Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 194/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.04.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de recurentul fiul lui și - născut la 18 iunie 1976 - în prezent în Penitenciarul Oradea, (împotriva deciziei penale nr. 296/A/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a respins apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 124 din 17.07.2008 pronunțate de Judecătoria Salonta, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de articolul 211 aliniat 2 literele b și c și aliniat 2 indice 1 literele a, b Cod penal.),
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de detenție, asistat de apărătorul ales al acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor, cabinet individual, părțile civile intimate precum și interpretul de limbă italiană.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa fost reprezentat de procuror,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus după care:
Întrebat fiind inculpatul dacă dorește sădea declarație în cauză, acesta arată că se prevalează de dreptul la tăcere.
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Bihor, desființarea sentinței penale a Judecătoriei Salonta și ca urmare a rejudecării individualizarea corectă a pedepsei. Arată că, în sentința Judecătoriei Salonta, la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța " va ține seama, în baza prev. art. 72 Cod penal, de împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, prejudiciul este recuperat în întregime " ori în această situație instanța de fond reținând circumstanțele atenuante ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 76 și anume să reducă pedeapsa sub minimul special spre minimul general ori acest lucru nu s-a întâmplat. Faptul că inculpatul are antecedente penale, nu constituie circumstanțe agravante, inculpatul nefiind recidivist, astfel că se impune a se individualiza pedeapsa în mod corect conform art. 72 Cod penal.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii deciziei penale pronunțate de Tribunalul Bihor și a sentinței penale pronunțate de Judecătoria Salonta, constatând că nu se impune a se reitera starea de fapt. Inculpatul recunoaște săvârșirea acestei fapte și ca atare urmează a se discuta dac pedeapsa de 7 ani închisoare este legală și temeinică. Din punctul său de vedere raportat la fapta săvârșită, inculpatului i s-a aplicat minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, aplicându-se această pede4apsă pentru că acesta a recunoscut săvârșirea faptei, prejudiciul a fost recuperat, iar aceste criterii apar la considerente ca fiind circumstanțe atenuante nematerializate. Astfel că, sub nici o formă și nici măcar exemplificativ nu pot fi reținute, ci sunt criterii de individualizare prevăzute de art. 72. Prin aceste criterii se impune a se ține seama de limitele speciale a pedepsei, de persoana inculpatului, de urmările produse și care s-ar fi putut produce, astfel că instanța le-a circumstanțiat din plin și nu a majorat aceste pedepse pe antecedența inculpatului.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care arată că se căiește de ceea ce a făcut, arată că este corect să fie arestat și condamnat dar vrea o pedeapsă mai ușoară, nu a făcut nici un fel de omucidere, de asemenea mai arată și faptul că în închisoare nu este nimeni cu o pedeapsă așa mare ca și a lui. Totodată mai arată că în Italia a fost reabilitat și a re o firmă de construcții.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, pe baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin sent.pen.nr.124/2008 pronunțată de Judecătoria Salonta, n baza art. 211 al.2 lit. b și c și al. 2 ind.1 lit. a și pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani inchisoare cu executare în regim de detenție.
În baza art. 350.pr.pen.s-a menținut inculpatul în stare de arest.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive,după cum urmează: durata reținerii de 24 ore din data de 08.12.2007 orele 19,30 -09.12.2007 și durata arestării preventive cu începere de la data de 09.12.1007 orele 19,30 și până la zi.
In baza art. 71 al.1 pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit.a teza a II-a si pen. pe durata prev.în art. 71 al.2 pen.
S-a constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.
In baza art. 191 al.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a uzat de dreptul său de a nu da nici o declarație,conform art. 322.pr.pen. motiv pentru care instanța, în temeiul art. 325 pct.2 pr.pen a dat citire declarațiilor anterioare ale inculpatului, și au fost audiați martorii: (filele 108-109 dosar) și (filele 106-107 dosar) și,în temeiul art. 327 al.3 pr.pen. s-a dat citire declarației martorului, declarație pe care a dat-o în faza urmăririi penale la filele 102-103.
