Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.186/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.1263 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.5 din data de 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.211 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- inculpatul - - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu - în baza împuternicirii avocațiale nr.1002/2009, emisă de Baroul d e Avocați C;
Se constată lipsa:
- intimatei părți vătămate.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, instanța aduce la cunoștință inculpatului dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat -, având cuvântul, precizează că își menține recursul declarat în cauză și că nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs, sens în care s-a încheiat procesul verbal și s-a atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat -, având cuvântul, precizează că motivul de casare este cel prevăzut de disp.art.3859pct.14 Cod procedură penală, în sensul că instanțele anterioare au pronunțat o hotărâre aplicând o pedeapsă cu condamnarea greșit individualizată în conformitate cu disp.art.72 Cod penal.
Solicită analizarea recursului sub acest aspect și a se avea în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșiri faptei cât și circumstanțele personale ale inculpatului ca și criterii de individualizare a pedepsei.
Solicită a se observa că la data săvârșirii faptei, inculpatul era o persoană integrată în societate, avea un loc de muncă stabil și a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, motiv pentru care, instanța de fond a făcut aplicarea disp.art.74 lit."a și c" și art.76 lit."b" Cod penal, aplicându-i o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator.
Solicită ca în recursul declarat de inculpat, să se dea mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit."a și c" Cod penal și să se aprecieze împrejurarea că, inculpatul a săvârșit fapta pe fondul consumului de alcool așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și din declarația sa, nu a exercitat violențe și nu a produs nicio vătămare părții vătămate, ci doar a amenințat-o pentru aod eposeda de poșeta sa.
De asemenea, solicită a se observa că prejudiciul produs în cauză a fost modic și recuperat.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și, rejudecând, să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în cauză, redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Având în vedere împrejurarea că acesta se află la primul conflict cu legea penală și era integrat în societate, solicită instanței a aprecia că executarea pedepsei în penitenciar nu se impune, motiv pentru care, în urma admiterii recursului, să se pronunțe o pedeapsă cu executarea prevăzută de disp.art.861Cod penal, respectiv suspendarea sub supraveghere.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a activității infracționale, respectiv în loc public, pe timp de noapte, urmărind-o pe partea vătămată pe care a amenințat-o, sustrăgându-i poșeta.
Ca atare, solicită a se aprecia că pedeapsa de 4 ani închisoare, este just dozată.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt cu privire la recursul declarat în cauză, lasă la aprecierea instanței.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin sentința penală nr.1263 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul penal -, Judecătoria Tulceaa dispus:
condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b), c) Cod penal, raportat la art. 74 alin. 1 lit. a, c și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal; i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei; a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive; a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că situația de fapt consemnată în rechizitoriu și încadrarea juridică dată faptei inculpatului au fost confirmate de probele administrate în cauză.
Din aceste probe rezultă că în noaptea de 27.09.2008, în timp ce se deplasa în zona străzii Prelungirea din municipiul T, inculpatul a observat partea vătămată și s-a îndreptat spre aceasta, având asupra sa un de sticlă. Inculpatul a apucat partea vătămată de gât și i-a pus ciobul de sticlă la gât, adresându-i-se în același timp, fără ca partea vătămată să înțeleagă ce i-a spus inculpatul. Cu toate acestea partea vătămată s-a speriat și a încercat să-l lovească pe inculpat cu poșeta, moment în care inculpatul a prins poșeta și a fugit cu aceasta. La momentul săvârșirii acestei fapte inculpatul se afla în stare de ebrietate iar atunci când i-a luat poșeta părții vătămate, inculpatul nu mai avea asupra sa ciobul de sticlă. Acest de sticlă fusese găsit de către inculpat pe stradă, cu puțin timp înainte de agresa partea vătămată, și tocmai în vederea agresării acesteia.
Situația de fapt descrisă anterior rezultă din coroborarea propriilor declarații ale inculpatului, date atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei, cu declarațiile părții vătămate și cu mijloacele materiale de probă administrate în cursul urmăririi penale.
