Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 263/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 263/R/2008
Ședința publică din 22 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Iuliana Moldovan Monica Rodina
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin procuror.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata, deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 29/A/2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prev.și ped.de art. 211 alin.1 și 2/1 lit.b și c penal; furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 lit.a și g penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal și art.34 lit.b penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, aflată în stare de arest în altă cauză, asistată de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al inculpatei depune la dosarul cauzei motive de recurs.
Curtea procedează, în temeiul art. 38514alin. 11pr.pen. la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului declarat de inculpată, casarea în parte a deciziei penale atacate și rejudecând să se dispună achitarea inculpatei pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 alin. 21lit. b pen. cu consecința condamnării numai pentru infracțiunea de furt calificat și complicitate la furt calificat. S-a administrat un vast probatoriu, reținându-se că atunci când inculpata s-a aflat în apartamentul părții vătămate i-ar fi strecurat o substanță acestuia în băutură, care i-ar fi provocat somnul intenționat, timp în care inculpata a sustras din domiciliul acestuia mai multe bunuri. Din lecturarea motivării instanței de fond rezultă că aceasta și-a însușit punctul de vedere al Parchetului. Apreciază că nu există o probă certă că inculpata ar fi strecurat acea substanță în băutura părții vătămate. În afară de confimarea prezenței inculpatei în apartamentul părții vătămate nu există niciun indiciu că ar fi săvârșit vreo infracțiune. Susține că se pune întrebarea care este proba care atestă că inculpata ar fi procedat de maniera în care reține instanța de fond starea de fapt. Apreciază că nu există infracțiunea de tâlhărie, ci doar infracțiunea de furt calificat și complicitate de furt calificat reținute în sarcina inculpatei. Organul de urmărire penală încearcă să realizeze o legătură între părțile vătămate, în sensul că inculpata ar fi procedat în aceeași modalitate și că se ocupă cu astfel de proceduri.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat și complicitate la furt calificat în dauna părții civile, inculpata susține că s-a urcat în mașina acestuia, aflându-se pe scaunul din dreapta, iar cele două minore se aflau pe bancheta din spate a mașinii, unde se afla și haina lui. Inculpata a recunoscut săvârșirea acestor infracțiuni, însă nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Consideră că pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, inexistentă, este prea mare, având în vedere circumstanțele personale și reale ale inculpatei. Deși inculpata are antecedente penale, apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare.
Solicită să se manifeste îngăduință și înțelegere față de inculpată, pentru că ar însemna ca până la 29 de ani să fie în închisoare. Dacă se dispune aplicarea unei pedepse mai mici, ar însemna un semnal pozitiv de care în mod sigur va ține seama inculpata. Apreciază că în cauză nu se poate vorbi de infracțiunea de tâlhărie, astfel încât se poate coborî cuantumul pedepsei. Se pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat. Din memoriul depus astăzi la dosarul cauzei rezultă că se contestă săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către inculpată. Din probele administrate în cauză rezultă însă vinovăția inculpatei și în ceea ce privește comiterea acestei infracțiuni. Din declarația părții vătămate rezultă modul de operare al inculpatei, iar din buletinul de analiză al IML C rezultă că în organismul părții vătămate s-a constatat existența unui somnifer ușor. Aceste aspecte rezultă și din declarația martorei, de la fila 96 din dosarul de urmărire penală, vecină cu partea vătămată, care a văzut momentul când inculpata a intrat în locuința părții vătămate. Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de tâlhărie. În aceeași modalitate a săvârșit infracțiunea și în dauna părții vătămate, însă neexistând probe certe, doar declarația acestei părți vătămate, procurorul de caz a reținut în mod corect doar infracțiunea de furt calificat, existând acel dubiu care a profitat inculpatei.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat și complicitate la furt calificat în dauna părții vătămate, precizează că inculpata s-a urcat împreună cu cele două minore în autoturismul acestei părți vătămate, a distras atenția acestuia pentru a da posibilitatea celor două fete să sustragă plicul cu bani, aceste aspecte rezultând și din declarația martorei C de la filele 81, 84 din dosarul de urmărire penală. După ce au sustras plicul, au coborât din mașină și au fugit spre autobuzul care era în stație. În timp ce fugeau spre autobuz au scăpat însă plicul, care a fost ridicat de către inculpată.
