Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 220/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 220
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
Judecător - -
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor penale declarat de inculpații - în stare de libertate -, (deținut în Penitenciarul Pentru Minori și C) și (deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C), împotriva deciziei penale nr. 309 din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții și asistați de avocat ales; recurentul asistat de avocat ales; intimatul - parte civilă n și intimata - reprezentant legal. A lipsit intimatul - reprezentant legal și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul recurentului depune la dosar "notă de concluzii", intimatul - parte civilă n depune la dosar "memoriu", după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosar în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat, pentru recurentul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței în raport de cazurile de casare prev de art. 3859pct. 10 și 18 Cod Procedură penală, respectivă există o gravă eroare de fapt, întrucât temeiul condamnării l-a constituit probele strânse la urmărire penală, care nu demonstrează existența faptei și vinovăția inculpatului, aceste probe nu au un caracter sigur și cert, lăsând loc de îndoială, partea vătămată schimbându-și de mai multe ori declarația și conținând aspecte contradictorii cu privire la locul, timpul și modul de săvârșire a faptei, precum și la suma de bani de care a pretins că a fost tâlhărit; declarațiile inculpaților sunt irelevante, deoarece beneficiază de prezumția de nevinovăție; există neconcordanță în ceea ce privește ora săvârșirii infracțiunii și, de asemenea, se susține că inculpații și au lovit-o pe partea vătămată cu un de și au amenințat-o cu un cuțit, însă nu a fost prelevată nici măcar o urmă papilară de pe acest sau de pe cuțit și, mai mult, hotărârile atacate nu sunt motivate, solicitându-se - într-o primă teză - schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați din art. 211 Cod penal în art. 180 alin. 2 Cod penal și, în raport cu această nouă încadrare solicită achitarea inculpatului în baza ar 10 lit. c Cod Procedură penală,precum și a inculpatului, iar pentru inculpatul solicită condamnarea la o pedeapsă în raport de numărul de îngrijiri medicale, respectiv 5 - 6 zile și lipsa antecedentelor penale.
Într-o a doua teză, se solicită ca în situația în care se apreciază că încadrarea juridică dată faptei este legală, instanța de recurs să dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. a și c Cod Procedură penală, dând eficiență principiului in dubio pro reo.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții și, solicită - de asemenea - admiterea recursurilor, casarea deciziei și sentinței și pe fond schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu consecința ăîncetării procesului penal, deoarece nu există o plângere penală prealabilă pentru această infracțiune; în subsidiar, solicită achitarea inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât probele existente la dosar nu au demonstrat vinovăția acestora, declarațiile fiind contradictorii, atât ale inculpaților, cât și ale părții vătămate, iar într-un alt subsidiar, solicită aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată, sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor ce se vor aplica.
Avocat, pentru recurentul, menționează că în fișa întocmită de lucrătorul de poliție la data faptei, s-a consemnat o singură lovitură aplicată părții vătămate.
Intimatul - parte civilă n, solicită admiterea recursurilor inculpaților, cu precizarea că declarațiile date în faza de urmărire penală au fost dictate de procuror, iar banii pe care inițial a considerat că i-au fost sustrași de către inculpați, au fost găsiți în mașină, între banchete și, din greșeală a crezut că i-au dispărut, precizând de asemenea că a fost lovit numai de inculpatul.
Intimata - reprezentant legal, este de acord cu concluziile formulate de apărătorul ales.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, încadrarea juridică dată faptelor fiind legală, existând probe din care rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea de tâlhărie, iar achitarea acestora nu se justifică întrucât partea vătămată și-a schimbat declarația, pedepsele aplicate fiind just individualizate.
