Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 181

Ședința publică de la 24 Martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații D și împotriva deciziei penale nr. 368 din data de 23 septembrie 2008 Tribunalului Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent D, în stare de arest preventiv, asistat de av., substituind pe av., inculpatul, personal, asistat de av., lipsă fiind partea vătămată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Av. pentru inculpatul depune la dosar un act medical privind pe inculpatul căruia îi acordă asistență juridică. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.

Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, prin care a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a din Codul d e procedură penală întrucât nu s-a stabilit, mai presus de orice îndoială, vinovăția inculpatului. Consideră că inculpatul și-a dovedit nevinovăția.

În subsidiar solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului, a se avea în vedere că instanța de fond și instanța de apel nu a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a pedepsei ce urmează a fi aplicată.

Av. pentru inculpatul arată că motivele de recurs vizează reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond, respectiv pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și aplicarea unui spor de 6 luni. Solicită astfel reducerea pedepsei aplicate și înlăturarea sporului de 6 luni.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că s-a stabilit vinovăția inculpaților prin probele administrate în cauză, recursurile formulate de inculpați sunt nefondate, motiv pentru care formulează concluzii de respingere a recursurilor și menținerea deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică.

Inculpatul, având cuvântul, lasă soluția la aprecierea instanței.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 71 din 15 ianuarie 2008 Judecătoria Iașia respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul.

Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. Cod penal.

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 906 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4028/23 septembrie 2005 Judecătoriei Iași și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea, aplicând-se un spor de 6 luni, inculpatul urmând să execute în total 7 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 alin. 2 și art. 64 slin. 1 lit. a, b Cod penal.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 11 august 2008 la zi.

Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și 2 ind. 1 lit. a Cod penal.

S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 alin. 2 și 64 alin. 1 lit. a, b Cod penal.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11.08.2007 ora 9, la 11.08.2007 ora 12,30.

S-a luat act că partea vătămată nu s- constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituire.

În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.9907/P/2007 din data de 03.09.2007 înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr- din data de 04.09.2007, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c și alin. 2¹lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal și s-a pus în mișcare acțiunea penal și a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. b, c și alin. 2¹lit. a din Codul penal.

În fapt, s-a reținut că în noaptea de 10/11 august 2007, în jurul orelor 23:00, inculpații se aflau împreună lângă tonetele cu din apropierea clădirii Vama Veche, din I, când pe lângă ei a trecut, la un moment dat, partea vătămată, care se deplasa pe jos, singură, dinspre gară spre.

Prin rechizitoriu s-a mai reținut că inculpatul a luat pe loc hotărârea de a urmări partea vătămată pentru aod eposeda de bunuri și i-a făcut semn inculpatului să-l însoțească, acesta din urmă consimțind tacit. Au mers împreună în urma părții vătămate, iar când aceasta urca scările de la s-au apropiat și au flancat- Inculpatul i-a aplicat părții vătămate un pumn în zona spatelui, i-a așezat un obiect la gât și i-a spus că este un cutter, punându-i totodată în vedere să tacă din gură, iar din buzunarul cămășii, amplasat la piept, i-a luat telefonul mobil Nokia 5310. Inculpatul nu a agresat în nici un fel partea vătămată, doar i-a spus să nu strige după ajutor, iar când din buzunarul cămășii i-a căzut bancnota de 5 lei, s-a aplecat și și-a însușit- Fiindu-i frică, partea vătămată nu a ripostat și nici nu a strigat după ajutor.

Cei doi inculpați au mers apoi în apropierea, pentru a valorifica telefonul, însă datorită orei târzii nu au găsit nici un cumpărător, așa încât în cele din urmă s-au despărțit, telefonul rămânând în posesia inculpatului, care l-a ascuns sub o de lângă un tomberon.

S-a mai reținut că după îndepărtarea celor doi inculpați, partea vătămată a mers la cel mai apropiat telefon public și a sunat la poliție, pe nr. 112, și imediat la locul comiterii faptei s-a prezentat un echipaj de poliție.

Situația de fapt din rechizitoriu a fost reținută în baza următoarelor probe: declarația părții vătămate - filele 8-11; proces verbal de depistare - filele 12-13; dovezi de ridicare, restituire bun - filele 14,15; declarație martor - fila 22; declarație martor asistent - fila 21; proces verbal de confruntare între cei doi inculpați - fila 16; proces verbal de confruntare între partea vătămată și inculpatul - fila 19-20; proces verbal de confruntare între partea vătămată și inculpatul -filele 17-18; declarațiile inculpatului - filele 26-28, 38-40, 50; declarațiile inculpatului - filele 30-33.