Din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatei în comiterea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, învederează că inculpata are antecedente penale, săvârșind un număr de 11 infracțiuni în perioada termenului de încercare, astfel încât pedeapsa aplicată este corect individualizată.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită să fie audiați martorii care au fost plătiți să declare împotriva ei.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Judecătoria Turda prin sentința penală nr.557 din 17 octombrie 2007 a ondamnat pe inculpata, fiica lui și, născ. la 22.04.1987 în T, jud. C, -, pentru comiterea in fracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 alin.1 și 21 lit.b și c pen. la o pedeapsă de: 7 (șapte) ani închisoare.
Prin aceeași sentință a fost condamnată inculpata, pentru comiterea complicității la infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 lit.e, g, pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. la o pedeapsă de: 4 (patru) ani închisoare, iar pentru comiterea in fracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art.26 raportat la art.208 alin.1, 209 lit. a,g, pen. cu aplic. art. 75 lit.c pen. la pedeapsă de: 3 (trei) ani închisoare
În temeiul art. 83 pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 155/12.03.2004 a Judecătoriei Turda.
În temeiul art. 33 lit.a pen. s-a constatat că faptele de mai sus sunt comise în concurs real cu infracțiunile pentru care aceasta a fost condamnată prin sentința penală nr. 349/13.04.2006 a Judecătoriei Turda, definitivă prin Decizia penală nr. 586/18.10.2006 a Curții de Apel Cluj la 2 ani și 6 luni închisoare, pedepse pe care le descontopește în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel: 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 34 lit.b pen. s-au contopit pedepsele mai sus aplicate cu pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de7 ani închisoarece se va executa alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni a cărei suspendare a executării a fost revocată mai sus, inculpata având de executat un total de 8 ani și 6 luni închisoare.
S-a facut aplicarea art. 71 și art.64lit.a, b pen.
În baza art.36 alin 3 pen. s-a dedus durata pedepsei executată de la 02.11.2006, până la zi.
S-a dispus anularea mandatelor de executare anterioare și emiterea unui nou mandat.
S-a admis acțiunea civilă și în consecință, în temeiul art.14, 346 pr.pen. rap. la art. 998, 999 civ. a fost obligată inculpata să plătească despăgubiri materiale către părțile civile, după cum urmează: 4.600 lei către partea civilă, 2.000 lei către partea civilă, 1.800 lei către partea civilă, 1.100 lei către partea civilă, 1.600 lei către partea civilă, 378 lei către partea civilă și 5.250 Euro către.
Încuviințează onoraul apărătorului din oficiu, av., în sumă de 100 lei, onorariu ce se va avansa din fonduri
Conform art.191 pr.pen. a fost obligată inculpata la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, sumă care include și onorarul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Potrivit rechizitoriului, la data de 03.08.206 inculpata s-a întâlnit și cunoscut cu partea vătămată la restaurantul "". Cei doi au convenit să întrețină relații sexuale, suma urmând să fie stabilită ulterior. După ce au cosnumat alcool s-au deplasat cu un taxi în zona din municipiul T, unde s-au așezat pe o pătură. Partea vătămată a consumat cafea și la scurt timp a adormit. După ce s-a trezit a constatat că inculpata plecase și lui îi lipseau: un lanț de aur de 62 grame, pe care îl purta la gât și o brățară de 31 grame, un portmoneu în care avea suma de 400 lei, telefonul mobil. A sesizat poliția și, prezentându-i-se un set de fotografii a identificat inculpata.
