Talharia Spete Art 211 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
JUDECĂTOR 3: Ilieș Titiana
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.80 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal s-au prezentat inculpatul recurent, asistat de avocat ales și partea vătămată intimat A -, lipsă fiind partea vătămată intimat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța a procedat la audierea inculpatului recurent și a părții vătămate intimat A -, susținerile acestora fiind consemnate în procese verbale, separat atașate la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că nu sunt chestiuni prealabile, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, a solicitat instanței admiterea recursului formulat în cauză și achitarea acestuia în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 litera a, raportat la art.10 litera c Cod procedură penală, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.211 Cod penal, având în vedere faptul că partea vătămată Aar ecunoscut, prin declarația autentică aflată la fila 67 ds. apel, precum și în fața instanței de recurs la acest termen, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina sa. A mai arătat că din analizarea probatoriului administrat în cauză nu inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, precizând că într-adevăr la data respectivă părțile vătămate au avut o altercație cu doi dintre cei care însoțeau inculpatul, activitatea acestuia rezumându-se doar la faptul că intervenit pentru ai despărți și nicidecum nu a avut intenția de a sustrage vreun bun din posesia acestora sau să le lovească. Totodată a solicitat instanței amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Partea vătămată A -, având cuvântul, a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de inculpat.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și de menținere a hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, considerând că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat instanței admiterea recursului și achitarea sa, învederând că intenția sa a fost aceea de ai despărți și de a aplana conflictul.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio,
CURTEA
Pentru a da posibilitatea apărătorului inculpatului recurent să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 18 mai 2009.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.
Președinte Judecători Grefier
Dosar nr- - art.211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.197
Ședința publică din 18 mai 2009
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - -
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.80 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 11 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 18 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 50 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr-, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 al. l Cod penal cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal, în baza disp. art. 11 pct.2 lit. "b" rap. la art. 10 lit. "h" pr.pen, ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată -.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al.2 lit. b și c pen cu aplic. art. 37 lit. a pen. și a art.74-76.pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, părți vătămate fiind A -, domiciliat în mun. R,-,. 31, se.A,. 4, jud. S și -, domiciliat în mun. R,-, jud.
În baza disp. art. 39 al.l pen. raportat la art. 34 lit. "b" pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1182/2005 a Judecătoriei Rădăuți, inculpatul urmând a executa 1 an închisoare.
S-a dispus ca pe durata executării pedepsei, inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a și b pen. în condițiile art. 71 pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A - suma de 600 lei despăgubiri civile.
Partea vătămată - a fost obligată să plătească statului 30 lei cheltuieli judiciare și pe inculpat să plătească statului 50 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a proceda astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 9 martie 2007 în dosar nr. 397/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru a răspunde penal pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 al.2 lit. b și c pen. și art. 180 al.l pen. cu aplic. art. 37 lit. a cp și art. 33 lit. a pen.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței, că la data de 7 ianuarie 2007, părțile vătămate A - și - au sesizat organele de poliție că în noaptea de 6-7 ianuarie 2007 au fost lovite de 3 tineri, iar unul dintre aceștia a sustras primei părți vătămate două telefoane mobile și suma de 45 lei.
S-a mai arătat că din cercetări a rezultat că părțile vătămate au participat în noaptea respectivă la o zi onomastică la restaurantul "" din R, în localul respectiv aflându-se și inculpatul însoțit de numiții și, iar în jurul orelor 4,00 izbucnit o altercație, în cursul căreia partea vătămată A - a fost lovită cu pumnii și picioarele, ca și partea vătămată -.
S-a reținut că loviturile au fost aplicate de către inculpat și și, și că inculpatul s-a apropiat de partea vătămată A - când acesta era căzut la pământ sustrăgându-i din buzunar 2 telefoane mobile marca "Motorola" și suma de 45 lei, gestul său fiind văzut de - și martorii și.