Recurentul - inculpat este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, arat ă că inițial partea vătămată a mințit, întrucât nu a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, declarând inițial în acest fel pentru că a fost bătut.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 1794 din 14.10.2009 pronunțată de Judecătoria Tg.J în dosarul nr-, a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice formulate de avocat pentru inculpați, iar în baza art.211 alin.1, alin. 2 lit. b și alin 2 ind. 1 lit. a p, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 05.01.1991, în mun. Tg. J, jud. G domiciliat în oraș Tg. J,- A, jud. G, fără antecedente penale CNP - - la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării de la data de 20.05.2009, la zi.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin 2 ind. 1 lit. a p, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 22.06.1987, în mun. Tg. J, jud. G, domiciliat în oraș Tg-J,-, jud. G, fără antecedente penale, CNP - - la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării de la data de 20.05.2009, la zi; în baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului; s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și alin 2 ind. 1 lit. a p, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 29.06.1992 în mun. Tg. J, jud. G domiciliat în oraș Tg. J,-, jud. G, fără antecedente penale CNP - - la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării de la data de 20.05.2009, la data de 09.06.2009 și s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, fiind obligați inculpații la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare statului, fiecare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a: inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin. 2 lit. și alin 21lit. a p, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal; inculpatului, pentru săvârșirea infr. prev. de art.211 alin.1, alin. 2 lit. și alin 21lit. a p, cu aplicarea art 99 și următoarele Cod penal și inculpatului, pentru infracțiunile prev. de 26 rap la art.211 alin.1, alin. 2 lit. și alin 21lit. a p, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
În fapt c-a constatat că în seara zilei de 19.05.2009, în jurul orelor 21.00- 22.00, în timp ce inculpatul se afla împreună cu minorul în zona barului" La ", pe strada - din municipiul Tg-J, s-a întâlnit cu inculpatul, verișor cu, dar și cu martorul, cu care s-au deplasat în centrul orașului, pentru a participa la festivitățile zilelor orașului. Apoi, cei trei inculpați, după ce s-au despărțit de martorul, au mers la clubul " " din Tg. J, apoi în incinta Municipal Tg-J, unde au consumat băuturi alcoolice.
La un moment dat, inculpatul a fost contactat pe telefonul mobil de o persoană al cărui diminutiv este "", stabilindu-se ulterior că acesta este partea vătămată n.
După ce inculpatul a discutat mai mult timp la telefonul mobil, pe care-l avea asupra sa, cu partea vătămată n, inculpatul le-a propus celorlalți doi, respectiv lui și ca s-o tâlhărească pe partea vătămată, deoarece cunoștea că aceasta, de regulă, are asupra sa sume mari de bani, motiv pentru care la inițiativa inculpatului, cei trei au pus în aplicare un plan cu privire la modul în care să realizeze rezoluția infracțională de tâlhărire a părții vătămate.
Astfel, inculpatul s-a deplasat să o întâlnească pe partea vătămată n, în scopul atragerii acesteia într-un loc izolat, unde să fie agresată de ceilalți doi inculpați și să participe la folosul realizat prin săvârșirea tâlhăriei.
Pentru acesta, inculpatul a convenit cu inculpații și să țină legătura permanent cu ajutorul telefoanelor mobile pe care le aveau asupra lor, inculpatul dându-le detalii în legătură cu locul unde urma să atragă victima, precum și sfatul privind modul de acționare în vederea săvârșirii infracțiunii, întreaga discuție purtându-se atât în fața barului " ", dar și ulterior, până la consumarea faptei.
Potrivit planului stabilit, inculpatul a ademenit-o pe partea vătămată n, în sensul că-i va pune la dispoziție o persoană de sex feminin cu care să se întâlnească, partea vătămată aflându-se împreună cu acesta, în autoturismul proprietate personală a părții vătămate, marca 1310, cu numărul de înmatriculare -, sub acest motiv conducându-l pe acesta într-un loc izolat, în Cartierului "", situată peste podul, din localitatea Tg-
În același timp, ceilalți doi inculpați și s-au deplasat pe jos în aceeași direcție, ținând legătura permanentă cu inculpatul și apoi, pe baza informațiilor primite s-au îndreptat în zona în care circulau cu autoturismul partea vătămată și inculpatul, urmărind astfel din aproape autoturismul respectiv, mergând în spatele acestuia..
În momentul în care au ajuns la locul stabilit, cei doi inculpați și s-au apropiat cu grijă de spatele autoturismului care oprise și fiind îmbrăcați în treninguri cu care le acoperea fața, s-au îndreptat spre portierele autoturismului așa cum plănuiseră, au deschis în același timp ambele portiere față ale autoturismului și pentru a nu da de bănuit l-au apucat mai întâi de geaca cu care era îmbrăcat pe inculpatul și l-au tras afară din acesta, înscenând că-l lovesc, după care l-au dus în spatele autoturismului, l-au culcat la pământ, apoi i-au dat drumul ca să fugă, lucru pe care l-a și făcut.
