Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1814/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(2730/2009)

DECIZIA PENALĂ NR. 1814

Ședința publică de la 14 decembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu

JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru

GREFIER - - -

*********

Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 99 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 581/A din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimata parte responsabilă civilmente, lipsind recurentul inculpat pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 65 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, intimatele părți vătămate și - pentru acesta din urmă prezentându-se apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual și autoritatea tutelară SERVICIUL DE PROBAȚIUNE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, susține că recursul este

Întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 385/9 pct. 17 și 18 Cod procedură penală.

Curteasolicită apărătorului recurentului inculpat a-și preciza poziția în raport de tardivitatea apelului.

Apărătorul recurentului inculpatsusține că apelul a fost formulat în termen. Inculpatului nu i s-a adus la cunoștință dispozitivul hotărârii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 363 pct. 3 Cod procedură penală - în raport de împrejurarea că inculpatul, minor fiind, era încarcerat la Penitenciarul Rahova și nu fusese prezent la pronunțare, care a fost amânată la 23 februarie 2009, în timp ce cauza s-a soluționat la 12 februarie 2009. Clientul său a luat cunoștință de dispozitivul sentinței la momentul la care i s-a comunicat obligarea la plata cheltuielilor de judecată către stat. În continuare susține că expertiza din dosar nu a fost întocmită având în vedere toate procedeele tehnico - științifice, expertul a avut în vedere numai o parte din înscrisuri, dar solicită a se avea în vedere că mențiunea de pe comunicare prin care se arată că a primit o copie de pe dispozitivul sentinței nu aparține inculpatului, fiind a unui gardian de la penitenciar - aspect reținut de instanță. În aceste condiții, consideră că apelul a fost formulat în termen.

Pe fondul recursului, solicită a se avea în vedere probele administrate în cauză, precum și copia de pe rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B prin care s-a dispus scoaterea inculpatului de sub urmărire penală pentru aceleași fapte.

În continuare arată că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile și solicită a se ține cont de faptul că totul a fost o joacă între copii, care au făcut în final o reclamație la poliție, ce s-a soldat cu distrugerea viitorului inculpatului pe care îl apără.

Mai susține că declarațiile martorilor și ale părților vătămate sunt lipsite de orice acuratețe, diferă de la o audiere la alta în cursul urmăririi penale și sunt total diferite în fața instanței.

Față de cele arătate mai sus și avându-se în vedere motivele de recurs astfel cum au fost dezvoltate în scris și depuse la dosar, solicită admiterea recursului și - în principal - achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.

În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită redozarea pedepsei, care, în opinia sa, este prea severă.

Intimata parte responsabilă civilmenteavând cuvântul, susține că fiul său nu este un infractor, iar dosarul a fost construit într-un mod abuziv, plângerea fiind depusă de părțile vătămate cu mare rapiditate.

Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul apreciază ca inadmisibil recursul formulat, deoarece, în condițiile în care se constată că apelul este tardiv, consideră că nu poate fi incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală ci, cel mult, cel prevăzut de art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedură penală.

Apreciază că, în mod corect, instanța a respins apelul ca fiind tardiv formulat în raport de faptul că s-a efectuat o expertiză ce a concluzionat că, atât formula "nu declar recurs", cât și semnătura aparțin inculpatului, din acest punct de vedere calculându-se, astfel, și momentul la care i s-a comunicat hotărârea și data introducerii apelului.

Referindu-se strict la respingerea apelului ca fiind tardiv, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.

Dacă recursul vizează și fondul cauzei, îl apreciază ca fiind inadmisibil - atâta timp cât apelul a fost respins ca tardiv.

Dacă s-ar admite ipotetic prezentul recurs pe considerarea apelului ca nefiind tardiv, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, instanța de recurs neputând să intre pe fondul cauzei deoarece l-ar lipsi pe inculpat de calea de atac a apelului.

Concluzionând, consideră inadmisibil recursul declarat de inculpat.

Apărătorul intimatei părți vătămate având cuvântul,consideră apelul ca fiind tardiv introdus și pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depusă la dosar.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.99/23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în baza art. 334.C.P.P. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În baza art. 180 al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 99 al. 3.Cod Penal, art. 100.Cod Penal, art. 109.Cod Penal, art.74 al. 1 lit.a Cod Penal, art.76 lit. f și Cod Penal art.63 alin.3 teza I pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 100 lei pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, în stare de minoritate.

În baza art. 1/1 pct. 1 din Legea 61/1991 rep. cu aplic. art. 99 al. 3.Cod Penal, art. 100.Cod Penal, art. 109.Cod Penal, art. 74 al. 1 lit. a Cod Penal, art. 76 lit. f și Cod Penal art. 63 alin. 3 teza a II-a pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept al cuțitului, în stare de minoritate.

În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. c și al. 2/1 lit. b cu Cod Penal aplic. art. 99 al. 3.Cod Penal, art. 100.Cod Penal, art. 109.Cod Penal, art. 74 al. 1 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. c a Cod Penal condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de minoritate (fapta din 08.09.2008).

În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. c și al. 2/1 lit. b cu Cod Penal aplic. art. 99 al. 3.Cod Penal, art. 100.Cod Penal, art. 109.Cod Penal, art. 74 al. 1 lit. a și Cod Penal art. 76 lit. c a Cod Penal condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în stare de minoritate (fapta din 10.09.2008 ).

În baza art. 33 lit. a s Cod Penal-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente.

În baza art. 34 lit. e s Cod Penal-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani.

În baza art. 71.Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale, dar după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 81.Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 110.Cod Penal

În baza art.71 al. ultim pe Cod Penal durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 110/1 rap.Cod Penal la art. 103.Cod Penal, până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințează supravegherea minorului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București căruia i-a pus în vedere dispozițiile art. 103 al. 2.Cod Penal

În baza art. 110/1 rap.Cod Penal la art. 103 al. 3 lit. b pe Cod Penal durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, s-a impus inculpatului obligația de a nu intra în legătură cu persoanele vătămate.

În baza art. 110/1 rap.Cod Penal la art. 863 al. 1.Cod Penal pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 110/1 rap.Cod Penal la art. 863 al. 3.Cod Penal pe durata termenului de încercare, după împlinirea vârstei de 18 ani, s-au impus inculpatului respectarea următoarelor obligații: a) să urmeze cursurile de învățământ ale Grupului Școlar Industrial; b) să nu intre în legătură cu persoanele vătămate.

În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110/1 al. 2 și 3.Cod Penal, art. 83.Cod Penal și art. 86/4 al. 2.Cod Penal

În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 16.09.2008 la zi.

În baza art. 350 al. 3 lit. b s C.P.P.-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

S-a luat act că persoanele vătămate nu au participat ca părți vătămate în procesul penal și nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art.191 al.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În fapt, la data de 08.09.2008,în jurul orei 18,00, persoanele vătămate și se aflau în parcul din spatele bisericii de pe B-dul - -, lângă Policlinica, împreună cu mai multe persoane printre care martorii, (""), (""), (""), (""). La un moment dat în parc au apărut inculpatul și martorul - (""). Inculpatul a solicitat să i se ducă acasă o pe care o avea asupra sa, dar acesta a fost refuzat, inclusiv de persoana vătămată. în acest context inculpatul a scos un briceag pe care 1-a agitat în fața persoanei vătămate, făcând un gest cu acesta către el, persoana vătămată ferindu-se de lama cuțitului, după care inculpatul s-a îndepărtat de aceasta. La un interval de câteva minute, inculpatul a revenit lângă persoana vătămată și i-a înfipt acestuia briceagul în pulpa piciorului drept, atrăgându-i atenția că asta se va întâmpla dacă nu îl va asculta.

În continuare inculpatul, împreună cu martorul -, zis "" au părăsit parcul. După aproximativ o oră inculpatul s-a întors în parc și, arătând același briceag persoanelor vătămate și, le-a cerut telefoanele mobile, lanțul de aur pe care îl purta la gât și o brățară din aur pe care o purta la mână persoana vătămată. Fiindu-le frică de inculpat, persoana vătămată i-a remis acestuia telefonul mobil marca Samsung și lanțul de aur de la gât, iar persoana vătămată i-a remis telefonul mobil marca Nokia 6234 și brățara de aur pe care o purta la mână. Ulterior, la aproximativ 10 minute, inculpatul (care prin gesturi și atitudine a dat de înțeles părților vătămate că nu-și vor primi bunurile, deoarece acesta a introdus lanțul de aur în buzunar, s-a exprimat că nu vor mai primi nimic, iar pe martorul - l-a întrebat dacă îi plac telefoanele pe care și le-a luat) a restituit persoanei vătămate telefonul mobil marca Samsung și lanțul de aur, iar persoanei vătămate numai brățara, păstrând telefonul mobil marca Nokia 6234. Mai departe inculpatul a întrebat pe cei de față dacă îl poate însoți cineva până în stația de autobuz, moment în care a fost urmat de către persoana vătămată care dorea să-și recupereze telefonul mobil rămas la inculpat. Ajunși în stație, inculpatul i-a comunicat persoanei vătămate că îi va restitui telefonul mobil numai dacă îi remite suma de 100 lei, context în care persoana vătămată a telefonat persoanei vătămate pentru aoa juta să facă rost de bani. În stație a ajuns și persoana vătămată căruia, urmare discuțiilor cu persoana vătămată și cu inculpatul, i s-au confirmat cele comunicate telefonic de persoana vătămată. Persoana vătămată a făcut rost de suma de 100 lei pe care i-a dat-o inculpatului, acesta restituindu-i persoanei vătămate telefonul mobil marca Nokia 6234 al acesteia. Ulterior, la data de 16.09.2008, după ce persoanele vătămate sesizaseră organele de poliție, urmare unor discuții telefonice inițiate de inculpat, acesta a restituit suma de 100 lei persoanei vătămate.

La data de 10.09.2008 în timp ce persoanele vătămate și se aflau în parcul de lângă Policlinica, împreună cu alte persoane, a venit și inculpatul care s-a apropiat de grup. Acesta a luat deoparte persoanele vătămate cu care a discutat, iar în cadrul acestor discuții i-a arătat persoanei vătămate briceagul și i-a cerut telefonul, iar aceasta, de teamă, i 1-a dat. Inculpatul a desfăcut telefonul, a scos cardul de memorie pe care 1-a păstrat și a remis persoanei vătămate telefonul fără card, deși aceasta i-a solicitat insistent restituirea cardului.

Ulterior, persoana vătămată i-a comunicat martorului că i-a fost reținut de către inculpat cardul de memorie al telefonului mobil, context în care martorul a luat legătura cu inculpatul și a obținut de la acesta respectivul card pe care i 1-a predat martorului pentru a-1 restitui persoanei vătămate. La data de 11. 09.2009 martorul a restituit persoanei vătămate cardul de memorie al telefonului mobil.

Situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea probatoriului administrat în cauză la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, respectiv declarațiile persoanelor vătămate (ascultate la urmărirea penală ca părți vătămate, iar la cercetarea judecătorească în calitate de martori), declarațiile martorilor -, -, -, -, - -, -, și, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpatului de pe planșe foto de către persoanele vătămate și martorul și planșele fotografice aferente acestor recunoașteri, înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după cum urmează:

Fiind ascultat, la data de 11.09.2008, în calitate de persoană vătămată (filele 31-33 din dosarul de urmărire penală), a arătat că la data de 08.09.2008, în jurul orei 18,00 se afla în părculețul de lângă Policlinica împreună cu, y-, și când la el a venit inculpatul și i-a dat o spunându-i să i-o ducă acasă. Precizează că el a refuzat, iar inculpatul, cu un briceag pe care îl ținea în mâna dreaptă, voia să îl lovească, dar el s-a ferit și inculpatul a plecat și s-a așezat pe o bancă. Arată că după 2 minute inculpatul s-a întors, a venit la el și cu același briceag 1-a înțepat în pulpa piciorului drept, zicându-i că de atunci înainte să facă ce zice el. A mai arătat că după aceea inculpatul a plecat cu pe care 1-a rugat să-1 însoțească până în stația de autobuz, acesta mergând de teamă deoarece știa că inculpatul are briceag asupra lui și să nu-1 taie și pe el. Precizează că după puțin timp a fost sunat de inculpat de pe telefonul lui și i-a cerut să se ducă și el în stație, ceea ce a și făcut, acolo inculpatul spunându-i că dacă nu face rost de 1 milion lei îi ia lanțul de la gât, îl taie, iar lui îi ia telefonul. A menționat că a luat bani de la și i-a dat inculpatului. A arătat că la data de 10.09.2008, în jurul orei 18,00 se afla în același părculeț cu, și când a venit inculpatul și i-a luat deoparte pe el și pe. A arătat că ei doi au vrut să plece, dar inculpatul nu 1-a lăsat decât pe, dar înainte de a pleca i-a cerut telefonul și i-a scos cârdul de memorie, restituindu-i lui telefonul fără cârd. A precizat că lui i-a fost teamă de inculpat și a făcut ce i-a zis el pentru că i-a fost frică să nu îl taie mai rău și că o să-1 omoare pentru că este mai înalt ca el și mai puternic.

La data de 16.09.2008, ascultat în calitate de parte vătămată (filele 34-39 din dosarul de urmărire penală) a reluat cele declarate la 11.09.2008, precizând și că la data de 15.09.2008 a fost sunat de inculpat (pe care 1-a recunoscut de pe planșe foto, stabilindu-se că se numește ), acesta cerându-i să se întâlnească în ziua următoare pentru a-i restitui milionul. A arătat că la 16.09.2008 a fost sunat de inculpat care a venit la adresa lui de domiciliu și cu care s-a întâlnit, el (inculpatul) dându-i suma de 100 lei, după care au intervenit organele de poliție.

Fiind ascultat de procuror la data de 17.09.2008, tot în calitate de parte vătămată (filele 52-54 din dosarul de urmărire penală) a precizat că își menține declarațiile anterioare, relatând aceeași situație de fapt cu privire la agresarea sa de către inculpat cu briceagul, relevând următoarele aspecte noi cu privire la faptele ulterioare acesteia: că după aproximativ 5 minute de la agresiunea cu cuțitul, el și prietenii lui s-au așezat pe o bancă, iar inculpatul a venit și i-a întrebat ce telefoane au la ei, ei toți -, - știind că inculpatul are briceagul în buzunar, el ( ) văzând că îl pusese în buzunar; că, de frică, și i-au dat telefoanele mobile pe care le aveau la ei; că el, de teamă, întrucât în fața lui a și scos briceagul, i-a dat telefonul mobil și un lanț din aur de la gât, pe care i le ceruse, precizând că i-a remis și o brățară; că după aproximativ 5 minute le-a dat tuturor telefoanele înapoi, iar lui și lanțul, precizând că lui i-a restituit brățara, înainte întrebându-1 ce preferă să i se restituie dintre telefon și brățară; că apoi inculpatul a întrebat cine îl conduce în stația de autobuz, iar a plecat cu el de frică și la scurt timp, de pe telefonul acestuia, 1-a sunat inculpatul și i-a spus să se ducă urgent în stație, ceea ce a și făcut; că în stație inculpatul i-a cerut 100 lei spunându-i că altfel îi ia lanțul, îl taie, iar lui nu îi mai restituie telefonul; că el 1-a sunat pe de la care a luat banii pe care i-a dat inculpatului; că la data de 10.09.2008, după ce îi amenințase pe el și pe (pe amândoi luându-i deoparte) că îi joacă în picioare, îi taie și nu vor mai ieși din casă pentru că altfel îi omoară dacă nu îi dau bani, ei fiind speriați, inculpatul i-a luat lui cârdul de la telefon.