De asemenea, s-a precizat că partea vătămată A - a beneficiat de 7-8 zile îngrijiri medicale, pentru leziunile suferite, fiind internat în Spitalul R, și că aceasta s-a împăcat cu și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 180 al. 1.pen.
De asemenea, s-a precizat că și partea vătămată - s-a împăcat cu numitul, solicitând trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al.l pen.
Față de numiții și s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât a intervenit împăcarea părților.
În cursul judecății, partea vătămată - a arătat că își retrage plângerea față de inculpat, așa încât instanța de fond a încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al.l pen, în raport cu această parte vătămată.
În declarația dată în fața instanței de fond, inculpatul a arătat că părțile vătămate erau în stare de ebrietate și că a existat o altercație, în cursul căreia au fost lovite și au căzut la pământ, însă el a intervenit pentru a aplana conflictul și nu a sustras de la partea vătămată telefoanele și suma de bani și nici nu a lovit părțile vătămate.
Martorul a relatat însă că, a văzut când partea vătămată A - era căzută la pământ, iar inculpatul i-a luat acesteia ceva din buzunar. Si martora a arătat că a văzut că inculpatul era aplecat asupra părții vătămate și avea mâna pe haina acesteia, lucru confirmat și de martora.
Așa fiind, prima instanță a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind dovedită prin probele administrate în timpul cercetării judecătorești cât și în timpul urmăririi penale, astfel încât a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și persoana inculpatului, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile disp. art. 74-76 pen. astfel încât i-a aplicat o pedeapsă cu închisoare care a fost coborâtă sub minimul special.
Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an prin sentința penală nr. 1182/2005 a Judecătoriei Rădăuți menținută prin decizia penală nr. 43/16.01.2006 a Tribunalului Suceava.
În atare situație, în baza disp. art. 39 al.l pen, rap. la art. 34 lit. b pen. această pedeapsă a fost contopită cu cea aplicată prin sentința penală de față.
Pe durata executării pedepsei s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, în condițiile art. 71 pen.
Întrucât partea vătămată s-a constituit parte civilă, prima instanță l-a obligat pe inculpat, în baza disp. art. 998 Cod civil, să-i plătească acesteia suma de 600 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
În baza art. 191 și 192 Cod procedură penală, partea vătămată - și inculpatul au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți și inculpatul.
În motivarea apelului formulat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuția arătat că, prin sentința penală nr. 1182/02.11.2005, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. 3890/Rj/2005, același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută și pedepsită de art. 181 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, iar în baza art. 81, 82 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea acestei pedepse pe o perioadă de 3 ani.
Mai arată Parchetul, că inculpatului i s-au pus în vedere dispozițiile art. 83 Cod penal, și că acesta a săvârșit faptele din prezenta cauză în noaptea de 6 spre 7 ianuarie 2007.
Prin urmare, instanța de fond trebuia să constate că aceste fapte au fost comise înăuntrul termenului de încercare de 3 ani, și trebuia să dispună revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 1182/02.11.2005 a Judecătoriei Rădăuți, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. 1 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de un an aplicată pentru prezenta infracțiune.
În completarea motivelor de apel, reprezentanta Parchetului a susținut, la termenul din 2 martie 2009, și faptul că în mod greșit Judecătoria Rădăuția aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a Cod penal în totalitate, sens în care solicită admiterea apelului și pentru acest motiv și a se face aplicarea art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
La rândul său, inculpatul, motivându-și apelul, a arătat că nu el a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, și că în mod greșit instanța de fond l-a condamnat pentru asemenea infracțiune.
Arată inculpatul, că la data critică, se afla întâmplător în restaurantul "", unde se aflau și părțile vătămate și, împreună cu prietenii lor, care erau într-o stare avansată de ebrietate.
Că, fiind în asemenea stare, cele două părți vătămate împreună cu prietenii acestora au pornit un scandal, în care s-au legat de două persoane cu care inculpatul se afla la masă în acel moment, pe nume și.