În continuare, cei doi inculpați - și - au tras-o afară din autoturism pe partea vătămată și au început să o lovească cu pumnii și cu un din pe care-l luaseră din portiera autoturismului, cei doi aplicându-i mai multe lovituri în zona coloanei cervicale, cerându-i bani pe care îi avea supra sa. Pentru a exercita o presiune psihică și mai mare asupra părții vătămate, inculpatul a solicitat celuilalt inculpat, respectiv lui, să i-a cuțitul aparținând părții vătămate, pe care-l observaseră în mașină, lucru pe care l-a și făcut, îndreptându-l înspre partea vătămată, solicitându-i și de această dată să le dea banii ce îi avea asupra sa, totodată împingând-o și trântind-o la pământ, punând-o astfel în imposibilitatea de a se apăra, partea vătămată dându-le suma de bani pe care o avea asupra sa, respectiv 620 lei, așa cum a declarat aceasta din urmă.
Pentru a împiedica partea vătămată să nu sesizeze organele de poliție cu privire la fapta săvârșită, inculpații și au luat din portiera autoturismului cele două telefoane mobile pe care partea vătămată le avea asupra sa, din care au scos cartelele și acumulatorii, aruncându-le, iar telefoanele mobile au rămas în continuare în autoturism.
Ca urmare a leziunilor suferite în timpul agresiunii fizice, părții vătămate i s-a eliberat un raport de constatare medico legal nr. 861/20.05.2009 de către SML Tg. J, cu un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale, din al cărui conținut se concluzionează că partea vătămată nap rezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, zgâriere și posibilă cădere pe plan dur.
Partea vătămată n s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 740 lei din care 120 lei reprezintă contravaloarea acumulatorilor și cartelelor telefoanelor mobile marca " Nokia" pe care le avusese în bordul autoturismului și fuseseră aruncate de către inculpați cu scopul de a împiedica partea vătămată să sesizeze lucrătorii de poliție despre cele întâmplate, iar 400 lei reprezintă diferența până la concurența sumei de 620 lei, diferența fiind recuperată în cursul cercetărilor, astfel că prejudiciul a fost recuperat parțial.
După comiterea infracțiunilor, cei trei inculpați, potrivit planului stabilit s-au întâlnit pe "strada -", unde au împărțit banii rezultați în urma săvârșirii infracțiunilor, iar partea vătămată s-a deplasat la o stație din zonă și, prin intermediul martorului, a sesizat lucrătorii de poliție în legătură cu cele întâmplate.
Starea de fapt expusă, a fost dovedită cu: declarațiile părții civile, declarațiile de recunoaștere a faptei de către inculpați, procese verbele de cercetare la fața locului; planșa fotografică privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico - științifice a locului faptei; planșa fotografică privind aspecte fixate și urmele ridicate cu ocazia investigării tehnico - științifice în cauză privind examinarea autoturismului 1310 cu numărul de înmatriculare - aparținând părții civile; planșe foto privind urme de leziune de pe corpul părții civile și petele brun roșcate (de sânge) existente pe tricoul purtat de acesta, planșe fotografice privind reconstituirea faptei; referat de evaluare al Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj privind pe inculpatul, dovezi de predare primire a sumei de bani; declarație martor; certificat medico legal din data de 20.05.2009 eliberat de SML G; fișe amprentare; procese verbale de aducere la cunoștință a învinuirii și dreptului la apărare, raportul de constatare medico legală; proces verbal de reconstituire; caziere judiciare, alte acte.
Instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cadrul procesului penal, a constat existența faptelor descrise anterior, a autorilor acestora în persoanele inculpaților, și, precum și vinovăția tuturor inculpaților, iar cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, a constatat că aceasta este corectă, cererea apărătorilor inculpaților privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 180 alin 2 Cod penal, fiind apreciată ca neîntemeiată, neputându-se reține că a existat un conflict minor între partea vătămată n și inculpatul.
