Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 286
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier: - -
La ordine fiind pronunțarea recursului penal, având ca obiect " tâlhărie" promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.473 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 mai 2009 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror ), susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 14 mai 2009.
După deliberare,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 1538/15.05.2008 a hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul-,la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "c" Cod penal.
Aplică pedeapsa accesorie interzicând inculpatului - pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza disp. art. 88 Cod penal dispune deducerea din durata pedepsei închisorii pronunțată (5 (cinci) ani închisoare) timpul reținerii și al arestării preventive, de la data de 27.04.2006 până la data de 02.05.2006
Constată că partea vătămată -, domiciliată în I,- B, - 3, 2,. 12, jud. I nu s-a constituit parte civilă.
În baza disp. art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul - să achite suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat,din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu (delegația cu nr. 7481/2007) va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, cu nr. 8391/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1,alin. 2 lit. c Cod penal, reținându-se în actul de sesizare, că în data de 26.06.2006 a deposedat prin violență pe - care se afla în loc public, de o geantă în care se aflau bani și bunuri.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul - a fost reținut în data de 26.04.2006, pe o perioadă de 24 ore, perioadă în cuprinsul căreia s-a formulat propunere de arestare preventivă de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. În baza mandatului de arestare preventivă nr. 78/U/27.04.2006 a fost admisă propunerea de arestare preventivă, dispunându-se arestarea inculpatului pe o perioadă de 29 zile. Împotriva dispunerii arestării preventive inculpatul - a formulat recurs, iar Curtea de Apel Iași prin încheierea nr. 106/02.05.2006 a admis recursul declarat de inculpat, revocată starea de arest preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului -.
În vederea soluționării cauzei, instanța a respectat dispozițiile prevăzute în și Codul d e procedură penală român, în sensul respectării dreptului la apărare (s-a dispus emiterea unei adrese Baroului I, în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpatul -, dreptului de a formula, propune și susține probe, dreptului de a fi judecat în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de o instanță independentă și imparțială, conform dispozițiilor art. 6 din
Pentru a respecta aceste drepturi, instanța a dispus emiterea unei adrese Serviciului de Evidență a Persoanelor, în vederea obținerii datelor personale complete și corecte ale inculpatului, în vederea legalei citări a acestuia. După mai multe termene de judecată acordate în vederea realizării procedurilor de citare, inculpatul - s-a prezentat în instanță și a fost audiat conform dispozițiilor art. 69-74 Cod procedură penală.
Inculpatul - a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, nu a săvârșit nici un act de agresiune asupra părții vătămate -; locuiește în zona unde s-a realizat acțiunea infracțională și nu-și explică cum două persoane l-au recunoscut ca fiind autorul infracțiunii. Nu-și aduce aminte ce a făcut în data de 26.03.2006, a auzit de la poliție că era vorba de sâmbătă sau duminică, iar în general în fiecare sâmbătă și duminică joacă fotbal; nu o cunoaște pe partea vătămată, care l-a confundat cu adevăratul agresor.
După audiere, instanța a acordat inculpatului - cuvântul la probe, conform art. 62-67 Cod procedură penală, iar acesta a solicitat proba cu un martor și acte în circumstanțiere, probe admise de instanță.
Din probatoriul administrat (plângerea și declarația părții vătămate, certificatul medico-legal cu nr. 540/27.03.2006, ce atestă că - prezenta hematom ce i s-a putut produce prin lovire cu sau de obiect contondent, poate data din 26.03.2006 și necesită 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare; proces-verbal de cercetare la fața locului; declarații martori, procese-verbale de recunoaștere din grup; raport de constatare tehnico-științifică nr. 36521/10.06.2006, ce concluzionează că în evoluția diagramelor poligraf, corespunzătoare răspunsurilor inculpatului - la întrebările relevante ale cauzei; au fost evidențiate modificări psihofiziologice semnificativ-caracteristice, reactivități emoționale care să conducă la concluzia detecției comportamentului simulat al subiectului; declarațiile inculpatului; instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 26.03.2006, partea vătămată - a sesizat organele de poliție, arătând faptul că în aceeași zi, în jurul orei 1330, fost atacată de un individ necunoscut în timp ce se afla la intrarea în scara blocului unde locuiește și prin violență a deposedat-o de geanta cu lucrurile personale.