Fiind ascultat la data de 09.10.2008 de organele de poliție, tot în calitate de parte vătămată (filele 41-45 din dosarul de urmărire penală), a precizat că își menține declarațiile anterioare completând că înainte să-1 sune de pentru a-i cere 100 lei cu împrumut, l-a sunat și pe cerându-i 100 lei cu împrumut și spunându-i că trebuie să-i dea inculpatului, dar acesta () i-a spus că nu are.

La data de 16.10.2008, fiind din nou ascultat de procuror, tot în calitate de parte vătămată (filele 49-50 din dosarul de urmărire penală) a completat declarațiile anterioare (pe care a precizat că le menține) cu următoarele: la data de 10.09.2008 văzuse că inculpatul avea briceagul la el, în buzunar, pentru că 1-a tot scos; inculpatul 1-a întrebat pe ce telefon are și cu ce fel de cârd, iar acesta, știind că inculpatul are briceagul la el, i-a dat telefonul; că inculpatul s-a uitat la el și i 1-a înapoiat lui, după care, sub amenințarea cu cuțitul pe care 1-a scos din buzunar i-a cerut lui să-i dea cârdul de memorie, ceea ce acesta a și făcut; că de la băieți știe că a doua zi a primit cârdul de memorie de la căruia i-1 dăduse, iar acesta îl luase de la inculpat; că după agresarea sa cu briceagul, inculpatul a revenit la ei după aproximativ o oră, fiindcă plecase acasă pentru a-și duce punga.

În cadrul cercetării judecătorești, persoana vătămată a fost ascultată ca martor la data de 18.12.2008 (fila 69 dosar instanță), menținându-și declarațiile de la urmărirea penală, relatând aceleași fapte și în aceeași ordine, precizând și următoarele: la 8 septembrie, când inculpatul a venit prima dată în parc, mai erau prezenți, și; când inculpatul 1-a lovit cu cuțitul erau prezenți toți, cu excepția lui care plecase; că lovirea lui cu cuțitul a fost văzută doar de, și; că atunci când inculpatul a făcut spre el, înainte de a-1 lovi, au mai văzut, și; că inculpatul 1-a înțepat foarte puțin și i-a curs și sânge, iar ii i s-au pătat și sunt și ciupiți; că i-a dat telefonul inculpatului pentru că acesta avea briceagul la el și îi era frică, dar nu a vrut să-i dea și lanțul, însă inculpatul a venit spre el și a scos briceagul zicându-i să i-1 dea, ceea ce a și făcut pentru că inculpatul scosese de data aceasta briceagul și îi era frică; inculpatul a spus doar să le dea, dar nu și de ce; el a cerut restituirea, dar inculpatul nu spunea de ce nu le dă înapoi, iar după 5-10 minute le-a înapoiat; și lui i-a luat atunci inculpatul telefonul sau brățara, dar crede că telefonul, restituindu-i-le când le-a restituit și lor; când 1-a sunat din stație, 1-a sunat de pe telefonul lui, el vorbind la telefon și cu acesta, dar și cu inculpatul; la data de 10 septembrie el a fost prezent când inculpatul i-a luat lui cârdul de memorie de la telefon; nu a vrut să-i dea cardul inculpatului și atunci acesta a dus mâna spre buzunar unde avea briceagul și i-a dat cardul; la acea dată văzuse briceagul la inculpat pentru că îl scotea și se cu el; inculpatul 1-a amenințat și verbal pe inculpat, spunând că dacă nu îi dă cârdul îl omoară, bagă cuțitul în el, iar în acel moment inculpatul doar a dus mâna spre buzunar și, văzând aceasta, i-a dat cârdul; inculpatul nu a spus de ce are nevoie de cârdul de memorie, dar presupune că pentru a-1 vinde; i-a fost teamă de inculpat când i-a dat telefonul și lanțul din aur pentru că știa că are cuțitul la el și nu mai voia să se întâmple ce s-a întâmplat.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că persoana vătămată a făcut declarații constante (indiferent dacă a fost ascultat în cauză ca persoană vătămată, ca partea vătămată sau ca martor) cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că la data de 08.09.2008 inculpatul avea asupra sa un briceag cu care făcut gesturi către el, dar nu 1-a lovit, deoarece el (persoana vătămată) s-a ferit; că la scurt timp după aceasta, cu același briceag inculpatul 1-a înțepat în piciorul drept; că ulterior, după ce a revenit în parc, inculpatul, prin amenințarea cu același briceag, pe care 1-a și arătat lui și persoanei vătămate, a luat de la ei (de la și ) telefoanele mobile, un lanț din aur, respectiv o brățară; că lui i-a fost teamă de inculpat și de aceea i-a remis bunurile pe care acesta i le-a cerut; că inculpatul i-a restituit lui telefonul și lanțul, iar persoanei vătămate doar brățara; că inculpatul a plecat spre stație având telefonul persoanei vătămate asupra lui; că inculpatul a condiționat restituirea telefonului persoanei vătămate de plata sumei de 100 lei; că el a făcut rost de acești bani și i-a dat inculpatului; că restituirea telefonului către persoana vătămată s-a făcut de către inculpat doar după ce a primit suma de 100 lei; că la data de 10.09.2008, inculpatul, prin amenințarea persoanei vătămate cu briceagul, a luat de la aceasta telefonul mobil din care a scos cârdul de memorie pe care 1-a păstrat și a plecat cu el, restituind persoanei vătămate doar telefonul.

Deasemenea, instanța a mai constatat că persoana vătămată a făcut, în parte, și declarații diferite, dar acestea vizează fie fapte pentru care instanța nu a fost sesizată în prezenta cauză, fie aspecte care nu impietează asupra existenței faptelor din prezenta cauză sau asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora. Pentru aceste motive s-au apreciat ca nerelevante susținerile apărătorului inculpatului cu privire la următoarele aspecte: că persoanele vătămate și inculpatul s-ar fi cunoscut de pe net; că persoana vătămată a declarat inițial că a luat suma de 100 lei de la martorul pentru a-i da inculpatului, pentru ca ulterior să spună că a luat acești bani de acasă pentru a-i da inculpatului.

Având în vedere acestea, dar și pentru faptul că aspectele constante relevate de persoana vătămată sunt confirmate de declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, instanța a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor persoanei vătămate (indiferent de calitatea de persoană vătămată, parte vătămată sau martor, în care a fost ascultat în cauză) doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Fiind ascultat la data de 11.09.2008 în calitate de persoană vătămată (filele 70-72 din dosarul de urmărire penală) a arătat că la data de 08.09.2008, în jurul orei 18,00 se afla în părculeț cu, și. A precizat că la un moment dat lângă ei a venit inculpatul și s-a adresat lui, spunându-i să-i ducă acasă o, dar acesta 1-a refuzat. A arătat că inculpatul, văzând atitudinea lui, a scos un briceag din buzunar și a încercat să-1 lovească cu acesta peste față, dar el s-a ferit, precizând că inculpatul a insistat să mânuiască briceagul înspre până când 1-a înțepat cu acesta în piciorul drept, spunându-i că asta se va întâmplă dacă nu îl ascultă, după care inculpatul a plecat. Menționează că a doua zi, în jurul orei 17,00 în timp ce se afla în același loc cu cei anterior menționați, a venit la ei inculpatul care i s-a adresat cerându-i brățara, dar el 1-a refuzat, iar inculpatul a scos din nou briceagul din buzunar pe care i 1-a pus la gât și i-a spus că îl taie dacă nu îi dă brățara. A arătat că, întrucât i-a fost frică de faptul că inculpatul își va pune în practică amenințarea cum a făcut cu, a scos brățara și i-a dat-o, dar inculpatul s-a enervat și i-a cerut și telefonul pe care i 1-a dat, de frică, fără a comenta. A precizat că inculpatul 1-a întrebat ce alege să-i restituie, el precizând că brățara pe care inculpatul i-a dat- A menționat că după ce a terminat cu el i-a cerut lui lanțul din aur de la gât și telefonul, acesta întrebându-1 de ce, moment în care inculpatul a scos din nou briceagul, iar, de frică, i le-a dat. A arătat că inculpatul s-a uitat la ele după care i le-a restituit, iar la plecare a întrebat cine merge cu el în stația de autobuz, el ( ) oferindu-se cu scopul de a-și recupera telefonul marca Nokia 6234 pe care i 1-a dat inculpatului. A mai arătat că în stație i-a cerut inculpatului să-i restituie telefonul, iar acesta a precizat că i-1 dă contra sumei de 100 lei. A precizat că 1-a sunat de, deoarece el nu avea bani, și i-a cerut să vină în stație, întâlnindu-se după aceea cu el, povestindu-i cele întâmplate, acesta împrumutând bani de la, după care i-a dat banii inculpatului și acesta i-a restituit telefonul.

La data de 16.09.2008, ascultat în calitate de parte vătămată (filele 73-75 din dosarul de urmărire penală) a precizat că își menține declarația dată anterior și a reluat cele relatate în aceasta.

Fiind ascultat la data de 25.09.2008 de organele de poliție, tot în calitate de parte vătămată (filele 60-69 din dosarul de urmărire penală), în prezența tatălui său, a precizat că își menține declarațiile anterioare, relatând, în esență, aceeași situație de fapt pe care a completat-o cu următoarele: briceagul purtat de inculpat la 08.09.2008 și 10.08.2009 și cu care 1-a amenințat pe el și pe, avea lama lată, ușor încovoiată și zimțată, de aproximativ 10- 12 cm, briceagul deschis având aproximativ 22- 23 cm; că la data de 08.09.2008, după agresarea lui cu cuțitul, inculpatul s-a apropiat de grupul în care era el și se aflau și, și și le-a arătat mânerul briceagului care se vedea ieșind din și le-a cerut să-i dea telefoanele, ceea ce au și făcut; inculpatul și-a pus brățara lui pe mână, a spus că este frumoasă și îi place, întrebându-1 dacă o vinde cu 350 lei, dar el a refuzat, după care inculpatul i-a dat-o înapoi; că lanțul pe care i 1-a luat lui inculpatul și 1-a pus în buzunar, iar după aproximativ 5-10 minute, la insistențele repetate ale lui i-a restituit și lanțul și telefonul; că în stație, după ce i-a spus inculpatului că nu are bani, acesta 1-a luat deoparte, spunându-i ceva, fără ca el () să audă, după care a venit spre el și părea foarte speriat; în ziua următoare sau a doua zi inculpatul a venit în parc și i-a luat pe el și pe într-o parte, iar lui i-a cerut telefonul mobil pe care i 1-a dat întrucât văzuse că are în buzunar briceagul și i-a fost teamă de el; inculpatul i-a desfăcut telefonul și a scos cardul din el, spunând că are nevoie de el pentru un prieten; el i-a cerut restituirea, dar inculpatul i-a dat doar telefonul, iar el a insistat și inculpatul i-a arătat briceagul în buzunar și 1-a întrebat dacă vrea să îl scoată; în ziua următoare i-a dat cârdul de memorie, spunându-i că i 1-a dat căruia i 1-a dat inculpatul.

Fiind ascultat de procuror la data de 14.10.2008, tot în calitate de parte vătămată (filele 56-59 din dosarul de urmărire penală) a precizat că își menține declarațiile anterioare, reluând cele declarate și arătând următoarele: că inculpatul i-a pus briceagul deschis la gât și i-a cerut brățara; că apoi i-a cerut și telefonul, amenințându-1 în continuare cu briceagul pe care 1-a deschis și 1-a îndreptat spre el; că inculpatul a scos briceagul și în fața lui și i-a cerut lanțul și telefonul, pe care acesta i le-a dat de teamă, el () dându-și seama de asta întrucât era speriat; la 10.09.2008 inculpatul i-a arătat cuțitul pe care 1-a scos din buzunar și i-a cerut telefonul mobil pe care i 1-a dat deoarece s-a simțit amenințat, iar inculpatul a scos cârdul pe care 1-a păstrat, spunând că-i trebuie unui prieten, restituindu-i doar telefonul; el a insistat ca inculpatul să-i dea cârdul, dar acesta i-a arătat briceagul în buzunar și 1-a întrebat dacă vrea să îl scoată.

În cadrul cercetării judecătorești, persoana vătămată a fost ascultată ca martor la data de 18.12.2008 (fila 70 dosar instanță), menținându-și declarațiile de la urmărirea penală, relatând aceleași fapte și în aceeași ordine, precizând și următoarele: inculpatul l-a întrebat dacă vinde brățara, iar el a spus că nu, după care inculpatul a scos briceagul și i-a zis să i-o dea, iar el i-a dat-o; inculpatul i-a cerut și telefonul, dar i-a spus că nu i-1 dă și i se pare că atunci inculpatul i-a pus briceagul la gât și el i-a dat telefonul; că a luat banii de la el de acasă și i-a dat inculpatului, acesta restituind-i lui (lui ) telefonul; că la 10.09.2008 inculpatul i-a cerut telefonul și el 1-a întrebat de ce, iar el a pus mâna pe buzunar, a scos un pic briceagul și 1-a întrebat dacă vrea să îl scoată și după aceea el i-a dat telefonul din care inculpatul a scos cardul pe care 1-a păstrat; el nu a văzut momentul în care inculpatul 1-a lovit cu cuțitul pe, dar a văzut după aceea, la câteva minute, cum îi curgea sânge; când inculpatul le-a luat telefoanele, brățara și lanțul, nu a spus nici de ce le ia, nici de ce le dă înapoi, dar le-a ținut la el; a văzut momentul în care inculpatul a luat lanțul și telefonul de la; pe el și pe, inculpatul i-a amenințat cu cuțitul ca și pe ceilalți doi, dar aceștia le-au dat zâmbind; că pe 8 i-a fost teamă de inculpat pentru că nu îl cunoștea și nu știa ce poate să facă, să nu îl înțepe și pe el cu briceagul; pe 10, când i-a dat cârdul inculpatului, i-a fost teamă de briceag, dar după aceea nu i-a mai fost teamă deoarece a vorbit un băiat cu el și i-a zis să-1 lase în; nu știe dacă lui i-a fost teamă de inculpat.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că persoana vătămată a făcut declarații constante (indiferent dacă a fost ascultat în cauză ca persoană vătămată, ca partea vătămată sau ca martor) cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că la data de 08.09.2008 inculpatul avea asupra sa un briceag cu care făcut gesturi către persoana vătămată, dar nu 1-a lovit, deoarece aceasta s-a ferit; că la scurt timp după aceasta, cu același briceag inculpatul a înțepat în piciorul drept persoana vătămată; că ulterior, după ce a revenit în parc, inculpatul, prin amenințarea cu același briceag, pe care 1-a și arătat lui și persoanei vătămate, a luat de la ei (de la și ) telefoanele mobile, un lanț din aur, respectiv o brățară; că lui i-a fost teamă de inculpat și de aceea i-a remis bunurile pe care acesta i le-a cerut; că inculpatul i-a restituit persoanei vătămate telefonul și lanțul, iar lui doar brățara, înainte întrebându-1 ce vrea să i se restituie dintre telefon și brățară; că inculpatul a plecat spre stație având telefonul său asupra lui și el 1-a însoțit cu intenția de a-și recupera telefonul; că inculpatul a condiționat restituirea telefonului de plata sumei de 100 lei; că persoana vătămată a făcut rost de acești bani și i-a dat inculpatului; că restituirea telefonului către el s-a făcut de către inculpat doar după ce a primit suma de 100 lei de la persoana vătămată; că la data de 10.09.2008, inculpatul, prin amenințarea cu briceagul, a luat de la el telefonul mobil din care a scos cardul de memorie pe care 1-a păstrat și a plecat cu el, restituindu-i doar telefonul; că la data de 10.09.2008, de teamă, i-a dat inculpatului telefonul.

