Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 193/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 193
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și împotriva deciziei penale nr.250/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, în substituirea avocatului ales, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, desființarea deciziei penale recurate și în rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante, care nu se justifică, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, reducerea pedepsei aplicate de tribunal, sub cuantumul de 5 ani, pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art.86 Cod Penal, solicitând a se reține ca și circumstanțe atenuante, lipsa antecedentelor penale, prejudiciul mic, vârsta inculpatului. Solicită respingerea recursului formulat de parchet.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, admiterea recursului, desființarea celor două hotărârii și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt și aplicarea unei pedepse în conformitate cu dispozițiile art.81 În Cod Penal subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul general prevăzut de lege, cu aplicarea dispozițiilor art.86 Cod Penal, reținându-se lipsa vinovăției inculpatului, în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, eventual reținerea unei infracțiunii de furt calificat, în cauză nefiind întrunită latura obiectivă. Din probele administrate în cauză, declarații inculpați și declarația martorului, rezultă că poșeta a fost sustrasă de sub brațul părții vătămate și nu de pe braț, solicitând a fi reținute circumstanțele atenuante, în sarcina inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea bună a acestuia, înainte de săvârșirea faptei, inculpatul a fost cel care a achitat prejudiciul cauzat părții vătămate. Solicită respingerea recursului formulat de parchet, care este pur formal, circumstanțele atenuante trebuiesc reținute în sarcina inculpaților.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de cei doi inculpați, ca nefondate, nu se impune reducerea pedepselor, ci aplicarea uneia mai grave. De asemenea, nu se impune nici schimbarea încadrării juridice a faptei.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului, se află la prima abatere.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului, se află la prima abatere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1383/15.07.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, s- respins solicitarea de schimbare de încadrare juridică.
În baza art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și art. 211 alin. 2 indice 1 lit. a Cod penal, a condamnat pe inculpatul, CNP - -, fiul lui - și a, născut la data de 01.11.1990, în localitatea O, jud. C-S, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în T,-,. 1,.21, jud. T, fără antecedente penale, judecat în stare de arest preventiv, la o pedeapsă de:
7 ( șapte ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată cu executare în regim de detenție, conform art. 57.
Cod PenalÎn baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului - drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
În baza art. 357 alin. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului - perioada reținerii și a arestării preventive din data de 4 martie 2009 la zi.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului - și a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și art. 211 alin. 2 indice 1 lit. a Cod penal, a condamnat pe inculpatul, CNP - -, fiul lui și, născut la data de 01.10.1990, în localitatea T, jud. T, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, elev Liceul Auto din T, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în T,-. I,. 1, jud. T, fără antecedente penale, judecat în stare de arest preventiv, la o pedeapsă de:
7 ( șapte ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată cu executare în regim de detenție, conform art. 57.
Cod PenalÎn baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
În baza art. 357 alin. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive din data de 4 martie 2009 la zi.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 2. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că,la data 05.02.2009, în jurul orelor 04.30-05.00, partea vătămată se deplasa de la domiciliul său situat pe str. - din T spre locul de muncă, iar când a ajuns pe str. - în apropierea cantinei SC SA a fost oprită întrucât inculpatul a prins-o din spate cu brațele, astupându-i gura și ochii cu palmele, iar inculpatul i-a smuls poșeta pe care aceasta o avea pe umăr, în prezența martorului.
După ce inculpatul a smuls poșeta, cei doi inculpați și martorul au alergat pe str. - intrând în scara unui bloc. Aici inculpatul a verificat conținutul poșetei și constatând că pe lângă diverse obiecte personale (deodorant, șervețele, două portmonee conținând documente de identitate și o fotografie), există doar suma de 10 lei a scos banii și i-a înmânat inculpatului, apoi inculpatul a ieșit din scara blocului și a aruncat poșeta într-o grădină din apropiere.
Această situație de fapt rezultă din declarația părții vătămate, precum și din declarațiile inculpaților care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.