În urma cercetărilor efectuate de organele de poliție, s-a stabilit că în ziua de 26.03.2006, în jurul orei 1300, - a plecat de la domiciliu, la piața pentru a face cumpărături. În jurul orei 1330, se întorcea la domiciliu și când a intrat în scara blocului, a fost atacată de, care a venit din spate, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în, după care a prins cu mâinile de geantă. Întrucât partea vătămată manifesta opoziție, - a izbit-o cu capul de perete și a continuat să tragă de geantă, până s-a rupt cureaua, a reușit să o sustragă și a fugit afară din bloc.
- a ieșit după el și a strigat după ajutor. Martorul aflat în apropiere a auzit strigătele de ajutor, moment în care a văzut și pe inculpat alergând cu geanta sustrasă și a trecut la urmărirea acestuia. La capătul aleii din fața blocului D 3, a văzut și recunoscut pe vecinul său și soția sa și a strigat la aceștia să-l prindă pe inculpat, dar aceștia fiind cu spatele nu au înțeles imediat ce se întâmplase, iar până au realizat, -, a trecut printre ei alergând cu viteză.
În timp ce alerga, martorul a strigat la inculpat să lase geanta, amenințându-l că îi "crapă capul". Atunci inculpatul a întors capul spre înapoi și a fost recunoscut de martor ca fiind un tânăr pe care îl mai văzuse prin zonă și despre care știa că locuiește în același cartier.
-, a aruncat geanta și a continuat să alerge, reușind să dispară, martorul a luat-o și a restituit-o părții vătămate.
La data de 26.04.2006, martorul a recunoscut fără dubii pe inculpat (din grup de persoane).
La aceeași dată inculpatul a fost prezentat pentru recunoaștere (din grup) și martorului -, care a făcut recunoașterea, precizând că nu poate preciza cu siguranță că este persoana care a sustras geanta vecinei sale -, invocând că trecuse o lună de zile de la săvârșirea faptei și nici nu a văzut bine fizionomia făptuitorului.
La data de 12 iunie 2006, inculpatul a fost prezent pentru recunoaștere (din grup) și martorului, care a recunoscut de asemenea, cu siguranță pe - ca fiind persoana care a sustras geanta părții vătămate -, deși de la data săvârșirii faptei și până la 12 iunie 2006, acesta și-a vopsit părul într-o culoare mai deschisă.
Audiat cu privire la cele întâmplate, nu recunoaște comiterea faptei și declară că nu este el autorul și a solicitat să fie confruntat cu martorii ce au făcut recunoașterea sa din grup de persoane.
. despre această solicitare, ambii martori au refuzat să participe la confruntarea cu inculpatul.
Pentru aprecierea sincerității, cu acordul său, inculpatul - a fost supus unui test cu aparatură de detecție a comportamentului simulat - poligraf.
Concluziile examinării arată că - a avut și de această dată o atitudine nesinceră, la întrebările relevante evidențiindu-se modificări psihofiziologice semnificativ-caracteristice unui comportament simulat.
Trebuie precizat că infracțiunea de "tâlhărie", ce se realizează obligatoriu prin folosirea violenței sau amenințării reprezintă o faptă penală a cărei dovedire nu este facilă, persoanele ce săvârșesc astfel de fapte știu cum să le îndeplinească, fără a lăsa prea multe dovezi, persoanele ce au văzut atitudinile agresive se să depună mărturie, fie pentru că nu doresc să aibă contact cu organele judiciare, fie din teamă că infractorul se poate îndrepta spre ele cu același gen de atitudine.