Astfel, ață de întreg probatoriul administrat pe parcursul procesului penal, instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia, respectiv: - pentru inculpatul inf. prev. de art.211 alin.1, alin. 2 lit. și alin 21lit. a p, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal; - pentru inculpatul inf. prev. art.211 alin.1, alin. 2 lit. și alin 21lit. a p, cu aplicarea art 99 și următoarele Cod penal și pentru inculpatul inf. prev. de art. 26 rap. la art.211 alin.1, alin. 2 lit. și alin 21lit. a p, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpaților, prima instanță a avut în vedere disp. art. 72. pen. în sensul că a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de dispozițiile art. 211 alin.1, alin. 2 lit. și alin 21lit. a p, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art.211 alin.1, alin. 2 lit. și alin 21lit. a p, cu aplicarea art 99 și următoarele Cod penal și de art. 26 rap. la art.211 alin.1, alin. 2 lit. și alin 21lit. a p, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, în sensul limitelor de pedeapsă prevăzute pentru faptele săvârșite de către inculpați, de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de persoana inculpaților și de împrejurările care atrag agravarea sau atenuarea răspunderii penale. Cu privire la persoana inculpaților, s-a reținut că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul este minor, iar pe parcursul procesului penal au avut o atitudine oscilantă, recunoscând și regretând săvârșirea faptelor, descriind modalitatea de operare în faza de urmărire penală și ulterior, odată cu luarea măsurii arestării preventive.
În raport de faptul că infracțiunile au fost comise într-o modalitate faptică periculoasă, după un plan infracțional bine stabilit, prin cooptarea la comiterea faptei și a unui minor, în timpul nopții, precum și profitând de încrederea persoanei vătămate, prin exercitarea de violențe, agresiuni fizice asupra acesteia - care se afla în relații de prietenie cu inculpatul - s-a constatat agravarea pericolului pe care îl prezintă inculpații pentru ordinea publică, întrucât induc temerea că, dacă nu respectă valori sociale importante, precum sănătatea, integritatea corporală și patrimoniul unei persoane apropiate și cu care au dezvoltat relații de prietenie, cu atât mai mult nu ar putea respecta asemenea valori sociale ai căror destinatari sunt persoane străine de inculpați.
S-a considerat că pedeapsa cu închisoarea cu privare de libertate, de 9 ani de zile, ce a fost aplicată inculpaților și, este cea care își va realiza scopul preventiv și educativ, determinându-i pe aceștia să nu mai săvârșească fapte infracționale de natura celor pentru care au fost trimiși în judecată în cauza de față. De asemenea se consideră că pedeapsa cu închisoarea cu privare de libertate de 4 ani de zile, ce a fost aplicată inculpatului minor, este cea care își va realiza scopul preventiv și educativ, determinându-l să nu mai săvârșească fapte infracționale de natura celor pentru care a fost trimis în judecată în cauza dedusă judecății.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând în esență că nu au comis infracțiunea de tâlhărie pentru care au fost condamnați, întrucât probele referitoare la vinovăție nu sunt sigure și certe, existând îndoială cu privire la această vinovăție, ceea ce ar face aplicarea regulii,in dubio pro reo,; de asemenea, s-a arătat că sentința primei instanțe nu ar fi fost motivată, judecătorul ce a pronunțat această sentință s-ar fi antepronunțat prin încheierile prin care a dispus prelungirea măsurii arestării preventive și, în final, că numai inculpatul ar fi comis asupra părții vătămate fapta de lovire simplă.
Prin decizia penală nr. 309A de la 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus espingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpații, și, iar în baza art. 88.pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților și perioada reținerii și arestării preventive, pentru fiecare, de la data de 20.05.2009 la zi - 07.12.2009.
În baza art. 350.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților și.
A fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 50 lei. cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat în esență că prima instanță a stabilit o corectă și completă stare de fapt, iar vinovăția apelanților inculpați în comiterea faptei pentru care au fost trimiși în judecată, a rezultat - fără putință de dubiu - din coroborarea probatoriului rezultat în cursul cercetării judecătorești cu cel efectuat în cursul urmării penale.
În demonstrarea vinovăției inculpaților pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în mod temeinic s-au invocat de către instanța de fond și urmele papilare prelevate de pe autoturismul părții vătămate, ca aparținând inculpaților și, așa cum s-a reținut prin concluziile rapoartelor criminalistice depuse la dosarul de urmărire penală, toate acestea infirmând susținerile inculpaților din ultima declarație dată la instanța de fond și la instanța de apel, conform cărora conflictul s-ar fi desfășurat lângă autoturismul părții vătămate.