Având în vedere acestea, dar și pentru faptul că aspectele constante relevate de persoana vătămată confirmă pe cele constante din declarațiile persoanei vătămate și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile martorilor ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, instanța a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor persoanei vătămate doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Martorul, în declarațiile sale de la urmărirea penală din datele de 12.09.2008 și 16.09.2008 (filele 79-85 dosar de urmărire penală), a arătat că la data de 08.09.2009, în jurul orelor 18,00, se afla în parcul din spatele bisericii de pe B-dul - -, lângă Policlinica, împreună cu, și. Martorul a declarat că la un moment dat a apărut și inculpatul care s-a îndreptat spre grupul lor și a scos un briceag din buzunar, după care i-a cerut lui să-i ducă acasă o și, după refuzul acestuia, a încercat să îl taie, agitând briceagul prin dreptul lui, dar a reușit să se ferească și nu a fost tăiat. Prin aceleași declarații martorul confirmă că inculpatul, folosind acel briceag, 1-a înțepat pe în piciorul drept după care a plecat din parc împreună cu numitul "". Mai arată că peste aproximativ 30 de minute inculpatul a revenit în parc însoțit de numitul "", că inculpatul a scos din nou briceagul cu care 1-a amenințat pe și i-a cerut să-i dea telefonul mobil și lanțul de aur de la gât, iar acesta, fiind amenințat, i le-a dat. Precizează că inculpatul s-a îndreptat cu cuțitul și către, dar și către alți băieți (, "" și "") cerându-le telefoanele tot sub amenințare, iar aceștia (mai puțin ) i le-au dat. A menționat că inculpatul, după ce a strâns telefoanele și lanțul de la, le-a pus în buzunar și a mai rămas aproximativ 10 minute în parc, timp în care îi înjura pe prietenii lui și îi amenința cu briceagul, după care a restituit telefoanele și lanțul. A arătat că la plecare inculpatul 1-a chemat pe și i-a impus să-1 însoțească în stația din dreptul Policlinicii, ceea ce acesta, de teamă, a și făcut. A mai arătat că la scurt timp a plecat și el din grup fiind sunat de către, precum și că a aflat de la că în schimbul recuperării telefonului mobil inculpatul i-a cerut lui suma de 100 lei, sumă pe care a împrumutat-o și i-a dat-o inculpatului, după care inculpatul i-a restituit telefonul lui. Cu privire la faptele din 10.09.2008 martorul a declarat că se afla în același parc împreună cu, și, când de grup s-a apropiat inculpatul care i-a chemat deoparte pe și pe, discutând cu aceștia timp de aproape 15 minute. Martorul a mai precizat că i s-au prezentat niște planșe foto și 1-a identificat în acestea pe inculpat, stabilindu-se, după identificare, că acesta se numește.

Fiind ascultat la cercetarea judecătorească la data de 18.12.2008 (fila 72 dosar instanță), martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, relatând aceleași aspecte relevante de la urmărirea penală cu privire strict la faptele săvârșite de inculpat și la ordinea cronologică a acestora. Astfel, martorul a precizat că personal l-a văzut pe inculpat când voia să-1 taie pe, iar acesta s-a ferit și că personal a văzut când inculpatul 1-a înțepat cu cuțitul pe. A mai aratat că pentru a i se da telefonul și lanțul inculpatul a amenințat și verbal și cu cuțitul, spunând că îi taie, precizând că el nu a auzit personal aceste amenințări, dar a auzit de acestea de la prietenii, și. A menționat că lui i-a luat și o brățară în aceeași zi, că cei doi au dat bunurile de teamă, că personal a văzut când aceștia au întins telefoanele și bijuteriile și că, după ce inculpatul le-a luat, 1-a auzit personal amenințându-i pe și că-i va tăia. Precizează că, după cum i-a văzut el pe și, i s-a părut că le-a fost teamă de inculpat, menționând că și lui i-a fost teamă de acesta. A mai precizat că inculpatul a ținut la el vreo 10 minute bunurile luate și din modul în care s-a purtat inculpatul nu era posibil ca ceea ca a făcut să fie doar glumă. A arătat că inculpatul i-a cerut lui să meargă cu el în stație, ulterior acesta sunându-1 pe care a mers și el (la solicitarea lui ) în stație unde inculpatul i-a cerut un milion pentru a-i răscumpăra telefonul lui. Martorul a mai arătat că a auzit că inculpatul ar fi amenințat că nu mai dă telefonul și lanțul înapoi, în stație.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că la data de 08.09.2008 inculpatul avea asupra sa un briceag cu care a făcut gesturi către persoana vătămată, dar nu 1-a lovit, deoarece aceasta s-a ferit; că la scurt timp după aceasta, cu același briceag, inculpatul a înțepat în picior persoana vătămată; că ulterior, după ce inculpatul a revenit în parc, prin amenințarea cu același briceag, pe care 1-a și arătat persoanelor vătămate și, a luat de la aceștia telefoanele mobile și un lanț din aur de la, pe care le-a ținut la el, băgându-le în buzunar; că inculpatul i-a restituit persoanei vătămate telefonul și lanțul; că inculpatul a plecat spre stație însoțit de persoana vătămată; că a aflat de la persoana vătămată că inculpatul a condiționat restituirea telefonului persoanei vătămate de plata sumei de 100 lei; că persoana vătămată a plecat după cei doi în stație, fiind chemat telefonic de, fiind cel care a făcut rost bani și i-a dat inculpatului; că la data de 10.09.2008 inculpatul a luat deoparte persoanele vătămate.

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost reluate, în parte, în același mod la cercetarea judecătorească, iar pe de altă parte, că unele dintre acestea au fost prezentate puțin diferit față de urmărirea penală (înainte de luarea bunurilor nu a auzit personal amenințările, dar le-a auzit de la persoanele vătămate și martorul; inculpatul a ținut la el vreo 10 minute bunurile, fără a mai menționa că le-a pus în buzunar).

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 3 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că aspectele constante declarate la urmărirea penală, reiterate în parte în același mod și la cercetarea judecătorească, se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, s-a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Potrivit proceselor-verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografii, precum și planșelor fotografice aferente, persoanele vătămate și și martorul, în prezența martorilor asistenți, și, l-au recunoscut pe inculpatul ca fiind cel care i-a amenințat cu un cuțit și i-a deposedat de telefoanele mobile și de bijuterii pe și în ziua de 08. 09. 2008 (filele 166-186 dosar de urmărire penală).

Fiind ascultat la urmărirea penală la data de 16.09.2008 (filele 86-89 dosar urmărire penală) martorul a declarat că se afla într-un părculeț situat în spatele bisericii de lângă Policlinica împreună cu zis "", cu zis "", cu și cu alți băieți, iar la un moment dat a apărut inculpatul (despre care a aflat de la unul din cei prezenți că se numește ) care, având asupra sa o, a mers la și i-a zis să-i ducă punga, dar acesta 1-a refuzat. A precizat că inculpatul a plecat și a revenit după un timp când s-a apropiat de spunându-i că tot 1-a prins și a scos un briceag cu buton și cu maro, iar cu lama acestuia 1-a înțepat pe în pulpa piciorului drept, spunându-i să nu mai comenteze la el. A menționat că după aceasta inculpatul a introdus briceagul în buzunar, iar, văzând că îi curge sânge, a plecat din acel loc, revenind după un timp. A arătat că inculpatul a venit la ei și le-a cerut telefoanele lui, lui, lui și lui, iar ei le-au dat întrucât știau că are briceagul la el și văzuseră ce îi făcuse lui. A mai arătat că inculpatul i-a luat lui și brățara de la mână, iar lui și lănțișorul de la gât. Martorul a menționat că nu au ripostat în niciun fel când le-a luat telefoanele inculpatul întrucât le era frică de el și știau că are briceag la el. A mai menționat că după ce inculpatul le-a luat telefoanele pe el (pe martor) l-a bufnit râsul, iar inculpatul a scos briceagul și l-a întrebat de ce râde. A precizat că după circa 10 minute inculpatul le-a înapoiat telefoanele și lănțișorul, iar brățara lui a rămas la acesta, după care inculpatul a întrebat cine merge cu el în stație și a mers întrucât brățara lui rămăsese la inculpat. A mai arătat că la întoarcerea din stație avea brățara la el, dar nu 1-a întrebat de ce i-a dat-o și nici el nu a spus.

Martorul, fiind ascultat la cercetarea judecătorească la data de 18.12.2008 (fila 73 dosar instanță), a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, relatând în aceeași ordine cronologică aceleași fapte din declarațiile de la urmărirea penală. Martorul a precizat că pentru a-i determina pe cei doi ( și ) nu 1-a auzit pe inculpat amenințându-i sau lovindu-i cu cuțitul, că el a văzut momentul în care inculpatul 1-a înțepat cu cuțitul pe și că acesta a sângerat, că a văzut momentul în care inculpatul le-a cerut acestora telefonul și bijuteriile, precizând că nu știe de ce aceștia le-au dat, precum și că lui (martorului) i-a fost teamă de inculpat, iar acea teamă era pentru că văzuse ce-i făcuse înainte lui.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că inculpatul, cu un briceag, a înțepat în pulpa piciorului drept persoana vătămată, aceasta sângerând; că ulterior, având briceagul la el, inculpatul a luat de la persoanele vătămate și telefoanele mobile, un lanț din aur de la și o brățară de la; că nu au ripostat în niciun fel când inculpatul le-a luat telefoanele întrucât le era frică de el și știau că are briceag la el; că inculpatul a restituit telefoanele și lui și lanțul; că inculpatul a plecat spre stație însoțit de persoana vătămată.

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost reluate, în parte, în același mod la cercetarea judecătorească, iar pe de altă parte, că unele dintre acestea au fost prezentate diferit față de urmărirea penală (nu știe de ce persoanele vătămate au dat inculpatului telefoanele și bijuteriile, nu 1-a auzit pe inculpat amenințându-i cu cuțitul).

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 3 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că aspectele constante declarate la urmărirea penală, reiterate în parte în același mod și la cercetarea judecătorească, se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorul (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum se va analiza în continuare, va da eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Fiind ascultat la urmărirea penală la data de 16.09.2008 (filele 97- 98 din dosarul de urmărire penală) martorul, zis "", a declarat că la data de 18.09.2008, după ora 18,00 se afla împreună cu, zis "", zis "", zis "", zis "", zis "" și zis "" într-un parc din spatele Policlinicii iar lângă ei a apărut un băiat despre care știa că i se spune. S-a menționat că inculpatul s-a dus la și a văzut cum a scos un briceag și 1-a înțepat în piciorul drept, apoi s-a dus la și 1-a amenințat cu cuțitul și i-a spus că nu o să-și mai vadă telefonul, după care a plecat, însoțit de, în stație la Policlinica. Precizează că în timp ce stătea lângă ei a fost sunat de și a plecat să se întâlnească cu acesta. A arătat că a doua zi s-a întâlnit în același loc cu și care i-au spus că inculpatul îi luase lui cârdul de la telefon.

Fiind ascultat la urmărirea penală la data de 26.09.2008 (filele 90-96 din dosarul de urmărire penală) martorul arată că se afla în parcul din spatele Policlinicii cu, zis "", zis "", zis "", zis "" și zis "", precizând că ulterior, după ce s-au întâmplat faptele, a venit și, zis "". A precizat că a venit inculpatul care a schimbat câteva cuvinte cu și, ulterior, 1-a văzut pe inculpat fluturând un briceag deschis în fața lui și cu care 1-a și înțepat pe acesta în pulpa piciorului drept, el (martorul) observând o de sânge pe bermudele lui. A menționat că la început i s-a părut că inculpatul glumește și se joacă cu briceagul, dar ulterior și-a dat seama că nu glumește și devine agresiv, părând destul de speriat și depărtându-se după ce a fost înțepat. A mai menționat că 1-a auzit pe inculpat spunându-i lui, după ce 1-a înțepat, să nu mai comenteze la el. A arătat că inculpatul a pus briceagul în buzunar, după care i-a cerut lui telefonul, el dându-i-1, iar lui i-a cerut telefonul mobil și brățara din aur de la mână, acesta, speriat, dându-i-le. A mai arătat că 1-a văzut pe inculpat punându-i lui briceagul la gât cu lama desfăcută, spunându-i să nu spună la părinți sau să meargă la poliție, precizând că inculpatul 1-a întrebat ce vrea să îi restituie, acesta alegând brățara. Martorul a precizat că briceagul avea lama lată, groasă și zimțată parțial, de aproximativ 8- 9 cm, iar mânerul era solid, lungimea briceagului deschis fiind de aproximativ 18- 20 cm. A menționat că nu a văzut exact dacă inculpatul avea briceagul în mână când i-a cerut lui telefonul și brățara, dar a văzut briceagul la el când deja avea telefonul și brățara, când 1-a amenințat să nu spună la nimeni că altfel îl taie. A mai menționat că inculpatul i-a spus că nu o să-și mai vadă telefonul. Martorul a mai arătat că 1-a văzut pe inculpat amenințându-1 cu briceagul în mână pe, cerându-i lanțul de la gât și telefonul mobil, precizând că inculpatul și-a pus inițial lanțul lui în buzunar, dar după câteva minute i 1-a dat înapoi. A precizat că inițial, deși i-a cerut lanțul, inculpatul i-a spus că nu îl mai vede, iar ulterior, la cererea lui, i-a restituit lanțul, apoi și telefonul. Arată că apoi inculpatul a plecat întrebând cine merge cu el și a plecat, iar puțin mai târziu a fost sunat de și a plecat să se întâlnească cu acesta și cu inculpatul, fără a spune de ce. A arătat că în aceeași seară 1-a sunat pe care i-a spus că inculpatul i-a cerut un milion pentru a-i restitui telefonul și, pentru că nu avea, 1-a sunat pe, iar acesta s-a împrumutat de bani și i-a dat inculpatului. Mai arată că știe de la că într-una din zilele următoare inculpatul i-a luat cârdul de memorie de la telefon, dar nu știe în ce împrejurări, precizând că el (martorul) a fost contactat de "" care i-a dat cârdul, spunându-i că i 1-a dat inculpatul și solicitându-i să i-1 restituie lui, ceea ce a și făcut. Menționează că el și prietenii lui erau speriați de inculpat deoarece avea briceag, i-a amenințat pe și și l-a înțepat pe.