Este adevărat că în declarația dată în fața instanței inculpatul a încercat să acrediteze ideea că atunci când a luat ciobul de sticlă de pe jos nu intenționa să-l folosească pentru a agresa partea vătămată, dar această declarație este contrazisă de declarațiile inițiale ale inculpatului, date în cursul urmăririi penale ( filele 27-28 și 30-31 din dosarul de urmărire penală), la ultima dintre aceste declarații inculpatul fiind asistat de avocat. În ambele declarații inculpatul a precizat clar că a luat ciobul de sticlă cu gândul de a-i lua părții vătămate bunurile pe care le avea asupra sa.
Faptul că în momentul în care inculpatul a reușit să deposedeze partea vătămată de poșetă, nu mai avea asupra sa ciobul de sticlă nu are relevanță asupra încadrării juridice a faptei, cât timp inculpatul folosise anterior respectivul de sticlă pentru a amenința partea vătămată, reușind să-i inducă acesteia o stare de teamă, firească, de altfel, având în vedere împrejurările concrete în care s-a comis fapta (în timpul nopții, într-un loc mai puțin circulat la acel moment și o disproporție evidentă de forță fizică între agresor și partea vătămată, în favoarea primului).
Prin urmare, fapta inculpatului de a sustrage părții vătămate o poșetă în care se aflau diverse bunuri precum și o sumă de bani, folosindu-se în acest scop de amenințarea cu violență fizică, faptă săvârșită într-un loc public și în timpul nopții, a fost probată și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin 1 și alin. 2 lit. b, c Cod pen. urmând să atragă răspunderea penală a inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța a reținut incidența circumstanțelor atenuante legale prevăzute de art. 74 alin 1 lit. a, c Cod pen. deoarece inculpatul se află la primul conflict cu legea penală și a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal. În aceste condiții, este obligatorie aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 alin. 1 lit. b Cod pen.
Pe de altă parte, trebuie observat că nu doar prin conținutul ei constitutiv ci și prin modul concret în care inculpatul a acționat, fapta săvârșită de acesta prezintă un grad ridicat de pericol social și relevă o periculozitate sporită a inculpatului. În această ordine de idei, instanța apreciază că prejudiciul extrem de mic produs prin fapta inculpatului nu are o valoare esențială la individualizarea pedepsei, atât timp cât gradul de pericol social crescut al infracțiunii de tâlhărie constă tocmai în caracterul ei complex, această infracțiune aducând atingere nu doar patrimoniului ci și integrității fizice și psihice a persoanei.
La toate acestea s-au adăugat circumstanțele concrete în care fapta a fost săvârșită, circumstanțe enumerate anterior și care relevau periculozitatea sporită a inculpatului, pentru toate aceste motive instanța apreciind că aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare era aptă să corespundă scopurilor pedepsei prev. de art. 52 Cod penală.
Tot cu privire la individualizarea pedepsei, împrejurarea că inculpatul se afla în stare de ebrietate, deși nu constituia o circumstanță agravantă, deoarece nu s-a probat faptul că inculpatul și-ar fi provocat anume această stare pentru a săvârși fapta, nu putea fi valorificată nici ca circumstanță atenuantă, așa cum a solicitat avocatul ales al inculpatului, întrucât propria atitudine culpabilă a inculpatului nu putea fi folosită în favoarea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța a apreciat, pentru aceleași motive expuse anterior, legate de gradul de pericol social al faptei și de periculozitate a inculpatului, că se impunea executarea în regim de detenție a pedepsei.
Relativ la latura civilă a cauzei, așa cum s-a precizat anterior, prejudiciul cauzat părții vătămate a fost extrem de mic, suma de 4 lei și alte bunuri de mică valoare precum un pachet de țigări și o sticlă de parfum, fiind recuperat, motiv pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, instanța urmând să ia act de acest aspect.
