Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 210
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 44 din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelat, inculpatul arată că nu și-a angajat apărător întrucât nu a avut posibilități materiale și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri cu privire la recursul de față.
Av. pentru inculpatul apelant arată că recursul de față vizează redozarea pedepsei aplicate inculpatului.
Solicită a se aprecia că, față de împrejurările concrete în care s-a săvârșit infracțiunea cât și persoana inculpatului, poziția procesuală adoptată de inculpat, respectiv acea de recunoaștere a faptei, instanța de apel și cea de fond ar fi putut coborî sub minimul prevăzut de lege, pedeapsa aplicată inculpatului.
Față de împrejurările relatate mai sus, ce constituie circumstanțe atenuante, solicită admiterea recursului, redozarea pedepsei aplicate inculpatului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că decizia pronunțată de Tribunalul Iași, este legală și temeinică, instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei circumstanțele reale și personale ale inculpatului, astfel încât recursul declarat de inculpat este nefondat.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită ca instanța să țină cont de faptul ca are doar o abatere, nu s-a opus la arestare și a colaborat cu organele de urmărire penală. De asemenea, arată că a plătit pagubele părții vătămate și regretă săvârșirea faptei.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3985 din 22.12.2008 Judecătoria Iașia hotărât:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02.02.1985 în județul I, necunoscut cu antecedente penale, aflat în prezent în Penitenciarul Iași, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii "tentativă la tâlhărie " prev. si ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 211 alin 2 lit. c), alin. 2 ind. 1 lit. b ) Cod penal.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal interzice inculpatului
exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin 1 lit. a), b) Cod penal.
În baza disp. art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii si cel al arestării preventive de la 09.08.2008 până la zi.
Constată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
In fapt, n ziua de 05.08.2008, numita se îndrepta spre locuința părinților săi din- - I, fiind urmărită de inculpatul. La intrarea în scara blocului,asigurată cu interfon,a fost ajunsă din urmă de acesta si, i-a permis să intre. Cei doi au urcat scările, partea vătămată fiind în spatele inculpatului, până la nivelul etajului 2 când,acesta a lăsat-o să treacă în fața sa. La un moment dat,inculpatul a atacat partea vătămata din spate, punându-i mâna dreaptă la gât pentru aoi mobiliza,mână în care avea un cuțit si, a împins- Partea vătămată a căzut, fiind lovită cu pumnul la nivelul fetei, în zona ochiului drept, de către inculpatul care, apoi a tras de geanta, încercând să o smulgă. Partea vătămată a ținut de geantă, fiind târâtă pe scări în jos până la nivelul dintre etajele 1 si 2.La un moment dat inculpatul a scăpat geanta cazând pe scări în dreptul numiților si care, ieșiseră dintr-unul din apartamentele de la etajul 1.Numitul a încercat să îl prindă însă a renunțat întrucât atât mama sa cât si numita i-au spus ca acesta avea un cuțit. In cădere, inculpatul si-a fracturat brațul drept.
La parter, inculpatul a trecut pe lângă martora si pe lângă numita, aruncând cuțitul iar la ieșirea din bloc a fost văzut de martorul.
La locul săvârșirii faptei a fost găsit atât cuțitul cât si un mănunchi de chei (care aparținea numitului -,unchiul inculpatului la care acesta locuia temporar) care au fost ridicate de organele de politie.
Inculpatul recunoaște săvârșirea faptei,motivând inițial că nu avea bani si că este bolnav si apoi că, ar fi avut datorii,fiind amenințat de creditor și cealaltă în fața instanței). Inculpatul arată,de asemenea,inițial că s-a înarmat cu un cuțit pentru a-și intimida victima si pentru a obține bunurile mai ușor iar în fața instanței, cu prilejul arestării, că purta cuțitul pentru apărare, și cu prilejul cercetării judecătorești, că luase cuțitul pentru a tăia curelele genții. Nu recunoaște că a lovit intenționat partea vătămată,admițând insă că este posibil ca acest lucru să se fi întâmplat în timpul luptei pentru geantă. Conform certificatului medico-legal anexat în original la fila 14 dosar, partea vătămată prezenta însă tumefacții, echimoze la nivelul feței, umărului,si plăgi tăiate la nivelul frunții si gâtului, ce s-au putut produce prin loviri cu mijloace contondente si corp tăietor înțepător si care au necesitat pentru vindecare 7-9 zile îngrijiri medicale.
Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținută de către instanța de judecată, se probează cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu: declarație partea vătămata; certificat medico-legal nr. 8203/06.08.2008; proces - verbal de cercetare la fața locului si planșa foto; planșa foto-leziuni parte vătămată; planșa foto cu bunurile aflate în posesia inculpatului la săvârșirii faptei si găsite la fața locului - cuțit si mănunchi chei; proces-verbal recunoaștere în grup de către partea vătămata si martorul; proces-verbal de constatare a faptului ca mănunchiul de chei găsite la fata locului si pierdute de inculpat, erau de la locuința numitului -, si planșa; declarațiile martorilor -, care arată că inculpatul a locuit temporar la el, recunoscând cheile pierdute de inculpat la fața locului ca fiind de la locuința sa; care a văzut când inculpatul trăgea geanta părții vătămate pe scări si faptul că acesta avea în mână un cuțit; -care arată că a încercat să îl prindă pe inculpat însă a renunțat întrucât a fost avertizat că acesta are un cuțit în mana; - care a văzut inculpatul,când a fugit din scara blocului recunoscându-l ulterior la politie; - care confirma faptul că inculpatul avea asupra sa un cuțit; declarațiile inculpatului.
