Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 238/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 238
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Doru Filimon
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 229 de la 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, asistat de avocat ales și intimatul - parte vătămată.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat solicită admiterea recursului, casarea și rejudecând cauza solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 cod penal în infracțiunea prev. de art. 213 cod penal, deoarece inculpatul nu a folosit constrângerea pentru a dobândi telefonul de la partea vătămată ci aceasta i l-a dat iar inculpatul a refuzat restituirea, încât nu se poate reține existența infracțiunii de tâlhărie. Se mai solicită reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 cod penal și reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunea de abuz de încredere sub minimul special cât și suspendarea executării ei în baza art. 81 cod penal.
Intimatul - parte vătămată, lasă la apreciere soluția instanței.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefundat deoarece încadrarea juridică dată faptei inculpatului, respectiv în infracțiunea de tâlhărie, este legală fiindcă partea vătămată nu a pierdut posesia juridică a bunului iar refuzul de restituire inculpatul la însoțit de amenințări. Se mai arată că o nouă individualizare a pedepsei, prin reducerea ei suplimentare, nu se justifică deoarece inculpatului i s-au reținut deja circumstanțe atenuante.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta dar și că nu s-a gândit că se va ajunge la o acuzație penală și declară că își însușește concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 450 din 20 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, s-a respins cererea formulata de inculpații si, prin aparator, privind schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care acestia au fost trimiși in judecata, din infractiunea de tâlhărie prev.de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2/1 lit. a și b în Cod Penal infracțiunile prev. de art. 180 alin. 1.Cod Penal și art. 213 alin. 1.
Cod PenalÎn baza art. 334.C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infractiunea de tâlhărie prev.de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2/1 lit. a și b Cod Penal, în infracțiunea de tâlhărie prev.de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2/1 lit. a
Cod PenalÎn baza art. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2/1 lit. a și b cu Cod Penal aplic. art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani nchisoare.
In baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2/1 lit. a cu Cod Penal aplic. art. 74 alin.1 lit.a, c și art. 76 alin. 1, lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani si 10 luni închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal, s-au interzis inculpaților si drepturile prev. de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit b cu Cod Penal referire la art. 8 CEDO și cauza Sabou și împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86 indice 1.Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpatul pe o durată de 7 ani, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit in condițiile art. 86 indice 2.Cod Penal pe o durată de 6 ani si 10 luni, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit in condițiile art. 86 indice 2.Cod Penal
În baza art. 86/3 alin. 1.Cod Penal, s-a dispus ca inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care sunt aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t; - să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu. reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 359 Cod Procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra cauzelor de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4. p., iar în baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act ca partea vătămata nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpatul a unui spray iritant lacrimogen marca, iar în baza art. 118 alin. 5.Cod Penal, confiscarea de la același inculpat a sumei de 120 lei.
În baza art. 191.C.P.P. au fost obligați inculpatii la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din 04.02.2009, au fost trimiși în judecată - în stare de libertate - inculpații si, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin 1, alin 2 lit c si alin 2/1 lit a și b
Cod PenalAnalizând materialul probator administrat in cauza, prima instantă a constatt în fapt că în ziua de 13.10.2008, cei doi inculpați s-au deplasat la Liceul de Construcții din S, iar in apropierea acestei unitați de învătământ, la ieșirea către zona depozitului, s-au întâlnit cu partea vătămată si cu martorul, pe care nu îi cunosteau. Sub pretextul apelarii unui cunoscut de al lor, inculpatul i-a solicitat părții vătămate telefonul mobil. sa ezite in vreun fel si sa se gandeasca la cea avea sa se intample, de buna-voie, partea vatamata i-a dat inculpatului telefonul sau mobil marca LG model, pentru a efectua un apel.
