările și modalitatea de săvârșire, împotriva unei persoane de sex feminin, prin amenințare cu o armă, motiv pentru care instanța a aplicat o pedeapsă care să corespundă scopului preventiv și educativ prevăzut de art.52 Cod penal, în regim de detenție.

Este de menționat că inculpatul a mai fost sancționat administrativ pentru o faptă prevăzută de G nr.195/2002 și că acesta era și consumator de droguri.

Având în vedere însă circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta nu a mai suferit condamnări, văzând și referatul de evaluare dar și celelalte înscrisuri depuse la dosar, instanța a reținut aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit.b Cod penal.

Nu s-a reținut și aplicarea art.74 alin.1 lit. c Cod penal, fiind evident că atitudinea relativ sinceră a inculpatului a fost determinată de prinderea sa în flagrant la scurt timp după comiterea faptei.

În consecință, în baza art.211 alin.1, alin.21lit.b Cod penal cu aplic. art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Referitor la aplicarea pedepselor accesorii, față de particularitățile speței și personalitatea inculpatului, având în vedere natura infracțiunii pentru care este condamnat, instanța a considerat că rezultă nedemnitatea sa în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Ca atare, în baza art.71 Cod penal i s-au interzis drepturile prev. de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 04.08.2009 la zi.

În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală instanța a menținut arestarea preventivă întrucât temeiurile se mențin iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea comiterii infracțiunii și frecvența săvârșirii acestui gen de fapte pe raza municipiului

Sub aspectul laturii civile s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă iar prejudiciul a fost acoperit prin restituire.

În baza art.118 alin.1 lit.b Cod penal s-a confiscat briceagul indisponibilizat conform dovezii seria H nr.-.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând micșorarea pedepsei.

Analizând actele și lucrările dosarului, s-a apreciat că apelul este nefondat și a fost respins ca atare prin decizia penală nr.705/A/18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală. S-a constatat că, în raport de modalitatea concretă de săvârșire a faptei (tâlhărirea unei femei, în lift, prin amenințare cu cuțitul), modalitate de săvârșire care are un puternic efect intimidant și bulversant asupra părții vătămate, în raport de persoana inculpatului care nu are ocupație, este consumator de droguri, nu a satisfăcut stagiul militar și a mai fost sancționat administrativ pentru o faptă prevăzută de OUG nr. 195/2002, prima instanță a aplicat corect criteriile de individualizare prev. de art.72 Cod penal, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare în regim de detenție.

S-a mai apreciat că educerea și mai mult a pedepsei sau schimbarea modalității de executare (prin aplicarea disp. art.81-82.pen. sau 86.pen.) nu ar mai asigura, în opinia tribunalului, îndeplinirea scopului educativ al pedepsei prev. de art.52 pen.

Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs inculpatulsolicitând redozarea pedepsei arătând că aceasta este mult prea ridicată în raport de circumstanțele sale personale, de poziția sa sinceră și de regret a săvârșirii faptei.

Recursul nu a fost motivat în scris în termenul prevăzut de dispozițiile art. 38510alin. 2.proc.pen. însă criticile formulate de către recurent se încadrează în cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14.proc.pen. caz de casare care, conform dispozițiilor art. 3859alin. 3.proc.pen. poate fi luat în considerare și din oficiu.

Analizând hotărârile recurate în raport de criticile formulate de către recurent și prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14.proc.pen. Curtea constată că recursul nu este întemeiat.

Astfel, în ceea ce privește pedeapsa ce i-a fost aplicată, instanța de fond s-a dovedit excesiv de clementă, coborând această pedeapsă mult sub minimul ei special, până la 4 ani și 6 luni închisoare, prin reținerea ca și circumstanță atenuantă a comportamentului bun al inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, deși datele care caracterizează persoana acestuia nu conduc spre o atare concluzie (este consumator de droguri, sancționat anterior administrativ pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 96 din OUG 195/2002). De asemenea, Curtea reține gradul de pericol social extrem de ridicat al faptei, ce rezultă din modul de operare, inculpatul urmărind-o pe partea vătămată (după ce anterior urmărise o altă femeie în vârstă de aproximativ 60 de ani), urcând cu aceasta în lift, și, amenințând-o că o taie pe față cu un cuțit, a deposedat-o de suma de bani pe care aceasta o deținea și de un telefon mobil.

Împrejurările invocate de către inculpat în recurs, respectiv poziția procesuală sinceră, nu justifică nicidecum circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. c pen. Pe de o parte, inculpatul a fost surprins în flagrant de organele de poliție, ce supravegheaseră anterior întreaga sa activitate, astfel că recunoașterea faptei este pur una pur formală în condițiile în care asupra sa au fost găsite atât bunurile sustrase de la partea vătămată cât și briceagul folosit la săvârșirea faptei. Pe de altă parte, inculpatul a fugit în momentul în care a sesizat prezența organelor de poliție, iar în fața instanței și-a justificat prezența în scara blocului prin aceea că dorea să se sinucidă și ducea un bilet de adio unui prieten, astfel că, atitudinea sa ulterioară săvârșirii infracțiunii nu este de natură a avea valențele unei circumstanțe atenuante.

Ca atare, Curtea constată că nu există argumente de fapt sau de drept care să conducă la reducerea pedepsei stabilită de instanța de fond și menținută în apel, criticile formulate e către inculpat fiind neîntemeiate.

În raport de cele reținute mai sus, și având în vedere că nu reține incidența vreunui caz de casare care ar putea fi luat în considerare din oficiu conform art. 3859alin. 3.proc.pen. Curtea va respinge recursul ca nefondat, soluție în raport de care, conform art. 192 alin. 2.proc.pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2076/2009 a Judecătorie Sectorului 4 B și a deciziei penale nr-705/2009 a Tribunalului București Secția I penală.

Deduce prevenția de la 04.08.2009 la zi.

Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu avocat din oficiu avansat din fondul Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 01 februarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.LR / Dact.EA-16.02.2010

P-.;

Președinte:Andreea Cioată
Judecători:Andreea Cioată, Luciana Mera, Lucia Rog

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Bucuresti