Martorul a declarat în fața instanței la data de 12.02.2009 (fila 132 dosar instanță) că își menține declarațiile date la urmărirea penală, dar cu toate acestea a făcut o relatare diferită față de cele de la urmărirea penală. Astfel,a menționat că a văzut dintr-o dată că "" avea ceva la picior și, la întrebarea lui, acesta i-a spus că 1-a înțepat inculpatul cu briceagul. A arătat că în timp ce stăteau pe bancă relaxați inculpatul i-a cerut lui telefonul pentru a se uita la el și i 1-a dat, ulterior restituindu-i-1, iar după aceea 1-a văzut pe inculpat discutând cu și și i-a luat telefonul sau brățara lui. A mai arătat că după aceea, și inculpatul au plecat dar nu știe unde, apoi i-a zis că inculpatul i-a cerut niște bani. A precizat că la acea dată 1-a văzut pe inculpat cu un briceag, că inculpatul a venit în parc, a scos briceagul, 1-a arătat și 1-a băgat în buzunar, la acest moment fiind prezenți și, și alții care jucau tenis, dar nu-și aduce aminte cine. A menționat că nu 1-a văzut pe inculpat când a înțepat pe cineva cu acel briceag, dar i-a spus că 1-a înțepat inculpatul în picior, arătându-i că era puțin înțepat, văzând și el (martorul) înțepătura care era ca de țânțar. A mai menționat că nu a văzut vreo pe îmbrăcăminte, că nu 1-a văzut pe inculpat fluturând briceagul prin fața unei persoane, că nu a observat ca inculpatul să fi devenit agresiv, că era la fel și după înțepătura cu briceagul, râdea în continuare, că, după înțepătura cu briceagul, 1-a auzit pe inculpat spunându-i lui să nu mai comenteze la el. Martorul a precizat că i-a dat telefonul inculpatului, dar nu știe dacă i-a fost teamă de inculpat în momentul în care i-a dat telefonul, că inculpatul i-a cerut lui brățara pentru a se uita la ea, că nu-și aduce aminte dacă inculpatul a pus briceagul la gâtul cuiva și crede că inculpatul, atunci când i-a luat brățara, i-a spus lui să nu spună la părinți sau să meargă la poliție. A arătat că inculpatul nu avea în mână briceagul când i-a cerut lui telefonul și lui brățara, că nu a auzit dacă inculpatul a spus vreunei persoane că nu-i mai restituie vreun bun, că nu 1-a văzut pe inculpat amenințându-1 pe și cerându-i lanțul de la gât și telefonul mobil, că nu a văzut dacă i-a dat inculpatului și lanțul de la gât și că nu 1-a auzit pe cerându-i inculpatului să-i restituie ceva anume. A mai arătat că inculpatul nu a spus de ce a cerut telefoanele și brățara, că știe că inculpatul a plecat din parc cu telefonul lui pentru că 1-a văzut, că i-a spus că inculpatul i-a dat telefonul înapoi când a plecat, ducându-se după el, precizând că nu i-a spus dacă inculpatul i-a cerut ceva ca să-i dea telefonul înapoi. Precizează că i-a spus că inculpatul i-a luat cârdul de la telefon, că știe că a luat cârdul de la inculpat, precizând că el (martorul) s-a întâlnit cu care i-a dat cârdul, iar el (martorul) i 1-a dat lui.

În finalul declarației, martorul precizează că în declarațiile de la urmărirea penală (pe care le-a recunoscut la data audierii, 12.02.2009, ca fiind scrise și semnate, respectiv semnate de el) a declarat adevărul, că în acele declarații a scris ceea ce știa el, ce a văzut el, dar și ce a aflat de la alte persoane. A menționat că la secție nu a fost obligat să scrie, ci i s-a spus cum să scrie, adică cum să formuleze cum s-a întâmplat, precizând că faptele pe care le-a scris în acele declarații sunt fapte pe care le știa el și nu i-au fost spuse de poliție ca să le scrie. A arătat că la instanță a dat declarații diferite față de ce a spus la urmărirea penală pentru că s-a întâmplat demult și a uitat unele din problemele care s-au întâmplat. A mai arătat că își menține declarațiile date la urmărirea penală.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că inculpatul a fluturat un briceag în fața lui și cu care l-a și înțepat în pulpa piciorului drept, el (martorul) observând și o de sânge; că ulterior, inculpatul, având briceagul în buzunar, i-a cerut persoanei vătămate telefonul și brățara pe care acesta, speriat, i le-a dat; că inculpatul i-a spus că nu o să-și mai vadă telefonul; că inculpatul, cu briceagul în mână, a amenințat persoana vătămată cerându-i telefonul și lanțul de la gât pe care 1-a pus în buzunar, ulterior restituindu-le; că inculpatul a plecat cu persoana vătămată și puțin mai târziu, fiind sunat de, a plecat și persoana vătămată pentru a se întâlni cu ei; că persoana vătămată i-a spus că inculpatul a condiționat restituirea telefonului de plata sumei de 100 lei, fiind cel care a făcut rost bani și i-a dat inculpatului; că persoana vătămată i-a spus că inculpatul i-a luat cardul de memorie de la telefon și ulterior i-a fost restituit de care 1-a luat de la inculpat.

Instanța a mai constatat că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost prezentate diferit la cercetarea judecătorească.

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 5 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că în ele a declarat adevărul și că faptele pe care le-a scris în acele declarații sunt fapte pe care le știa el, că aspectele constante declarate la urmărirea penală se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorii și (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum se va analiza în continuare, va da eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Martorul, fiind ascultat la urmărirea penală la data de 11.09.2008 (declarația olografă de la filele 105-106 din dosarul de urmărire penală) a arătat că la 08.09.2008, în jurul orei 15,00 se afla într-un părculeț situat în apropierea Policlinicii împreună cu, și alți prieteni cărora nu le cunoaște numele. A precizat că la un moment dat, un băiat pe care îl cunoaște sub numele de, s-a apropiat de și a vrut să îl taie pe față, după aceea s-a ferit și 1-a înțepat în picior și apoi i-a zis că dacă nu face ce zice el o să-1 omoare. Mai precizează că inculpatul tenis cu și a scos cuțitul la el și 1-a pus la gât și 1-a înjurat că îl omoară, iar după aceea i-a cerut lanțul pe care îl avea la gât și i 1-a dat și i-a zis să își ia adio de la el că nu îl mai vede. A arătat că i-a mai dat un card de memorie de 1GB și că a aflat că i-a dat suma de 1 milion în fața Policlinicii.

La aceeași dată, organele de urmărire penală au transcris declarația martorului (filele 102-104 din dosarul de urmărire penală) întrucât nu se înțelegea scrisul acestuia. În această declarație s-a menționat că martorul a declarat că la data de 08.09.2008, în jurul orei 15,00 se afla într-un părculeț situat în apropierea Policlinicii împreună cu, și alți prieteni pe care nu îi cunoaște, fiind aproximativ 10 persoane. A precizat că la un moment dat au apărut doi băieți, respectiv inculpatul și numitul "", iar inculpatul s-a apropiat de și a scos un briceag de circa 10 cm cu care a vrut să-1 taie pe față, dar acesta s-a retras. A menționat că el (martorul) se afla în acel moment la o distanță de circa 10 și că, după aceea, a văzut că ținea degetele aproape de vârful briceagului și 1-a înțepat pe în pulpa piciorului drept după care i-a spus că de acum încolo dacă nu face ce îi zice el, îl omoară. Arată că după un timp el cu și au plecat în alt parc, revenind în jurul orelor 19,00-20,00, când în parc erau aceleași persoane pe care le lăsaseră la plecare. Mai arată că s-au îndreptat spre grupul de băieți care erau pe bancă, iar inculpatul i-a luat pe și pe și i-a dus pe o bancă învecinată, la circa 20. A precizat că a văzut cum cei trei discutau și la un moment dat a văzut cum inculpatul a scos din buzunarul de la blugi același briceag pe care îl avea și înainte și, după aceea, a scos lanțul de la gât și i 1-a dat inculpatului care 1-a băgat în buzunar după care a plecat de lângă cei doi și s-a îndreptat spre grupul unde era și el (martorul). A mai arătat că au venit la el (la martor) și și au plecat spre casă, iar pe drum i-au spus că inculpatul i-a luat lanțul lui și urmează ca a doua zi să-i dea 2 milioane. A precizat că i-a spus că în acea seară i-a dat cardul de memorie de la telefonul inculpatului, dar el (martorul) nu a văzut acest lucru întrucât era distanță mare. Procesul verbal ce cuprinde această transcriere este semnat de inculpat fără obiecțiuni.

Fiind ascultat la urmărirea penală la data de 02.10.2008, în prezența mamei sale (filele 99-101 din dosarul de urmărire penală), martorul a precizat că își menține integral declarațiile anterioare, arătând că la data de 08.09.2008, după amiază, se afla în parcul din apropierea Policlinicii împreună cu "", zis ", "", "", și alții. în continuare martorul relatează aceeași situație de fapt ca în declarația anterioară, completând cu următoarele: a văzut cum a sângerat, formându-se o de sânge pe bermude; a văzut că era foarte speriat de inculpat; tot timpul inculpatul a avut o atitudine sfidătoare, de superioritate, de intimidare, dându-se mare în fața lor. în finalul acestei declarații inculpatul a scris că a semnat după ce i s-a citit integral, declarația fiind dată de el în prezența mamei sale. Această declarație este semnată de martor, dar și de mama acestuia, fără obiecțiuni cu privire la cele consemnate.

În cadrul cercetării judecătorești, la data de 18.12.2008 (fila 77 dosar instanță), martorul (care a fost asistat de apărător ales cu delegație la dosar - fila 3 8 dosar instanță) a declarat că își menține parțial declarațiile date la urmărirea penală, precizând următoarele: că i-a spus că inculpatul i-a cerut bani și i-a luat lanțul și lui i-a luat cardul de memorie; că s-a întâlnit cu într-o zi, dar nu mai știe ce zi era, și avea o pe piciorul drept și la întrebarea lui (a martorului) acesta i-a spus că inculpatul i-a băgat vârful briceagului în picior; că apoi s-au întors în parc unde s-a întâmplat și după un timp a venit inculpatul și a început să scoată cuțitul la niște băieți de acolo și încerca să se dea că e șmecher și nu prea are ce să îi facă fiindcă are putere; că mai spre seară inculpatul i-a chemat pe cei doi pe o bancă mai încolo, iar după un timp s-a întors fiind puțin speriat și schimbat la față, atât el cât și; că personal nu 1-a văzut pe inculpat când 1-a înțepat pe cu acel cuțit; că nu 1-a văzut pe inculpat făcând gesturi cu cuțitul spre, ci spre altcineva; că nu 1-a văzut pe inculpat ținând briceagul aproape de vârf; că i-a spus că era speriat pentru că trebuia să-i dea niște bani inculpatului; că nu 1-a văzut pe inculpat fluturând cuțitul față de; că nu l-a văzut pe scoțând lanțul de la gât și dându-i-1 inculpatului, ci după aceea i-a spus acest lucru; că nu a văzut lanțul lui la inculpat și că de la niște prieteni a aflat că lui i-ar fi luat inculpatul și cârdul de memorie de la telefon. Cu privire la schimbarea declarațiilor martorul a precizat că doamna de la poliție i-a citit ce a scris și nu era ce declarase, dar a semnat pentru că i-a zis că dacă nu își menține declarația va intra la pușcărie, precizând că a aflat că unii martori au fost amenințați să semneze, precum și că atunci nu a fost amenințată și mama lui ca să se semneze, dar era și ea foarte speriată. A mai arătat că în declarația scrisă de mână a scris ce a văzut el și a încercat să scrie să se înțeleagă că nu a fost de față și i-a povestit ce s-a întâmplat. Ulterior revine și declară că în declarație olografă nu este scris ce a văzut el și că atunci când a dat declarație era un domn lângă el și îi zicea cum a fost, iar acesta îi spunea ce să scrie, scriind mai mult ce i-a zis să scrie, arătând însă că acesta nu i-a zis să mintă ce scrie. A mai arătat că în acea declarație a scris ce i-a povestit, dar și ce a văzut el. A menționat că nu au făcut plângere că s-a scris altceva decât s-a spus și pentru că s-a scris ceva ce nu a zis el.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că inculpatul a scos un briceag cu care a vrut să-o taie pe față pe persoana vătămată, dar acesta s-a retras; că după aceea inculpatul a și înțepat persoana vătămată cu briceagul în pulpa piciorului drept; că ulterior, inculpatul care se afla cu persoanele vătămate și, a scos briceagul în fața persoanei vătămate care i-a dat lanțul de la gât inculpatului și acesta 1-a băgat în buzunar; că persoana vătămată i-a spus că i-a dat cardul de memorie inculpatului.

Instanța a mai constatat că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost prezentate diferit la cercetarea judecătorească.

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 3 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că aspectele constante declarate la urmărirea penală se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorii, și (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute. Pentru a concluziona în acest sens instanța a avut în vedere și că schimbarea declarațiilor la cercetarea judecătorească nu este justificată credibil, întrucât, pe de o parte, martorul a dat o parte din declarațiile de la urmărirea penală (în care, deasemenea, prezintă aspectele constante reținute de instanță) în prezența mamei sale, iar pe de altă parte nici martorul și nici mama acestuia nu au făcut vreo sesizare organelor competente pentru a efectua cercetări cu privire la modul în care martorul a fost ascultat de organele de cercetare penală.

Martorul, în declarațiile date la urmărirea penală la data de 29.09.2008 (filele 107-113 din dosarul de urmărire penală) a arătat că la data de 08.09.2008, după amiaza, se afla în părculețul de lângă Policlinica împreună cu, (""), ("l"), și (""), iar la un moment dat a apărut inculpatul care avea în mână o și i-a cerut lui pe un ton autoritar să-i ducă punga, acesta refuzându-1. precizat că ulterior 1-a văzut pe inculpat având în mână un briceag cu lama desfăcută și cu care 1-a înțepat pe în pulpa piciorului drept și i-a spus ca de atunci încolo să facă ce îi spune el. Menționează că a văzut că a sângerat după ce inculpatul 1-a înțepat, având o de sânge pe bermude. A arătat că, înainte de a-1 înțepa, inculpatul i-a fluturat lui briceagul în față, precizând că el crede că deschis briceagul avea în jur de 15 cm. Mai arată că, puțin mai târziu, în timp ce el și prietenii lui se aflau așezați pe trei bănci grupate în formă de "U", inculpatul a scos briceagul la ei și le-a cerut să-i dea telefoanele mobile, el văzând că, ", și "" i le-au dat. A precizat că, tot sub amenințarea briceagului, inculpatul i-a cerut lui lanțul din aur de la gât și i 1-a dat, iar acesta 1-a băgat în buzunar. A mai precizat că lui i-a cerut brățara din aur de la mână. A menționat că a văzut cum prietenii lui au fost amenințați și cum i-au dat inculpatului telefoanele, lanțul și brățara, arătând că i-a fost teamă să intervină deoarece auzise despre inculpat că este agresiv și umblă cu briceagul la el. Arată că după ce a luat bunurile de la prietenii lui inculpatul avea o atitudine sfidătoare, iar după câteva minute a înapoiat telefoanele lui, ", și "" și lanțul lui, precizând că nu a văzut când i-a fost restituită brățara lui, dar a constatat că acesta o avea din nou la mână, precum și că nu a observat ca acestuia să i se fi restituit telefonul mobil. A menționat că inculpatul a plecat fiind însoțit de, iar după câteva minute cei doi au fost urmați și de. Martorul a mai declarat că după alte câteva minute 1-a apelat pe telefonul mobil și 1-a întrebat dacă are să-i dea 100 lei, context în care a auzit în telefon și vocea inculpatului care a precizat "hai mă, n-ai să-i dai un milion de lei la prietenul tău". A mai menționat că după apel s-a dus în stația de autobuz unde se aflau cei trei, și fiind speriați, iar a insistat să-i dea 100 lei, dar el i-a spus că nu are după care a plecat.

