Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2664/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 227
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 636 din data de 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-inculpat pentru care a răspuns apărător ales, lipsă fiind intimatele-părți-civile și și intimata-parte-vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al recurentul-inculpat depune motive de recurs.
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită în temeiul art. 385 ind. 9 pct. 17 și 18 Codul d e procedură penală admiterea recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 636 din data de 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-, având în vedere că la dosar sunt suficiente probe care au fost luate în vedere de către instanța de fond în momentul pronunțării soluției de achitare. Instanța de fond a reținut că declarația de părți vătămate sunt suficiente pentru a dovedi că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei de tâlhărie. solicită admiterea recursului, menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală, casarea deciziei recurate, și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. c Codul d e procedură penală și pentru art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit a, e, g, i penal.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat ca nefondat, considerând hotărârea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de apel în mod corect a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, din probele administrate în cauză rezultă vinovăția acestuia, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de recunoaștere de la fața locului și declarațiile martorilor. În mod corect instanța de apel a înlăturat declarațiile părții-vătămate, când a revenit și a arătat că nu îl cunoaște pe inculpat.
Apreciază că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului.
Sub aspectul individualizării pedepsei, consideră că instanța în a aplicat o pedeapsă corect individualizată.
Apărătorul ales arată că nu există proba amprentelor prelevate din imobilul părții-vătămate sau din autoturism.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.220/25.04.2008, pronunțată de Judecătoria Buftea, în baza art.334 din Codul d e procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul reținute prin rechizitoriu din art.211 alin.1, lit.b și c și alin.21lit.a din Codul penal și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g, i din Codul penal (2 fapte) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 33 lit. a din Codul penal în art.211 alin.1, lit.b și c și alin.21lit.a din Codul penal și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g, i din Codul penal (2 fapte) cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
În baza art.11, pct.2, lit.a, raportat la art.10, lit.c din Codul d e procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută dert.211alin.1, lit. b și c și alin. 21lit. a din Codul penal.
În baza art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10, lit.c din Codul d e procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1, lit.a, e, g, i din Codul penal (2 fapte).
În temeiul art. 350 alin. 2 din Codul d e procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 57/UP din data de 7 noiembrie 2007, emis în baza încheierii nr. 53 din data de 7 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Buftea, dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză.
În baza art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art.346 alin.3 din Codul d e procedură civilă, a fost respinsă acțiunea civilă a părților civile și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea din data de 21 ianuarie 2008, întocmit în dosarul de urmărire penală nr.5499/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatului, zis "", pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și furt calificat, faptă prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și al. 2/1 lit. a din Codul penal și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i din Codul penal (2 infracțiuni) cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 33 lit. a din Codul penal.
În expunerea de motive a rechizitoriului s-a arătat că în seara zilei de 15.10.2007, în jurul orei 2120, partea vătămata a ieșit din serviciu și fiind zi de salariu, primise 630 lei, din care și-a achitat unele datorii, astfel că a rămas cu suma de 510 lei, pe care a pus-o în portmoneu și 10 bonuri de masă, pe care le-a pus în buzunarul de la spate al pantalonilor.
Partea vătămată văzând că mașina nu mai circulă, a scos din buzunar portmoneul pentru a pregăti banii la o mașină de ocazie.
În acel moment a auzit că din spatele său, vin niște indivizi și a văzut că unul dintre aceștia care i-a cerut o țigară, avea un defect la - strabism - și l-a reținut după fizionomie.
Acel individ la un moment dat a agresat-o pe partea vătămată, punându-i mâna la gât și rupându-i tricoul de pe ea și totodată dezechilibrând-o, moment în care alt individ i-a sustras părții vătămate din mână portofelul cu bani și toți au fugit.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit ca fiind unul dintre autorii faptei inculpatul zis "".
Partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul zis " după albumul cu fotografii al poliției și cu ocazia efectuării confruntării în prezența martorului asistent, reținându-i fizionomia și particularitatea defectului la.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța fondului, la termenul din data de 12 martie 2008, după citirea actului de sesizare, a procedat la audierea inculpatului și a părții vătămate.