În luna august 2006 inculpata a întâlnit partea vătămată în zona restaurantului Baril din Au convenit să întretină relatii sexuale, sens în care inculpata s-a prezentat cu numele "" și a dat un nr. de telefon părții vătămate, la care să fie contactată. Astfel, cei doi s-au întâlnit la data de 07.09.2006 la apartamentul părții vătămate. Aici, inculpata a cerut părții vătămate o cafea și, la scurt timp, a mai cerut una, inculpata rămânând singură în încăpere. Partea vătămata, după ce a consumat cafeaua, a adormit, iar când s-a trezit a constatat că îi lipseau o brățară de aur de 8 grame, un inel de aur de 3 grame, un de 7 grame, bijuterii ce erau asupra lui. Din cameră lipseau 2 telefoane mobile, un, 2 boxe de calculator și câteva deodorante. A reclamat cele întâmplate iar la Poliție a identificat inculpata dintr-un set de fotografii.
Părții vătămate i-au fost recoltate probe biologice și s-a constatat că acesta prezenta urme de benzdiazepină, substanță descoperită și în de cafea din care a consumat partea vătămată.
La data de 5 spre 6 octombrie 2006 partea vătămată a oprit autospeciala pe care o conducea, în dreptul benzinăriei din T unde a fost rugat de 2 tinere să le ducă la ieșirea din T spre C, la restaurantul. Pe drum partea vătămată și una dintre tinere au convenit să întrețină relații sexuale contra sumei de 30 lei. După ce au avut loc relațiile sexuale, partea vătămată a constatat lipsa permisului de conducere, a cărții de identitate, a unei brățări de aur de 14 grame, 3 carduri, un atestat profesional și a sumei de 310 lei. A reclamat faptele la poliție unde, din fotografllie puse la dispoziție, a identificat inculpata.
La data de 16.10.2006 partea vătămată, aflat în localitatea, jud. H, a fost rugat de un tânăr să transporte o femeie, pretinzând că e soția lui, până în municipiul T, întrucât are un copil bolnav. A fost de acord și, ajunși în T, inculpata a rugat partea vătămată să cumpere de la 2 cafele. Acesta a coborât pentru a cumpăra cafelele, luând de sub un preș, în prezența femeii, bani, timp în care inculpata a rămas în mașină. Când a revenit, partea vătămată a constatat că-i dispăruseră banii de sub preș, suma de 1100 lei și telefonul mobil. A anunțat Poliția iar din fotografllie prezentate, a recunoscut inculpata.
În ziua de 29.10.2006 partea vătămată se deplasa spre locuinta fratelui său din În dreptul statiei de autobuz Materna a întâlnit inculpata, cu care a intrat în discuții. Cei doi au convenit să petreacă noaptea împreună, contra sumei de 30 lei. Cei doi s-au întâlnit, conform întelegerii, la locuința părții vătămate, unde inculpata a stat timp de 2 ore. Inainte de a întreține relații sexuale, inculpata a pretins că nu se simte bine și, sub pretextul că merge să cumpere medicamente, a plecat din casă, fără să mai revină. Partea vătămată, după plecarea inculpatei, a constatat lipsa din apartament a sumei de 87 lei și a unui card. Sesizând poliția, partea vătămată a identificat inculpata dintr-o serie de fotografii puse la dispoziție.
La data de 01.11.2006, în jurul orelor 22, partea vătămată circula cu autoturismul său din direcția Câmpia spre Cluj- În municipiul T, în dreptul supermarketului CSA a oprit la insistențele a 3 fete care l-au rugat să le transporte la restaurantul, care se afla la ieșirea din T spre C- Pe scaunul din dreapta față s-a urcat inculpata, celelalte 2 rămânând pe bancheta din spate.
Pe drum, inculpata a distras atenția victimei, discutând cu aceasta, iar când a oprit a observat că după coborâre, cele 3 persoane alergau spre autobuzul oprit în stație, care se îndrepta spre direcția din care le-a adus. Și-a dat seama că îi lipseau din buzunar 3 plicuri: 2 cu câte 2290 euro și un plic cu 1960 euro.