Fiind ascultat în cadrul cercetării judecătorești la data de 18.12.2008 (fila 74 din dosarul instanței) martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, relatând în esență cele declarate la urmărirea penală. În cadrul acestei declarații martorul a precizat următoarele: după ce l-a refuzat pe inculpat pentru a-i duce punga, l-a văzut pe inculpat cu un briceag făcând gesturi către, dar nu cu intenta să i-1 bage, ci așa, amenințare; ulterior, cu degetul pe lamă, inculpatul i-a băgat cuțitul lui în piciorul drept doar unul-doi mm în scopul de a-1 amenința, precizând că a văzut personal acestea și că inculpatul a spus ceva de genul că de el nu scapă, după care a plecat; inculpatul s-a întors la vreo 3 ore și stătea acolo unde erau trei bănci, unde stăteau și ei și, la un moment dat, inculpatul s-a luat de, și și a luat de la aceștia un lanț de aur cu cruce de la și nu știe dacă și telefonul, de la a luat telefonul și o brățară și de la telefonul, precizând că nu a văzut când inculpatul a cerut persoanelor vătămate telefoanele și bijuteriile, dar 1-a văzut pe inculpat când le-a înapoiat; că lui și le era frică de inculpat pentru că era mai mare decât ei și i-au dat telefoanele și bijuteriile de frică pentru că se vedea pe chipul lor, apreciind că cei doi nu le-ar fi dat de bună voie; că nu 1-a auzit pe inculpat adresând și alte amenințări, dar se știa că nu este prima oară când inculpatul ia un telefon sau se cu cineva și că era șmecheraș prin cartier; că inculpatul a mai stat pe acolo și după circa două ore a dat la fiecare ce luase, după care inculpatul a plecat în stația de la 102 cu; inculpatul 1-a sunat pe spunându-i să vină în fața policlinicii și, din ce i-au povestit și, a înțeles că acolo, în stație, inculpatul i-a cerut lui să-1 împrumute cu un milion pe ca acesta să-i dea lui (inculpatului) banii; apoi, fiind sunat de, el (martorul) a mers în stație și inculpatul i-a zis să-1 împrumute pe cu un milion, el înțelegând că dacă nu împrumută acești bani să-i dea inculpatului, acesta nu-i dădea înapoi telefonul lui; el (martorul) a spus că nu are bani și a aflat ulterior de la și că au făcut rost de bani de la, iar i-a dat inculpatului.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că inculpatul a fluturat persoanei vătămate un briceag prin față; că inculpatul, cu briceagul cu lama deschisă, a înțepat în pulpa piciorului drept persoana vătămată, aceasta sângerând; că ulterior inculpatul a scos briceagul la persoanele vătămate și și, sub amenințare, le-a cerut telefoanele mobile, un lanț din aur de la și o brățară de la pe care aceștia i le-au dat; că a văzut cum prietenii lui au fost amenințați; că inculpatul a băgat lanțul persoanei vătămate în buzunar; că inculpatul a restituit lui telefonul și lanțul, iar lui brățara; că inculpatul a plecat spre stație însoțit de persoana vătămată, iar după câteva minute au fost urmați de persoana vătămată; că persoana vătămată 1-a sunat după aceea cerându-i cu împrumut suma de 100 lei.

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost reluate, în parte, în același mod la cercetarea judecătorească, iar pe de altă parte, că unele dintre acestea au fost prezentate puțin diferit față de urmărirea penală (nu a văzut când inculpatul a cerut persoanelor vătămate telefoanele și bijuteriile, nu 1-a auzit pe inculpat amenințându-i cu cuțitul).

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 3 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că aspectele constante declarate la urmărirea penală, reiterate în parte în același mod și la cercetarea judecătorească, se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorii, și (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Martora, fiind ascultată la urmărirea penală la data de 29.09.2008 (filele 114-117 din dosarul de urmărire penală), a declarat că la data de 08.09.2008, în jurul orei 18,00 se afla în părculeț împreună cu mai mulți prieteni și amici, respectiv, "", "", dar și alții. A precizat că la un moment dat a apărut și inculpatul, dar nu a văzut dacă are briceag la el și ca acesta să amenințe pe cineva cu briceagul. A arătat că își amintește că la un moment dat 1-a auzit pe inculpat cerându-i telefonul mobil lui "" căruia i s-a adresat pe un ton răstit când acesta a întrebat "de ce?". A mai arătat că nu a văzut dacă inculpatul a cerut telefoanele de la, și, că nu a văzut dacă inculpatul i-a amenințat sau dacă le-a cerut alte bunuri, ea fiind departe de ei. A precizat că de la distanță 1-a auzit pe inculpat întrebându-1 pe ce vrea să-i dea înapoi dintre brățară și telefon, iar puțin mai târziu 1-a văzut pe plecând cu inculpatul și după aproximativ 20 de minute a plecat și, dar nu cunoaște unde și nici ce s-a întâmplat între ei. A menționat că după 2-3 zile a aflat de la amicii din cartier că atunci când se aflau în parc inculpatul l-ar fi înțepat pe cu un briceag în picior și că i-ar fi cerut telefonul sau bani. Martora a arătat că nu a stat în apropierea băieților, că nu a auzit decât parțial discuțiile dintre ei și nici nu a văzut tot ce s-a întâmplat.

În cadrul cercetării judecătorești, la data de 18.12.2008, martora a declarat (fila 81 dosar instanță) că își menține declarațiile de la urmărirea penală, precizând că a fost în parc la data de 8 septembrie, că nu a văzut dacă vreuna dintre cele două persoane vătămate prezenta urme de sânge, că nu a auzit pe inculpat să fi adresat amenințări vreuneia dintre cele două persoane vătămate, că nu l-a văzut pe inculpat cu un cuțit asupra lui și că de la a aflat că a fost înțepat de inculpat cu un briceag.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martora a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că l-a auzit pe inculpat întrebându-l pe ce vrea să-i dea înapoi dintre brățară și telefon; că puțin mai târziu l-a văzut pe inculpat plecând cu și după aceea a plecat și; că după 2-3 zile, de la amicii din cartier, a aflat că atunci în parc inculpatul l-ar fi înțepat pe cu un briceag în picior și că i-ar fi cerut telefonul sau bani.

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost reluate, în parte, în același mod la cercetarea judecătorească.

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 3 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martora a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că aspectele constante declarate la urmărirea penală, reiterate în parte în același mod și la cercetarea judecătorească, se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorii, și (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorei doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Martorul, fiind ascultat la urmărirea penală la data de 08.10.2008 (filele 118-123 din dosarul de urmărire penală), a declarat că în după-amiaza zilei de 08.09.2008 se afla în părculețul de lângă Policlinica cu mai mulți prieteni și la un moment dat a apărut inculpatul care le-a solicitat, inclusiv lui, să-i ducă acasă o pe care o avea la el. A menționat că inculpatul a băgat un briceag într-o minge cu care fusese lovit, precizând că în aceeași zi i-a arătat o înțepătură în pulpa piciorului drept și i-a spus că l-a înțepat inculpatul cu briceagul, având și o mică de sânge pe picior. A arătat că nu își amintește dacă în ziua respectivă, sub amenințare, inculpatul a cerut bunuri de la și, menționând însă că l-a văzut pe inculpat de mai multe ori cerând telefoane mobile băieților din grup, pe un ton ridicat, dar nu își amintește dacă avea și briceag în mână atunci când le cerea. A mai arătat că i-a văzut pe, "" și "" dându-i telefoanele inculpatului, dar ulterior acesta le restituia. Precizează că inculpatul, deși avea un ton răstit și autoritar și îi speria pe unii dintre ei, lui personal i-a făcut impresia că glumește și nu va da curs amenințărilor dacă nu îi vor da telefoanele.

Fiind ascultat în cadrul cercetării judecătorești la data de 18.12.2008 (fila 71 dosar instanță), martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, reluând cele declarate la urmărirea penală, precizând și următoarele: după ce inculpatul a plecat acasă pentru a duce punga, a mers la pentru că toți erau strânși în jurul lui pentru că avea o mică tăietură pe picior, acesta sângerând foarte puțin și spunând, la întrebarea lui (a martorului), că l-a tăiat inculpatul cu cuțitul pentru că nu a vrut să-i ducă punga; că atunci când s-a dus val spre inculpatul avea un briceag în mână sau ceva, dar nu era desfăcut și nu a văzut momentul în care inculpatul l-ar fi lovit pe cu acel briceag; că inculpatul a revenit după circa 2-3 ore și, așa cum glumea în fiecare seară, cerea telefoane și spunea că nu le mai dă înapoi, apoi cerea ceva la schimb, dar totul era în glumă; că nu a auzit sau văzut ca în acea seară inculpatul să fi amenințat cu cuțitul pe cineva sau pe sau pe; că știe că în acea seară, în glumă, inculpatul a luat de la o brățară și de la telefonul, el (martorul) fiind prezent când inculpatul le-a luat, precizând că bănuiește că inculpatul avea briceagul asupra lui, dar de amenințat nu își aduce aminte; că știe de că i-a fost frică de inculpat pentru că 1-a înțepat cu cuțitul și că plângea; că la un interval de maxim 30 de minute inculpatul a restituit brățara și telefonul, iar el (martorul) era prezent; că acestea erau glumele inculpatului care venea, se uita la telefon, îl lua, spunea că nu îl mai dă, apoi peste 30 de minute îl dădea înapoi.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că la data de 08.09.2008 inculpatul avea un briceag; că persoana vătămată i-a arătat o înțepătură în pulpa piciorului drept și i-a spus 1-a înțepat inculpatul cu briceagul; că persoana vătămată avea și o mică de sânge pe picior; că 1-a văzut pe inculpat cerând telefoanele mobile băieților din grup, pe un ton ridicat, dar nu își amintește dacă avea și briceag în mână când le cerea; că 1-a văzut pe dând telefonul inculpatului.

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost reluate, în parte, în același mod sau completate la cercetarea judecătorească.

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 3 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că aspectele constante declarate la urmărirea penală, reiterate în parte în același mod și la cercetarea judecătorească, se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorii, și (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Martorul, fiind ascultat la urmărirea penală la data de 12.09.2008 (fila 129 din dosarul de urmărire penală), a declarat că la data de 10.09.2008 a fost contactat de care l-a rugat să-i împrumute suma de 100 lei după care s-a întâlnit cu acesta, care era cu, în fața bisericii. A menționat că a remarcat că aceștia erau foarte speriați și amândoi i-au spus că un băiat pe nume i-a amenințat cu briceagul și le-a cerut 100 lei pentru că altfel îi sau îi taie cu briceagul. A arătat că i-a împrumutat lui suma de 100 lei, iar la data de 12.09.2008 acesta i-a restituit banii.

Fiind ascultat la urmărirea penală și la data de 26.09.2008 (filele 127-128 din dosarul de urmărire penală), martorul a reiterat cele declarate inițial, precizând că acestea au avut loc la data de 08.09.2008 și nu la 10.09.2008. Martorul a mai arătat că în seara în care cei doi i-au cerut banii, i-a spus că inculpatul 1-a înțepat cu briceagul în picior, arătându-i și locul (pulpa piciorului drept, acesta având și o de sânge pe bermude. A menționat că cei doi i-au mai spus că inculpatul i-a luat lui telefonul și că i-1 va restitui doar după ce va primi cei 100 lei de la ei.

La data de 18.12.2008, fiind ascultat în cadrul cercetării judecătorești (fila 78 dosar instanță), martorul precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, reluând cele declarate la urmărirea penală, precizând și următoarele: i-a spus că a fost înțepat cu briceagul în picior de către; că i-a spus că acesta i-ar fi cerut suma de 1 milion, dar nu știe exact dacă pentru a-i da telefonul sau lanțul, sau pentru a-1 lăsa în; că el l-a împrumutat pe în acea seară; că 1-a văzut speriat pe și de aceea s-a hotărât să-1 împrumute; că și, ca și, era destul de speriat.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că în seara de 08.09.2008 persoana vătămată l-a contactat telefonic cerându-i împrumut suma de 100 lei după care s-a întâlnit cu acesta, care era cu; că cei doi erau foarte speriați și amândoi i-au spus că un băiat pe nume i-a amenințat cu briceagul și le-a cerut 100 lei pentru că altfel îi sau îi taie cu briceagul; că i-a împrumutat lui suma de 100 lei.

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost reluate, în parte, în același mod sau completate (în același mod ca la urmărirea penală) și la cercetarea judecătorească.

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 3 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că aspectele constante declarate la urmărirea penală, reiterate în parte în același mod și la cercetarea judecătorească, se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorii, și (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Martorul, fiind ascultat la urmărirea penală la data de 14.10.2008 (filele 142-144 din dosarul de urmărire penală), a declarat că la data de 10.09.2008, după amiaza, se afla în părculețul de lângă Policlinica cu numiții, "", (""), și și la un moment dat a venit inculpatul. A precizat că acesta s-a apropiat de și și le-a cerut să meargă cu el spre o bancă, menționând că inculpatul a avut un ton autoritar, iar cei doi păreau speriați și i s-a părut că l-au urmat pe inculpat constrânși de situație. A mai arată că cei trei s-au oprit la o bancă, dar nu a auzit ce spuneau și nu i-a urmărit tot timpul cu privirea, necunoscând ce s-a întâmplat acolo întrucât a plecat din parc.

La data de 18.12.2008, fiind ascultat în cadrul cercetării judecătorești (fila 80 dosar instanță), martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, reluând cele declarate la urmărirea penală, menționând și următoarele: inculpatul s-a adresat celor doi pe un ton normal; când inculpatul i-a chemat pe cei doi aceștia i s-au părut constrânși de situație; a aflat de la martorul că inculpatul 1-a înțepat cu un cuțit pe.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: în parc, la data de 10.09.2008, inculpatul a luat deoparte persoanele vătămate și i s-a părut că aceștia l-au urmat pe inculpat constrânși de situație

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost reluate în același mod la cercetarea judecătorească sau au fost completate (a aflat de la martorul că inculpatul 1-a înțepat cu un cuțit pe ).

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 2 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că aspectele constante declarate la urmărirea penală, reiterate în același mod și la cercetarea judecătorească, se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorii, și (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Fiind ascultat la urmărirea penală la data de 16.10.2008 (filele 146-14 9 din dosarul de urmărire penală) martorul ("") a declarat că la data de 08.09.2008, după amiaza, a mers împreună cu inculpatul în părculețul din spatele bisericii de lângă Policlinica unde se mai aflau (), (), și alții. A arătat că 1-a văzut pe inculpat îndreptându-se spre băieți și cerându-le să-i ducă cineva punga, dar niciunul nu s-a oferit, precizând că el (martorul) nu a auzit ce s-a discutat întrucât rămăsese mai departe. A precizat că a plecat cu inculpatul pentru a-și duce acesta punga acasă, revenind amândoi după aproximativ 30 de minute. A menționat că inculpatul a rămas în părculeț, iar el (martorul) a plecat cu, revenind după aproximativ 30 de minute când a observat că inculpatul era pe o bancă în părculeț și avea un briceag închis în mână, de aproximativ 10 cm în forma închisă. A mai arătat că lângă inculpat se mai aflau doi băieți (crede că erau și ), dar nu a auzit ce vorbeau. A precizat că a observat că avea o mică de sânge pe bermude și, la întrebarea lui (a martorului) acesta i-a spus că 1-a înțepat inculpatul cu briceagul în picior. În declarația de la aceeași dată, consemnată pe formular, completează cele relatate în declarația olografă, cu următoarele: atunci când a revenit în părculeț cu inculpatul i-a arătat trei telefoane mobile, întrebându-1 dacă îi place ce telefoane și-a luat, iar ulterior 1-a văzut pe inculpat dându-le telefoanele lui, și; nu a văzut ca inculpatul să-i ia brățara lui, dar a auzit în discuțiile purtate cuvântul brățară.