Având în vedere aceste considerente instanța, în baza art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b, c Cod pen. raportat la art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod pen. și la art. 76 alin. 1 lit. b Cod pen. a condamnat pe inculpatul - la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 Cod pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art.350 Cod proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și în baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 29.09.2008, la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special ținându-se seama că este la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine sinceră, fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de alcool, prejudiciu era foarte mic, este integrat în societate, are un loc de muncă stabil și nu a avut intenția să încalce legea penală.
Prin decizia penală nr.5 din data de 13 ianuarie 2009, Tribunalul Tulcea, a dispus:
A respins apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 04.08.1987, în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea, împotriva Sentinței penale nr. 1263 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. -, ca nefondat.
A menținut hotărârea atacată ca legală și temeinică.
A menținut măsura arestării preventive a inculpatului începând cu data de 13 ianuarie 2009.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 29 septembrie 2008 și până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. pen.
A obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 240 lei, din care suma de 200 lei, onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați T, pentru avocat.
Împotriva acestor două hotărâri pronunțate în cauză, în termen legal, a declarat recurs inculpatul -, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul inculpat, prin apărător din oficiu, invocă cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, în sensul că instanțele au pronunțat hotărârea de condamnare aplicând pedeapsa greșit individualizată.
Se solicită, admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței penale atacate și, rejudecând, să se dispună reducerea pedepsei aplicate prin coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de lege, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, circumstanțele personale ale inculpatului - persoană integrată în societate cu loc de muncă stabil și atitudine sinceră în cursul procesului penal.
La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub numărul -.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată că recursul declarat de inculpat, este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, se constată că instanțele au stabilit o situație de fapt conformă cu dovezile produse, o încadrare juridică corespunzătoare actelor materiale din conținutul laturii obiective a infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit."b" Cod penal, reținută în sarcina inculpatului.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată interpretarea și aplicarea justă a prevederilor art.72 Cod penal, reținându-se în mod justificat în sarcina inculpatului, circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art.74 al.1 lit."a,c" Cod penal, față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și atitudinea sinceră manifestată în cursul procesului penal.
Nu se poate face abstracție însă de modalitatea comiterii infracțiunii pe timp de noapte, când în stare de ebrietate a amenințat-o pe partea vătămată aflată într-un loc mai puțin luminat, cu un de sticlă lipit de gâtul acesteia, punându- în pericol integritatea corporală.
Corect a reținut prima instanță de control judiciar că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, a fost judicios individualizată fiind atât din punct de vedere al cuantumului cât și al modalității de executare de natură să dea eficiență cerințelor art.52 Cod penal, privind scopul pedepsei acela de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Ca urmare, se constată că în cauză, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei astfel cum inculpatul a solicitat în mod neîntemeiat.
Decizia penală nr.5 din data de 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și sentința penală nr.1263 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal cu același număr, sunt legale și temeinice.
În lipsa unor cauze de nulitate a acestor hotărâri, curtea în baza baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va respinge recursul penal declarat de inculpatul -, va deduce arestul preventiv de la data pronunțării deciziei instanței de apel.
În baza art.192 alin.(2) procedură penală, va obliga recurentul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.1263 din data de 18 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.5 din data de 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Deduce arestul preventiv de la data pronunțării deciziei instanței de apel.
Conform art.192 alin.(2) procedură penală,
Obligă recurentul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art.189 Cod procedură penală, "Protocolului", onorariul în sumă de 200 lei pentru avocat se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 aprilie 2009.
Pt.PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,
aflat în, conform art.312.pen,
Semnează,
PREȘEDINTE DE INSTANȚĂ,
GREFIER,
Jud.fond
Jud. apel -;
Red.dec.Jud./ 29.05.2009
Tehnored.Gref./ 2 ex.
Data: 29.05.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Adriana Ispas, Maria