Partea vătămată a fugit după ele, s-a urcat în autobuz și le-a cerut banii înapoi. Sub amenințare, inculpata i-a înmânat plicurile, din unul lipsind suma de 1960 euro. Chemată la fața locului, Poliția a găsit asupra inculpatei suma de 460 euro, ridicată pe bază de dovadă. Celelalte 2 minore au reușit să fugă.
În fata instantei inculpata a recunoscut că a avut intenția să întrețină relații sexuale cu persoanele vătămate, dar nu recunoaște că ar fi furat de la acesta bunuri. Susține că părțile vătămate au adormit din cauza alcoolului pe care l-au băut.
Reclamațiile formulate de către persoanele vătămate prezentau o stare de fapt foarte asemănătoare, respectiv faptul că autorul infracțiunilor racola ii cu scopul de a întretine cu ei relatii sexuale contra unor sume de bani însă aceasta sustrăgea bunurile pe care le aveau la ei, fie inducându-Ie o stare de somnolență, cum este cazul părților vătămate și, fie profitând de neatenția acestora.
Este edificatoare rezultatul probelor biologice recoltate atât de la partea vătămată cât și din continutul cănii din care a consumat cafea împreună cu inculpata. S-a constatat în ambele cazuri prezenta benzodiazepinei, substanță care provoacă somnolența ( 77 -79) și care este responsabilă de somnul părții vătămate.
În privința părții vătămate nu s-au putut face investigații similare însă există presupunerea că și acestuia i-a fost administrată aceeași substanță, de vreme ce, după ce a consumat cafea, a adormit.
Martorul (49) confirmă că a fost solicitat de inculpata și un să îi transporte din zona sensului giratoriu din T la, după ce au cumpărat cafea și o sticlă de wisky.
Coroborând declarațiile persoanelor vătămate cu depozițiile martorilor, în prezența cărora a avut loc identificarea autorului, rezultă că inculpata este persoana care a sustras de la victime sumele de bani, bijuteriile și obiectele pe care le aveau asupra lor.
Mai mult, asupra inculpatei s-a găsit suma de 460 euro, ridicată pe bază de dovadă, ulterior reclamației făcută de.
Față de cele 2 persoane care însoțeau inculpata când au acționat asupra lui, C și, nu s-a putut lua nici o măsură, acestea fiind, la data comiterii faptei, minore. Ele au recunoscut în faza de urmărire penală, că inculpata a luat din buzunarul victimei cele 3 plicuri cu bani.
Astfel, fapta inculpatei de a sustrage de la părțile vătămate, diferite sume de bani, bijuterii și aparate de telefon întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 lit. e, g pen. Infracțiunea are caracter continuat, fapt ce rezultă din modul identic de operare, intervalul de timp relativ scurt scurs între actele materiale ce compun infractiunea.
In ce privește fapta comisă asupra părții vătămate căruia i s-au luat din apartament bunuri, în timp ce acesta era sub influența benzodiazepinei, aceasta întrunește elementele constitutive ale in fracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.1 și 2 lit.b și c pen.
Cu privire la fapta comisă asupra părții vătămate s-a putut doar demonstra că inculpata a participat la comiterea ei, în calitate de complice, deoarece din probatoriul administrat, nu a rezultat că este autorul faptei. Prezența sumei de 460 euro asupra sa atestă calitatea ei de complice la comiterea infracțiunii, fără să o incrimineze în calitate de autor, de aceea, s-a reținut că se face vinovată de participarea la comiterea in fracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 a, g pen. sub forma incriminată de art.26 pen. Faptul că a acționat împreună cu cele 2 minore atrage aplicarea disp. art.75 lit.c pen.
Împotriva soluției instanței de fond, a declarat apel inculpata, apel respins ca nefondat prin decizia penală 29/A din 4 februarie 2008 a Tribunalului Cluj.