În cursul cercetării judecătorești s-au administrat următoarele probe: declarația inculpatului - filele 23-24 din dosarul de judecată; declarație parte vătămată - filele 25-26 din dosarul de judecată; declarația inculpatului - filele 63-64 din dosarul de judecată; declarația martor - fiele 65-66 din dosarul de judecată; declarație martor - fila 80 din dosarul de judecată; declarație martor - fila 100 din dosarul de judecată; adresa nr. 128/07.01.2008 emisă de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" I - fila 108 din dosarul de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

În noaptea de 10/11 august 2007, în jurul orei 00:00, inculpatul se afla în zona I, în apropierea florării din fața clădirii Vama Veche, și discuta cu martorul, paznic al SC SRL, la scurt timp făcându-și apariția și inculpatul, cele trei persoane rămânând să discute în aceeași zonă, astfel cum reiese din declarația inculpatului - fila 27 din dosarul de urmărire penală, declarația inculpatului - fila 32 din dosarul de urmărire penală, declarațiile martorului - fila 22 din dosarul de urmărire penală și fila 65 din dosarul de judecată. Inculpații și se cunoșteau de aproximativ 4-5 ani, fiind amici, astfel cum au declarat aceștia cu prilejul confruntării - fila 16 din dosarul de urmărire penală.

La un moment dat, dinspre Gara Iat recut prin zonă partea vătămată care s-a oprit la o distanță mică de grupul celor trei pentru a-și lega șireturile, iar în timp ce s-a aplecat i-a căzut din buzunarul cămășii telefonul mobil, după cum declară martorul - fila 22 din dosarul de urmărire penală și fila 65 din dosarul de judecată. Acest fapt este susținut și de inculpatul - filele 27, 39, 50 din dosarul de urmărire penală și fila 23 din dosarul de judecată, de inculpatul - fila 32 din dosarul de urmărire penală și fila 63 din dosarul de judecată.

După ce persoana vătămată a ridicat mobilul și l-a pus în buzunar, inculpatul s-a apropiat de aceasta, cerându-i o țigară. După ce i-a dat o țigară inculpatului, partea vătămată și-a continuat drumul înspre. Acestea aspecte rezultă din declarația inculpatului aflată le fila 32 din dosarul de urmărire penală și fila 63 din dosarul de judecată, declarația părții vătămate - fila 17 din dosarul de urmărire penală și fila 25 din dosarul de judecată, fapt recunoscut și de inculpatul cu prilejul confruntării cu partea vătămată - fila 17 din dosarul de urmărire penală.

Imediat după plecarea părții vătămate, inculpatul, fără a discuta cu celelalte persoane, a pornit după partea vătămată, fiind urmat la scurt timp de inculpatul, ambii deplasându-se în spatele părții vătămate la o distanță de 3- 4 metri, astfel cum reiese din declarația martorului - file 22 din dosarul de urmărire penală menținută parțial în cursul judecății - fila 65 din dosarul de judecată. Aceste aspect este confirmat de inculpatul cu ocazia confruntării cu partea vătămată - fila 17 din dosarul de urmărire penală și prin declarațiile date în cursul procesului - fila 39 din dosarul de urmărire penală și fila 23 din dosarul de judecată.

În zona scărilor de la inculpații au prins partea vătămată, fiecare de câte o mână. Inculpatul a dus mâna sa dreaptă la gâtul părții vătămate spunându-i să tacă din gură, altfel îl va omorî, după care cu mâna a sustras telefonul mobil marca Nokia 5310 din buzunarul cămășii cu care era îmbrăcată partea vătămată. Acest fapt este susținut atât de partea vătămată - filele 8 și 10 din dosarul de urmărire penală și fila 25 din dosarul de judecată, cât și de inculpatul cu prilejul confruntării cu partea vătămată - fila 17 din dosarul de urmărire și prin declarațiile date în timpul urmăririi penale - filele 27, 39 și 50, precum și în timpul cercetării judecătorești - fila 23 din dosarul de judecată.

De reținut că inculpatul, astfel cum recunoaște și persoana vătămată nu l-a lovit și nici nu l-a amenințat, l-a ținut doar de mână, în timpul cât inculpatul a amenințat și a sustras parții vătămate, telefonul mobil, astfel cum reiese din declarația părții vătămate consemnată cu prilejul confruntării cu inculpatul - fila 19 din dosarul de urmărire penală.

De asemenea, instanța observă că din coroborarea materialului probator nu reiese că inculpatul ar fi lovit pe partea vătămată cu pumnul, astfel cum a declarat aceasta din urmă în timpul urmăririi penale. De altfel, partea vătămată în fața instanței revine asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, precizând că afirmația potrivit căreia ar fi fost lovit de inculpatul cu pumnul a fost făcută datorită stării nervoase în care se afla - fila 25 din dosarul de judecată.

Nu poate fi reținut nici faptul că, inculpatul ar fi avut asupra sa un cutter ori ca ar fi spus părții vătămate că ar avea nu cutter în mână. Aceste afirmații ale părții vătămate nu sunt susținute de nici un alt mijloc de probă aflat în dosar.

Instanța apreciază că afirmația părții vătămate, făcută atât în cursul urmăririi penale cât și cu prilejul cercetării judecătorești, conform căreia inculpatul ar i-ar fi luat o bancnotă de 5 lei, care a i-a căzut din buzunarul cămășii în momentul în care inculpatul a sustras telefonul mobil, nu poate fi reținută deoarece aceasta nu este susținută de nici o altă probă din dosar.

După sustragerea telefonului mobil, inculpații s-au întors înspre zona I în scopul valorificării bunului sustras. Deoarece ora era foarte înaintată și inculpații nu au găsit nici o persoană care să cumpere telefonul mobil, inculpații s-au despărții, telefonul rămânând la, care l-a ascuns sub o de mașină ce se afla lângă tomberonul de gunoi din spatele clădirii Vama Veche.