Din declarația martorului instanța a reținut că acesta în data de 08.12.2007 în jurul orelor 19,00 s-a aflat într-o parcare din loc. Inand și a văzut trecând înspre un autoturism marca BMW cu nr.de înmatriculare de Italia iar apoi l-a revenirea sa de la a văzut autoturismul respectiv oprindu-se într-o parcare din Inand. Acest martor a fost anunțat telefonic de numitul despre HG faptul că s-a dat o spargere la o casă de schimb valutar și i-ar fi spus că în apropierea acelei locații ar fi fost o mașină BMW de culoare neagră cu numere străine, motiv pentru care a acest martor a urmărit mașina respectivă.
Din declarația martorului, instanța a reținut că acesta a participat la imobilizarea inculpatului în casa de schimb valutar după ce a pătruns poliția și că l-a văzut pe inculpat având în mână o cu bani și că inculpatul s-a opus imobilizării sale de către organele de poliție. Totodată mai arată că i-a spus martorului că a fost spartă casa de schimb valutar respectivă și i-a cerut să urmărească BMW-ul de culoare neagră. Din această declarație instanța a mai reținut că martorul, în momentul în care a intrat în casa de schimb valutar,a văzut-o pe casieră prezentând urme de violență pe față în zona unui și avea înlăcrimați probabil datorită sprayării cu un spray lacrimogen care a fost găsit ulterior.
Din declarația martorului instanța a reținut că acesta în data de 08.12.2007 în jurul orelor 19,30 văzut un autoturism lângă parcul central din S, autoturism din care au coborât doi bărbați îmbrăcați cu blugi și giacă de culoare neagră iar unul din cei doi avea fața acoperită cu un fular, ambii intrând în casa de schimb valutar. Martorul mai declară că a auzit-o pe casieră strigând după ajutor, motiv pentru care a apelat la nr.112, anunțând spargerea,între timp cealaltă persoană reușind să fugă din casa de schimb valutar. Până au sosit organele de poliție la fața locului acest martor,care a intrat în incinta casei de schimb valutar, a încercat să-l imobilizeze pe inculpat,pe care l-a recunoscut după identificare, ca fiind. Asupra inculpatului s-a găsit iun tub cu spray paralizant de culoare neagră iar pe jos se aflau mai multe bancnote.
Prin urmare având în vedere probele care au fost administrate instanța a reținut că în data de 08.12.2007 în jurul orelor 19,00, în timpul nopții și într-un loc public, având asupra sa un spray paralizant, și ajutat de o altă persoană, inculpatul a pătruns în incinta casei de schimb valutar C PLATZA RL. din S,și prin întrebuințarea de violente, prin care i s-au produs părții vătămate leziuni, constatate prin raportul de constatare medico-legal nr.4058/II/a/86 prin care s-a concluzionat că aceasta prezintă leziuni posttraumatice care pot data din 08.12.2007 și s-au putut produce prin lovire cu un corp dur iar la nivelul ochilor prin acțiunea unei substanțe iritante, necesitând pentru vindecare o zi de îngrijire medicală, a sustras o sumă de bani, faptă care întrunesc elemente constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.2 lit. b și c și al. 2 ind.1 lit. a și pen.
La stabilirea și individualizarea pedepsei instanța a ținut seama, în baza prev. art. 72.pen. de împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,că prejudiciul este recuperat în întregime, dar și de faptul că are antecedente penale.
Instanța, în baza art. 211 al.2 lit. b și c și al. 2 ind.1 lit. a și pen.a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție.
În baza art. 350.pr.pen. instanța a menținut pe inculpat în stare de arest, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, fapta săvârșită de inculpat prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea și complexitatea faptei săvârșire, fiind vorba de o infracțiune complexă, de tâlhărie, precum și de modalitatea de săvârșire a acesteia, inculpatul întrebuințând violențe.
În baza art. 88.pen. dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive,după cum urmează: durata reținerii de 24 ore din data de 08.12.2007 orele 19,30 -09.12.2007 și durata arestării preventive cu începere de la data de 09.12.1007 orele 19,30 și până la zi.
In baza art. 71 al.1 pen. a dispus interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit.a teza a II-a si pen. pe durata prev.în art. 71 al.2 pen.