Inculpații au recunoscut și regretat săvârșirea faptei, iar cu ocazia reconstituirii din data de 20.03.2009, au indicat exact contribuția fiecăruia la săvârșirea faptei singura contradicție fiind cu privire la modalitatea în care a fost imoblizată partea vătămată deoarece inculpatul a susținut că a imobilizat victima acoperindu-i gura cu mâna iar partea vătămată a declarat că inculpatul i-a acoperit cu mâinile gura și ochii.
În faza de cercetare judecătorească, inulpatul a afirmat că: inculpatul a venit prin spatele părții vătămate și i-a acoperit fața cu palmele, nu pot să precizez dacă i-a acoperit și gura, iar eu din spate i-am smuls părții vătămate poșeta pe care o avea în mână, iar inculpatul a declarat: I-am pus palmele pe față, acoperindu-i-o, pentru aoî mpiedica să mă vadă. și că am acoperit cu mâna și gura părții vătămate, dat fiindcă i-am acoperit gura nu putea să strige după ajutor .
Având în vedere disp. art. 63 alin. 2.pr.pen. - "Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului".
Instanța a reținut că asupra părții vătămate s-au produs o imobilizare, în sensul că aceasta nu a avut libertatea de mișcare și voință liberă, datorită acțiunii inculpaților.
Dispozițiile art. 211 alin. 1.Cod Penal incriminează infracțiunea de tâlhărie drept:"Furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea".
Obiectul juridic special principal al acestei infracțiuni îl reprezintă relațiile sociale referitoare la posesia și detenția bunurilor mobile, iar obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale privind viața, integritatea sau sănătatea persoanei.
În alcătuirea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie intră două activități strâns legate între ele, dintre care una principală - furtul - iar a doua - întrebuințarea de violențe sau amenințări ori punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra - care este secundară raportată la prima acțiune.
Activitatea principală - furtul - constă în luarea bunului mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, ceea ce implică un act de deposedare și un act de imposedare.
Activitatea secundară se poate realiza prin una dintre următoarele acțiuni pe care legea le prevede alternativ: întrebuințarea de violențe, întrebuințarea de amenințări, punerea victimei în stare de inconștiență sau punerea victimei în neputință de a se apăra.
, amenințarea sau punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra realizează activitatea secundară a tâlhăriei doar dacă au servit ca mijloc pentru săvârșirea furtului sau pentru păstrarea bunului furat, pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Prin urmare, între activitatea secundară și furt trebuie să existe o legătură de la mijloc la scop.
Sub aspect subiectiv, infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu intenție directă.
Latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie include, în afara scopului specific furtului - folosirea pe nedrept a bunului - și scopul folosirii amenințării, violenței pentru săvârșirea furtului ori pentru păstrarea bunului furat, ștergerea urmelor infracțiunii sau asigurarea scăpării făptuitorului.
Săvârșirea tâlhăriei pe timpul nopții, într-un loc public și la care au participat două sau mai multe persoane, conferă un caracter agravat infracțiunii de tâlhărie.
În drept, fapta inculpaților și -, care în data de 05.02.2009, în jurul orelor 04.30-05.00, au sustras - prin exercitare de violențe - poșeta părții vătămate ( inculpatul a prins-o din spate cu brațele, astupându-i gura și ochii cu palmele, iar inculpatul i-a smuls poșeta pe care aceasta o avea pe umăr) întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă agravată prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c și alin. 2 lit. a pen.
În speță sunt îndeplinite condițiile de existență ale participației penale sub forma coautoratului, avînd în vedere săvârșirea faptei în mod nemijlocit de către ambii inculpați.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, elementul material realizându-se prin două activități, una principală - acțiunea inculpaților de deposedare și imposedare a părții vătămate de poșetă și una secundară - întrebuințarea de violențe în scopul săvârșirii furtului, urmarea imediată - constând, pe de-o parte, în pricinuirea unei pagube materiale, iar pe de altă parte în încălcarea dreptului fundamental al persoanei la libertatea de mișcare și integritate corporală, iar existența raportului de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată - fiind stabilită pe baza probelor administrate în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, cei doi inculpați au acționat cu forma de vinovație a intenției directe, având în vedere dublul scop urmărit: însușirea pe nedrept a bunurilor părții vătămate și întrebuințarea de violențe în scopul săvârșirii furtului.