În declarația sa, inculpatul a arătat, printre altele, că nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, că într-o seară a venit un jandarm la el acasă si i-a spus să se prezinte a doua zi la poliția La un moment dat, a fost chemat într-un birou și i s-a adus la cunoștință că este învinuit de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. La un moment dat, partea vătămată s-a adresat polițistului, arătând spre inculpat: "Dacă nu îl recunosc pe el, mă arestați pe mine". Polițistul i-a spus să recunoască fapta că îi va da drumul. S-a mai reținut din declarația inculpatului că a avut trei tentative de suicid în arest și că a cumpărat mai multe telefoane mobile din târgul și că așa își explică cum numărul de telefon a fost folosit de pe telefonul mobil sustras din mașina -.
Din declarația părții vătămate instanța a reținut că: "declarația dată atunci (în cursul urmăririi penale) a fost scrisă de mine după dictare și nu prezintă faptele așa cum s-au întâmplat. "Până în acel moment nu am avut cu poliția și nu știam care era procedura în astfel de situații. Eu am spus polițistului că nu este bine ce fac pentru că nu s-a întâmplat așa, iar polițistul a spus că este bine ce fac. Am scris cu acel prilej 6 foi A4, față-verso, declarație ce am terminat-o de scris la ora unu noaptea. Ofițerul mi-a spus să scriu cum îmi spune el pentru că el știe cine este făptașul și am spus să îl aducă pe făptaș să recunoască în fața mea că m-a tâlhărit, La o săptămână am fost chemat de urgență la Mi-a spus că nu-i nevoie să facem o confruntare. Când am cerut confruntarea, ofițerul mi-a spus că acolo el face legea, el pune întrebări și eu răspund. L-am întrebat pe ofițerul după ce îl recunosc că acesta fiind făptașul și am spus că nu pot să îl recunosc sigur după planșe și nu pot să îl bag în pușcărie degeaba. Sunt sigur că inculpatul nu este nici una din cele 4 persoane care m-au tâlhărit".
A mai arătat partea vătămată că nu crede că ar putea să îi recunoască, că nu îi poate descrie, și a confirmat cele arătat de inculpat în declarația sa că ofițerul i-a pus fașă în față, pe inculpat și partea vătămată, si i-a zis ca daca nu arată că el, inculpatul, ar fi cel care l-a tâlhărit, îl va aresta pe el (pe partea vătămată).
La cererea Ministerului Public, față de aspectele relevate de partea vătămată în declarația sa, acesta schimbându-și radical declarația, a fost audiat și martorul asistent de la confruntarea inculpatului cu partea vătămată, respectiv care a arătat că îi este greu să identifice pe cel care l-a agresat întrucât cel care l-a atacat avea și că nu-și mai amintește cât de sigur a fost partea vătămată când la indicat pe inculpat.
Față de materialul probator administrat în faza de urmărire penală și la cercetarea judecătorească instanța a reținut că în seara zilei de 15 octombrie 2007, ora 2120, partea vătămată, în zona unei stații din com. a fost tâlhărită de 4 persoane sustrăgându-i-se portmoneul în care avea suma de 510 lei și 10 bonuri de masă. Se mai reține că în noaptea 14/15 septembrie 2007, în satul a fost distrusă fereastra unui imobil din care s-au sustras mai multe bunuri, printre care și un telefon mobil, iar dintr-un autoturism parcat în curtea aceluiași imobil a fost sustras un telefon mobil și cheile autoturismului respectiv.
Din această situație de fapt, din ansamblul probelor administrate în cauză nu a reieșit că de săvârșirea tâlhăriei și a furtului din se face vinovat inculpatul.
Instanța a putut, în mod nemijlocit, să asculte partea vătămată și să remarce siguranța acestuia când a declarat că inculpatul nu este cel care a săvârșit fapta de tâlhărie. Partea vătămată a susținut cu insistență că declarația sa din cursul urmăririi penale a fost dictată de organul de urmărire penală, și a arătat în tot cursul audierii că inculpatul nu este cel care l-a tâlhărit. Mai mult, chiar indicarea inculpatului, de către partea vătămată, ca fiind cel care l-ar fi tâlhărit a fost făcută sub presiuni.