Instanța a constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelante, iar în rejudecarea cauzei, reținerea de circumstanțe atenuante, și în consecință reducerea pedepsei aplicate, în sensul coborârii sub minimul special prevăzut de lege. Solicită, ca instanța să aibă în vedere atitudinea sa, respectiv faptul că a recunoscut și a dat detalii și relații organelor de urmărire penală în faza de urmărire;că prejudiciul cauzat a fost recuperat în totalitate, iar partea vătămată a avut doar o singură zi de îngrijire medicală;că s-a împlinit termenul de reabilitare în ce privește antecedentele penale ale sale - aspect evaluat conform statutului său de cetățean italian potrivit codului penal italian-iar, în acest interval de timp nu a săvârșit alte fapte de natură penală, având loc de muncă și o firmă proprie.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit disp.art.371 C.P.P. tribunalul a reținut că apelul este nefondat, și l-a respins ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit."b" pr.penală,
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau în declarații parte vătămată,proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal de cercetare la fața locului, constatare medico-legală, dovezi de ridicare, depozițiile martorilor, demonstrând cu certitudine că inculpatul, în seara zilei de 08.12.2007, în jurul orelor 19.00, a desfășurat o spargere într-o casă de schimb valutar unde, după ce a spart sticla de la ghișeu a pulverizat spre partea vătămată un jet de spray lacrimogen. Iar apoi a lua banii din casă, seif și de pe masă și a început să-i aplice văt.p. lovituri cu pumnii și picioarele, până când în sprijinul acesteia a intervenit o terță persoană.
In ce privește probatoriul administrat aflat la baza stabilirii stării de fapt sus prezentate, instanța de fond a apreciat corect că sunt concludente atât declarațiile date de partea vătămată, cât și declarațiile martorilor,ce atestă că în apropierea casei de schimb valutar s-a aflat mașina condusă de inculpat; a martorului ce atestă că, inculpatul este autorul faptei, martorul participând la imobilizarea acestuia în casa de schimb valutar; a martorului, care la rândul său a încercat să-l imobilizeze pe inc. pe care l-a recunoscut și identificat în cursul procesului penal, acest martor găsind totodată asupra inculpatului sparyul paralizant. Așa cum s-a arătat mai sus, acestor probe testimoniale li se alătură procesul verbal al constatării infracțiunii flagrante cât și singura declarație dată în faza de urmărire penală, prin care recunoaște săvârșirea faptei, ulterior acesta prevalându-se de dreptul la tăcere.
Față de această stare de fapt, este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru fapta comisă, aceasta reținând în mod corect, vinovăția sa.
În ceea ce privește pedeapsa închisorii aplicată inculpatului și cuantumul acesteia, s-a apreciat că aceasta nu este prea aspră în raport de criteriile prev. de art.72 în Cod Penal concret, față de circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană tânără,iar inițial a recunoscut comiterea faptei. Deși inculpatul are antecedente penale, iar această circumstanță personală ce nu este înlăturată, neexistând o hotărâre judecătorească de reabilitare, are în general valențe de agravare și eficiență atât în contextul stabilirii cuantumului pedepsei cât și aplicării unei pedepse cu regim de detenție, în prezenta cauză, nu este necesar a fi valorificată pentru a justifica pedeapsa aplicată de instanța de fond. Aceasta deoarece circumstanțele reale în care a fost comisă fapta justifică cuantumul pedepsei aplicate.
Astfel deși inculpatul în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea acestor fapte, atitudine pe care nu a manifestat-o și în cursul cercetării judecătorești, când s-a prevalat de dreptul la tăcere, apreciem că solicitarea sa de reducere a pedepsei aplicate este nefondată. Pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect individualizată, fiind valorificate corect prevederile art. 72, aceasta având în vedere elementele pozitive la care inculpatul a făcut trimitere în această cerere, respectiv atitudinea de sinceritate și cooperare cu organul judiciar,prin stabilirea unei pedepse minime. Instanța de fond în mod just a avut în vedere și celelalte criterii stabilite de lege în această materie, respectiv circumstanțele reale ale comiterii faptei, în loc public, pe timp de noapte și cu exercitarea unor agresiuni ce nu pot fi considerate minore. Inculpatul a folosit un spray paralizant și a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate, toate aceste elemente demonstrând o agresivitate și implicit o periculozitate socială ridicată.
Față de aceste elemente este corect proporționalizată atât pedeapsa individuala aplicate inculpatului aceasta reflectând în mod corect gravitatea deosebit de ridicată a faptei sale.
Având în vedere că și în cel de-al doilea grad de jurisdicție instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului și a menținut dispoziția instanței de fond de condamnare a acestuia, iar pedeapsa aplicată și redusă în apel este o pedeapsă aspră atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, fapta pentru care acesta a fost condamnat este, la rândul său, o faptă gravă, instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
In baza art. 192 al.2 a C.P.P. obligat pe apelant să plătească statului suma de câte 300 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând prin intermediul apărătorului său admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Bihor, și a sentinței penale pronunțate de Judecătoria Salonta, cu consecința reducerii pedepsei ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante.
Curtea examinând hotărârile atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală constată că recursul inculpatului nu este fondat urmând a-l respinge în consecință:
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală (aspecte care de altfel nu au fost contestate de nimeni).
Astfel în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului care a fost condamnat de prima instanță (soluție menținută și de instanța de apel), la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu art. 71, 64 lit. a Teza II și b Cod penal iar ca modalitate de executare a pedepsei s-a dispus privarea acestuia de libertate pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a și b Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 8 dec. 2007, în jurul orelor 19,30 pătruns în casa de schimb valutar situată în S pe strada - unde după ce a spart sticla de la ghișeu a pulverizat spre partea vătămată un jet de spray lacrimogen, apoi a luat banii din casă, seif și de pe masă (valută în valoare de 138.969,88 lei) și a început să o lovească cu pumnii și picioarele până când în sprijinul acesteia a intervenit o terță persoană. De menționat că partea vătămată potrivit raportului de constatare medico-legal nr. 4058/II/a/86 a suferit leziuni port traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur iar la nivelul ochilor prin acțiunea unei substanțe iritante, necesitând pentru vindecare o zi de îngrijire medicală.
Inculpatul în faza de urmărire penală a recunoscut comiterea faptei (în faza de cercetare judecătorească prelevându-se de dreptul la tăcere), declarațiile acestuia coroborându-se cu declarația părții vătămate, precum și cu declarațiile martorilor, care arată că în apropierea casei de schimb valutar s-a aflat mașina conduisă de inculpat, a martorului care arată că a participat la imobilizarea acestuia în casa de schimb valutar, a martorului care a încercat să-l imobilizeze pe inculpat pe care l-a și recunoscut de altfel în cursul procesului penal, acest martor găsind totodată asupra inculpatului sprayul paralizant, precum și cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
În ceea ce privește recursul inculpatului Curtea apreciază că acesta este nefondat, considerând că în cauză s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Astfel, potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că operațiunea de individualizare judicioasă a pedepsei, astfel cum a fost realizată de prima instanță și menținută de instanța de apel corespunde gravității faptelor săvârșite de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârșirea faptei și în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, urmărind ca să-i asigure realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
În acest context avându-se în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, (infracțiune de deposedare de bunuri prin violență) modul și împrejurările comiterii faptei, respectiv folosirea de către inculpat a unui spray lacrimogen, precum și lovituri cu pumnii și picioarele aplicate părții vătămate, urmate de sustragerea unei sume relativ mari de bani (valută în valoare de 138.969,88 lei), Curtea apreciază că pedeapsa închisorii aplicate inculpatului și cuantumul acesteia nu este prea aspră în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, în concret față de circumstanțele personale ale inculpatului care este o persoană tânără iar inițial a recunoscut comiterea faptei cooperând cu poganele de urmărire penală. De altfel tocmai aceste criterii au determinat instanța de fond să se orienteze spre aplicarea pedepsei minime prevăzute de lege pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Ca urmare, apreciem că nu este justificată reținerea de circumstanțe atenuante, în favoarea inculpatului cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Față de cele ce preced instanța, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 296/A din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul fiul lui și - născut la 18 iunie 1976, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 296/A din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 aprilie 2009
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
În concept 13.05.2009
Red. sent.
Red. sent. Fond.
Tehnored. Gref. M/ 13.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Condrovici Adela