S-a reținut săvârșirea infracțiunii în formă agravată, având în vedere: comiterea faptei în timpul nopții într-un loc public, pe marginea șoselei), de către două persoane împreună.
Prin urmare, văzând considerentele mai sus expuse,prima instanță a respins, apreciind ca fiind neîntemeiată, solicitarea apărătorului inculpatului de schimbare de încadrare juridică a faptei din infracțiunea de tâlhărie în formă agravată prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c și alin. 2 lit. a pen, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209..Cod Penal în speța dedusă judecății fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii dee tâlhărie - furt prin întrebuințare de violențe - fapta fiind recunoscută și regretată de către inculpați.
La individualizarea judiciară a pedepselor care au fost aplicate inculpaților, s-a avut în vedere dispozițiile art. 72.pen.: limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, pericolul social concret al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, prima instanță a ținut seama de pericolul social concret ridicat al faptei săvârșite, ce rezultă din împrejurările în care fapta a fost comisă (noaptea; inculpații profitând de imposibilitatea victimei - o femeie singură - de a se apăra, aceasta fiind speriată și depășită numeric de inculpați), de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce (victima a fost imobilizată de către un inculpatul ), precum și de persoana și conduita celor doi inculpați, ambii fără antecedente penale, având o atitudine sinceră și de recunoaștere a faptei comise.
Împotriva sentinței judecătoriei au declarat apel inculpații - și, criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală; s-a solicitat reducerea pedepselor, pentru inculpatul s-a solicitat și schimbarea încadrării juridice prin reținerea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
Prin DP nr. 250/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct.2 lit. a C.P.P. au fost admise apelurile declarate de apelanții inculpați și, împotriva sentinței penale nr. 1383/15.07.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură penală cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, în sensul aplicării circumstanțelor atenuante prev. de art. 74.pen.
În baza art. 211 al. 1,2 lit. b,c și art. 211 al. 21lit. a pen. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a,b,c pen. art. 76 lit.b pen. au fost condamnați inculpații și, la 5(cinci) ani închisoare fiecare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 383 al. 11.C.P.P. art. 350 al. 1.C.P.P. art. 160 al. 1,3.C.P.P. a fost menținută starea de arest a inculpaților - și, pe o durată de 60 zile.
În baza art. 383 al. 2.p Cod Penal, art. 88.pen. s-a dedus în continuare, din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestului preventiv de la 4 martie 2009, până la zi.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, xaminând sentința primei instanțe, prin prisma motivelor invocate în apeluri, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate, condițiile art. 371, art. 378.p Cod Penal, a constatat că apelul este admisibil pentru următoarele motive:
Prima instanță, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, a statuat corect starea de fapt. In raport de care a făcut încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați în infracțiunea de tâlhări în formă agravantă, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și art. 211 alin. 2 indice 1 lit. a Cod penal și reținând în mod justificat vinovăția inculpaților, i-a condamnat la pedeapsa de câte 7(șapte) ani închisoare fiecare, pedeapsă individualizată conform criteriilor prev. de art. 72.pen.
Având în vedere împrejurarea referitoare la conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunii, întrucât anterior comiterii acestor fapte, inculpații nu au mai comis alte fapte penale, precum și faptul că prejudiciul a fost recuperat și ținând cont de atitudinea sinceră a inculpaților pe parcursul procesului penal, instanța de appel a apreciat că în cauză se impune aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. a,b pen. și ca o consecință a aplicării acestora, în raport de dispoz. art. 76 lit. b pen. stabilirea unei pedepse fiecărui inculpat într-un cuantum mai redus de câte 5 ( cinci) ani închisoare.
S-a apreciat că o asemenea pedeapsă este de natură a asigura realizarea scopului preventiv, ținând cont și de faptul că inculpații sunt tineri cu vârstă de 19 ani.