Nu totdeauna este o infracțiune al cărei probatoriu este clar, evident, ci sunt și situații în care acțiunea infracțională a fost observată de puține persoane, iar o parte din acestea n-au observat toate elementele pentru ca organele de anchetă să contureze existența unei fapte penale.
În prezenta speță, inculpatul - i-a smuls poșta părții vătămate -, un martor a auzit strigătele de ajutor ale părții vătămate, l-a văzut pe inculpat fugind, a alergat după acesta pentru a-l urmări. În aceste moment, acest martor a strigat către două persoane să-l prindă pe inculpat, ceea ce nu s-a putut realiza. Majoritatea infracțiunilor de tâlhărie se realizează în această modalitate (prin fugă, iar prezența unei singure persoane curajoase și cu prezență de spirit, care încearcă să ajute partea vătămată, care a văzut fața inculpatului, este relevantă în identificarea autorului faptei. Aceasta a fost și situația de față, în cadrul căreia martorul ce a alergat după inculpat, a strigat după el (trebuie făcută precizarea că toate acestea au avut loc în miezul zilei, la orele 13,30- 1400, în loc public, nu într-o scară de bloc sau loc puțin iluminat și l-a recunoscut la organele de poliție fără urmă de îndoială. Această recunoaștere este certă, deoarece martorul l-a amenințat în timp ce alerga după el "că-i crapă capul", iar inculpatul a întors capul spre înapoi, momente în care martorul a văzut fața inculpatului.
Pentru acestea, instanța a reținut în sarcina inculpatului - forma de vinovăție a intenției directe prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal (a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte).
De adăugat la elementele ce au condus la stabilirea vinovăției inculpatului că acesta din urmă nu a solicitat nici o probă pentru a dovedi contrariul celor reținute în sarcina sa (a solicitat doar probe în circumstanțiere), și poate și în virtutea respectării dispozițiilor art. 66 Cod procedură penală, ce arată că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Dar cu toate acestea, inculpatul - nu s-a prevalat de dispozițiile art. 66 alin. 2 Cod procedură penală, ce arată că atunci când există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Astfel, în drept, fapta inculpatului - de a deposeda pe partea vătămată - care se afla în loc public, prin violență, în ziua de 26.03.2006, de o geantă conținând bunuri și bani în valoare totală de 300 RON, prejudiciul recuperat integral prin restituire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie" prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "c" Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului - se va ține cont de dispozițiile art. 72 Cod penal ce indică criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului; împrejurările ce atenuează sau agravează răspundere penală.
Raportat acestor elemente și coroborat cu aceea că infracțiunea de "tâlhărie" este o faptă penală cu un grad ridicat de pericol social (datorită modalității de realizare - prin folosirea violenței), iar legiuitorul i-a marcat limitele de pedeapsă raportându-se la acest criteriu, se va aplica inculpatului - o pedeapsă legală prevăzută în limitele textului de încriminare, cu executarea acestei pedepse în regim privativ de libertate.
Se va deduce din durata pedepsei închisorii pronunțată perioada reținerii și arestării preventive, de la 27.04.2006 până la data de 02.05.2006.
Se va constata că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale indicate mai sus declarat apel inculpatul -, criticând cuantumul prea mare al pedepsei aplicate în raport cu fapta săvârșită și cu circumstanțele sale personale.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 473 din 17 noiembrie 2008, respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul -, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În pronunțarea acestei decizii tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond administrat legal și a apreciat temeinic toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la persoana inculpatului, stabilind corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Astfel, din declarația părții vătămate -, certificatul medico-legal nr. 540/27.03.2006 emis de Institutul de Medicină legală I, proces-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile martorilor, - și, procese-verbale de recunoaștere din grup; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 36521/10.06.2006, rezultă că în ziua de 26.03.2006, inculpatul - a deposedat prin violență pe partea vătămată -, care se afla în loc public, de o geantă conținând bunuri și bani în valoare totală de 300 lei.