La scurt timp după ce i-a fost sustras telefonul mobil, partea vătămată a anunțat organele de poliție care au identificat pe inculpații și, acesta din urmă predând organelor de poliție telefonul mobil Nokia 5310 pe care-l ascunsese sub o de mașină ce se afla lângă tomberonul de gunoi din spatele clădirii Vama Veche, astfel cum declară martorul asistent - fila 21 din dosarul de urmărire penală, fapt confirmat de inculpatul - filele 40 și 50 din dosarul de urmărire penală și fila 24 din dosarul de judecată, și consemnat în procesul verbal de depistare - filele 12-13 din dosarul de urmărire penală.

Telefonul mobil marca Nokia 5310 fost predat părții vătămate în cursul urmăririi penale, întocmindu-se în acest sens dovezile de predare, primire aflate la filele 14 și 15 din dosarul de urmărire penală.

Atât în cursul urmăririi penale,inclusiv în declarația dată cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, astfel cum a fost reținută. Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale faptul că a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată, în fața instanței revenind asupra declarației, sub acest aspect și susținând că doar a prins-o ușor de braț pe partea vătămată, spunându-i " vino încoace,băiatule!". Instanța va reține ca fiind conformă cu realitatea declarația dată de inculpatul, sub acest aspect, în cursul urmăririi penale, la scurt timp după comiterea faptei, când acesta nu a avut timp să-și pregătească o apărare. Mai mult,această stare de fapt este conformă declarațiile părții vătămate. Inculpatul a fost constant în declarațiile sale referitoare la participarea inculpatului la săvârșirea faptei, referitor la care a precizat că nu au avut o înțelegere verbală ci s-au înțeles din priviri, însă au urmărit-o și, pe când acesta se afla pe scările de la, au imobilizat-o prinzând-o fiecare de câte o mână.

Având în vedere aceste declarații ale inculpatului precum și susținerile constante ale părții vătămate referitoare la participarea inculpatului, instanța va înlătura apărările acestuia cu atât mai mult cu cât atitudinea sa nu a fost una constantă.

Astfel, în declarațiile sale inițiale inculpatul a arătat că in noaptea de 11.08.2007, pe când se întorcea spre gară, prin zona, pe trepte, l-a văzut pe inculpatul stând de vorbă cu pe care nu-l cunoștea. Când a trecut prin dreptul lor, l-a văzut pe coinculpat luând din buzunarul de la piept al cămășii părții vătămate un telefon mobil. Continuându-și deplasarea, în dreptul Clubului, inculpatul s-a apropiat de el și i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca Nokia, cu carcasă de culoare neagră însă a refuzat să-l cumpere. Au mers împreună spre zona, inculpatul rămânând la rond iar el mergând să bea o cafea la un chioșc.

Ulterior, în prezența apărătorului din oficiu, inculpatul a arătat că s-a întâlnit cu la tonetele cu din zona Vama Veche unde au stat de vorbă cu un paznic pe nume. La un moment dat, dinspre Gara Iat recut prin zonă partea vătămată care s-a oprit la o distanță mică de grupul lor pentru a-și lega șireturile, iar în timp ce s-a aplecat i-a căzut din buzunarul cămășii telefonul mobil.După ce persoana vătămată a ridicat mobilul și l-a pus în buzunar, inculpatul s-a apropiat de aceasta, cerându-i o țigară. El a traversat,mergând spre restaurantul, unde a căutat o persoană și, după aproximativ 10-15 minute s-a deplasat spre zona. Apropiindu-se l-a văzut pe inculpatul stând de vorbă cu ul de la care ceruse țigară. Nu s-a apropiat de ei la o distanță mai mare de 1., s-a întors mergând spre gară. Inculpatul l-a ajuns din urmă și i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca Nokia, cu carcasă de culoare neagră însă a refuzat să-l cumpere. Nu i-a precizat de unde are telefonul.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat că a stat la restaurantul mai mult de un sfert de oră și s-a apropiat de cei doi la o distanță de aproximativ 1 metru - 1 metru și remarcând că inculpatul îl ținea de mână pe dar nu ca și când l-ar fi imobilizat ci ca și când ar fi stat de vorbă. A văzut când inculpatul a luat telefonul părții vătămate dar nu și de unde anume. Nu s-a apropiat de cei doi, nu a amenințat-o pe partea vătămată, nu a avut un cutter,nu își explică de ce partea vătămată susține că a participat la săvârșirea faptei. Inculpatul l-a ajuns din urmă și i-a oferit spre vânzare telefonul mobil însă a refuzat să-l cumpere. Inculpatul a insistat și chiar a intrat după el într-un magazin alimentar. După ce inculpatul a plecat, el s-a îndreptat spre gară.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat ascultarea martorului, în magazinul căruia ar fi intrat. Martorul a declarat că într-o noapte din luna august, în apropiere de miezul nopții, inculpatul,pe care îl cunoaște de aproximativ 2 ani, a intrat în magazin, fiind urmat după circa 5-10 minute de inculpatul care i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca Nokia, mai vechi, pe care i-a cerut mai întâi suma de 30 lei, scăzând până la 10 lei însă a refuzat să-l cumpere. Deoarece insista, martorul i-a cerut să plece, ceea ce inculpatul a și făcut. Martorul a arătat că inculpatul mirosea a băutură și avea gesturi mai lente.