În drept, apta inculpatului care, în ziua de 05.08.2008, folosind violența si având asupra sa un cuțit, a încercat să o deposedeze de geantă pe numita, în scara blocului, întrunește elementele constitutive infracțiunii de tentativă la tâlhărie, infracțiune prevăzuta de 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. 2 lit. c) si alin. 2 ind. 1lit. b) Cod penal, pentru comiterea căreia urmează a fi condamnat.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul care a solicitat redozarea pedepsei având în vedere circumstanțele sale personale, că a recunoscut și a regretat comiterea faptei, motivând că în adoptarea acestei conduite ilicite a fost determinat de lipsa mijloacelor materiale de care avea nevoie pentru plata unor datorii.
Prin decizia penală nr. 44/02.02.2009, Tribunalul Iașia respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 3985/22.12.2008 pronunțate de Judecătoria Iași.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a administrat întreg probatoriul testimonial și cu înscrisuri necesar soluționării cauzei, probe ce au stabilit, fără echivoc, existența faptei de tentativă la tâlhărie atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția făptuitorului.
Trecând la individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere, conform criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, atât gradul de pericol social concret al faptei, persoana făptuitorului, dar și circumstanțele care agravează răspunderea penală.
Astfel, infracțiunea de tâlhărie pentru care s-a reținut vinovăția inculpatului, se pedepsește, în varianta agravantă, cu închisoarea de la 7 la 20 de ani. Fiind reținută în forma tentativei, pedeapsa se reduce la, astfel cum în mod corect a procedat și prima instanță.
Reducerea pedepsei sub aceste limite speciale este posibilă numai prin reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe de atenuare a răspunderii penale.
Ori, în cauza de față, instanța de fond nu a constatat existența unor împrejurări care să justifice reținerea acestora ca circumstanțe atenuante.
Modul concret în care a fost concepută fapta, inculpatul urmărind victima până în casa scării unde a atacat-o cu un cuțit, cu care a amenințat-o punându-i lama la gât, după care a lovit-o cu pumnul în obraz și i-a smuls poșeta de care victima s-a ținut, fiind nevoită să se târască până la nivelul etajelor inferioare, unde agresorul a fugit ca urmare a apariției unor vecini, reflectă periculozitatea sporită a făptuitorului și față de intensitatea constrângerii fizice și psihice exercitate asupra victimei nu se justifică redozarea pedepsei.
Pretinsa lipsă a mijloacelor materiale și existența unor datorii la mai mulți creditori nu sunt împrejurări care să justifice săvârșirea de fapte penale, cu atât mai puțin a infracțiunii de tâlhărie și nu sunt de natură a le reține ca și circumstanțe atenuante.
În lipsa unei argumentări bazate pe dispoziții legale care să depășească limita unei simple afirmații, este fără temei legal și o eventuală reținere ca și circumstanță atenuantă a pretinsei stări de boală a inculpatului.
Totodată, faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a manifestat o atitudine relativ sinceră pe parcursul cercetărilor penale nu impune o soluție contrară celei dispuse de instanța de fond care a stabilit o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Împotriva deciziei penale nr. 44/02.02.2009 pronunțate de Tribunalul Iașia declarat recurs inculpatul.
În cadrul dezbaterilor asupra recursului, apărătorul inculpatului a criticat tratamentul sancționator aplicat, arătând că, față de persoana inculpatului care se află la prima abatere și față de conduita procesuală sinceră, pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la persoana inculpatului, stabilind corect situația de fapt și vinovăția acestui inculpat în săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie în formă calificată, prev. de art. 20 rap la art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 2 ind. 1 lit. b Cod penal.
Pentru această infracțiune prima instanță aplicat o pedeapsă individualizată judiciar în acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal.
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere chiar circumstanțele invocate în recurs, anume poziția procesuală corespunzătoare și faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală. Lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei sunt elemente cărora prima instanță le-a dat eficiență atunci când s-a orientat în aplicarea pedepsei la limita minimă prevăzută de lege.
Potrivit art. 74 Cod penal, acordarea de circumstanțe atenuante nu reprezintă o obligație pentru instanță decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepsei aplicate se justifică în raport cu scopul acesteia și cu criteriile de individualizare prev. de art. 52 și art. 72 Cod penal. Nu poate fi considerată o încălcare a acestor dispoziții legale simpla împrejurare că instanța de apel nu a dat relevanța juridică dorită de inculpat atitudinii sincere manifestate de acesta pe parcursul procesului și lipsei antecedentelor penale.
Împrejurările de mai sus nu au nici relevanța, nici consistența unor circumstanțe atenuante. Importanța sincerității inculpatului este nesemnificativă în contextul activității infracționale. Dovezile administrate în cauză atestă indubitabil că inculpatul a urmărit pe victimă până în casa scării unde a atacat-o cu un cuțit, cu care a amenințat-o punându-i lama la gât, după care a lovit-o cu pumnul în obraz și i-a smuls poșeta de care victima s-a ținut, târând-o astfel până la nivelul etajelor inferioare, unde inculpatul a abandonat activitatea infracțională ca urmare a apariției unor vecini.
Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul acționat, gradul ridicat de pericol social și urmarea produsă, Curtea consideră că aplicarea unei pedepse într-un cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege este necesar pentru formarea unei noi atitudini a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de legea penală și nu constituie în nici un caz, așa cum susține inculpatul în recurs, un tratament sancționator.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 al. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 44 din 02.02.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Deduce arestarea preventivă de după data de 02.02.2009, la zi.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 270 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 Aprilie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
Red./Tehnored.:
2 ex./21.04.2009
Jud. apel:
Jud. fond: -
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Dan Anton