Fiind dovedită, astfel, vinovăția inculpatului, corect s- hotărât condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal.
Pentru această infracțiune prima instanță a aplicat o pedeapsă individualizată judiciar în acord cu dispozițiile art. 72 Cod penal.
Având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul acționat, gradul concret de pericol social, urmarea produsă, dar mai ales faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, Tribunalul consideră că pedeapsa aplicată de prima instanță este necesară pentru formarea unei noi atitudini inculpatului - față de valorile sociale ocrotite de norma penală.
Violențele exercitate asupra părții vătămate care a fost lovită mai întâi cu pumnul în abdomen, iar apoi, pentru că opunea rezistență acțiunii de sustragere a genții sale, a fost lovită cu capul de zid, relevă o periculozitate sporită a inculpatului -, motiv pentru care, chiar în lipsa antecedentelor penale, nu se justifică reducerea pedepsei sub minimul special.
În termen legal hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpatul - care prin motivele scrise a formulat următoarele critici:
1)Nulitatea absolută a deciziei deoarece s-au încălcat disp. art. 197 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, vătămarea produsă constând în încălcarea dreptului la apărare, contrar disp. art. 20 din Constituție, art. 6 paragraful 3 lit. "d" din prin neaudierea nemijlocită a martorilor din lucrări în procedura contradictorie în fața instanței.
2)Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că reia și reproduce conținutul sentinței instanței de fond fără a fi examinate în mod real problemele esențiale care i-au fost puse.
3)Declarațiile părții vătămate și ale martorilor, și sunt contradictorii, subiective și nu corespund adevărului, rezultatele testului poligraf sunt ambigue, situație în care se impune achitarea.
4)Prin concluziile formulate în scris de apărător s-a solicitat în subsidiar schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea disp. art. 86 ind. 7 Cod penal cu motivația, fiind îndeplinite cerințele legale.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu Curtea reține următoarele:
Critica privind nulitatea absolută a deciziei constând în încălcarea dreptului la apărare se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 10 teza finală și este neîntemeiată.
Principiul liberei aprecieri a probelor prevăzut de art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 din același cod impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul. Legea de procedură penală nu stabilește aprioric valoarea diferitelor probe acestea trebuind să fie rezultatul aprecierii concrete de către organele judiciare.
Dispozițiile art. 327 alin. 3 din Codul d e procedură penală prevăd că "dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă instanța dispune citirea depoziției date de aceasta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei".
În cauză, la judecata pe fond, partea vătămată - și martorii și nu au putut fi ascultați întrucât se aflau în afara teritoriului țării, neexistând date din care să rezulte adresele unde locuiesc.
În acest context s-a dat curs dispozițiilor art. 327 alin. 3 Cod procedură penală prin citirea depozițiilor de către instanță.
Nu se poate reține nici susținerea recurentului potrivit căreia probele strânse în faza de urmărire penală servesc numai pentru trimiterea în judecată întrucât actualul Cod de procedură penală înscrie o asemenea dispoziție contrară art. 62 alin. 2 teza I potrivit căruia "probele nu au valoare mai dinainte stabilită".
Nici critica privind nemotivarea deciziei pronunțate în apel, caz de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 9 teza I Cod procedură penală nu poate fi primită.
Deși inculpatul nu s-a conformat disp. art. 385 ind. 10 alin. 2 Cod procedură penală privind motivarea recursului prin cererea declarativă și nici printr-un memoriu cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată iar această critică nu se regăsește spre a fi examinată din oficiu (art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală) Curtea constată că prin considerentele deciziei pronunțate în apel a fost analizată critica apelantului ce vizează greșita individualizare a pedepsei.