În ceea ce îl privește pe martorul, acesta a arătat, în cursul urmăririi penale, că mai întâi a plecat inculpatul fiind urmat de În fața instanței, martorul a precizat că inculpatul a traversat spre restaurantul însă nu a mai văzut ce s-a întâmplat după plecarea inculpaților.

Având în vedere aceste declarații, instanța apreciază că susținerile inculpatului sunt nesincere și nu se coroborează cu probele administrate în cauză pentru următoarele motive:

In declarațiile inițiale, inculpatul arată că se deplasa de la spre gară, și, coborând scările, i-a văzut pe cei doi, a remarcat când i-a fost luat telefonul părții vătămate, fiind apoi ajuns de coinculpat împreună cu care s-a deplasat spre gară.Ulterior a arătat că i-a văzut discutând și, având aceiași direcție de deplasare, a fost ajuns de către inculpat. Abia în a treia declarație a precizat că a plecat din același loc cu coinculpatul, însă inițial într-o altă direcție, ajungându-i ce cei doi în zona.

Abia în declarația dată în fața instanței, la aproximativ trei luni de la data săvârșirii faptei, inculpatul a amintit despre faptul că a intrat în magazin și i-a oferit telefonul. De remarcat, sub acest aspect și faptul că declarația martorului, care a arătat că în apropiere de miezul nopții, inculpatul a intrat în magazin, fiind urmat după circa 5-10 minute de inculpatul care i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca Nokia în vreme ce inculpatul a arătat că s-a apropiat de el pe stradă,intrând apoi după el în magazin. De asemenea nu a menționat faptul că ar fi fost necesară intervenția lui pentru ca să părăsească magazinul. Având în vedere aceste contradicții, instanța apreciază că declarația martorului este nesinceră, fiind dată pro causa, în scopul susținerii declarației inculpatului La reținerea acestui punct de vedere, instanța va avea in vedere și declarațiile inițiale ale inculpatului care nu a menționat aceste aspecte decât după trecerea unui interval mai mare de timp, în care a încercat să-și construiască o apărare.

Instanța va înlătura declarațiile inculpatului date în timpul urmăririi penale aflate la filele 30 și 31, deoarece acestea nu se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din alte mijloace de probă administrate în cauză, fiind contradictorii cu celelalte declarații date de inculpat în prezenta cauză.

În ceea ce privește declarația inculpatului referitoare la faptul că s-ar fi deplasat, traversând strada, spre restaurantul, aspect relatat în fața instanței și de către martorul, instanța apreciază că acest aspect nu este de natură a proba faptul că inculpatul menționat nu a participat la săvârșirea faptei, în condițiile în care martorul nu a văzut ce a făcut inculpatul după aceasta, inculpatul nu a probat faptul că a stat timp de 10-15 min. în acel loc, fiind posibilă deplasarea sa ulterioară în aceeași direcție cu coinculpatul și partea vătămată. La reținerea acestei situații, instanța va avea în vedere și declarațiile constante ale coinculpatului și parții vătămate.

Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că vinovăția ambilor inculpați este pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, probe constând în: sesizarea și declarațiile părții vătămate; proces verbal de depistare; dovezi de ridicare, restituire bun; declarațiile martor; proces verbal de confruntare între cei doi inculpați; proces verbal de confruntare între partea vătămată și inculpatul; proces verbal de confruntare între partea vătămată și inculpatul.

În drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 10/11 august 2007, în jurul orei 00:00, a deposedat partea vătămată prin amenințare, de un telefon mobil marca Nokia 5310, în valoare de 250 lei, cu ajutorul inculpatului, în baza unei înțelegeri tacite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b, c și alin. 2¹lit. a din Codul penal.

Fapta inculpatului, care în baza unei înțelegeri tacite, a ținut de mână partea vătămată, în timp ce inculpatul a sustras părții vătămate telefonul mobil, ca urmare a amenințării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1 și2 lit. b, c și alin. 2¹lit. a din Codul penal.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii de tâlhărie a fost realizat prin două acțiuni strâns legate între ele: amenințarea părții vătămate cu moartea, respectiv deposedarea părții vătămate de telefonul mobil aflat în buzunarul cămășii.

Astfel, în concret inculpatul a amenințat partea vătămată verbal, spunându-i să tacă dacă nu o va omorî și în același timp ducând mâna la gâtul acesteia, creând, astfel, părții vătămate o stare de temere, care a împiedicat-o să reacționeze.

Elementul material al infracțiunii de complicitate la tâlhărie a fost realizat de către inculpatul prin ținerea părții vătămate de mână, ușurând prin aceasta sustragerea telefonului mobil din buzunarul cămășii părții vătămate de către celălalt inculpat. Ca urmare, fapta a fost săvârșită de două persoane, inculpatul realizând efectiv elementul material al infracțiunii de tâlhărie, iar inculpatul ajutând la săvârșirea acestei fapte, reținându-se, astfel, agravanta prevăzută de art. 211 alin. 2¹lit. a din Codul penal.