Mai precizează inculpatul, că în seara respectivă, el nu a consumat alcool, că a încercat să aplaneze conflictul, și că, în momentul în care el, împreună cu ceilalți doi amici ai săi se urcau în mașină, grupul părților vătămate a început să adreseze celor trei, cuvinte jignitoare.
Acest fapt i-a determinat pe numiții și să coboare din mașină, producându-se o altercație fizică între aceștia și grupul părților vătămate.
Mai arată inculpatul, că, în asemenea context, declarațiile martorilor audiați în instanță, respectiv, și au un caracter subiectiv; că, deși martorul arată că ar fi văzut pe inculpat că ar fi luat ceva din buzunarul părții vătămate, afară era întuneric, iar la fața locului era o încăierare de nedescris; că, deși martorele și arată că l-au văzut pe inculpat aplecat asupra părții vătămate, nu au văzut dacă inculpatul ar fi luat ceva de la aceasta. De asemenea, se susține existența unor contradicții între declarațiile martorilor și declarația părții vătămate.
Referindu-se la infracțiunea de tâlhărie, inculpatul arată că trebuie îndeplinite elementele constitutive ale acesteia; în acest sens, inculpatul arată că el nu a agresat partea vătămată, nu a amenințat-o și nu a pus-o în imposibilitatea de a se apăra, activitatea sa rezumându-se doar la a despărți cele două tabere, neatentând în nici un fel, la integritatea sau libertatea părții vătămate.
Mai susține inculpatul, în memoriul de apel, că nu a intenționat nici o clipă, să sustragă vreun bun sau să comită vreo infracțiune de lovire.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul arată că instanța de fond în mod greșit l-a obligat la plata sumei de 600 lei, din moment ce a restituit părții vătămate, bunurile, lucru care nu a fost recunoscut de partea vătămată.
A mai învederat inculpatul că, în urmă cu aproximativ 5 ani de zile, a fost victima unei vătămări corporale grave, și că de atunci stă mai mult prin spitale, și că, în situația dată, nu ar fi avut timp să comită asemenea infracțiuni.
Așa fiind, inculpatul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale, cu consecința achitării sale, întrucât nu el a săvârșit fapta.
În acest sens, inculpatul a invocat declarația dată de partea vătămată A -, în fața " -", și depusă la dosarul de apel - fila 70
Prin acea declarație, inculpatul arată că partea vătămată precizează, că nu inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie, că în aceste condiții, înțelege să nu se mai judece în contradictoriu cu inculpatul, și că nu mai are de formulat nici un fel de pretenție de natură penală sau materială față de inculpat.
Tribunalul Suceava -secția penală, prin decizia penală nr.80 din 10 martie 2009, admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți și de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 50/21 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr-, și în consecință:
S-a desființat în parte sentința penală atacată, în sensul că:
L-a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și a art. 74 - 76 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, parte vătămată fiind A - (În loc de: Condamnă pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și a art. 74 - 76 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, părți vătămate fiind A - și - ).
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare, la care a fost condamnat inculpatul, prin sentința penală nr. 1182/2005, pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. 3890/R/2005, definitivă prin decizia penală nr. 43 din 16 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava, inculpatul urmând să execute această pedeapsă alături de cea aplicată prin sentința penală apelată, pedeapsa totală pe care o va executa inculpatul fiind de 2 ani închisoare (În loc de: În baza disp. art. 39 alin. 1 Cod penal rap. la art. 34 lit. "b" Cod penal contopește pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1182/2005 a Judecătoriei Rădăuți, inculpatul urmând a executa 1 an închisoare).
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie (În loc de: Pe durata executării pedepsei, inculpatul va fi lipsit de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. în condițiile art. 71.pen.).
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, din apel, au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 25 lei, reprezentând 25% din onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat din apel, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul recurent a comis faptele deduse judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței penale atacate, vinovăția lui fiind în mod corect stabilită prin sesizarea organelor de poliție, certificatul medico - legal nr. 38/M din 11 ianuarie 2007, declarațiile martorilor din lucrări,.