Văzând că inculpatul nu vorbește la telefonul pe care tocmai îl primise, partea vătămată a solicitat restituirea aparatului, iar inculpatul a refuzat sa îl mai restituie și a înmânat telefonul mobil celuilalt inculpat, respectiv. Intrucat partea vătămata insista sa ii fie restituit bunul, pentru a rămâne in posesia telefonului pe care tocmai il obținuse de la partea vătămata, inculpatul a pulverizat in directia partii vătămate sprayul paralizant pe care il avea asupra sa și a fugit de la fata locului.
În aceleasi imprejurari, inculpatul, având asupra sa telefonul partii vatamate, pentru a pastra bunul ce nu ii apartinea, a lovit partea vătămată cu palma in zona fetei și a parasit in fuga locul faptei cu telefonul asupra sa.
In urma loviturii primite, s-a constatat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiza medico legala nr. 1650/E/2008 emis de Serviciul Județean de Medicina legala O, precizându-se totodată că incidentul descris anterior a fost observat in mod direct si de către martorul, inculpatii fugind de la locul faptei cu telefonul părtii vătămate pe calea ferata de la Liceul de Constructii, oprindu-se in Gara S, unde inculpatul i-a dat telefonul inculpatului, cei doi despărtindu-se.
In aceeasi zi, inculpatul vândut telefonul mobil martorului cu suma de 220 lei.
Fiind sesizate de către partea vătămata cu privire la fapta comisa de către inculpați, organele de politie au reusit să-i identifice pe aceștia, în aceste împrejurări fiind recuperat si telefonul mobil de la martorul căruia inculpatul il vânduse, ulterior fiind restituit părtii vătămate
Instanța de fond a menționat că situatia de fapt descrisa mai sus, a fost confirmată si de declarațiile părtii vătămate, coroborate cu declarațiile martorului.
Astfel, prima instanța a apreciat ca fapta inculpatului - de a folosi violenta fata de partea vătămata pentru a păstra telefonul mobil luat de la acesta, faptă săvârsită in loc public, împreuna cu o alta persoana și prin folosirea unei substanțe paralizante - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 211 alin 1, alin. 2 lit c si alin. 2/1 lit a, b, iar fapta inculpatului - de a folosi violenta fata de partea vătămata pentru a păstrarea telefonului mobil luat de la acesta, săvârșită in loc public, împreuna cu o alta persoana care a folosit o substanta paralizanta - întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art. 211 alin 1, alin. 2 lit. c si alin. 2/1 lit. a
Intrucat probele administrate in cauza nu au evidențiat faptul ca inculpatul avea cunostina de faptul ca celălalt inculpat avea asupra sa un spray paralizant, pe care intentiona sa il foloseasca la savârsirea infractiunii, in sarcina acestuia nu a fost retinuta ca modalitate de savarsire a infractiunii forma prevazuta de art, 211 alin, 2 lit, b - respectiv aceea ca tâlharia a fost savarsita de catre o persoana avand asupra sa o arma, o substanta narcotica ori paralizant și, pe cale de consecință, s-a făcut aplicația dispozițiilor art. 334.C.P.P. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infractiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2/1 lit. a și b Cod Penal, în infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin.2/1 lit. a
Cod PenalIn aceste condiții a fost soluționată acțiunea penală prin condamnarea inculpaților, iar la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat acestora, prima instantă a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72, respectiv dispozițiile părtii generale, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savârsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal și circumstantele concrete in care a fost savârsita fapta. Față de aceste argumente - respectiv atitudinea sincera a inculpatilor pe parcursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, vârsta acestora, reputatia de care se bucura in societate (in ceea ce il priveste pe inculpatul ) ce rezulta din inscrisurile depuse la dosar, circumstantele si modul concret de comitere a faptei, atitudinea acestora dupa savarsirea faptei, rezultând din prezentarea lor in fata instantei de judecata, comportarea sincera in cursul procesului penal si conduita buna a inculpatului anterior savârsirii faptei - s-au pronunțat în cauză pedepse principale cu închisoarea, în cazul fiecărui inculpat, orientata sub minimul special prevazut de lege, considerând că aceste pedepse vor fi de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev de art. 52