De asemenea, fapta a fost săvârșită în condițiile art. 211 alin. 2 lit. b din Codul penal, fiind comisă noaptea, în jurul orei 00:00

Totodată, instanța rețină că fapta a fost săvârșită într-un loc public, reprezentat de scările de la din Municipiul I, loc ce prin natura lui este întotdeauna accesibil publicului, potrivit art. 152 lit. a din Codul penal, justificându-se reținerea agravantei prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. c din Codul penal.

Fapta inculpatului a avut ca rezultat periculos producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, prin deposedarea acesteia de telefonul mobil, în valoare de 250 lei. Totodată, având în vedere și împrejurările săvârșirii faptei, a adus atingere libertății psihice a părții vătămate, provocându-i acesteia o temere, care a împiedicat-o să reacționeze. La aprecierea acestei stări de temere, trebuie avută în vedere starea de ebrietate în care se afla partea vătămată dar și faptul că aceasta a fost surprinsă de posibilitatea de a fi agresată în acel loc public, luminat, după cum ea însăși a declarat și, mai mult, de faptul că amenințările cu moartea au fost însoțite de gestul de a i se pune ceva la gât. De altfel chiar inculpatul a arătat, la ascultarea sa cu prilejul soluționării propunerii arestării preventive că partea vătămată nu a ripostat deoarece crede că i-a fost frică.

Astfel, fapta a fost săvârșită pe timp de noapte, într-un spațiu public unde nu se mai aflau alte persoane, iar partea vătămată a fost flancată de cei doi inculpați, unul dintre punându-i mâna la gât și amenințându-l cu moartea.

Fapta inculpatului a contribuit la realizarea rezultatului periculos, timorarea victimei și înlesnirea, în acest mod, a săvârșirii faptei de către inculpatul.

Între elementul material și rezultatul periculos există legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază că fapta a fost săvârșită de către inculpați cu intenție directă, aceștia prevăzând rezultatul faptelor lor și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal.

Astfel, inculpatul recunoaște că a luat hotărârea să deposedeze partea vătămată de bunuri în momentul în care acesteia i-a căzut telefonul mobil din buzunarul cămășii, înțelegându-se din priviri cu celălalt inculpat, după care au plecat împreună în urmărirea părții vătămate.

Nu poate fi reținută de instanță susținerea inculpatului potrivit căreia starea sănătății sale mentale, pe fondul consumului de alcool, l-ar fi condus la săvârșirea faptei. Din actele depuse la dosar - adeverința nr. 128/07.01.2008 eliberată de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola", nu reiese faptul că boala psihică de care suferă, în condițiile consumului de alcool, poate duce la o diminuare, până la abolire, a discernământului iar instanța, având în vedere comportarea inculpatului pe parcursul cercetării judecătorești nu are vreo îndoială asupra stării psihice a inculpatului.

Instanța, raportat la probele administrate, va reține că inculpatul a avut reprezentarea că prin fapta de a ține părții vătămate de mână va ajuta pe inculpatul la săvârșirea tâlhăriei, rezultat urmărit de inculpat, acționând, astfel cu intenție directă.

Raportat la toate aceste elemente, care probează săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de tâlhărie constând în sustragerea unor bunuri în condițiile creării unei stări de temere părții vătămate, instanța va respinge cererea formulată de apărătorul din oficiu a acestui inculpat în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice date faptei prin rechizitoriu în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 209 lit. a,e,g Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpaților instanța va avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul Penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, pedeapsa prevăzută de legea pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.

Astfel, fapta de tâlhărie a inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat având în vedere modalitatea concretă de săvârșire, momentul săvârșirii (noaptea), locul (loc public), ajutorul primit de la celălalt coinculpat.

De asemenea, instanța reține faptul că inculpatul, în cursul procesului penal, a avut o atitudine constantă, sinceră, recunoscând și regretând fapta.

Totodată, instanța va ține seama la individualizarea cuantumului pedepsei de antecedentele penale ale inculpatului. Astfel, din cazierul judiciar al inculpatului rezultă că acesta nu se află la prima faptă cu relevanță penală, suferind anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii.

Instanța observă, având în vedere cazierul judiciar al inculpatului, că acesta la momentul săvârșirii faptei se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, față de condamnările suferite de acesta prin sentințele penale nr. 2887/1996 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 611/1996 a Tribunalului Iași; nr. 3355/2002 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 963/2002 a Tribunalului Iași; nr. 108/2001 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 193/2001 a Curții de Apel Iași.

Totodată, instanța reține faptul că la momentul săvârșirii faptei inculpatul era liberat condiționat la data de 10.01.2006, din executarea pedepsei dispuse prin sentința penală de contopire nr.4028/2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, mai având de executat până la împlinirea duratei pedepsei rezultante de 7 ani și 10 luni, un rest de 906 de zile.

Ca urmare, instanța ținând cont de pericolul social concret al faptei inculpatului, circumstanțele personale și antecedente penale, pentru fapta tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b, c alin. 2¹lit. a din Codul penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal, o pedeapsă de ce va fi orientată spre minimul prevăzut de lege, având în vedere și nivelul ridicat al acestui minim.