Din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că în noaptea de 6/7 ianuarie 2007, la restaurantul "" din municipiul R, părțile vătămate împreună cu martorii, sărbătoreau o zi onomastică.
În același timp, în local se mai aflau și alte persoane, respectiv inculpatul, și un tânăr aflat într-un scaun cu rotile, care era însoțit de soția sa.
În jurul orelor 4,00, când părțile vătămate A și - au vrut să plece, au realizat că nu au cheile de la mașină, astfel că au început să le caute prin restaurant, și apoi afară. În această activitate, grupul părților vătămate a fost ajutat de grupul inculpatului, luminând cu farurile de la mașină căutarea.
Nefiind găsite cheile, tânărul din scaunul cu rotile a plecat spre casă împreună cu soția sa, la fața locului rămânând inculpatul, și.
La un moment dat, și fără vreun motiv anume, grupul inculpatului a început să lovească cu pumnii și picioarele pe partea vătămată A -. Imediat, din bar a ieșit și partea vătămată -, care a fost lovită și ea de către inculpat și de numitul.
În asemenea circumstanțe, la ușa restaurantului au apărut martorele și. Acestea au început să strige la inculpat și la numitul, că vor anunța poliția. Auzind aceasta, cei doi s-au aoprit, însă imediat, inculpatul s-a apropiat din nou de partea vătămată, care era căzut, și a procedat la sustragerea celor două telefoane mobile marca "Motorola", precum și suma de 45 lei.
Acest moment a fost vizualizat atât de partea vătămată -, cât și de martorii și.
Astfel, partea vătămată -, în declarația dată în fața instanței de fond, la fila 81 dosar, arată cu certitudine că a putut vedea că inculpatul era aplecat peste partea vătămată, întrucât se afla și - căzut, era la o distanță de 3 - 4 metri de locul unde era căzut partea vătămată, iar locul era iluminat public. Mai arată această parte vătămată, că de-abia la spital, numitul a realizat că nu mai are telefoanele mobile și banii.
În final, partea vătămată - a declarat că nu are pretenții de la inculpat, precizând expres că-și retrage plângerea formulată împotriva acestuia, sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.
La rândul său, martorul, audiat în instanță la fila 82 dosar a arătat că a fost martor ocular la incidentul petrecut între părți, arată că partea vătămată a căzut, martorul văzând efectiv cum inculpatul a luat ceva din buzunarul acestuia de la pantaloni. Martorul confirmă că zona era iluminată, și că nu are nici un dubiu că inculpatul a fost cel care sustras bunurile de la partea vătămată.
Acest martor declară că toți cei implicați în incident se aflau sub influența băuturilor alcoolice, inclusiv inculpatul, și că nu a avut nici o discuție contradictorie cu grupul inculpatului.
La rândul său, martora, în declarația de la fila 83 dosar fond, arată că l-a văzut pe inculpat deasupra părții vătămate, cu mâna pe haina acestuia. Declarația acestei martore se coroborează cu cea a martorei - fila 84 dosar.
Cât privește martorii și, acestea declară doar, că aveau cunoștință despre faptul că la începutul lunii ianuarie 2007, ar fi avut loc un incident între inculpat și părțile vătămate, fără însă a fi în măsură să redea amănunte, întrucât nu au vizualizat direct ceea ce se întâmplase între părți.
Este de observat că prima instanță, la solicitarea inculpatului, a admis proba testimonială cu declarațiile martorilor și, dispunând și audierea martorului.
În legătură cu martorul însă, corect instanța de fond a revenit de la audierea acestuia, cu motivarea că din referatul întocmit de Poliția municipiului R, a rezultat că nu mai poate fi audiat, fiind plecat în Italia, și nu se cunoaște adresa.
Tot la solicitarea inculpatului, instanța a admis înlocuirea martorilor și, cu martorul.