Elementul de recunoaștere al organului de urmărire penală a fost faptul că inculpatul are strabism, dar partea vătămată a arătat că nu-și putea da seama, în împrejurările în care a fost tâlhărit, dacă unul din cei patru făptuitori are strabism întrucât era întuneric, iar în completarea acestei declarații vine declarația martorului asistent care a arătat că atunci când i s-a prezentat albumul partea vătămată a susținut că nu putea indica pe făptuitor întrucât acesta avea.
Faptul că partea vătămată a fost consecventă, în tot timpul audierii arătând că nu inculpatul a săvârșit fapta, a determinat instanța să dispună revocarea măsurii arestării preventive, la unul din termenele de judecată, dar hotărârea nu a fost menținută de instanța de control judiciar.
Așa cum s-a reținut în rechizitoriu, în afară de declarația părții vătămate, nu mai există alte probe din a căror coroborare să reiasă indubitabil că este cel care l-a tâlhărit pe.
Și cu privire la fapta de furt pusă în sarcina aceluiași inculpat, din noaptea de 14/15 septembrie 2007, în satul, instanța a avut aceiași opinie, respectiv că nu inculpatul a săvârșit-
Proba primordială și singura, de altfel, pe care își întemeiază MINISTERUL PUBLIC acuzația că este cel care a săvârșit furtul din imobilul părții vătămate și cel din autoturismul părții vătămate este faptul că de pe terminalul sustras din mașină inculpatul a efectuat mai multe convorbiri telefonice. Dar, din conținutul transcrierilor existente la dosar nu reiese că inculpatul ar fi săvârșit sau a participat la săvârșirea furtului. De altfel, singura convorbire efectuată de inculpat a cărei transcriere este la dosar este cea din data de 12 noiembrie 2007 (ora 11,21,31), în timp ce este arestat la Secția 5 Poliție (fila 210). Restul transcrierilor se referă la cu totul alte fapte ale celor implicați în convorbirile respective.
Ori un terminal de telefonie mobilă a devenit un bun comun care poate fi procurat de oriunde fără formalități deosebite.
Practic dosarul conține, printre altele, planșe fotografice și de cercetare criminalistică dactiloscopică (filele 65-150), un desfășurător de convorbiri telefonice (filele 162-168) și transcrieri de convorbiri telefonice (filele 173-253), care nu relevă pe inculpat ca fiind autor al faptelor pentru care a fost trimis în judecată, nici măcar indirect.
Nici măcar în baza amprentelor prelevate din imobilul părții vătămate și din autoturismul părții vătămate nu s-a putut trage concluzia fermă că inculpatul este autor sau coautor la fapta de furt. Ori, amprentele digitale constituie, de multe ori, probe indubitabile ale vinovăției unor făptuitori.
Faptul că inculpatul a folosit un număr de telefon pe terminalul sustras din autoturismul lui, nu poate crea convingerea instanței că inculpatul este cel care a săvârșit fapta de furt atât timp cât asupra inculpatului nici nu a fost găsit terminalul respectiv.
Declarația unei părți vătămate care ulterior revine și susține cu convingere că nu cel trimis în judecată a fost cel care l-a tâlhărit și convorbiri telefonice efectuate pe un terminal sustras nu pot constitui probe certe ale vinovăției unei persoane.
Pe de altă parte, în cauza de față nu s-a pus problema unei infracțiunii de furt în formă continuată, așa cum s-a dispus prin actul de sesizare a instanței. Faptul că inculpatul a pătruns într-un imobil de unde a sustras mai multe bunuri, iar cu aceiași ocazie sustrage dintr-un autoturism parcat în curtea aceluiași imobil alte bunuri, nu constituie o infracțiune continuată, ci o infracțiune realizată în baza aceleiași rezoluțiuni unice. De aceea, în baza art.334 din Codul d e procedură penală, s-a dispus schimbare încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul, reținute prin rechizitoriu din art. 211 alin. 1, lit. b și c și alin. 21 lit. a din Codul penal și art.208 alin. 1 - 209 alin. 1 1it. a, e, g, i din Codul penal (2 fapte) cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal și art. 33 lit. a din Codul penal în art. 211 alin. 1, lit. b și c și alin. 21 lit. a din Codul penal și art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g, i din Codul penal (2 fapte) cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
Întrucât instanța de fond, în baza probelor extrem de inconsistente, nu și-a putut crea, mai presus de orice îndoială, convingerea că inculpatul este cel care a săvârșit cele două fapte, una de tâlhărie și cealaltă de furt, ce i-au fost puse în sarcină, a dispus achitarea inculpatului.