De asemenea, potrivit art. 61 alin. 1 din Codul penal,având în vedere gravitatea deosebită a faptei pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, instanța va dispune revocarea beneficiului liberării condiționate a executării pedepsei de 7 ani și 10 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 4028/2005 a Judecătoriei Iași, și în consecință va contopi restul de pedeapsă rămas de executat, de 906 zile, cu pedeapsa aplicată în pentru infracțiunea de tâlhărie, de 7 ani închisoare inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni. Instanța apreciază că aplicarea unui spor este impusă de perseverența manifestată de inculpat în comportamentul infracțional și de faptul că acesta a înțeles să ignore faptul că a beneficiat de liberare condiționată, dovedind că scopul pedepselor anterior aplicate nu a fost atins.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptei săvârșite, circumstanțele săvârșirii ei, precum și cele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 2 din Codul penal, instanța va dispune interzicerea drepturile de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b din Codul penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau parțială a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Potrivit art. 350 alin. 1, raportat la art. 138 alin. 5 și 8 art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, instanța va dispune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

Astfel, instanța apreciază că menținerea stării de arest a inculpatului este justificată de faptul că motivele prevăzute de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, avute în vederea la luarea acestei măsuri se mențin, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru una din infracțiunile reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și există probe certe că dacă acesta ar fi pus în libertate ar exista riscul ca inculpatul să săvârșească noi fapte cu relevanță penală, toate acestea prin raportare la modalitatea de săvârșire a faptelor de operare, precum și față de perseverența infracțională dovedită de către inculpat.

În consecință, instanța constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat, și va menține arestarea preventivă.

Totodată, instanța mai constată că inculpatul se află în stare de arest preventiv în prezenta cauză. Astfel, inculpatul a fost reținut la data de 11.08.2007, ora 09:00 pentru o perioadă de 24 de ore, iar prin încheierea din data de 11.08.2007 a Judecătoriei Iașis -a dispus măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile, inculpatul fiind arestat în temeiul mandatului de arestare nr. 75/U din data de 11.08.2007.

În temeiul art. 300¹din Codul d e procedură penală, Judecătoria Iașia constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, prin încheierea din data de 06.09.2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 783/10.09.2007 a Tribunalului Iași.

În temeiul art. 300²raportat la art. 160 alin. 1 din Codul d e procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încheierea de ședință din data de 16.10.2007 și prin încheierea din data de 27.11.2007.

Astfel, în temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal, instanța va scădea din durata pedepsei care va fi pronunțată, timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 11.08.2007 la zi.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei inculpatului, pentru săvârșirea faptei de complicitate a tâlhărie, se va ține seama de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, precum și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Astfel, referitor la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, instanța apreciază că în temeiul art. 28 alin. 2 din Codul penal, inculpatul a cunoscut împrejurarea că fapta urma să fie săvârșită pe timp de noapte și într-un loc public, precum și faptul că ținerea persoanei vătămate de mână urma să înlesnească sustragerea bunurilor părții vătămate. În consecință, pericolul concret al faptei inculpatului este identic cu al faptei de tâlhărie săvârșită de inculpatul.

Instanța reține ca circumstanțe personale faptul că inculpatul a avut în cursul procesului penal o atitudine nesinceră, oscilantă, nerecunoscând fapta săvârșită.

Totodată, instanța reține că inculpatul a mai fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 1899/23.05.1995 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare, la pedeapsa închisorii de 4 ani și 8 luni pentru infracțiunea de tâlhărie și cea de abandon de familie în concurs, potrivit fișei de cazier judiciar aflată la fila 29 din dosarul de urmărire penală. Din executarea acestei pedepse a fost liberat condiționat la data de 24.12.1996, restul de pedeapsă fiind de 659 de zile. Astfel, de la acest moment inculpatul nu a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor alte fapte cu relevanță penală, împlinindu-se termenul pentru reabilitare judecătorească, prevăzut de art. 135 lit. a din Codul penal.

Ca urmare, în temeiul art. 27 din Codul penal, instanța ținând cont de pericolul social concret al faptei inculpatului, circumstanțele personale dar, mai ales atitudinea nesinceră a inculpatului, va aplica acestuia pentru fapta de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b, c alin. 2¹lit. a din Codul penal, o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, apreciind că nu pot fi reținute în cauză ca fiind incidente circumstanțe atenuante.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptei săvârșite, circumstanțele săvârșirii ei, precum și cele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale, respectiv dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 64 lit. a, b din Codul penal.

Totodată, instanța mai constată că inculpatul a fost reținut la data de 11.08.2007, ora 09:00 pentru o perioadă de 24 de ore, fiind liberat la data de 11.08.2007, ora 12:30.

Astfel, în temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal, instanța va scădea din durata pedepsei care va fi pronunțată, timpul reținerii, începând cu data de 11.08.2007, ora 09:00 până la data de 11.08.2007, ora 12:30.

Cu privire la acțiunea civilă, instanța arată că partea vătămată nu a formulat pretenții de natură civilă, prejudiciul fiind integral recuperat în timpul urmăririi penale, prin restituirea telefonului mobil marca Nokia 5310, în valoare de 250 lei, astfel cum reiese și din dovezile de predare, primire aflate la filele 14-15 din dosarul de urmărire penală.