Fiind ascultat la urmărirea penală la data de 17.10.2008 (filele 150-154 din dosarul de urmărire penală) martorul a declarat că la data de 10.09.2008, în timp ce se afla cu inculpatul, acesta a fost sunat de cineva, el (martorul) presupunând că de numitul "", adică, întrucât după puțin timp acesta a ajuns la ei și i-a cerut inculpatului să-i restituie lui un cârd de memorie, întrebându-1 pe acesta dacă el chiar nu-și dă seama ce face. Precizează că a înțeles din discuțiile lor că inculpatul îi luase mai devreme cârdul de memorie din telefon lui și, la solicitarea lui "", inculpatul i-a dat cardul de memorie pentru a-1 restitui lui. A arătat că ulterior a auzit că "" i-a dat cardul lui și acesta i 1-a restituit lui.

La data de 18.12.2008, fiind ascultat în cadrul cercetării judecătorești (fila 79 dosar instanță), martorul, deși a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, a relatat inițial o situație de fapt diferită în parte de cea de la urmărirea penală, pentru ca ulterior să revină. Astfel, inițial a declarat că nu 1-a văzut pe având urme de sânge și că la câteva zile a aflat că a fost înțepat. A menționat că la 8 septembrie 1-a văzut pe inculpat având un briceag asupra lui, dar nu 1-a văzut făcând gesturi asupra vreunei persoane, asupra lui sau. A arătat că nu a văzut dacă inculpatul a cerut lui sau să-i dea telefoanele mobile, un lanț sau o brățară, dar în acea zi inculpatul i-a arătat 2-3 telefoane, fără a-i spune de unde le are, și 1-a întrebat dacă îi plac, inculpatul restituind apoi acele telefoane, dar el (martorul) nu știe cui. Martorul a precizat că nu a văzut că inculpatul 1-a amenințat pe cu cuțitul; că nu a aflat nici de la alte persoane ca inculpatul să fi amenințat pe sau; că nu 1-a văzut pe inculpat făcând gesturi amenințătoare la adresa cuiva; că nu știe dacă lui și le era teamă de inculpat; că nu a auzit că inculpatul ar fi cerut bani pentru restituirea bunurilor, dar știe că a cerut un milion împrumut de la. Ulterior, după ce precizează că a citit declarațiile de la urmărirea penală înainte de a le semna și că declarațiile din dosarul de urmărire penală sunt scrise și semnate de el, martorul revine cu privire la cele declarate inițial în fața instanței, precizând că e adevărat că 1-a văzut pe cu o de sânge pe bermude.

Instanța constată, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că inculpatul era în părculeț și avea un briceag închis în mână; că a observat că persoana vătămată avea o mică de sânge pe bermude și i-a spus că 1-a înțepat inculpatul cu briceagul în picior; că atunci când a revenit în părculeț cu martorul inculpatul i-a arătat trei telefoane mobile și 1-a întrebat dacă îi plac telefoanele pe care și le-a luat; că din discuțiile inculpatului cu martorul a înțeles că inculpatul îi luase cârdul de memorie din telefon lui; că, la solicitarea martorului, inculpatul i-a dat cardul; a aflat că ulterior, prin intermediul lui, cardul i-a fost restituit lui.

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost prezentate la cercetarea judecătorească, inițial în mod diferit, în parte, ulterior, în cadrul aceleași declarații inculpatul revenind asupra celor declarate inițial.

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 2 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că aspectele constante declarate la urmărirea penală se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorii, și (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Martorul ("), fiind ascultat la urmărirea penală la data de 16.10.2008 (filele 155-161 din dosarul de urmărire penală), în prezența mamei sale, care a și semnat declarațiile, a declarat că la data 08.09.2008, după amiaza, a mers împreună cu martorul în părculețul din spatele bisericii de lângă Policlinica unde au găsit mai mulți prieteni, respectiv "", "", și alții. A precizat că inculpatul era lângă bănci, în picioare, și la sosirea lor a scos din buzunar 3 telefoane mobile pe care el (martorul) le-a recunoscut ca fiind ale lui, "" și "". A arătat că inculpatul a arătat telefoanele lui, spunându-i ce telefoane și-a luat și întrebându-1 dacă vrea să cumpere vreunul. A mai arătat că puțin mai târziu 1-a văzut pe inculpat restituind telefoanele lui, "" și "", precizând că a observat că și erau speriați și a observat că nu mai avea la mână brățara din aur pe care o purta mai devreme, el (martorul) gândindu-se că i-a luat-o inculpatul. Menționează că la un moment dat 1-a auzit pe întrebându-1 cu o voce speriată pe inculpat "de ce?", iar el (martorul) s-a întors și 1-a văzut pe inculpat lângă el făcându-i semn din mână în dreptul gâtului, în sensul "dă-mi". A precizat că și-a desfăcut lanțul de la gât și i 1-a dat inculpatului, acesta punându-1 în buzunar, arătând că nu a văzut dacă inculpatul a restituit lanțul lui. A mai arătat că nu a văzut ca inculpatul să-i ia sau să-i restituie brățara lui, dar a văzut că-i lipsea de la mână și în ziua următoare i-a spus că inculpatul i-a luat telefonul și brățara, dar ulterior i le-a restituit. A menționat că atunci în parc când inculpatul a arătat telefoanele, acesta avea în mână un briceag închis, cu un în jur de 22 cm, iar când a plecat inculpatul a întrebat pe un ton răstit cine merge cu el și 1-a văzut pe plecând cu acesta. A arătat că după aproximativ 5 minute a primit un telefon și a plecat în fugă, revenind după aproximativ 30 de minute când le-a spus că inculpatul i-a cerut un milion de lei și s-a împrumutat de la, precum și că a dat banii fiindu-i teamă de inculpat. A mai arătat că la întoarcerea în parc (după ce fusese plecat cu martorul ), 1-a văzut pe pe o bancă speriat și abătut și împreună cu "" s-a apropiat de el, iar la întrebarea lor le-a spus că inculpatul îl înțepase cu briceagul în picior, arătându-le înțepătura pe, mai exact o de sânge pe care o avea pe Martorul menționează că înainte să ajungă în părculeț cu martorul s-au mai întâmplat următoarele: el a ajuns în părculeț mai devreme, singur, și 1-a văzut pe inculpat cerând lui, și să-i ducă punga acasă, dar a fost refuzat; că, de la distanță, 1-a văzut pe inculpat fluturând un briceag prin aer, fiind același briceag pe care 1-a văzut a doua oară, dar deschis de această dată, precizând că nu 1-a auzit ce a spus, după care inculpatul a plecat cu "" să-și ducă punga acasă.

La cercetarea judecătorească, la data de 18.12.2008 (fila 75 dosar instanță), martorul a precizat că își menține declarațiile date la urmărirea penală, arătând și următoarele: pe 8 septembrie, după amiaza, a auzit de la prieteni că inculpatul le-a luat telefoanele, înțelegând aceasta ca pe o glumă; că seara, spre casă i-a zis că inculpatul i-ar fi băgat briceagul în picior, dar el nu a văzut personal aceasta; că personal nu a văzut când inculpatul a luat de la și telefoanele, ci doar când le-a dat înapoi; că 1-a văzut pe inculpat având briceag la el, atunci când el (martorul) a venit prima oară afară; că nu a văzut ca inculpatul să fi amenințat pe cineva cu acel briceag sau să fi făcut un gest la adresa cuiva; că nu știe de ce sau au dat bijuteriile inculpatului; că nu i-a spus dacă i-a fost teamă de și nici de ce i-a dat acestuia telefonul și lanțul; că știe că s-a mai dus și a luat 1 milion dar nu știe de la cine; că atunci când a declarat la urmărirea penală că inculpatul îi făcea un semn în dreptul gâtului lui s-a referit că îi cerea lanțul de la gât; că știa că inculpatul are briceag la el; că 1-a auzit pe inculpat vorbind celor doi pe un ton puțin mai răstit și că a văzut că în prezența inculpatului cei doi se purtau puțin mai retrași, el (martorul) crezând că din cauza inculpatului.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: că inculpatul a scos din buzunar trei telefoane (recunoscându-1 printre ele pe cel al lui - persoana vătămată ) pe care le-a arătat martorului și 1-a întrebat dacă îi plac telefoanele pe care și le-a cumpărat; că la acel moment inculpatul avea în mână un briceag; mai târziu l-a văzut pe inculpat restituind telefonul; a observat că persoanele vătămate erau speriate și că nu mai avea la mână brățara; că 1-a văzut pe inculpat făcând un semn în dreptul gâtului Lui, spunându-i "dă-mi" și l-a văzut pe dându-i lanțul de la gât inculpatului, iar acesta 1-a pus în buzunar; că inculpatul a plecat din parc însoțit de, iar după aceea acesta 1-a sunat pe care a plecat în fugă, ulterior revenind și spunând că inculpatul i-a cerut 100 lei pe care i-a dat de teamă, după ce i-a luat cu împrumut de la; că la întoarcerea în parc era pe o bancă speriat și abătut și le-a spus lui și martorului faptul că a fost înțepat cu briceagul în picior de către inculpat, arătându-le înțepătura în; că înainte de acestea, când a venit singur în parc 1-a văzut pe inculpat fluturând în aer un briceag, același cu care 1-a văzut a doua oară.

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost reluate, în parte, în același mod la cercetarea judecătoreasca, iar pe de altă parte, că unele dintre acestea au fost prezentate diferit față de urmărirea penală.

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 2 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că aspectele constante declarate la urmărirea penală se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorii, și (astfel cum sunt mai sus precizate), și, la rândul lor, sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori ascultați în cauză, astfel cum s-a analizat în continuare, a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și a vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Martorul (""), fiind ascultat la urmărirea penală la data de 16.10.2008 (filele 162-165 din dosarul de urmărire penală), a declarat că la începutul lunii septembrie a auzit de la (din câte își amintește) că inculpatul i-ar fi luat lui un cârd de memorie de la telefon. Precizează că 1-a sunat pe inculpat și i-a spus să-i dea cârdul lui întrucât nu este bine ceea ce face, iar spre seară s-a întâlnit cu inculpatul care i-a și dat cârdul. Arată că a doua zi, întâlnindu-se întâmplător cu, i-a dat cârdul și i-a spus să i-1 dea lui. Martorul menționează nu că cunoaște în ce împrejurări a luat inculpatul cârdul de memorie de la.

Fiind ascultat de instanță la data de 12.02.2009 (fila 130 dosar instanță), martorul a precizat că își menține declarațiile date la urmărirea penală, arătând și următoarele: a venit și i-a spus că i-a fost luat forțat cârdul de memorie din telefon de către inculpat, fără a-i preciza în ce a constat acea forțare; că în primul rând a auzit de la niște prieteni că inculpatul i-a luat cârdul lui, apoi 1-a sunat și în circa 2-3 ore s-a și întâlnit cu; că 1-a sunat pe inculpat și 1-a rugat să returneze cârdul de telefon; că inculpatul i-a spus că 1-a luat pentru că avea niște melodii frumoase; că după aceea, în circa 20-30 minute, s-a întâlnit cu inculpatul care i-a dat cârdul.

Instanța a constatat, în baza acestor declarații, că martorul a făcut declarații constante la urmărirea penală cu privire la următoarele aspecte relevante din punct de vedere penal: a aflat că inculpatul i-ar fi luat persoanei vătămate cardul de memorie de la telefon; l-a sunat pe inculpat cu care s-a și întâlnit ulterior și de la care a luat cârdul de memorie al persoanei vătămate pe care, după aceea i 1-a dat lui pentru a-l restitui persoanei vătămate.

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că aspectele relevate constant la urmărirea penală au fost reluate, în parte, în același mod la cercetarea judecătorească.

Instanța, având în vedere că între data declarațiilor de la urmărirea penală și a celor de la cercetarea judecătorească a trecut o perioadă de aproximativ 4 luni (perioadă ce poate afecta fidelitatea declarațiilor de la cercetarea judecătorească), că la cercetarea judecătorească martorul a precizat că își menține declarațiile de la urmărirea penală, că aspectele constante declarate la urmărirea penală, reluate, în parte, în același mod la cercetarea judecătorească, se coroborează cu cele constant relevate de persoanele vătămate și de martorii, și (astfel cum sunt mai sus precizate), a dat eficiență probatorie, pentru analizarea existenței faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, dar și vinovăției inculpatului în săvârșirea acestora, declarațiilor martorului doar sub aspectele constante mai sus reținute.

Martorii și -, în declarațiile date la urmărirea penală la data de 16.09.2008 (filele 226-228, respectiv 229-230 din dosarul de urmărire penală), dar și în cele date la cercetarea judecătorească la data de 18.12.2008 (fila 76 dosar instanță - martorul ) și la data de 12.02.2009 (fila 131 dosar instanță - martorul -) relevă aspecte cu privire la faptul că la data de 16.09.2008 inculpatul s-a deplasat la domiciliul persoanei vătămate cu scopul de a-i restitui suma de 100 lei, iar după ce i-a dat banii au intervenit organele de poliție.

Declarațiile acestor doi martori se coroborează cu mențiunile procesului verbal de depistare a inculpatului (filele 224-225 din dosarul de urmărire penală) și cu procesele verbale de transcriere a interceptărilor telefonice (filele 204, 205, 208 dosar de urmărire penală), din acestea din urmă a rezultat că la datele de 15.09.2008 și 16.09.2009, inculpatul a luat legătura cu persoana vătămată, stabilind o întâlnire cu acesta pentru a-i restitui suma de 100 lei remisă inculpatului, context în care inculpatul i-a cerut lui să coboare în fața scării din imobilul unde domiciliază. De asemenea, declarațiile acestor martori se coroborează și cu declarațiile persoanei vătămate.

Fiind ascultat la urmărirea penală, inculpatul negat constat săvârșirea faptelor pentru care a fost ulterior trimis în judecată.