În ceea ce privește motivele de apel referitoare la schimbarea încadrării juridice în complicitate la furt calificat, s-a constatat că acest motiv este nefondat, întrucât împrejurările comiterii faptei sunt de natură a justifica existența elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în condițiile în care partea vătămată a fost deposedată de bunuri prin violență, respectiv neputința de a se apăra datorită acțiunii inculaptului care i-a acoperit cu palmele gura părții vătămate pentru ca aceasta să nu strige după ajutor.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. tribunalul a admis apelurile declarate de apelanții inculpați și, împotriva sentinței penale nr. 1383/15.07.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, pe care a desființat-o parțial în latură penală cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, în sensul aplicării circumstanțelor atenuante prev. de art. 74.pen.
În baza art. 211 al. 1,2 lit. b,c și art. 211 al. 21lit. a pen. cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a,b,c pen. art. 76 lit.b pen. i-a condamnat pe inculpații și, la 5(cinci) ani închisoare fiecare și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 383 al. 11.C.P.P. art. 350 al. 1.C.P.P. art. 160 al. 1,3.C.P.P. a menținut starea de arest a inculpaților - și, pe o durată de 60 zile.
În baza art. 383 al. 2.p Cod Penal, art. 88.pen. a dedus în continuare, din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata arestului preventiv de la 4 martie 2009, până la zi.
Împotriva deciziei Tribunalului Timiș au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și.
Parchetul a criticat decizia pentru netemeinice pe motiv că în mod greșit au fost reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpaților având în vedere caracterul facultativ al acestora și gravitatea faptei și împrejurările în care a fost comisă.
Inculpatul a criticat decizia și sentința instanței de fond pentru netemeinice și nelegalitate pe motiv că din starea de fapt descrisă în rechizitoriu rezultă săvârșirea infracțiunii de furt calificat și nu de tîlhărie și solicită schimbarea de încadrare juridică iar în subsidiar reducerea pedepsei și suspendarea executării sub supraveghere.
Inculpatul a criticat decizia și sentința judecătoriei pentru netemeinicie întrucât față de situația personală a inculpaților respectiv lipsa antecedentelor penale și conduita lor procesuală se impune reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al.21cpp, se constată cele două hotărâri recurate sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Pe baza probelor administrate instanța de fond s-a reținut în mod corect starea de fapt pe baza căreia a fost stabilită vinovăția inculpaților precum și încadrarea juridică a faptei.
S-a reținut astfel că în dimineața zilei de 05.02.2009, în jurul orei 04.30-5,00 în timp ce partea vătămată se deplasa pe strada - din Taf ost prinsă din spate de inculpatul astupându-i gura și ochii cu palmele iar inculpatul i-a smuls poșeta pe care aceasta o avea pe umăr în care se aflau diverse obiecte personale și suma de 10 lei.
Fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.1,2 lit.b,c, art.211 al.21,lit.a cp, încadrare juridică care a fost reținută în mod corect de către instanța de fond și menținută de instanța de apel.
Prin imobilizarea victimei în modalitatea descrisă mai sus aceasta a fost în imposibilitate de a se apăra astfel că nu poate fi reținută apărarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt.
În ce privește celelalte motive recurs invocate de parchet și de inculpați curtea apreciază că sunt nefondate.
Astfel având în vedre conduita bună a inculpaților reflectată și prin lipsa antecedentelor penale, recuperarea prejudiciului precum și conduita procesuală acestora de recunoaștere și de regret a faptelor în mod întemeiat au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a,b,c cp în favoarea inculpaților cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prev. de lege.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor se apreciază că au fost respectate criteriile generale prev. de art.72 cp și în opinia Curții pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare cu executare în detenție este în măsură să ducă la realizarea scopului prev. de art. 52 cp astfel că nu se impune reducerea acestora.
Prin urmare în baza art. 38515, pct.1 lit. b cpp se va dispune respingerea recursurilor parchetului și inculpaților ca nefondate.
În baza art. 38516, al.2 rap. la art. 381 cpp se va deduce, în continuare, din pedepsele aplicate inculpaților arestul preventiv din data de 16.noe.2009 la zi.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații și împotriva deciziei penale nr.250/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților și arestul preventiv din data de 16.11.2009 la zi
Obligă fiecare inc. la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat. DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED: CC/26.02.10
Dact: 2 exempl/ 01.03.2010
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Codrina Iosana Martin, Constantin