Acesta arată că, la data critică, se afla într-o mașină împreună cu inculpatul și cu o fată. Că, la un moment dat, afară era o încăierare, astfel că inculpatul a coborât din mașină, încercând să intervină, în sensul de a-i despărți pe cei implicați în conflict. Arată acest martor, că nu știe dacă anterior, inculpatul a avut vreo discuție contradictorie cu părțile vătămate, și nu știe dacă acestea se cunoșteau cu inculpatul.
Mai precizează martorul că din câte a văzut, inculpatul nu a lovit părțile vătămate, că nu a fost solicitat de organele de poliție pentru a da declarație, că intervenția inculpatului s-a desfășurat spre sfârșitul conflictului, că martorul nu a stat până la sfârșit, plecând de la fața locului cu altă mașină.
Este de observat că relatările acestui martor nu se coroborează cu niciuna din declarațiile martorilor audiați în cauză, că acesta nu este un martor ocular, că nu a vizualizat de la început incidentul, ba mai mult, arată că a plecat înainte de terminarea acestuia.
Prin urmare, declarația acestui martor în mod corect fost înlăturată din ansamblul probator administrat în cauză.
În asemenea situație, în mod corect prima instanță a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Așa fiind, declarația părții vătămate A -, dată în fața " -", și depusă la dosarul de apel - fila 70 și prin care precizează că nu inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie, și că în aceste condiții nu mai are de formulat nici un fel de pretenție de natură penală sau materială față de inculpat, nu are relevanță în cauză, pentru următoarele motive:
Este de observat că Tribunalul a dispus citarea acestei părți vătămate, pentru a fi audiată, față de declarația dată la notar, însă, deși s-au emis și mandate de aducere în acest sens, nu a fost posibilă audierea ei.
Pe de altă parte, este de observat că, pentru infracțiunea de tâlhărie, legiuitorul nu a prevăzut, ca modalitate de încetare a procesului penal, retragerea plângerii sau împăcarea; tâlhăria este o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face din oficiu, subliniindu-se în această manieră, gravitatea unei asemenea fapte, oglindită implicit, și prin limitele de pedeapsă prevăzute.
Mai mult, este de observat că declarația dată la notar nu se coroborează cu niciuna din probele administrate nici în faza de urmărire penală, și nici în fața primei instanțe.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs numai inculpatul, care reiterând motivele din apel a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr.penală, deoarece nu a comis infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat în mod greșit.
Recursul este întemeiat, însă numai în ceea ce privește greșita soluționare a laturii civile, referitoare la partea civilă A -.
Instanțele de fond și apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus menționat.
Astfel, din declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauza de față, coroborate cu declarațiile inculpatului, care deși nu recunoaște fapta, nu faptul că la data critică a fost de față, Curtea reține, fără nici un dubiu, că inculpatul comis infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211al. 2 lit. b și c Cod penal, soluția de condamnare a acestuia fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că în cauză au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 52 și 72 Cod penal, ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei, cât și de date ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist.
Câtă vreme partea civilă A - care declară expres în fața instanței că nu are pretenții civile de la inculpat, se va admite recursul declarat de inculpat și în temeiul art. 38515al. 1 pct. 1 lit. d Cod pr.penală, se va casa în parte ambele hotărâri în sensul înlăturării din sentință a dispoziției prin care inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A - suma de 600 lei despăgubiri civile.
Se va lua act că partea vătămată nu are pretenții de la inculpat.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod pr.penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.80 din 10 martie 2009 Tribunalului Suceava.
Casează în parte decizia penală nr. 80 din 10 martie 2009 Tribunalului Suceava - Secția penală și sentința penală nr.50 din 21 ianuarie 2008 Judecătoriei Rădăuți.
Înlătură din sentință dispoziția prin care inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A - suma de 600 lei despăgubiri civile și ia act că partea vătămată nu are pretenții civile de la inculpat.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv 25% din suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpat, respectiv 50 lei care se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2009
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
3 ex 28.05.2009
Jud. fond
apel
a
Poziție executări 273/2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Motan Traian, Ilieș Titiana