Împotriva acesteia sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.636 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost admis apelul declarat de Parchet împotriva sentinței penale nr.220/25.04.2008, pronunțată de Judecătoria Buftea; a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:
În baza art.211 al.2 lit.b și c și al.2/1 lit.a Cod penal, cu aplic.art.74 al.1 lit.b și al.2 Cod penal, și art.76 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
În baza dispozițiilor art.86/1 Cod penal, comb.cu art.86/2 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 7 (șapte) ani.
În baza dispozițiilor art.86/3 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații:
a) se va prezenta în prima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice la instanța de executare (judecătorul delegat);
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
În temeiul dispozițiilor art.86/4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art.83 Cod penal, referitoare la revocare precum și cu privire la neîndeplinirea cu rea-credință a măsurii de supraveghere stabilite, caz în care suspendarea sub supraveghere se revocă și se dispune executarea în întregime a pedepsei aplicate.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza dispozițiilor art.71 al. ultim Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere, s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii.
În baza dispozițiilor art.88 Cod penal, s- constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la data de 06.11.2007 la 25.04.2008, inclusiv.
S-a luat act că suma sustrasă - de 510 lei - a fost restituită de inculpat părții vătămate.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de partea civilă.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că apelul Parchetului este fondat, iar cel declarat de partea civilă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. 5499/P/2007 din data de 21.01.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului zis " pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin.2, lit.b și c și alin. 2/1 lit.a din Cod penal și două infracțiuni prev. de art. 208 alin. -209 alin.1, lit. a, e, g și i din cu Cod Penal aplic. art. 41 alin. 2 din toate Cod Penal cu aplic. art. 33 lit. a din
Cod PenalÎn ce privește infracțiunile de furt calificat, tribunalul a reținut că, în cuprinsul actului de sesizare s-a arătat că, la data de 14/15.09.2007, inculpatul ar fi sustras mai multe bunuri din locuința părții vătămate: un telefon mobil, laptop, cercei din aur, suma de 100 lei, precum și din autoturismul proprietatea părții vătămate, lăsat neasigurat - telefon mobil și cheia de contact.
Singura probă cu privire la comiterea acestor două fapte este că terminalul mobil sustras din autoturism a fost folosit ulterior datei sustragerii cu mai multe cartele telefonice, printre care și una a inculpatului recunoscută ca atare de acesta dar și cu cartela sustrasă din locuința părții vătămate, considerând organele de anchetă că această împrejurarea leagă autorii celor două fapte și îl indică pe inculpat.
Tribunalul a considerat - în acord cu prima instanță - că această probă, singura de altfel cu privire la cele două fapte, nu poate conduce nici măcar la indiciile comiterii faptei de furt, ci cel mult de tăinuire, în lipsa oricăror alte elemente și alături de poziția procesuală de nerecunoaștere a inculpatului, iar în privința infracțiunii de tăinuire, nu rezultă sub nicio formă că inculpatul ar fi cunoscut în vreun fel proveniența terminalului folosit, acesta furnizând o apărare verosimilă din punctul de vedere al tribunalului.
Pe de altă parte, în lipsa oricăror probe în acuzare, inculpatul nici măcar nu are vreo obligație de a-și proba nevinovăția, astfel că orice ezitări sau contraziceri între declarațiile acestuia nu pot fi valorificate în contra sa.
În ce priveșteinfracțiunea de tâlhărie, tribunalul a reținut că, prin actul de sesizare s-a arătat că, la data de 15.10.2007, în jurul orelor 2120, în timp ce se afla în stația Poșta, partea vătămată a fost acostat de indivizi necunoscuți care, sub pretextul că îi cer o țigară, prin violență l-au deposedat de un portofel, în care avea suma de 510 lei.