S-a reținut astfel că raportat împrejurărilor concrete în care inculpatul a acționat, pericolul social al faptei, urmarea produsă constând în aplicarea de violențe părții vătămate, pentru sustragerea și însușirea bunului, relevă o periculozitate sporită și nu se impune reducerea pedepsei.
Nici eroare de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare - art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, nu este întemeiată.
Eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe.
Or, din cauză rezultă activitatea infracțională a inculpatului a fost corect reținută pe baza probelor administrate.
Astfel, din declarația părții vătămate -, rezultă că inculpatul - a urmărit-o la intrarea în scara blocului și din spate, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona abdomenului, i-a smuls geanta și a ieșit în fugă. Partea vătămată a început să strige după ajutor iar strigătele acesteia au fost auzite de martorul, aflat în apropiere care, văzându-l pe inculpat alergând, l-a urmărit cerându-i să abandoneze geanta.
Inculpatul a întors capul, împrejurare în care martorul l-a recunoscut.
Acest martor confirmă situația de fapt alături de martorii - și, ultimii văzându-l de mai multe ori prin cartier.
Inculpatul a fost recunoscut atât de partea vătămată cât și de martori fiind prezenți la efectuarea recunoașterii din grup și fiind testat cu tehnica de detecție a comportamentului simulat au fost evidențiate modificări psihofiziologice semnificativ-caracteristice detecției comportamentului simulat.
Prin urmare vinovăția inculpatului este dovedită pe bază de probe, în cauză neexistând temeiuri care să conducă la achitarea sa.
Este întemeiată critica vizând schimbarea modalității de executare a pedepsei.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul este angajat la " " I conform contractului de muncă înregistrat la Inspectoratul teritorial d e muncă I sub nr. -/18 martie 2009.
De asemenea există acordul scris al administratorului societății comerciale ca inculpatul să execute pedeapsa la locul de muncă.
Ținând cont de vârsta inculpatului - 23 ani -, de împrejurările concrete de comitere a faptei cât și conduita sa generală constând în interesul manifestat de a desfășura o activitate profesională, Curtea apreciază că există temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privarea sa de libertate.
Se constată a fi îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 86 ind. 7 alin. 1 lit. "a și b" Cod penal în sensul cuantumului de pedeapsă aplicat cât și faptul că pedeapsa anterioară de 5 (cinci) luni închisoare (sentința penală nr. 2376/14.05.2004 a Judecătoriei Iași ) a fost aplicată în contextul comiterii infracțiunii de complicitate la furt calificat, în timpul minorității.
În baza disp. art. 86 ind. 8 alin. 3 cu referire la art. 86 ind. 3 lit. "a" Cod penal va impune inculpatului ca pe durata executării pedepsei la locul de muncă să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași conform programului stabilit de acest serviciu și va atrage atenția asupra disp. art. 86 ind. 9 și ind. 10 Cod penal.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpatul -, se vor casa în parte în latura penală hotărârile pronunțate numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei și rejudecând se va proceda conform dispozitivului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la 21 octombrie 1986, împotriva deciziei penale nr. 473 din 17 noiembrie 2008 Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 1538 din 15 mai 2008 Judecătoriei Iași pe care le casează în parte în latură penală sub aspectul modalității de executare a pedepsei și rejudecând:
În baza dispozițiilor art. 86 indice 7 Cod penal, dispune executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie" prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. "c" Cod penal, la locul de muncă - Societatea Comercială " BUSINESS" conform acordului scris al administratorului.
În baza dispozițiilor art. 86 indice 8 alin. 3 cu referire la art. 86 indice 3 lit. "a" Cod penal, obligă inculpatul ca pe durata executării pedepsei la locul de muncă să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași conform programului de supraveghere stabilit de acest serviciu.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 86 indice 9 și indice 10 Cod penal privind revocarea și anularea executării pedepsei la locul de muncă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în sumă de 250 lei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 Mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -a,
20.05.2009
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