Ca urmare, în temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1 din Codul d e procedură penală, instanța va lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind integral acoperit prin restituirea bunului.

Împotriva sentinței penale indicate mai sus au declarat apel inculpații și.

În motivarea apelului inculpatul criticat cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, arătând că este exagerat de mare în raport cu pericolul social al faptei comise și cu starea sa precară de sănătate.

În apelul său, inculpatul arătat că se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct.2 lit. raportat la art. 10 lit. Cod penal, având în vedere că între declarațiile părții vătămate și ale inculpatului există inadvertențe cu privire la modalitatea de imobilizare părții vătămate. Astfel, partea vătămată susținut că ambele mâini i-au fost imobilizate de inculpatul, în timp ce inculpatul declarat că fiecare inculpat imobilizat câte mână de- părții vătămate. În motivarea apelului s- mai arătat că prima instanță înlăturat cu multă ușurință declarația martorului care văzut când inculpatul oferit inculpatului spre vânzare telefonul mobil sustras de la partea vătămată.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei și coborârea acesteia sub minimul special, având în vedere contribuția sa la săvârșirea faptei, care este diferită de cea inculpatului . De asemenea, a solicitat suspendarea condiționată sau sub supraveghere executării pedepsei.

Tribunalul Iași prin decizia penală 368/23 septembrie 2008 respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 71/15.01.2008 a Judecătoriei Iași pe care a menținut-

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 15 ianuarie 2008 la zi.

Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.

Instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Prima instanță a administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la persoana inculpaților, stabilind corect situația de fapt și vinovăția inculpaților și în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.1, 2 lit. b, și alin. 2¹lit. Cod penal.

Astfel, din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu procesul verbal din 11.08.2007, dovezile de ridicare și restituire bunului, declarațiile martorilor și, procesele verbale de confruntare părții vătămate cu inculpații, rezultă că în noaptea de 10/11.08.2007, în jurul orei 00:00, cei doi inculpați s-au întâlnit în zona din municipiul I, unde au stat de vorbă cu martorul, paznic la " ", situată în fața clădirii Vama Veche. Inculpatul ajuns primul în acea zonă și în timp ce discuta cu martorul și- făcut apariția și celălalt inculpat cu care se cunoștea de 4-5 ani, fiind amici.

În acest timp, pe lângă grupul celor trei trecut partea vătămată, prilej cu care inculpații au avut posibilitatea să vadă că aceasta are asupra sa un telefon mobil, ce i- căzut din buzunarul cămășii, atunci când s- aplecat să își lege șireturile de la pantofi. Partea vătămată mai rămas puțin în acea zonă, pentru că inculpatul i- cerut țigară, după care s- îndreptat spre.

Inculpatul, fără discuta cu ceilalți pornit după partea vătămată, fiind urmat la scurt timp de inculpatul. Cei doi inculpați au mers în spatele părții vătămate la o distanță de 3-4 metri, până în zona scărilor de la, unde fiecare au apucat pe partea vătămată de câte o mână, iar sustras telefonul mobil din buzunarul cămășii cu care era îmbrăcată partea vătămată, după ce în prealabil amenințat- că omoară dacă nu tace.

Participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este confirmată nu doar de partea vătămată și de inculpatul, ale căror declarații se coroborează în sensul că inculpatul prins pe partea vătămată de o mână, în timp ce inculpatul ținea de celălalt braț, dar și de martorul care relatat că l- urmat pe la scurt timp după ce acesta din urmă pornit după partea vătămată.

Declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului și cele ale martorului se coroborează cu privire la împrejurările esențiale cauzei, astfel că orice nepotriviri referitoare la aspecte care nu au importanță în ceea ce privește stabilirea adevărului și justa soluționare cauzei, cum ar fi modalitatea în care fost imobilizată partea vătămată, nu pot conduce la concluzia că mijloacele de probă care dovedesc vinovăția inculpatului nu sunt credibile. Asemenea nepotriviri sunt justificate de emoțiile puternice prin care trecut partea vătămată și de faptul că evenimentele s-au petrecut noaptea.

Cert este că inculpatul exercitat, împreună cu inculpatul, violențe fizice asupra părții vătămate în scopul deposedării acesteia de telefonul mobil.

Declarația martorului, prin care inculpatul încercat să înlăture probele de vinovăție, nu este credibilă, atât pentru faptul că fost propusă în apărare abia în cursul judecății, deși inculpatul avut prilejul să îl indice ca martor pe nu doar la data audierii sale de procuror, dar și la data prezentării materialului de urmărire penală, cât și pentru faptul că această mărturie susține ultima din cele patru variante ale apărării inculpatului.

Prin urmare, în mod corect fost înlăturată ca nesinceră declarația martorului și întemeiat a hotărât prima instanță condamnarea inculpatului .

Însă, prima instanță nu dat o corectă calificare juridică infracțiunii săvârșite de. Acest inculpat exercitat violențe fizice împotriva părții vătămate, în timp ce inculpatul, care exercita la rândul său violențe fizice și psihice asupra părții vătămate, deposedat- de telefonul mobil. Chiar dacă acțiunea inculpatului nu fost identică cu acțiunea inculpatului, s- completat cu aceasta într-o activitate unică, astfel că ambii inculpați sunt coautori ai infracțiunii de tâlhărie săvârșite.