Astfel, fiind ascultat de organele de poliție la data de 16.09.2008 (filele 236; 240-249 din dosarul de urmărire penală) inculpatul a precizat că la data de 08.09.2008 se afla singur în parcul de lângă Policlinica și s-a întâlnit cu un grup format din aproximativ 6-7 persoane, băieți și fete, în cadrul grupului respectiv recunoscând pe "", adică (pe care îl cunoștea de aproximativ 2 ani, de pe net) și pe. A menționat că "" i-a făcut cunoștință cu băieții, printre care și cu. În continuare arată că a jucat tenis cu piciorul cu unii dintre membri grupului, după care, peste 40 minute, a părăsit parcul spre a se întâlni cu o fată cu care și-a petrecut timpul de la ora 17,00 până la ora 21,00 când a plecat spre locuința sa. A menționat că nu a existat niciun incident între el și și în timpul cât a stat în parc, precum și că a doua zi a mers din nou în parc unde s-a întâlnit cu același grup, iar în jurul orelor 16,00-17,00 i-a luat deoparte pe și, cerându-le, cu împrumut, suma de 100 lei. Arată că 1-a refuzat, iar, urmare insistențelor lui, dar fără amenințări sau agresiuni fizice sau verbale, a zis că face rost de bani, inculpatul spunându-i că-i va restitui în două săptămâni. A mai arătat că cei doi au plecat, revenind după aproximativ 10 minute când i-a dat o bancnotă de 100 lei, cerându-i să-i restituie mai devreme de două săptămâni deoarece s-a împrumutat. A precizat că în seara respectivă, în jurul orelor 22,00-23,00 primit telefon de la numitul "" care i-a spus că vrea să îl bată pentru că i-a cerut bani împrumut lui. arătat că ulterior a vorbit la telefon cu care i-a spus că a fost o neînțelegere. A mai arătat că nu s-a mai întâlnit în zilele următoare cu cei doi, dar în acest timp a primit un telefon de amenințare și i s-a spus să-i lase pe și în. A menționat că în seara de 15.09.2008 1-a sunat pe cerându-i să se întâlnească în ziua următoare pentru a-i restitui banii, iar la 16.09.2008, însoțit de martorul, a mers la blocul în care locuia, acesta coborând (inculpatul sunându-1 în prealabil), iar el (inculpatul) i-a dat banii, după care au intervenit organele de poliție. Inculpatul a mai declarat că nu i-a amenințat pe și, nici direct, nici prin telefonul mobil și că nu le-a cerut bunuri sub amenințare. A menționat că nu a purtat niciodată briceag, că nu i-a amenințat cu cuțitul pe cei doi și nici pe alții din grupul lor. Arată că în prima zi când s-a reîntâlnit cu i-a cerut acestuia să-i dea lanțul de la gâtul lui pentru a se uita la el deoarece era, iar i 1-a dat, după care el s-a uitat la el, l-a pus în dreptul gâtului lui (al inculpatului), fără a-1 închide, apoi i l-a restituit lui, fără a condiționa în vreun fel restituirea. A mai arătat că telefoanele mobile ale celor doi nu s-au aflat niciun moment în posesia lui, nu le-a cerut și nici nu le-a luat telefoanele. Cu privire la brățara lui menționează că a doua zi când s-au întâlnit a observat că acesta avea o brățară pe care i-a admirat-o ridicându-i mâna, dar nu i-a cerut-o în niciun moment.

Fiind ascultat de procuror la data de 17.09.2008 (filele 22-23 din dosarul de urmărire penală) a precizat că își menține declarațiile anterioare, reiterând cele declarate în acestea și arătând din nou că nu avea niciun briceag la el și că nu i-a amenințat în niciun fel pe și.

Fiind ascultat de judecător la data de 17.09.2008, la propunerea de arestare preventivă (fila 8 din dosarul de urmărire penală) inculpatul a reiterat, pe scurt, aceeași situație de fapt ca în declarațiile anterioare.

În declarațiile date în fața procurorului la data de 17.10.2008 (fila 239 din dosarul de urmărire penală) inculpatul a declarat că nu i-a înfipt briceagul în picior lui și că nu a avut niciun briceag la el la data de 08.09.2008 și nici în altă zi. A menționat că nu este adevărat că la data de 10.09.2008, prin amenințare cu vreun briceag, ar fi deposedat pe de un cârd de memorie.

La cercetarea judecătorească, la data de 18.12.2008 (fila 68 dosar instanță), inculpatul a declarat că nu a făcut decât să împrumute suma de 100 lei de la, sumă pe care a și înapoiat-o în urma faptului că a fost sunat și amenințat de clanul împreună cu și tatăl lui. A precizat că nu mai ține minte ce s-a întâmplat la 08.09.2008, că nu-și aduce aminte dacă la acea dată s-a întâlnit cu vreuna dintre persoanele vătămate, arătând că nu a avut niciodată vreun incident cu acestea. A menționat că era în relații de prietenie cu și pe care îi cunoștea de câțiva ani, dar nu se întâlnea prea des cu ei. A arătat că, prin amenințare și nici prin vreun alt mod, nu a luat de la niciuna dintre persoanele vătămate vreun bun, că nu le-a amenințat și nu a cerut niciodată vreuneia dintre acestea anumite bunuri pentru a se uita la ele. A precizat că nu a înfipt un cuțit în piciorul drept al persoanei vătămate. A mai precizat că nu-și aduce aminte dacă la 08.09.2008 a fost în părculețul din zona Policlinicii, că s-a întâlnit cu persoanele vătămate atunci când a luat banii, fiind prezent doar și nu-și amintește dacă mai era și altă persoană. A arătat că prima oară s-a întâlnit întâmplător lângă parc cu persoanele vătămate și, cu și alte persoane, că au mers în parc și, în timp ce jucau tenis, cei cu care au început să îl înjure, iar "" i-a spus că este turnător, după care au venit toți pe el și îl înjurau și au vrut să îl bată, motiv pentru care el a fugit și a mers acasă. A precizat că la acel moment nu a avut asupra sa vreun cuțit tip briceag sau cuter sau altceva de acest fel și nu a purtat niciodată asupra lui vreun cuțit. A mai precizat că nu a fost niciodată vreo împrejurare în care să solicite persoanelor vătămate să îi ducă acasă vreo sacoșă. A menționat că nu-și aduce aminte dacă s-a întâlnit pe 10 septembrie cu persoana vătămată și dacă i-a cerut ceva, că nu-și amintește în legătură cu un cârd de memorie al unui telefon și nici în legătură cu niște bijuterii din aur și cu persoanele vătămate.

Instanța a constatat că declarațiile inculpatului sunt infirmate de probatorul administrat în cauză, mai sus analizat, astfel încât nu va da eficiență probatorie acestora.

Probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, dovedește atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și vinovăția inculpatului în săvârșirea acestora.

Astfel, în ceea ce privește fiecare dintre cele trei infracțiuni de tâlhărie, sub aspectul laturii obiective elementul material este realizat prin acțiunea de luare, prin exercitarea de amenințări cu un briceag, a bunurilor din posesia fiecărei persoane vătămate. În cazul fiecăreia dintre infracțiuni s-a realizat acțiunea principală, corespunzătoare furtului, aceasta constând în concret, în luarea de către inculpat a bunurilor din posesia persoanelor vătămate și trecerea acestor bunuri în posesia sa. În acest sens instanța a avut în vedere că inculpatul a luat de la persoana vătămată un telefon mobil și un lanț din aur (la data de 08.09.2008), iar de la persoana vătămată un telefon mobil, un lanț din aur (la data de 08.09.2008) și cârdul de memorie al telefonului (la data de 10.09.2008). Probatoriul dovedește că luarea acestor bunuri, datorită folosirii de către inculpat a amenințărilor cu briceagul, se prezintă în forma unei remiteri silite, efectuată de către însuși persoanele vătămate. De asemenea, în cazul fiecăreia dintre infracțiuni s-a realizat și acțiunea secundară constând în întrebuințarea de amenințări cu briceagul, amenințări care, astfel cum rezultă din probatoriu, au fost de natură a crea persoanelor vătămate o stare de temere care a pus persoanele vătămate în situația de a nu mai putea lua hotărâri sau întreprinde acțiuni în vederea apărării bunurilor care au rămas în posesia inculpatului o perioadă de timp mai scurtă (în cazul bunurilor luate de la persoana vătămată aproximativ 10 minute) sau mai lungă (în cazul bunurilor luate de la persoana vătămată - mai mult de o oră - cu privire la telefonul mobil, respectiv aproximativ 24 de ore cu privire la cârdul de memorie al telefonului mobil). Față de acestea și în baza probatoriului rezultă că este dovedit că luarea bunurilor din posesia persoanelor vătămate s-a făcut fără consimțământul acestora. Deasemenea, în cauză a rezultat că luarea acestor bunuri s-a făcut în scopul însușirii pe nedrept, în acest sens instanța având în vedere că inculpatul nu a justificat în niciun fel de ce a luat bunurile din posesia persoanelor vătămate și că între părți nu au existat relații anterioare care să justifice în vreun fel luarea acestor bunuri de către inculpat. Instanța a mai avut în vedere și acțiunile inculpatului după ce a intrat în posesia bunurilor, acțiuni ce dovedesc că scopul luării bunurilor a fost însușirea pe nedrept. Astfel, după ce a intrat în posesia bunurilor, inculpatul le-a păstrat asupra sa, respectiv a pus lanțul din aur al persoanei vătămate în buzunar, a spus martorului că telefoanele pe care i le-a arătat și le-a luat el; a plecat de la locul faptei cu telefonul persoanei vătămate și 1-a restituit acestuia doar după ce a primit în schimbul lui suma de 100 lei (probatoriul nedovedind că această sumă a fost dată cu împrumut inculpatului, iar suma a fost restituită de inculpat doar după ce persoana vătămată a formulat plângerea penală împotriva inculpatului); a luat cârdul de memorie al telefonului persoanei vătămate și a plecat cu el, restituindu-1 după aproximativ 24 de ore ca urmare a intervenției unui martor din cauză.

Urmarea imediată constă în pricinuirea unei pagube în patrimoniul fiecăreia dintre persoanele vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită, fără niciun dubiu, de probatoriu. Fiecare dintre infracțiuni s-a consumat în momentul în care inculpatul a intrat în posesia bunurilor, nefiind relevantă durata acestei posesii față de comportamentul ulterior al inculpatului cu privire la aceste bunuri, astfel cum a fost anterior sintetizat în baza probatoriului.

Sub aspectul laturii subiective, din modul concret de săvârșire al fiecărei fapte a rezultat că inculpatul a prevăzut și a urmărit prin acțiunile sale de amenințare să treacă în stăpânirea de fapt a bunurilor persoanelor vătămate, fără consimțământul acestora și în scopul însușirii pe nedrept, ceea ce denotă că fapta a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru incriminarea acesteia ca infracțiune, respectiv intenția directă.

În baza acestor considerente, instanța a constatat ca neîntemeiată cererea formulată de apărătorul inculpatului de schimbare a încadrării juridice, pentru fiecare dintre cele trei fapte de tâlhărie, din infracțiunea fapt consumat în tentativă. In consecință, a dispus respingerea acestei schimbări de încadrare juridică solicitată de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește infracțiunea de loviri sau alte violențe instanța a constatat, sub aspectul laturii obiective, că elementul material este realizat prin acțiunea de lovire a persoanei vătămate în piciorul drept cu vârful unui briceag. Este evident că această lovire, din moment ce persoana vătămată a sângerat (chiar dacă puțin - aspect precizat de mai mulți martori, inclusiv de persoana vătămată) a fost de natură a produce acesteia suferințe fizice, fiind astfel dovedită urmarea produsă prin acțiunea inculpatului, dar și legătura de cauzalitate dintre acestea. Lipsa unui număr de îngrijiri medicale pentru leziunea suferită de persoana vătămată nu determină inexistența faptei, ci doar încadrarea faptei în dispozițiile al. 1 al. art. 180 Cod penal și nu în al. 2 al acestui articol.

Sub aspectul laturii subiective instanța a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 al. 1 Cod penal cu forma de vinovăție a intenției directe, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat prin executarea acțiunii. În acest sens instanța a avut în vedere că inculpatul a mers direct spre persoana vătămată având briceagul asupra lui și lovind doar cu vârful acestuia spre a produce anume numai o suferință fizică victimei, urmare ce se încadrează în textul aliniatului 1 al art. 180 Cod penal. De asemenea, instanța a avut în vedere și că inculpatul, imediat după săvârșirea acestei fapte, i-a atras atenția persoanei vătămate asupra comportamentului viitor față de el (de inculpat).

În ceea ce privește infracțiunea de port fără drept al cuțitului prev. de art. l/l pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep. instanța a constatat că prin Legea nr. 61/1991 legiuitorul a urmărit să apere normele de conviețuire socială, ordinea și liniștea publică.

Conform art. l/l din Legea nr. 61/1991 constituie infracțiune portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.

Pentru ca portul unui cuțit (briceagul fiind un tip de cuțit) să constituie infracțiune, trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile ca portul să fie fără drept și ca portul să se facă în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

În prezenta cauză, sub aspectul laturii obiective elementul material este realizat prin portul briceagului de către inculpat într-un loc public (parc), în condițiile în care acest port nu era justificat sau legitimat în vreun fel. Deasemenea, inculpatul a folosit acest briceag în două moment succesive, într-un interval de timp scurt, folosirea constând în efectuarea unor gesturi cu briceagul către persoana vătămată (care nu a fost lovită deoarece s-a ferit) și apoi în lovirea persoanei vătămate cu același briceag. Instanța a constatat că acestea dovedesc că inculpatul a purtat briceagul în locuri și împrejurări în care se putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori se putea tulbura ordinea și liniștea publică.

Urmarea imediată a acțiunii inculpatului constă în crearea unei stări de pericol pentru valorile protejate de Legea nr. 61/1991, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultând din însăși materialitatea faptelor.

Sub aspectul laturii subiective instanța a constatat că inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru incriminarea acesteia ca infracțiune, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat prin executarea acțiunii în condițiile mai sus reținute.

Instanța a constatat, în baza acestor considerente și a probatoriului administrat în cauză, că între momentul la care a fost săvârșită această infracțiune și momentul la care au fost săvârșite la aceeași dată cele două infracțiuni de tâlhărie, a trecut un interval de timp de aproximativ o oră, perioadă de timp în care inculpatul a părăsit parcul, faptele de tâlhărie fiind săvârșite după revenirea inculpatului în parc. Față de acestea instanța a apreciat ca este neîntemeiată susținerea apărătorului inculpatului că, în aceste condiții, portul fără drept al cuțitului tip briceag reprezintă doar o agravantă a infracțiunii de tâlhărie. In consecință instanța a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de apărătorul inculpatului din infracțiunile de port fără drept al cuțitului și tâlhărie în infracțiunea de tentativă la tâlhărie.

În drept,faptele inculpatului constând în aceea că la data de 08.09.2008, în timp ce se afla parcul situat în zona Policlinicii, purtând asupra sa, fără drept, un cuțit tip briceag, pe care 1-a înfipt în piciorul drept al persoanei vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 al. 1 Cod penal și de port fără drept al cuțitului prev. de art. l/l pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep.

Fapta inculpatuluiconstând în aceea că la data de 08.09.2008, în timp ce se afla în parcul situat zona Policlinicii, prin amenințare cu un cuțit tip briceag, a deposedat pe persoana vătămată de un telefon mobil și un lanț din aur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c și al. 2/1 lit. b Cod penal.

Fapta inculpatuluiconstând în aceea că la data de 08.09.2008, în timp ce se afla în parcul situat zona Policlinicii, prin amenințare cu un cuțit tip briceag, a deposedat pe persoana vătămată de un telefon mobil Nokia 6234 și o brățară din aur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c și al. 2/1 lit. b Cod penal.

Fapta inculpatuluiconstând în aceea că la data de 10.09.2008, în timp ce se afla în parcul situat zona Policlinicii, prin amenințare cu un cuțit tip briceag, a deposedat pe persoana vătămată de cârdul de memorie al telefonului mobil al acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c și al. 2/1 lit. b Cod penal.