Avind in vedere ca inculpatilor li s-a aplicat o pedeapsa mai de 4 ani inchisoare, iar acestia nu au mai fost condamanati anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an - exceptind cazul cind condamnarea intra in vreunul din cazurile prev de art 38 Cp. scopul pedepsei putind fi atins chiar executarea acesteia - prima instantă a constatat ca sunt indeplinite în speță conditiile prev de art 86 ind. 1 Cp. in baza cărora s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, fixind - conform art 86 ind 2 Cp. - termen de incercare pe o durata de 3 ani, la care s-a adăugat durata pedepsei ce va fi aplicată, iar în perioada termenului de încercare, s-au stabilit masurile de supraveghere prevăzute de art. 86 ind 3 alin 1 Cp. care să fie aduse la indeplinire de Serviciul de Probatiune de pe linga Tribunalul O l
Instanța de fond a constatat că nu există în speță constituire de parte civilă, luând astfel act de împrejurarea că partea vatamata nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații și, iar prin deciziei penală nr. 229 de la 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de inculpații și, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 175 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 75 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului O, iar inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu același titlu către stat
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat în esență că situația de fapt constatată de instanța de fond a fost constată în conformitate cu probele administrate, care au atestat că infracțiunea dedusă judecății s-a consumat, iar cei doi inculpați aceștia au calitatea de infractori în cadrul raportului de drept penal stabilit cu partea vătămată.
Vinovăția inculpaților a rezultat din conduita acestora, atât sub aspectul laturii intelective, cât și al celei volitive, condiții în care în mod temeinic s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, având încadrarea juridică menționată mai sus și a astfel, a fost rezolvată acțiunea penală prin condamnarea inculpaților.
Sub aspectul încadrării juridice a faptei de tâlhărie, în mod temeinic prima instanță a schimbat-o cu scopul de a fi înlăturată raportarea făcută la lit. baa lineatului 2 indice 1 al art. 211.Cod Penal, pentru argumentul că inculpatul nu a avut reprezentarea faptului că celălalt inculpat intenționa să folosească un spray paralizant la comiterea infracțiunii, iar din punct de vedere volitiv, nu a adoptat o rezoluție infracțională în acest scop.
De asemenea, tribunalul a apreciat că pedepsele pronunțate pentru fiecare dintre inculpați sunt temeinice și legale și corespund criteriilor de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal atât cu caracter real, cât și personal, operațiunea de individualizare a pedepsei fiind temeinică și sub aspectul dispoziției de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât aceasta corespunde nu numai criteriilor prev. de art. 72.Cod Penal, dar are la bază și îndeplinirea condițiilor prev. de art. 86 indice 1 alin. 1.
Cod PenalCritica formulată în apel d e inculpați cu referire la netemeinicia dispoziției de respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice, s-a apreciat de instanța de apel ca netemeinică, sens în care s-a reținut faptul că în cauză nu poate fi acceptat că s-a consumat infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1.Cod Penal, deoarece nu se pune problema ca inculpații să îndeplinească condiția pretinsă de latura obiectivă a acesteia de a deține cu un titlu valabil telefonul mobil al părții vătămate. În acest sens, s-a reținut de tribunal că bunul mobil nici nu a ieșit din posesia părții vătămate, deoarece s-a aflat tot timpul în stăpânirea sa, atâta timp cât în cauză este vorba decât de simple acte materiale ale acestui inculpat de folosire temporară a telefonului pentru efectuarea unui apel în prezența și sub supravegherea părții vătămate. Nefiind îndeplinită această condiție, actele materiale ale inculpaților de refuz de restituire a bunului, a rezultat că nu pot constitui acțiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de abuz de încredere, dimpotrivă, ceea ce rezultă din probele administrate în cauză sunt acte materiale de deposedare a părții vătămate de bunul mobil, ce realizează acțiunea principală de furt, ca și acțiunea adiacentă de folosire a violenței în scopul însușirii pe nedrept a bunului mobil.