Schimbarea încadrării juridice infracțiunii săvârșite de inculpatul nu este posibilă în această fază procesuală, deoarece în lipsa apelului parchetului ori al părții vătămate, s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor art. 372 Cod procedură penală.

Critica adusă de cei doi inculpați hotărârii primei instanțe și care se referă la aplicarea unor pedepse prea mari nu poate fi primită.

Pentru infracțiunea săvârșită de cei doi inculpați împreună prima instanță le- aplicat pedepse individualizate judiciar în acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal.

Având în vedere împrejurările concrete în care cei doi inculpați au acționat, gradul ridicat de pericol social al faptei, dar mai ales faptul că inculpatul săvârșit fapta de tâlhărie în timpul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4028/23.09.2005 pronunțată de Judecătoria Iași, Tribunalul consideră că pedepsele aplicate de prima instanță într-un cuantum egal cu minimul special sunt necesare pentru formarea unei noi atitudini inculpaților față de valorile sociale ocrotite de norma penală și nu constituie în nici un caz un tratament sancționator, așa cum susțin inculpații apelanți.

Pentru aceste motive, Tribunalul, în temeiul art. 379 pct.1 lit. Cod procedură penală va respinge apelurile ca nefondate.

În temeiul art. 383 al.1¹raportat la art. 350 Cod procedură penală va menține starea de arest inculpatului deoarece temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate.

În temeiul art. 381 alin.1 Cod procedură penală, va deduce din pedeapsa inculpatului perioada arestului preventiv scurtă după pronunțarea hotărârii primei instanțe.

În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, inculpații și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului inculpatul solicită achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât nu s-a stabilit vinovăția sa. În subsidiar inculpatul solicită redozarea pedepsei aplicate fiind prea aspră și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal sau art. 86 ind. 1 Cod penal privind suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsie.

În motivarea recursului inculpatul solicită reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond, care este prea aspră și înlăturarea sporului aplicat.

Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanța de fond reținut că inculpatul a comis o infracțiune de tâlhărie calificată, iar inculpatul a comis o infracțiunea de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. și, respectiv, art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și 2 ind. 1 lit. a Cod penal, împotriva părții vătămate.

În mod corect a observat instanța de apel că încadrarea juridică corectă a faptei comise de inculpatul este aceea de tâlhărie calificată, față de acțiunea directă exercitată de acesta asupra părții vătămate pe care a imobilizat-o de o mână, în timp ce celălalt inculpat a imobilizat-o de cealaltă mână și deposedat-o de telefonul mobil din buzunarul cămășii.

De asemenea s-a stabilit just că nu se poate schimba încadrarea juridică a faptelor și agrava situația inculpatului în propria cale de atac, conform art. 372 Cod procedură penală.

Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.

În noaptea de 10/11 august 2007 prin jurul orei 00,00 inculpații s-au întâlnit în zona din municipiul I și după ce au stat de vorbă cu martorul au plecat în urmărirea părți vătămate care trecea pe stradă mergând spre .

Inculpatul a plecat primul în urmărire iar inculpatul l-a urmat la scurt timp și ambii au exercitat violențe fizice și psihice asupra părții vătămate, inculpatul a deposedat-o de telefonul mobil.

Coroborând probele administrate în cauză instanțele de fond și de apel au ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpații și și s-a reținut în mod temeinic vinovăția acestuia. Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și s-a făcut în mod corect de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, cât și de circumstanțele personale ale inculpaților,inculpatul fiind recidivist iar inculpatul având antecedente penale, ambii având atitudine oscilantă în cauză în ce privește derularea faptelor, prejudiciul fiind recuperat integral, prin restituire.

În mod corect instanța de fond a apreciat că scopul educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins în cazul inculpaților și doar prin executarea efectivă a acestui cuantum de pedeapsă orientat spre minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă în regim de detenție.

Situația infracțională a inculpatului a fost corect rezolvată de instanța de fond, revocându-se beneficiul liberării condiționate pentru un rest de pedeapsă, întrucât inculpatul a comis noua infracțiune în termenul de la liberarea condiționată până la împlinirea duratei pedepsei iar sporul de pedeapsă aplicat după efectuarea contopirii este temeinic, fiind sancționată astfel persistența infracțională de care a dat dovadă inculpatul.

Nu pot fi reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului și ca efect coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege față de atitudinea acestuia înainte și după săvârșirea faptei, iar modalitatea de executare pedepsei a fost legal stabilită de instanța de fond.

Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații împotriva deciziei penale nr. 368/23.09.2008 a Tribunalului Iași pe care o va menține și se va deduce arestarea preventivă inculpatului de la 23.09.2008 la zi.

Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 368/ 23.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D, durata arestării preventive de la 23.09.2008.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul și la plata onorariului avocat oficiu, de 200 lei, ce va fi suportat din fondul statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red.

Tehnored.

02 ex.

06.04.2009

Tribunalul Iași

Jud.

jud.

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Elena Scriminți

#Judecator Mihaela Chirila

Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Iasi