Tribunalul a reținut că, imediat după comiterea faptei, partea vătămată s-a prezentat la secția de poliție unde a formulat plângere. În aceeași zi, respectiv la data de 15.10.2007, partea vătămată a dat declarație în fața organelor de poliție, a fost întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului și s-a efectuat recunoaștere de pe planșa foto, partea vătămată indicându-l din albumul foto al poliției pe inculpat ca fiind unul dintre cei patru autori ai faptei.
Din declarația părții vătămate rezultă că, în ziua respectivă, luase salariul în sumă de 630 lei și bonuri de masă în valoare de 150 lei, că din suma de 630 lei, a plătit 120 lei pentru niște datorii pe care le avea, punând restul de 510 lei în portofel. Ajungând în stația de RA TB a observat 4 indivizi care se îndreptau către el, moment în care unul dintre ei i-a cerut o țigară. -se să îi dea țigara cerută, partea vătămată avea în cealaltă mână portofelul cu bani, moment în care un alt individ dintre cei patru a încercat să îi smulgă portofelul din mână, însă partea vătămată s-a opus, moment în care cel care i-a cerut ți gara i-a înfipt mâna în gât, prinzându-l de tricoul pe care îl purta pe sub geacă pe care i l-a rupt astfel, iar partea vătămată s-a dezechilibrat dând astfel drumul individului care îi smulsese portofelul precum și portofelului pe care îl ținea cu mâna și astfel toți cei patru au fugit (fiI. 24-25 dup).
Cu ocazia dării acestei declarații din seara faptei, partea vătămată a indicat semnalmentele celui care i-a cerut țigara și care l-a prins de tricou rupându-i-l și ajutându-l astfel pe celălalt individ să fugă cu portofelul, acesta fiind, de altfel, singurul ale cărui semnalmente le-a reținut și le-a putut reda. Între aceste semnalmente, partea vătămată a indicat și un defect la.
După cum s-a precizat mai sus, în aceeași seară, partea vătămată l-a recunoscut de pe planșa foto pe inculpat ca fiind cel care i-a rupt tricoul după fizionomie și defectul de la (filele 26-34 dup), activitate la care a fost prezent în calitate de martor asistent numitul.
Inculpatul a fost identificat și s-a prezentat la poliție în data de 06.11.2007, ocazie cu care acesta nu a recunoscut comiterea faptei (filele 38-39 dup).
La aceeași dată de 06.11.2007 (filele 43-45 dup), având în vedere declarația inculpatului, organul de cercetare penală, procedează la efectuarea unei confruntări între inculpat și partea vătămată, ocazie cu care ambii își mențin declarațiile cu aceleași detalii. Tribunalul reține că la această activitate procesuală, inculpatul a fost asistat de un apărător ales, a cărui împuternicire se află la fila 41 dup. Cu ocazia acestei confruntări, la întrebările libere ale părților, partea vătămată a înțeles să întrebe pe inculpatceîl face "să fure în timp ce alții muncesc" (întrebarea nr. 5). De asemenea, niciuna dintre persoanele participante la această activitate nu a avut de formulat obiecțiuni cu privire la modul de desfășurare a acesteia.
Având în vedere că unul dintre elementele recunoașterii l-a constituit defectul la al făptuitorului la aceeași dată de 06.11.2007, părții vătămate i-a fost prezentată fotografia numitului cu privire la care partea vătămată a declarat că nu este autorul, acest lucru realizându-se în prezenta aceluiași apărător ales al inculpatului.
În aceeași zi, de 06.11.2007, mama inculpatului a predat organelor de poliție suma de 510 lei, exact suma de bani din portofelul părții vătămate, care a fost predată acestuia din urmă și cu privire la care partea vătămată din proprie inițiativă a declarat în aceeași zi de 06.11.2007 că i-ar fi fost dată pentru a-și retrage plângerea (fila 49 dup).
După data de 06.11.2007 și luarea declarației inculpatului din data de 07.11.2007 de către procuror, cu ocazia formulării propunerii de arestare preventivă a acestuia, alte acte care să impună prezența părții vătămate sau a inculpatului în dosarul referitor la infracțiunea de tâlhărie nu s-au mai efectuat.