Astfel, tribunalul a constatat fără putință de tăgadă că inculpații au comis infracțiunea pentru care au fost condamnați, iar pedeapsa aplicată fiecăruia dintre aceștia a fost corect individualizată, respectându-se toate criteriile prev. de art. 72.pen. în stabilirea cuantumului acestei pedepse avându-se în vedere și schimbarea conduitei procesuale sincere avute de inculpați până la data de 24.06.2009, pentru a încerca zădărnicirea aflării adevărului în cauză și netragerea lor la răspundere penală. Așadar, s-a apreciat de instanța de apel că această conduită vădit nesinceră a inculpaților, reiterată și cu ocazia audierii de către instanța de control judiciar, nu a justificat în nici un mod redozarea pedepselor ce le-au fost aplicate, în sensul reducerii acestora.
Nu s-a putut reține de către tribunal nici motivul privitor la antepronunțarea judecătorului de fond prin încheierile de prelungire a măsurii arestării preventive, din conținutul acestor încheieri nerezultând acest lucru.
De asemenea, motivul că prima instanță nu ar fi motivat hotărîrea atacată nu s-a apreciat întemeiat de către tribunal, dimpotrivă, s-a reținut că în considerentele acestei sentințe a fost descrisă pe larg starea de fapt, analizată cu minuțiozitate vinovăția inculpaților și au fost înlăturate susținerilor nesincere ale inculpaților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs - în termen legal - inculpați, și.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței în raport de cazurile de casare prev de art. 3859pct. 10 și 18 Cod Procedură penală, respectivă există o gravă eroare de fapt, întrucât temeiul condamnării l-a constituit probele strânse la urmărire penală, care nu demonstrează existența faptei și vinovăția sa, aceste probe nu au un caracter sigur și cert, lăsând loc de îndoială, partea vătămată schimbându-și de mai multe ori declarația și conținând aspecte contradictorii cu privire la locul, timpul și modul de săvârșire a faptei, precum și la suma de bani de care a pretins că a fost tâlhărit; declarațiile inculpaților sunt irelevante, deoarece beneficiază de prezumția de nevinovăție; există neconcordanță în ceea ce privește ora săvârșirii infracțiunii și, de asemenea, se susține că inculpații și au lovit-o pe partea vătămată cu un de și au amenințat-o cu un cuțit, însă nu a fost prelevată nici măcar o urmă papilară de pe acest sau de pe cuțit și, mai mult, hotărârile atacate nu sunt motivate, solicitându-se - într-o primă teză - schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați din art. 211 Cod penal în art. 180 alin. 2 Cod penal și, în raport cu această nouă încadrare solicită achitarea sa în baza art. 10 lit. c Cod Procedură penală, precum și a inculpatului, iar pentru inculpatul a solicitat condamnarea la o pedeapsă în raport de numărul de îngrijiri medicale, respectiv 5 - 6 zile și lipsa antecedentelor penale.
Într-o a doua teză, a solicitat ca în situația în care se apreciază că încadrarea juridică dată faptei este legală, instanța de recurs să dispună achitarea sa în baza art. 10 lit. a și c Cod Procedură penală, dând eficiență principiului in dubio pro reo.
Inculpații și au solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei și sentinței și pe fond schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu consecința încetării procesului penal, deoarece nu există o plângere penală prealabilă pentru această infracțiune; în subsidiar, s-a solicitat achitarea lor pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât probele existente la dosar nu au demonstrat vinovăția acestora, declarațiile fiind contradictorii, atât ale inculpaților, cât și ale părții vătămate, iar într-un alt subsidiar, au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată, sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor ce se vor aplica.
Recursurile inculpaților sunt fondate.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate șui care corespund cazurilor de casare prev de art. 3859alin. 1 pct. 10, 14, 17 și 18 Cod Procedură penală, și din oficiu, în limitele prev de art. 3856Cod Procedură penală, se constată următoarele:
Astfel, recurenții - inculpați au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, constând în aceea că la data de 19 mai 2009 au aplicat mai multe lovituri părții vătămate, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5 - 6 zile îngrijiri medicale de la producere,în scopul sustragerii mai multor bunuri din autoturismul acestuia, respectiv 2 telefoane mobile și suma de 620 lei.
Susținerile recurenților - inculpați (conform cărora nu au săvârșit infracțiunea de tâlhărie pentru care au fost trimiși în judecată, întrucât din actele existente la dosar nu rezultă cu certitudine vinovăția lor, în condițiile în care partea vătămată și-a schimbat declarațiile date în cursul urmăririi penale), sunt nefondate, întrucât, pentru a afla adevărul și a face o corectă aplicare a legii penale instanța are obligația de a aprecia corect și just probele administrate în cauză (art. 63 alin. 2 Cod Procedură penală). Ca urmare, nu trebuie omisă aprecierea nici uneia dintre probele administrate în cauză, iar această apreciere a fiecărei probe trebuie astfel efectuată astfel încât convingerea formată să corespundă adevărului.
În cauza de față, aprecierea dată atât de prima instanță, cât și de instanța de apel probelor administrate în cauză referitor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către cei trei inculpați este conformă criteriilor de evaluare a probelor reglementate în sistemul nostru procesual penal, neputându-se considera că s-ar fi încălcat vreunul din principiile instituite în această materie prin dispozițiile art. 1 - 4 Cod Procedură penală, art. 52Cod Procedură penală și art. 62 - 681Cod Procedură penală.
Sub acest aspect, este de observat faptul că în faza de urmărire penală, atât inculpații cât și partea vătămată au recunoscut și au descris modalitatea de săvârșire a infracțiunii, iar simpla retractare de către aceștia a declarațiilor date în faza de urmărire penală nu poate produce efectul de a înlătura declarațiile retractate, cu atât mai mult atunci când situația de fapt arătată în cuprinsul acestor declarații rezultă și din alte probe ale dosarului.
De altfel, potrivit art. 63 alin. 2 Cod Procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar conform art. 62 Cod Procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Ca urmare, este nefondată susținerea recurenților inculpați conform cărora probele administrate în faza de urmărire penală nu au un caracter cert, întrucât mijloacele de probă prevăzute în art. 64 Cod Procedură penală pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o distincție în ceea ce privește valoarea lor probantă, după cum au fost administrate în faza urmăririi penale ori în aceea a judecății. Ca urmare, nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință pentru declarațiile succesive ale inculpaților și părții vătămate, instanța fiind îndreptățită să rețină pe acelea pe care le consideră că exprimă adevărul.
Ori, în condițiile în care atât inculpații cât și partea vătămată și-au schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești fără a motiva această atitudine, iar aceste din urmă declarații nu sunt conforme cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei și nu se coroborează cu vreo împrejurare de natură a convinge instanța că acele declarații sunt expresii ale adevărului, în mod justificat s-a considerat de către instanța de fond și cea de apel că, în cauză, nu este aplicabilă regula in dubio pro reo, invocată de către inculpați și în motivele de recurs, cu consecința achitării acestora.
Este nefondată și susținerea recurenților - inculpați, conform căreia numai inculpatul ar fi aplicat lovituri părții vătămate, întrucât, din probele existente la dosar rezultă că inculpații și l-au scos cu forța din autoturism pe partea vătămată și l-au amenințat cu un cuțit pe care l-au luat din autoturismul părții vătămate, luându-i banii pe care-i avea asupra sa și cele două telefoane mobile, acest plan fiind pus la cale anterior, de acord cu inculpatul, care de altfel l-a și contactat telefonic pe partea vătămată și l-a atras în locul în care s-a săvârșit infracțiunea, declarațiile ulterioare date de partea vătămată în cursul cercetării judecătorești fiind vădit făcute în favoarea inculpaților, "eventualele presiuni" exercitate asupra acesteia în cursul urmăririi penale, pentru a declara împotriva inculpaților, așa cum a arătat, fiind nesusținute de probe.
Se apreciază - verificând cauza în limitele prevăzute de lege - că prima instanța nu s-a orientat la un cuantum al pedepselor care să aibă drept consecință recuperarea inculpaților. Și aceasta, întrucât ceea ce contează, în esență, este ca o pedeapsă care să aplică să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit și să stimuleze la el dorința ca, pe viitor, să aibă un comportament corect.
Mai mult, pedeapsa nu trebuie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, chiar dacă la data săvârșirii infracțiunilor din cauza de față, acesta se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât pedeapsa, pentru a fi corectivă, trebuie să țină seama de natura mor ală a omului și de capacitatea sa de a-li analiza faptele și a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.
În procesul de individualizare al pedepsei, instanțele au obligația să țină seama de un ansamblu de criterii, pentru că numai prin prisma acestora pot să diferențieze pedeapsa aplicată unui infractor sau altul pentru același gen de infracțiuni, iar în cauza de față, numai gravitatea infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și limitele de pedeapsă prevăzute de șege pentru infracțiunea săvârșită, în raport cu împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și cu circumstanțele personale ale recurenților - care sunt infractori primari, persoana tinere - nu constituie un motiv suficient pentru aplicarea unor pedepse într-un cuantum exagerat, pentru infracțiunea enționată mai sus.