Instanța, constatând că la data faptelor inculpatul era minor cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani, a reținut la încadrarea juridică a fiecăreia dintre fapte dispozițiile art. 99 al. 3 Cod penal.

La individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, cât și la alegerea pedepsei dintre cele prevăzute alternativ în cazul infracțiunilor prev. de art. 180 al. 1 Cod penal și de art. l/l din Legea nr. 61/1991 rep. instanța a avut în vedere, pentru fiecare faptă în parte, criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator în partea specială a codului penal (pentru infracțiunile de loviri sau alte violențe și tâlhărie) și în Legea nr. 61/1991 rep. (pentru infracțiunea de port fără drept al cuțitului), limite reduse ca efect al minorității, gradul de pericol social concret al fiecărei fapte (relevat de modul de săvârșire, de atingerea adusă în mod concret valorilor vizate a fi ocrotite prin incriminarea infracțiunilor), persoana inculpatului care are studii 8 clase, era la data faptelor elev în clasa a - IX - a la Grupul Școlar Industrial, nu are antecedente penale, este necăsătorit și fără copii.

Instanța a avut în vedere și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București (file 56-59 dosar instanță) din care a rezultat următoarele: inculpatul minor provine dintr-o familie organizată, aceasta având venituri suficiente pentru întreținerea sa; la momentul arestării inculpatul minorul urma cursurile Grupului Școlar Industrial "", în clasa a IX-a, unde, deși a repetat de două ori clasa a noua, ar dori să se întoarcă și să-și continue studiile; inculpatul minor are o stare fizica bună, dar și un anturaj cu persoane cu comportament antisocial, dar cel mai târziu se întoarce la domiciliu la orele 21:00; pe parcursul deținerii sale în Penitenciarul Rahova inculpatul minor a fost o persoană liniștită și care s-a conformat întocmai programului prevăzut de regulamentul spațiului de deținere; anterior săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar nu a mai înregistrat alte conflicte cu legea penală. De asemenea, a rezultat că existența unui nivel al educației poate favoriza o inserție pe piața forței de muncă, precum și o disponibilitate pentru a continua procesul educațional.

Față de toate aceste aspecte, potrivit dispozițiilor art. 100 alin 2 Cod penal, instanța a constatat că aplicarea unei măsuri educative nu ar fi suficientă pentru reeducarea inculpatului minor, motiv pentru care s-a aplicat acestuia câte o pedeapsă pentru săvârșirea fiecărei infracțiuni.

În raport de aspectele reținute cu privire la persoana inculpatului minor, instanța a reținut, în cadrul operațiunii de individualizare judiciară pentru fiecare infracțiune în parte, conform art.74 al.1 lit. a Cod penal, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptelor, dând relevanță acestei circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art. 76 lit. f Cod penal - pt. infracțiunile prev. de art. 180 al. 1 Cod penal și art. l/l din Legea nr. 61/1991, respectiv art. 76 al. 1 lit. c Cod penal pentru infracțiunile de tâlhărie, astfel încât a aplicat inculpatului pedepse sub limitele special prevăzute de lege.

În consecință, având în vedere pedepsele alternative prevăzute de dispozițiile art. 180 alin. 1 Cod penal și art.1/1 din Legea nr. 61/1991 rep. precum și dispozițiile art. 72 Cod penal, privind alegerea sancțiunii, art.63 Cod penal, privind limitele pedepsei amenzii penale, precum și art.109 Cod penal privind reducerea la Jas ancțiunii aplicate minorului, instanța a condamnat inculpatul minor la o pedeapsă principală reprezentând amenda penală de 100 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal și la o pedeapsă principală reprezentând amenda penală de 200 lei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Ținând cont de aceleași criterii mai sus amintite, precum și de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c și al. 2/1 lit. b Cod penal, limite reduse la J potrivit art.109 Cod penal, instanța a condamnat inculpatul minor, pentru fiecare infracțiune de tâlhărie, la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a Cod penal instanța a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. e Cod penal a contopit pedepsele ce au fost aplicate inculpatului în prezenta cauză, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante ce s-a aplicat inculpatului, în raport de criteriile anterior menționate, având în vedere datele ce rezultă din referatul de evaluare întocmit cu privire la inculpat și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate, dar cu aplicarea unor măsuri de supraveghere și control, instanța a dispus, în temeiul art.81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 110 Cod penal în baza art. 110/1 Cod penal rap. la art. 103 Cod penal, până la împlinirea vârstei de 18 ani, instanța va încredința supravegherea minorului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București căruia îi va pune în vedere dispozițiile art. 103 al. 2 Cod penal.

Ținând cont de declarațiile constante ale persoanelor vătămate care au arătat că nu mai doresc să intre în legătură cu inculpatul, precum și față de rezonanța faptelor minorului în rândul anturajului acestuia, în temeiul art. 110¹Cod penal rap. la art. 103 al. 3 lit. b Cod penal, pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, instanța a impus inculpatului obligația de a nu intra în legătură cu persoanele vătămate și.

În baza art. 110/1 Cod penal rap. la art. 86³al.1 Cod penal pe durata termenului de încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Deasemenea, în baza art. 110/1 Cod penal rap. la art. 86³al. 3 Cod penal pe durata termenului de încercare, dar după împlinirea vârstei de 18 ani, instanța va impune inculpatului respectarea următoarelor obligații:

a) să urmeze cursurile de învățământ ale Grupului Școlar Industrial;

b) să nu intre în legătură cu persoanele vătămate și.

Având in vedere modalitatea de executare stabilita pentru pedeapsa principala, in baza art. 71 alin. final din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.110¹alin 2 și 3 Cod penal, art. 83 Cod penal și art. 86⁴alin. 2 Cod penal ce reglementează revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

În temeiul art. 88 Cod penal, având în vedere că pe parcursul procesului penal, inculpatul a fost reținut pe timp de 24 de ore, de la data de 16.09.2008 începând cu ora 15, 00 și arestat preventiv de la data de 17.09.2008, măsura arestării preventive fiind prelungită și ulterior menținută succesiv pe parcursul judecății, instanța a dedus din durata pedepsei rezultante ce se va aplica inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, de la data de 16.09.2008 la zi.

Față de acestea și în raport de modalitatea de executare a pedepsei rezultante ce s-a aplicat inculpatului, în temeiul art.350 alin 3 lit. b Cod procedură penală, instanța a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, peste termen, inculpatul, arătând că, la momentul pronunțării, minor fiind, se afla încarcerat la Penitenciarul Rahova și, deși sentința atacată a fost dată în ziua de 23.02.2009, cu punerea, de îndată, în libertate, abia la data de 24.02.2009 a fost pus în libertate, fără a i se comunica dispozitivul hotărârii, fiind, astfel, în imposibilitate de a declara apel.

Prin decizia penală nr.581/A din 29.10.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală s-a respins apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.99/23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B în dosarul nr-, ca tardiv formulat.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 900 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Conform art. 360 alin. 2 Cod procedură penală,inculpatului deținutsau aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute în art. 171 alin. 2,care a lipsit de la pronunțarea hotărârii,i se comunică copia dispozitivului hotărârii. Deasemenea, copia dispozitivului hotărârii se comunică administrației locului de deținere, iar conform art. 363 alin. 1 și 3 teza a II-a Cod procedură penală,termenul de apel este de 10 zile,dacă legea nu dispune altfel și pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, precum șipentru inculpatul deținutori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ,care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Raportând aceste dispoziții legale la situația din speță, Tribunalul a reținut că inculpatul, la momentul pronunțării sentinței penale apelate se afla arestat preventiv în baza nr. 82/17.09.2008 emis de Judecătoria Sector 3 B și nu a fost prezent, fiind prezent la dezbaterea fondului cauzei, astfel cum rezultă din sentința penală apelată.

În atare situație, în conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 2 Cod procedură penală, anterior enunțat, instanța care a pronunțat hotărârea avea obligația de a-i comunica inculpatului copia dispozitivului hotărârii pronunțate, obligație pe care instanța de fond și-a îndeplinit-

Astfel, la dosarul cauzei, la fila 174, există dovada de primire a copiei de pe dispozitivul sentinței penale nr. 99/23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, pe care este scrisă mențiunea "nu fac recurs 24.02.2009" și semnată "", însă inculpatul a negat că ar fi scris și semnat această mențiune.

Tribunalul nu a putut reține această susținere a inculpatului întrucât în concluziile raportului de expertiză grafică efectuat în cauză s-a reținut cămențiunea "nu fac recurs"și data de"24.02.2009"aflate în colțul superior drept al documentului intitulat "Comunicarea hotărârii penale - Dovada de primire și procesul verbal de predare" au fost executate de inculpatul șisemnăturadin colțul superior drept al documentului intitulat "Comunicarea hotărârii penale - Dovada de primire și procesul verbal de predare" a fost executată de inculpatul.

Deși în nota de observații și obiecții nr. 241/14.10.2009 întocmită de expertul parte propus de inculpat, expert criminalist autorizat, se concluzionează cănu se poate stabilidacămențiunea "nu fac recurs", data "24.02.2009" și semnătura ""au fost executate de către inculpatul, Tribunalul nu a putut reține această notă în detrimentul raportului de expertiză grafică întocmit de un expert independent, întrucât expertul parte nu face altceva decât să examineze proba în litigiu exclusiv în interesul părții care 1-a propus, respectiv în interesul inculpatului, fiind o probă subiectivă.

Astfel, expertul a reținut că la întocmirea raportului de expertiză nu s-a făcut o examinare intrinsecă a înscrisurilor în litigiu și a probelor de scris provenite de la inculpat, deși la începutul raportului de expertiză (fila 4) este efectuată această examinare (spre exemplu "grad de evoluție inferior, dimensiune redusă, presiune nuanțată, care imprimă grafismului un aspect eterat, viteză medie de execuție,.") și în baza constatărilor s-a conchis că "grafismele puse la dispoziție au fost executate de aceeași persoană". Ceea ce expertul parte consideră că nu este suficient pentru a ajunge la o concluzie certă, respectiv calitatea scrisului în litigiu (fila 4 din notă), în raportul de expertiză se regăsește ca o caracteristică specifică ce conduce la concluzia că atât scrisul în litigiu cât și scrisul provenit în mod cert de la inculpatul au fost executate de aceeași persoană (file 4-6 din raportul de expertiză). Cât privește cantitatea, expertul parte o consideră ca fiind insuficientă, deșireține că sunt destule litere dublate care permit formarea unei opinii privind construcția acestorași prin urmare și persoana care le-a executat. Cât privește examinarea comparativă a caracteristicilor grafice, se poate observa că expertul parte se limitează numai la analizarea deosebirilor, care sunt net inferioare ca număr față de asemănările reținute în raportul de expertiză, fără a face vreo referire la acestea din urmă.

În atare situație, Tribunalul a reținut că instanța de fond a comunicat copia
dispozitivului sentinței penale inculpatului, care era arestat
preventiv la Penitenciarul Rahova,la data de 24.02.2009,astfel cum a rezultat din
dovada de comunicare a copiei de pe dispozitivul sentinței penale nr.
99/23.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, aceasta făcând
ca termenul de apel să se calculeze de la data de 24.02.2009, conform art. 363
alin. 3 Cod procedură penală, iar apelul a fost declarat la data de 23.03.2009, deci cu depășirea celor 10 zile prevăzute de dispozițiile art. 363 alin. 1 Cod procedură penală.

Potrivit art. 185 alin. 1 Cod procedură penală, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului.

Nerespectarea termenului de promovare a apelului, a atras, conform dispozițiilor legale mai sus menționate, decăderea din dreptul de a mai formula calea de atac, precum și incidența dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, în considerarea cărora apelul va fi respins ca tardiv.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 385/9 pct. 17 și 18 Cod procedură penală, susținând că apelul a fost formulat în termen deoarece nu i s-a adus la cunoștință dispozitivul hotărârii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 363 pct. 3 Cod procedură penală - în raport de împrejurarea că inculpatul, minor fiind, era încarcerat la Penitenciarul Rahova și nu fusese prezent la pronunțare, care a fost amânată la 23 februarie 2009, în timp ce cauza s-a soluționat la data de 12 februarie 2009. Inculpatul a luat cunoștință de dispozitivul sentinței la momentul la care i s-a comunicat obligarea la plata cheltuielilor de judecată către stat. A susținut recurentul-inculpat împrejurarea că expertiza din dosar nu a fost întocmită având în vedere toate procedeele tehnico - științifice, expertul a avut în vedere numai o parte din înscrisuri, dar mențiunea de pe comunicare prin care se arată că a primit o copie de pe dispozitivul sentinței nu aparține inculpatului, fiind a unui gardian de la penitenciar - aspect reținut de instanță. În aceste condiții, a considerat inculpatul că apelul a fost formulat în termen.

Pe fondul recursului, a solicitat a se avea în vedere probele administrate în cauză, precum și copia de pe rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B prin care s-a dispus scoaterea inculpatului de sub urmărire penală pentru aceleași fapte.

A arătat recurentul-inculpat faptul că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile și a solicitat a se ține cont de faptul că totul a fost o joacă între copii, care au făcut în final o reclamație la poliție, ce s-a soldat cu distrugerea viitorului său. Declarațiile martorilor și ale părților vătămate sunt lipsite de orice acuratețe, diferă de la o audiere la alta în cursul urmăririi penale și sunt total diferite în fața instanței.

Concluzionând, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 10 pct. 1 lit. a Cod procedură penală și, în subsidiar, redozarea pedepsei, care, în opinia sa, este prea severă.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Curtea reține că, eroarea gravă de fapt, pentru a constitui motiv de casare, trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt, întrucât acest motiv se sprijină, în esență, pe contrarietatea evidentă și necontroversată între ceea ce spune dosarul prin scriptele lui și ceea ce spune instanța de apel, prin hotărârea sa.

, inculpatul ar fi trebuit să indice Curții piesa dosarului, a cărei existență sau inexistență o afirmă, în mod eronat, instanța de apel, ori al cărei cuprins a redat, contrar, ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă.

Curtea va analiza calea de atac formulată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală, în sensul că, va verifica dacă instanța de apel s-a pronunțat sau nu asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului penal și anume, dacă instanța de apel s-a pronunțat sau nu asupra motivelor de apel formulate de către inculpat.

Din acest punct de vedere, Curtea constată că, în mod corect, tribunalul a respins apelul ca fiind tardiv formulat, în raport de faptul că s-a efectuat, în cauză, un raport de expertiză grafică ce a concluzionat că, atât mențiunea "nu fac recurs" și data de "24.02.2009", cât și semnătura, aparțin inculpatului, din acest moment calculându-se, astfel, data la care i s-a comunicat hotărârea instanței de fond.

Față de considerentele expuse anterior, Curtea constată că sunt concordante considerentele hotărârii instanței de apel cu soluția pronunțată în cauză, astfel încât, dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, privind eroarea gravă de fapt, nu-și găsesc aplicabilitatea.

Constatând că, în cauză, nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală și niciun alt caz de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat și în baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea vătămată și dovedite cu chitanța nr. 100 din 14.12.2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 581/A din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.

Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Proces-verbal

pentru d-na grefier

detașată la altă secție semnează

Grefier

Red.AA-15.01.2010/Dact.EA-20.01.2010/2ex

-Jud.VV;

Președinte:Nicoleta Grigorescu
Judecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu, Cristina Rotaru

#Judecator Nicoleta Grigorescu

Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1814/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 1814/2009. Curtea de Apel Bucuresti