Decizia instanței de apel, a fost atacată cu recurs de către aceeași inculpată, solicitând admiterea căii de atac promovate și în urma rejudecării cauzei a se dispune achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii de tâlhărie în baza art.10 lit.c și art.11 pct.2 lit.a proc.pen. întrucât nu ea este autoarea faptei, iar în subsidiar, dacă se va reține vinovăția sa în săvârșirea faptelor deduse judecății, a se proceda la redozarea sancțiunilor, acestea fiind excesive față de faptele imputate și circumstanțele concrete ale cauzei.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual-penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Legea oprește categoric a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a obține probe.
Potrivit art. 345 alin.1 cod proc.pen. asupra învinuirii aduse inculpatului, instanța hotărâște prin sentință, pronunțând după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Art.345 alin.2 din același cod, precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art.200 din Codul d e procedură penală, "urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată".
Art. 289 cod proc.pen. dispune că "judecarea cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu".
Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penaletrebuie verificate în activitatea de judecatăde către instanță, în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate reține motivat, că exprimă adevărul, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62, 63 cod proc.pen. cu referire la art.1, art.200, art.289 cod proc.pen. hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.
În cauza de față, inculpatei i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului "egalității de arme" promovat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, cu privire la acest principiu CEDO precizează că: "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care, să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale".(a se vedea hotărârea nr.27 din octombrie 1993, Dombo BV Olanda).
Mai mult, aceeași curte, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate". (hotărârea din 24 februarie 1994, Franța).
De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror" (a se vedea hotărârea CEDO Marea Britanie din 16 decembrie 1992).
Revenind la speța de față, rezultă că potrivit art.69 proc.pen. declarațiile inculpatei făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: în primul rând, declarațiile inculpatei trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci doar cu anumite fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia. În al doilea rând, se cere ca verificarea susținerilor inculpatei să se facă în raport de ansamblul probelor existente în cauză. Cu alte cuvinte, acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de repetabilitate.
În speță, se constată că instanțele de fond s-au conformat acestor exigențe.
Poziția inculpatei de nerecunoaștere a infracțiunii de tâlhărie este combătută prin declarațiile constante ale părții vătămate, care precizează că la data de 7 septembrie 2006, în jurul orei 17,30, aflându-se împreună cu inculpata în locuința sa, la zece minute după ce a băut cafeaua, a adormit subit, fără a mai întreține relații sexuale cu aceasta, iar când s-a trezit, după 6-7 ore, a constatat dispariția bunurilor. Declarația părții vătămate se coroborează cu buletinul de analiză întocmit de IML C-N, din care rezultă că probele de urină recoltate de la partea vătămată și de pe de cafea, au semnalat prezența benzodiazepinei, care este un tranchilizant minor ce provoacă somnolență, suprasedare iar uneori chiar comă. Depozițiile părții vătămate se coroborează perfect cu declarațiile martorei, vecina părții vătămate care a văzut-o personal pe inculpată în jurul orelor 19,00-19,30 intrând în apartamentul victimei, și chiar a stat de vorbă cu ea, inculpata afirmând că este o colegă de serviciu a părții vătămate. Afirmațiile mincinoase ale inculpatei și atitudinea nesinceră a acesteia precum și apărarea de complezență sunt combătute și prin conținutul procesului verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup, după planșa foto, efectuate de partea vătămată și de martori. Nu în ultimul rând este de semnalat că declarațiile părții vătămate se coroborează perfect chiar șii cu declarațiile parțiale ale inculpatei care recunoaște că a fost în locuința părții vătămate la 7 septembrie 2006, în scopul întreținerii de relații sexuale cu victima și că au consumat cafea, negând cu vehemență însă că i-ar fi pus în cafea o substanță narcotică, iar apoi, că profitând de starea victimei i-ar fi sustras mai multe bunuri de valoare.