Astfel, având în vedere toate criteriile prev de art. 72 Cod penal, respectiv atât gravitatea faptelor săvârșite, dată de împrejurările și modalitatea de săvârșire, prejudiciul modic produs prin săvârșirea acestora, faptul că a fost acoperit integral prin restituire, dar și circumstanțele personale ale inculpaților - care, așa cum am arătat mai sus sunt persoane tinere, la primul conflict cu legea penală, - se apreciază că, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2, art. 76, se impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, sub minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, se apreciază cu privire la inculpatul minor că scopul educativ al pedepsei și prevenția generală, prev de art. 52 Cod penal, pot fi atinse și fără executarea pedepsei ce se va aplica în regim privativ de libertate, însă, în același timp, analiza întregului material probator aflat la dosarul cauzei conduce la concluzia că se impune aplicarea unei măsuri speciale în legătură cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv prin obligarea acestuia ca, după împlinirea vârstei de 28 ani să respecte măsurile de supraveghere prev de art. 863Cod penal, întrucât numai în aceste condiții existând garanția că, pe viitor, inculpatul se va îndrepta.
În raport de aceste considerente, recursurile inculpaților sunt fondate, astfel încât în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod Procedură penală, se vor admite, se va casa decizia și sentința penală nr. 1794 de la 14 octombrie 2009 Judecătoriei Tîrgu J, sub aspectul laturii penale, în sensul aplicării dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. și alin. 2 Cod penal, art. 76 Cod penal, cu consecința reducerii pedepselor aplicate inculpaților și la 2 ani închisoare fiecare, iar pentru inculpatul minor reduce pedeapsa la un an și 6 luni închisoare.
În baza art. 1101alin. 1 Cod penal rap. la art. 861Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 6 luni aplicată inculpatului minor, pe durata termenului de încercare care se compune din durata pedepsei aplicate la care se va adauga un interval stabilit de instanță, de 2 ani.
Se va dispune ca inculpatul minor, după împlinirea vârstei de 18 ani, să respecte măsurile de supraveghere prev de art. 863Cod penal: - să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; -- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Se va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 1101alin. 3 Cod Procedură penală raportat la art. 864Cod penal și se va aplica art. 71 alin. ultim Cod penal, cu privire la suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 38516alin. 2 Cod Procedură penală rap la art. 381 Cod Procedură penală, se va deduce timpul de arestare scurs de la pronunțarea hotărârii atacate cu recurs, pentru inculpații și, respectiv de la data de 07.12.2009, la zi.
Se vor menține celelalte dispoziții din hotărârile recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu desemnat pentru inculpații și, în cuantum de 300 lei, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției (se apreciază că se impune acordarea onorariului în cuantum de 50%, în raport de prezența avocatului desemnat din oficiu la un termen de judecată și formularea motivelor scrise de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații - în stare de libertate, (deținut în Penitenciarul Pentru Minori și C) și (deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C), împotriva deciziei penale nr. 309 din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Casează decizia și sentința penală nr. 1794 de la 14 octombrie 2009 Judecătoriei Tîrgu J, sub aspectul laturii penale.
Aplică art. 74 alin. 1 lit. și alin. 2 Cod penal, art. 76 Cod penal și reduce pedepsele aplicate inculpaților și la 2 ani închisoare fiecare, iar pentru inculpatul minor reduce pedeapsa la un an și 6 luni închisoare.
În baza art. 1101alin. 1 Cod penal rap. la art. 861Cod penal;
Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 6 luni aplicată inculpatului minor, pe durata termenului de încercare care se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval stabilit de instanță, de 2 ani.
Dispune ca inculpatul minor, după împlinirea vârstei de 18 ani, să respecte măsurile de supraveghere prev de art. 863Cod penal:
- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; -
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 1101alin. 3 Cod Procedură penală raportat la art. 864Cod penal.
Aplică art. 71 alin. ultim Cod penal, cu privire la suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei.
Deduce detenția preventivă a inculpaților și, de la data de 07.12.2009, la zi.
Menține celelalte dispoziții din hotărârile recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu avocat oficiu în cuantum de 300 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. fond:
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ - 18 martie 2010
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Liana Balaci