În fața instanței de fond, inculpatul la data de 12.03.2008 și-a menținut poziția de nerecunoaștere a faptei de tâlhărie, arătând că polițiștii ar fi făcut presiuni asupra părții vătămate și relatând aspecte din cursul efectuării confruntării, acesta fiind singurul moment în care partea vătămată și inculpatul au stat față în față, în faza anchetei nefiind efectuată și o recunoaștere din grup astfel cum încearcă inculpatul să acrediteze ideea, iar cele două activități sunt diferite, confruntarea realizându-se la 06.11.2007, după recunoașterea inculpatului de către partea vătămată din planșa foto la 15.10.2007.
Partea vătămată declară în fața instanței la aceeași dată de 12.03.2008 (fila 34-35 ds. fd) că nu îl cunoaște pe inculpat că nu acesta estre autorul tâlhăriei, că a fost pus de polițist să scrie după dictare, că nu l-a recunoscut el pe inculpat din planșa foto și că, polițistul i-a spus că acesta ar fi autorul, că abia în fața instanței a înțeles ce înseamnă strabism, el necunoscând înțelesul acestui cuvânt astfel că nu îl putea folosi el în cuprinsul declarației scrise la poliție.
La data de 23.04.2008, a fost audiat de către prima instanță și martorul asistent care a arătat că partea vătămată a avut la dispoziție un album foto al poliției, cu mai multe foi pe care le-a răsfoit, că inițial a indicat o altă persoană, că ulterior s-a mai gândit și l-a indicat pe inculpat precum și că ar fi afirmat partea vătămată cu această ocazie că autorul având pe cap îi vine greu să îl identifice. Totodată martorul a declarat instanței că partea vătămată ar fi afirmat că autorul ar fi avut privirea cruciș - strabism.
Tribunalul a mai reținut că, în cauză, organele de urmărire penală au solicitat și obținut o autorizare de interceptare a convorbirilor.
Din cuprinsul acestor convorbiri în special cele realizate în ziua propunerii de arestare preventivă, din data de 07.11.2007, rezultă că familia inculpatului sau cunoștințe ale sale au încercat influențarea anchetei luând legătura chiar și cu anchetatorul care le-ar fi arătat că el a identificat autorul, că în rest e celorlalți, cei doi interlocutori se gândesc că ar bine ca partea vătămată să revină și să spună că a fost după de noapte și a fost obosit (filele 235-236 dup), că ar fi bine să meargă la partea vătămată și să îi propună această variantă. În același sens și din aceea zi, după amiază, (ex. procesul verbal de la filele 237-238 și cu cel de la fiI. 244, din acesta din urmă rezultând că un "român" ar fi mers la familia părții vătămate și la acesta acasă și i-au convins să își retragă plângerea.
Prima declarație a părții vătămate în cauză, după efectuarea convorbirilor efectuate mai sus, a fost cea dată în fața primei instanțe, având în vedere că, după cum s-a precizat deja, după data de 07.11.2007, în acest dosar nu s-au mai făcut alte acte care să impună prezența părții vătămate sau a inculpatului, singurele acte fiind de fapt redarea acestor interceptări.