Susținerea inculpaților potrivit căreia utilizarea sprayului lacrimogen a fost în scopul de a se apăra de intervenția a 3 persoane ce se apropiau, a fost contrazisă de probele cauzei, între care cele din chiar recunoașterea inculpaților prin declarațiile date, în care s-a arătat că pulverizarea sprayului a avut loc atunci când partea vătămată a solicitat restituirea bunului mai întâi de la inculpatul și apoi de la inculpatul. Aceste probe s-au coroborat cu cele din declarația de parte vătămată, care este în același sens și este confirmată de probele din declarațiile de martori.
De asemenea, critica privitoare la netemeinicia operațiunii de individualizare a pedepsei, s-a apreciat de către instanța de apel a fi nefondată, cei doi apelanți inculpați beneficiind de pronunțarea unor pedepse principale cu închisoarea coborâte sub minimul special de 7 ani, în mod diferențiat și în strictă concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72.Cod Penal, atât cele cu caracter real cât și personal, ca efect al reținerii în favoarea lor de circumstanțe atenuante. Concluzia din dezbateri de a se coborî în continuare nivelul pedepselor principale pronunțate pe baza criteriilor de individualizare invocate verbal în dezbateri, s-a apreciat a fi lipsită de fundament deoarece, în acest mod se ajunge la situația de a nu se mai putea realiza scopul acestei sancțiuni. În speță, gradul de pericol social al acestei infracțiuni, limitele de pedeapsă speciale minimă și maximă - ce sunt deosebit de ridicate - și modalitatea de comitere a infracțiunii (în participație penală ocazională), alături de circumstanțele personale, au impus menținerea pedepselor pronunțate de instanța de fond, care prin nivelul lor asigură acest scop preventiv al pedepsei ca și funcțiile coercitivă și educativă ale acesteia.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie fiindcă instanțele l-au condamnat pentru o lată infracțiune decit cea rezultată din starea de fapt și pentru cp pedeapsa aplicată este prea mare, cerând reducerea ei.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica greșitei încadrări juridice, Curtea reține că aceasta nu este fondată deoarece ceea ce deosebește infracțiune de abuz de încredere, în alternativa finală ce vizează refuzul restituirii, prevăzută de art. 213 alin. 1 cod penal, de infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 cod penal este tocmai folosirea violenței, fie pentru dobândirea bunului fie, pentru păstrarea lui.
Se constată în acest sens că partea vătămată a fost supusă, deoarece a cerut restituirea telefonului mobil, la violențe fizice ce au constat în pulverizarea de substanțe paralizante asupra sa, de inculpatul, care a fugit imediat de la locul faptei și, de lovirea imediată cu palma in zona fetei a aceleiași victime, de inculpatul, care și el a părăsit tot in fuga locul faptei, cu telefonul parții vătămate asupra sa.
În raport de această stare de fapt se constată că încadrarea juridică legală este cea reținută deja în sarcina ambilor inculpați și pentru care deja inculpatul recurent a fost găsit vinovat și condamnat.
Curtea apreciază și că, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 cod penal și reținându-se ca nefondată critica greșitei încadrări juridice, că o reducere suplimentară a pedepsi nu poate realiza scopul preventiv educativ ori cel sancționator al acestei, potrivit art. 52 cod penal.
Cu motivarea arătată, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod proc. penală, neconstatându-se din oficiu motive de fapt ori de drept pentru casarea hotărârilor și neexistând ca fondate criticile invocate în baza art. 3859pct. 14 și 17 cod proc. penală, recursul va fi respins ca nefundat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 229 de la 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Obligă recurentul - inculpat la 168 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 150 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, care vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților prin Curtea de Apel Craiova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. apel:
.
Dact. 2 ex./ 13.04.2010
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, George Ciobanu, Doru Filimon