Dispozițiile art.63 alin.3 proc.pen.excluzând o ordine de preferință în ceea ce privește valoarea probelor în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea acestora constituind forța lor de a exprima adevărul indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat, curtea apreciază că declarațiile inculpatei de nerecunoaștere a infracțiunii sunt nesincere și nu se coroborează cu materialul probator existent la dosar.
În cauză, s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarații ale inculpatei, declarații ale părților vătămate, și, declarații ale martorilor, buletin de analiză toxicologică sânge și urină, raport de expertiză toxicologică.
Concluzia la care au ajuns instanțele a fost aceea că urmare administrării acestor probe s-a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptelor se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, aceea de tâlhărie prev.de art.211 alin.1 și 2/1 lit.b și c pen.; furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e,g pen. cu aplicarea art.41, 42 pen. și complicitate la furt calificat prev.de art.26 pen. rap.la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g, pen.cu aplicarea art.75 lit.c Cod pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Dând sens dispozițiilor art.3 din Codul d e procedură penală privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele au reținut numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întreg materialul probator administrat în cauză și excluzând o ordine de preferință în ceea ce privește valoarea acestora în raport de faza în care au fost administrate.
Verificând probele existente în cauză și știut fiind că o eroare gravă de fapt constă în esență în contradicția evidentă și esențială între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce afirmă instanța, se poate conchide că există concordanță între probe și hotărârea dată, că s-a acordat eficiență deplină dispozițiilor legale ce reglementează probele și mijloacele de probă.
Așa fiind, apărarea inculpatei în sensul că a fost constrânsă moral să recunoască fapta de tâlhărie în fața procurorului și a Judecătoriei Turda, (apărare efectuată în recurs) va fi înlăturată ca neveridică, astfel că primul motiv de recurs vizând achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie va fi respins ca nefondat.
Nu este lipsit de interes a se menționa că și în prezent inculpata se afla în executarea unor pedepse privative de libertate pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, ceea ce dovedește perseverența infracțională a acesteia pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, aceasta neurmând vreo formă de învățământ și neavând un loc de muncă de unde să-și obțină mijloacele de subzistență.
Curtea apreciază că sub aspectul individualizării pedepsei trebuie făcută o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod pen. ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei, care a avut o atitudine nesinceră cu privire la faptele comisă, este în curs de executare a altei pedepse pentru alte infracțiuni de furt calificat, dovedind astfel perseverența infracțională.
Prin cuantumul pedepsei aplicate, cu executare în regim de detenție s-a considerat în mod corect că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Vinovăția inculpatei fiind indubitabil dovedită cu privire la toate infracțiunile deduse judecății, cele de furt calificat și complicitate la această infracțiune fiind chiar recunoscute de aceasta, nu se impune reducerea pedepselor aplicate de către instanțele de fond.
Existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală și prejudiciul patrimonial încercat de către parțile civile, curtea apreciază că este necesar a pronunța o soluție temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, astfel că în baza art.14, 346 proc.pen.și art.998 civ.apare ca legală obligarea inculpatei la repararea prejudiciilor cauzate victimelor infracțiunilor comise.
În privința pedepselor accesorii respectiv a interzicerii dreptului de a alege, curtea apreciază că acesta a fost corect aplicat deoarece în cauză inculpata a comis o infracțiune de tâlhărie, furt calificat și complicitate la furt calificat. Gravitatea faptei relevă că inculpata nu avea capacitatea de a aprecia asupra unor valori esențiale, cum este patrimoniul.
Este adevărat că, într-o societate democratică, și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpata nu are maturitatea de a respecta dreptul de proprietate al semenilor, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsită de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpata nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
Pentru motivele ce preced, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Se va constata că inculpata este arestată în altă cauză.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpata va plăti statului 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, născută la 22 aprilie 1987, fiica lui și, deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 29/A din 4 februarie 2008 a Tribunalului Cluj.
Constată că inculpata este arestată în altă cauză.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PD/CA
24.04.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Iuliana Moldovan Monica Rodina