Având în vedere cele expuse pe larg mai sus, tribunalul a considerat că schimbarea declarației părții vătămate dată în fața instanței s-a datorat acțiunii celor din familia sau cunoștințelor inculpatului care au încercat și reușit influențarea acestuia, că partea vătămată nu a dat suficiente dovezi cu privire la pretinsa presiune făcută de organele de poliție asupra sa, că un argument al celor arătate este și faptul că, cu ocazia confruntării și în prezența apărătorului ales al inculpatului, partea vătămată a afirmat cu fermitate că acesta este cel care l-a tras de tricou asigurându-i scăparea celuilalt care încerca să îi smulgă portofelul, că recunoașterea inculpatului s-a realizat inițial de pe planșa foto cu trei săptămâni înainte de această confruntare, că la data de 06.11.2007, partea vătămată a declarat din proprie inițiativă că banii dați de mama inculpatului în sumă de 510 lei, exact valoarea sumei sustrase, s-au dat pentru ca el să își retragă plângerea, că de a doua zi, cei apropiați inculpatului au încercat influențarea părții vătămate, că, în contra celor reținute de prima instanță, declarațiile părții vătămate în sensul că ar fi fost într-un fel sau altul presat de polițistul anchetator să recunoască o anumită persoană sunt infirmate de declarația martorului asistent dată în fața instanței care nu a făcut nicio mențiune în acest sens, mai mult, arătând că partea vătămată a răsfoit filele albumului pus la dispoziție, că inițial a recunoscut o persoană și că ulterior a recunoscut o alta, precizând că acesta din urmă ar fi autorul pe care l-ar fi recunoscut după un defect la, că simpla ezitare inițială a părții vătămate cu ocazia recunoașterii de pe planșa foto nu invalidează actul în sine al recunoașterii, câtă vreme partea vătămată a indicat și alte elemente, precum și că a menținut această poziție și cu ocazia confruntării, activitate cu privire la care niciuna dintre persoanele participante, respectiv: inculpatul - asistat de apărător ales, cât și partea vătămată, nu au avut obiecții cu privire la aceasta, la acel moment. Mai mult, tribunalul a avut în vedere că întrebarea adresată de partea vătămată inculpatului de la nr. 5 citată mai sus, arată convingerea pe care o avea partea vătămată cu privire la autorul faptei, precum și inexistența oricărui act de presiune.
A arătat Tribunalul că, față de cele de mai sus, este lipsită de relevanță afirmația părții vătămate din fața primei instanțe că este să îi restituie inculpatului suma de 510 lei primită la poliție, aceasta nefiind decât un argument al părții vătămate pentru a-și justifica schimbarea declarației inițiale. Dacă ar fi considerat că nu poate lua banii de la o persoană nevinovată, nu ar fi trebuit să îi primească de la organele de poliție și cu atât mai mult nu ar fi trebuit să dea din proprie inițiativă declarația din 06.11.2007 că ar fi primit acești bani care au fost dați pentru a-și retrage plângerea și că, deși nu se mai constituie parte civilă, solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului (fil, 49 dup).
Prima instanța a mai reținut că partea vătămată nu a putut reține semnalmentele inculpatului întrucât era întuneric, chestiune infirmată însă de procesul verbal de cercetare la fața locului, precum și de fotografiile judiciare anexate, din care rezultă că locul comiterii faptei era luminat, precum și de împrejurarea că având în vedere actele de violență exercitate asupra părții vătămate acesta ar fi putut avea timpul necesar reținerii semnalmentelor. În ce privește împrejurarea că partea vătămată ar fi arătat din proprie inițiativă denumirea defectului la al inculpatului, tribunalul reținut că partea vătămată nici nu a indicat -în declarația sa - că autorul ar fi avut strabism, ci că avea un defect la. În același sens este și declarația martorului asistent dată în fața primei instanțe care a arătat că la momentul recunoașterii din planșa foto partea vătămată ar fi afirmat că unul din semnalmente ar fi un defect, ochii încrucișați.
Așadar, pentru considerentele expuse pe larg mai sus, tribunalul a dispus înlăturarea declarației părții vătămate dată în fața instanței.
Analizând restul materialului probator administrat în cauză, Tribunalul a apreciat că probele administrate în faza anchetei și a instanței, mai puțin cea înlăturată, conduc la concluzia că inculpatul este unul dintre autorii faptei comise în dauna părții vătămate la data de 15.10.2007, respectiv cel care l-a tras de tricou, rupându-i-l și asigurând astfel sustragerea portofelului și scăparea celui care l-a sustras, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. a din Cod Penal, fiind comisă în public, în timpul nopții și de către mai multe persoane împreună și cu forma de vinovăție cerută de lege.
