Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 243/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(3041/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 243/R
Ședința publică de la 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de către inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 492 din data de 30 iunie 2009, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 B și a deciziei penale nr. 608/A din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenții inculpați și, aflați în stare de arest și asistați de avocat cu împuternicire avocațială nr.-/09.02.2010 depusă la fila 34 dosar, lipsă fiind intimata parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar s-a depus un înscris din partea intimatei părți vătămate prin care învederează instanței de judecată că nu dorește nici o despăgubire materială în cauză și totodată faptul că nu se poate prezenta în instanță întrucât nu se află pe teritoriul României.
Apărătorul recurenților inculpați, solicită încuviințarea depunerii la dosar a unor înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Deliberând, Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurenților inculpați, invocă cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și solicită admiterea recursurilor, casarea hotărârilor recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepselor aplicate inculpaților pe care le consideră mult prea severe în raport de circumstanțele reale de comitere a faptelor precum și circumstanțele reale ale inculpaților care au colaborat cu organele de poliție, recunoscând și regretând faptele.
Mai arată că aceștia nu au luat nimic din poșeta părții vătămate, care de altfel, nu are nici o pretenție asupra prejudiciului. Față de cele arătate, solicită aplicarea unor pedepse sub supraveghere pentru a li se da posibilitatea integrării în societate, având în vedere și înscrisurile depuse în circumstanțiere.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpați, ca fiind nefondate.
Consideră că atât în durata lor, cât și în modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpați sunt corespunzător individualizate, sunt stabilite la limita minimă prevăzută de lege, avându-se în vedere circumstanțele personale și reale ale faptei. De asemenea, nu se impune a fi reținute în sarcina nici unuia dintre inculpați circumstanțe atenuante judiciare în raport de modalitatea de săvârșire a faptelor, respectiv în timpul nopții, pe baza unei înțelegeri prealabile, prin lovirea părții vătămate cu pumnii și picioarele care i-au provocat acesteia leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, precum și în raport de starea de recidivă postcondamnatorie în care a comis fapta inculpatul, de atitudinea nesinceră manifestată de către inculpați pe parcursul procesului penal și lipsa unei ocupații.
Față de aceste aspecte apreciază că pedepsele reflectă gradul de pericol social concret al faptei și sunt apte să-și atingă scopul prevăzut de lege.
Având pe rând ultimul cuvânt, recurenții inculpați achiesează la concluziile puse de apărătorul lor.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.492/30.06.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul penal nr-, în baza art.211 al.1,2 lit. b și c și al. 21lit.a din Codul penal cu aplicarea art.37 lit. a din Codul penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată.
În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.331/15.06.2005, a Judecătoriei Corabia, definitivă prin decizia penală nr.380/14.05.2005 a Tribunalului O l
Conform art.83 alin.1 Cod penal s-a cumulat pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 331/15.06.2005, a Judecătoriei Corabia, definitivă prin decizia penală nr.380/14.05.2005 a Tribunalului O l t, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 27.02.2009 la zi.
În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 116 Cod Penal s-a interzis inculpatului prezența pe raza municipiului B pe o perioadă de 5 ani.
Prin aceeași sentința penala s-a dispus în baza art. 211 al.1,2 lit. b și c și al.21lit. a din Codul penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată.
S-a făcut aplicarea art.71-64 lit. a, teza a II-a, lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 27.02.2009 la zi.
În baza art. 350 al.1 Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 116 Cod Penal s-a interzis inculpatului prezența pe raza municipiului B pe o perioadă de 5 ani.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 Cod de procedură penală și art. 998.civ. și urm. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și au fost obligați inculpații in solidar la plata sumei de 63 lei către aceasta, despăgubiri materiale.
În temeiul art.191 al.2 inculpații C.P.P. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 27.02.2009, în jurul orei 21,00, inculpații au deposedat-o, prin violență, pe partea vătămată de geantă în timp ce se aflau într-un parc situat în cartierul. Astfel, partea vătămată se întorcea de la serviciu și, îndreptându-se spre locuința sa de reședință, traversa parcul în care se aflau cei doi inculpați, întrucât parcul respectiv se afla în imediata vecinătate a domiciliului său.
Inculpații au observat că partea vătămată avea asupra sa o geantă și s-au înțeles să i-o sustragă; ca urmare inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a încercat să-i smulgă geanta, însă, întrucât acesta a opus rezistență, a lovit-o, iar partea vătămată a căzut la pământ. Între timp s-a apropiat și inculpatul care a lovit-o și el pe partea vătămată, cei doi reușind să-i ia poșeta după care au fugit de la locul faptei.
În timp ce partea vătămată striga după ajutor a fost auzită de soțul acesteia, care coborâse să ia ceva din autoturismul parcat în fața blocului de domiciliu.
Ulterior, geanta părții vătămate a fost găsită aruncată în apropierea locului faptei, iar cei doi inculpați au fost prinși de organele de poliție.
Astfel, instanța fondului a apreciat că fapta inculpaților de a deposeda, prin violență, pe partea vătămată de geantă în timp ce se aflau în parcul situat în cartierul, la data de 27.02.2009, ora 21,00, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1,2 lit. b,c și alin. 2 ind.1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art.37 lit.a în Cod Penal ceea ce îl privește pe inculpatul. În mod corect, față de împrejurările în care s-a comis această faptă, actul de sesizare a reținut în sarcina inculpaților, agravantele în forma tâlhăriei săvârșite în timpul nopții, întru-un loc public (parc), de mai multe persoane împreună.
Față de circumstanțele personale ale inculpaților și reale ale faptei săvârșite de aceștia, instanța fondului a apreciat că se impune condamnarea lor la pedepse privative de libertate.
Astfel, inculpatul deși nu are un trecut infracțional acest aspect nu poate cântări prea mult în aprecierea pericolului lor social, atitudinea celor doi inculpați față de faptele pentru care au fost trimiși în judecată fiind nesinceră, modul concret de săvârșire a faptei, așa cum a fost relevat mai sus, sentimentul de insecuritate pe care acest gen de fapte le induce în rândul opiniei publice în lipsa unei masuri ferme din partea autoritarilor statului, sunt aspecte ce denotă o periculozitate sporită a inculpaților și un pericol social deosebit al faptei. sporită a acestora reiese și din aspectul că au premeditat săvârșirea faptelor, au pus la cale un plan infracțional care să le asigure reușita infracțională, aceștia neezitând să se folosească de avantajul pe care îl aveau numeric asupra unei părți vătămate de sex feminin.
În consecință, văzând dispozițiile art. 72.p, instanța fondului s-a orientat către pedeapsa închisorii care să corespundă scopului acesteia definit prin art. 52.Cod Penal
Cu privire la starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, instanța fondului a reținut că aceasta este atrasă de condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată pe timp de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr.331/15.06.2005 a Judecătoriei Corabia, definitivă prin decizia penală nr.380/14.09.2005 a Tribunalului O l t, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare stabilit pentru această pedeapsă.
Față de cele menționate mai sus, instanța fondului a apreciat că aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare pentru fiecare dintre cei doi inculpați reprezintă o perioadă de timp suficientă în care aceștia să-și formeze o atitudine de respect a valorilor sociale ocrotite de lege, prin asimilarea fără superficialitate, a noțiunilor educative învederate de organele de specialitate ce funcționează în cadrul sistemului penitenciar, o dată cu punerea în aplicare a funcției de eliminare temporară din societate a inculpaților.
Instanța fondului a justificat aplicarea pedepsei în cuantumul arătat deoarece acestea au fost săvârșite cu reținerea circumstanței agravante de la art.211 al.2 ind.1 lit.a din Codul penal, pentru care legiuitorul a prevăzut ca limite de pedeapsă închisoarea de la 7 la 20 de ani.
În ceea îl privește pe inculpatul, instanța fondului în baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 331/15.06.2005, a Judecătoriei Corabia, definitivă prin decizia penală nr.380/14.05.2005 a Tribunalului Olt și conform art. 83 alin. 1 Cod penal a cumulat pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 331/15.06.2005, a Judecătoriei Corabia, definitivă prin decizia penală nr.380/14.05.2005 a Tribunalului O l t, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacată și redozarea pedepsei pe care o consideră prea mare în raport cu atitudinea sinceră, de regret și recunoaștere a faptei.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a apreciat ca fiind nefondate apelurile declarate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B cu numărul 3230/P/2009 din data de 25.03.2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților și referitor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b,c și alin. 2 ind.1 lit. a Cod penal, pentru inculpatul cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, reținându-se că la data de 27.02.2009, în jurul orei 21,00, inculpații au deposedat-o, prin violență, pe partea vătămată de geantă în timp ce se aflau într-un parc situat în cartierul.
În ceea ce privește situația de fapt și vinovăția inculpaților, acestea au fost în mod corect reținute de instanța fondului, în urma unei juste și coroborate analize a tuturor probelor administrate în cauză.
Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanța a dispus condamnarea inculpaților și, probatoriul administrat în cauză demonstrând fără îndoială faptul că aceștia sunt autorii infracțiunilor de tâlhărie pentru care au fost trimis in judecată.
Astfel, la data de 27.02.2009, în jurul orei 21,00, inculpații au deposedat-o, prin violență, pe partea vătămată de geantă în timp ce se aflau într-un parc situat în cartierul. Astfel, partea vătămată se întorcea de la serviciu și, îndreptându-se spre locuința sa de reședință a traversat parcul în care se aflau cei doi inculpați, întrucât parcul respectiv se afla în imediata vecinătate a domiciliului său.
Inculpații au observat că partea vătămată avea asupra sa o geantă și s-au înțeles să i-o sustragă, ca urmare inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a încercat să-i smulgă geanta, însă, întrucât acesta a opus rezistență, a lovit-o, iar partea vătămată a căzut la pământ. Între timp s-a apropiat și inculpatul care a lovit-o și el pe partea vătămată, cei doi reușind să-i ia poșeta după care au fugit de la locul faptei.
În timp ce partea vătămată striga după ajutor a fost auzită de soțul acesteia, care coborâse să ia ceva din autoturismul parcat în fața blocului de domiciliu.
Ulterior, geanta părții vătămate a fost găsită aruncată în apropierea locului faptei, iar cei doi inculpați au fost prinși de organele de poliție.
În drept, în mod corect, prima instanță a apreciat că faptele inculpaților și de a sustrage, prin întrebuințarea de violente, părții vătămate geanta, în timp de noapte, in loc public și împreuna cu o alta persoana întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de tâlhărie, prev.de art.211 al.2 lit.b și c Cod penal și al.21lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale ale Codului penal, care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, modalitatea concretă de săvârșire a faptei (în timpul nopții, prin folosirea de violențe, de două persoane împreună) precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpaților - este recidivist în modalitatea prev. de art.37 lit.a Cod penal, fără loc de muncă și altă sursă licită de venit, lucru ce a generat nereținerea circumstanțelor atenuante.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a individualizată în mod corect pedepsele, în condițiile în care faptele săvârșite de aceștia prezintă un pericol social deosebit de grav, cuantumul acestora fiind peste minimul prevăzut de lege.
De asemenea, Tribunalul a mai apreciat că nu se impune reducerea pedepselor și nici reindividualizarea modului de executare a acestora, atât față de natura și gravitatea faptei cât și față de circumstanțele personale ale inculpaților. Se constată că, inculpatul a mai fost condamnat, săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie (ceea ce face imposibil de aplicat dispozițiile art.81, 86 indice 1 și 867.Cod Penal).
Cu privire la pedeapsa aplicata inculpatului și modalitatea de executare a acesteia Tribunalul a reținut că acest inculpat deși nu este cunoscut cu antecedente penale, el este cel care a inițiat atacatul asupra părții vătămate, care a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale în urma acestui incident. Astfel, ca nu se poate reține in sarcina sa niciuna din circumstanțele atenuante legale, iar atitudinea sa de recunoaștere a săvârșirii faptei a fost reflectata de către instanța de fond prin aplicarea unei pedepse orientata către minimul special.
De asemenea, Tribunalul a reținut că nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, întrucât acesta deși nu are un loc de munca a înțeles că pentru a-si asigura mijloacele materiale necesare traiului este mai ușor comită fapte care contravin ordinii de drept, iar executarea pedepsei aplicate, in regim de detenție va fi de natura sa formeze o atitudine corecta fata de munca și de regulile de conviețuire sociala.
Prin decizia penală nr.608/A din 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.492/30.06.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B în dosarul penal nr-.
În baza art.383 Cod pr.pen. a fost dedusă perioada prevenției, pentru fiecare apelant, de la 27.02.2009 la zi.
În baza art.383 Cod pr.pen. raportat la art.350 Cod pr.pen. s-a menținut starea de arest preventivă a apelanților inculpați.
A fost obligat fiecare apelant la plata a câte 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații care au solicitat redozarea pedepselor, ținându-se cont de circumstanțele lor personale, de circumstanțele reale în care s-au comis faptele, precum și de aspectul că partea vătămată nu a solicitat despăgubiri.
Analizând recursurile inculpaților în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu sunt întemeiate și le va respinge ca nefondate, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Instanțele de fond și de apel au reținut corect situația de fapt, iar recurenții inculpați nu au contestat acest aspect.
În ce privește individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, gravitatea faptelor comise, modalitatea de acționare a inculpaților, limitele de pedeapsă prevăzute de către lege, astfel că pedepsele ce au fost aplicate au fost bine proporționalizate.
Se observă că instanțele au avut în vedere aspectele invocate de către recurenții inculpați, iar pedepsele ce au fost aplicate, deși sunt de 7 ani închisoare, sunt la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie în forma comisă de către inculpat.
Este de observat și faptul că inculpatul este recidivist, anterior fiind condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare.
Trebuie avut în vedere și faptul că inculpații au acționat pe timp de noapte, au premeditat acțiunile lor, au atacat o femeie lipsită de apărare, pe care au lovit-o cauzându-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale și i-au luat geanta pe care o avea asupra sa.
Aceste aspecte sunt de natură să agraveze situația inculpaților, astfel că nu se poate reține în favoarea acestora circumstanțe atenuante pentru a se reduce pedepsele sub limita prevăzută de lege.
De asemenea, instanța constată că scopul pedepselor poate fi atins doar prin executarea acestora în regim de detenție și nu se pune problema de a fi suspendate potrivit art.81 sau 861Cod penal.
În privința inculpatului recidivist, nici nu s-ar putea aplica suspendarea executării pedepsei, deoarece legea interzice această măsură, în cazul existenței stării de recidivă.
În concluzie, Curtea constată că hotărârile recurate sunt legale și temeinice motivate sub toate aspectele, astfel că nu sunt motive pentru casarea acestora.
Recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 492 din 30.06.2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B și a deciziei penale nr.608/A din 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Deduce durata arestului preventiv de la 27.02.2009 la zi pentru fiecare dintre inculpați.
Obligă recurenții inculpați la plata a câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./17.02.2010
- - jud.:,
Președinte:Leontina CișmașiuJudecători:Leontina Cișmașiu, Florentina Dragomir, Dumitru Mirancea