A mai arătat instanța de apel că se impune observația că dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat pe parcursul anchetei, acesta având posibilitatea ca asistat de un apărător ales să adreseze părții vătămate la momentul 06.11.2007, cu ocazia confruntării, întrebările considerate relevante, astfel că, din acest punct de vedere nu s-ar putea reține încălcarea vreunei garanții din cele prevăzute pentru existența unui proces echitabil, având în vedere că probele administrate în cursul urmăririi penale precum și declarația martorului asistent dată în fața instanței au fost cele care au fundamentat concluzia instanței de apel referitoare la existența faptei și a autorului ei, precum și a formei de vinovăție cu care a acționat. Tribunalul a mai reținut că declarația părții vătămate nu a fost singura probă care a fundamentat concluzia, aceasta fiind obiectivată și de restul activităților efectuate (de ex. relatarea părții vătămate că tricoul i-a fost rupt în seara respectivă rezultă și din fotografiile judiciare efectuate imediat după comiterea faptei, partea vătămată prezentând poliției și bonurile de masă la care face referire, și acestea fiind fotografiate etc.)
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei sale condamnări, invocând în drept dispozițiile art.3859pct.17 și pct.18 Cod procedură penală.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs promovat de inculpat, cât și sub celelalte aspecte cerute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.345 Cod procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal, condamnarea pronunțându-se dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Instanța de apel a stabilit corect situația de fapt, lămurind faptele și împrejurările de fapt, în acord cu dispozițiile art.62 Cod procedură penală și cu toate probele produse cauzei, care converg spre o singură concluzie, aceea că inculpatul a săvârșit fapta de tâlhărie, astfel cum aceasta a fost reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.
Împrejurarea că partea vătămată, a revenit - în etapa cercetării judecătorești - asupra celor declarate în faza de urmărire penală, a fost amplu și just analizată de tribunal; în acest context, trebuie relevat faptul că recunoașterea inculpatului după albumul foto și cu ocazia confruntării, în prezența martorului asistent, de către partea vătămată, reprezintă o probă solidă, întrucât - astfel cum a menționat la acel moment - elementul pe care l-a reținut cu precizie pentru a-l identifica pe autorul faptei, era "defectul la unul dintre ".
Revenirea ulterioară, asupra acestei declarații pare neverosimilă, câtă vreme partea vătămată nu a reușit că susțină - pe bază de dovezi - schimbarea poziției sale, menționând doar că -în timpul urmăririi penale - a fost presată de polițistul anchetator să dea respectiva declarație; în plus mama inculpatului a făcut demersuri pe lângă partea vătămată - oferindu-i bani - pentru aod etermina să-și schimbe declarația, acesta fiind - de fapt - și motivul revenirii, în instanță,asupra celor declarate inițial.
Coroborând această ultimă împrejurare cu declarația martorului care a asistat la momentul efectuării recunoașterii, cât și cu elementele reținute cu ocazia confruntării dintre partea vătămată și inculpat (activitate cu privire la care niciuna dintre persoanele participante nu au făcut nicio obiecție la acel moment), se poate lesne concluziona că schimbarea de poziție a părții vătămate s-a produs cu scopul de a-l exonera pe inculpat de răspunderea penală.
și desfășurătorul convorbirilor telefonice efectuate de inculpat de pe terminalul sustras din mașină atestă - în mod indubitabil - că acesta este autorul furtului din noaptea de 14 spre 15 septembrie 2007; mai mult, s-a dovedit că inculpatul a continuat să folosească aparatul telefonic și ulterior acestei date, utilizând cartele diferite și inițiind apeluri ce au fost localizate pe raza localităților, din județul I; de altfel, însuși inculpatul a recunoscut că a posedat una dintre cartelele telefonice utilizate cu unul din terminalele mobile sustrase la data de 15 septembrie 2007.
Curtea nu poate primi apărările formulate de avocatul inculpatului, vizând incidența cazurilor de casare reglementate de art.3859pct.17 și pct.18 Cod procedură penală, deoarece - astfel cum s-a arătat în cele ce preced - hotărârea recurată este fundamentată pe dovezile administrate, așa încât starea de fapt reținută este în deplină concordanță cu acestea.
De altfel, apărătorul inculpatului nu a indicat în mod concret, care ar fi - în opinia sa - elementele de fapt care ar duce la concluzia că infracțiunii săvârșite de inculpatul i s-a dat o greșită o încadrare juridică greșită sau în ce constă eroarea gravă de fapt în care s-a aflat instanța atunci când a decis condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicația în cauză a dispozițiilorart.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.636 din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei, reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red. /12.03.2009
Dact./13.03.2009
Ex.2
Red.-
Red.-Jud.
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica
