Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 287/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr.10126/303/2008
3060/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.287/
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.368/A/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de apărător ales - avocat HG, cu împuternicire avocațială nr. 44089/15.02.2010 depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul ales al inculpatului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere cu privire la inculpat, depunând la dosar o adeverință emisă de asociația de proprietari a blocului în care locuiește inculpatul.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul recurentului inculpat arată că invocă cazurile de casare prev. de art. 3859pct.3,10,14,17 și 18.C.P.P. cu motivarea că declarațiile martorilor date în fața instanței sunt contradictorii față de ce s-a spus la urmărire penală, invocând incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 3.C.P.P. respectiv nerespectarea principiului continuității completului de judecată, precum și împrejurarea că martorii nu au fost reaudiați de noul complet, motiv pentru care solicită trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru efectuarea unei cercetări complete astfel ca instanța să ia contact nemijlocit cu martorii; invocă dispozițiile art. 3859pct. 17.C.P.P. sens în care solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 26 rap. la art. 208.Cod Penal și înlăturarea art. 26 rap. la art. 192 al.2 deoarece Cod Penal violarea de domiciliu se absoarbe în infracțiunea de furt calificat; referitor la cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10.C.P.P. arată că instanțele nu s-au pronunțat pe o faptă, aceea de furt calificat, așa cum a cerut inculpatul, de asemenea solicită reindividualizarea pedepsei ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei și a împrejurării că inculpatul nu a fost așa implicat în faptă. Invocă incidența 3859pct. 18.C.P.P. întrucât nu a amenințat partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondată a recursului declarat de inculpat; referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct.3 arată C.P.P. că modificarea completului a avut loc anterior dezbaterilor astfel că acest caz de casare nu este incident, cu privire la dispozițiile art. 3859pct.10 arată C.P.P. că instanța s-a pronunțat asupra cererilor formulate de inculpat și a faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată; cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859pct.17 arată C.P.P. că schimbările au intervenit în depozițiile martorilor din cauza temerii și a timpului scurs de la data comiterii faptei, astfel că percepția acestora a fost denaturată, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, pentru aceleași argumente nefiind incident nici cazul de casare prev. de art. 3859pct.18 Astfel C.P.P. martorii au arătat foarte clar care a fost situația de fapt, cât privește infracțiunea prev. de art. 192 al.2 trebuie C.P.P. avut în vedere faptul că există un în materie, decizia nr. 31/2007 a ÎCCJ, iar referitor la dispozițiile art. 3859pct. 14.C.P.P. apreciază pedeapsa aplicată inculpatului excesiv de blândă, față de împrejurarea că fapta a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie iar inculpatul își obține veniturile din comiterea faptelor antisociale.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că recunoaște sustragerea bunurilor, este de acord să fie pedepsit dar numai pentru ceea ce a făcut nu pentru răzbunarea unor anchetatori.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 77/30.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În baza art.334 proc.pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de tâlhărie prev. de art.211 alin. 1, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și c pen. și complicitate la violare de domiciliu prev. de art.26 pen. rap. la art.192 alin.2 pen. fiecare cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen. și ambele cu aplic, art.33 lit.a pen. în infracțiunile de furt calificat prev. de art.208 alin.l - 209 alin.l lit.i pen. și complicitate la violare de domiciliu prev. de art.26 pen. rap. la art.192 alin.2 pen. fiecare cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen. și ambele cu aplic, art.33 lit.a pen. ca neîntemeiată.
In baza art.334 proc.pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de tâlhărie prev. de art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și c pen. și complicitate la violare de domiciliu prev. de art.26 pen. rap. la art.192 alin.2 pen. fiecare cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen. și ambele cu aplic, art.33 lit.a pen. în infracțiunile de tâlhărie prev. de art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a pen. și complicitate la violare de domiciliu prev. de art.26 pen. rap. la art.192 alin.2 pen. flecare cu aplic. art.37 alin.l lit.b pen. și ambele cu aplic, art.33 lit.a pen. ca neîntemeiată.
În baza art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și c pen. cu aplic. art.37 alin.l lit.b pen. a fost condamnat inculpatul (având datele personale cunoscute) la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a (teza a Il-a) și b pen.
În baza art.26 pen. rap. la art.192 alin.2 pen. cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a (teza a Il-a) și b pen.
S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente.
În baza art.33 lit.a pen. rap. la art.34 alin.l lit.b pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art.71 pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a (teza a Il-a) și b pen.
În baza art.88 alin.l pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive, de la 19.10.2008 la zi.
În baza art.14 pen. și art.346 alin.l proc.pen. rap. la art.998-999.civ. a fost respinsă acțiunea civilă, ca neîntemeiată.
În baza art.191 alin.l proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 440 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut - în principal - că, prin rechizitoriul nr. 9921/P/2008 din data de 10.12.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B, a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și c pen. și de complicitate la violare de domiciliu prev. de art.26 pen. rap. la art.192 alin.2 pen. fiecare cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen. și ambele cu aplic, art.33 lit.a pen.
Analizând probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât si în faza de judecată, instanța de fond a reținut că:
Așa cum rezultă din coroborarea procesului-verbal de constatare (filele 3-4 ), a procesului-verbal de cercetare la fața locului (fila 5 ), a procesului-verbal de cercetare la fața locului (filele 6-7 ), a procesului-verbal de cercetare la fața locului (filele 18-19 ), a procesului-verbal de prezentare pentru recunoaștere (fila 52 ), a planșei fotografice de la filele 8-14, precum și a planșei fotografice de la filele 20-30, cu declarațiile martorului - (filele 32-41 și fila 16 ), ale martorei - (filele 42-45 și fila 17 f), ale martorei (filele 46-49 și fila 18 ), ale martorului (filele 50-51 ) și ale părții civile (filele 16-17 și fila 15 f), toate fiind în concordanță cu declarațiile inculpatului aflate la filele 155-159, 161 și 165-166 și fila 14 f, la data de 18.10.2008 numitul i-a adus la cunoștință inculpatului că "are un pont", îndemnându-l pe acesta să meargă împreună cu el să "spargă" o locuință, propunere pe care în cele din urmă inculpatul a acceptat-
Cei doi s-au deplasat în str. - Sării, sector 6, B, unde au început să dea târcoale blocului F, situat la nr. 11-17, atitudinea lor suspectă alertând pe martorii -, locatară a acestui bloc, și -, prietenul acesteia, aflați în fața blocului în cauză, care au început să le urmărească celor doi mișcările, întrucât în acest bloc avuseseră loc în ultimul timp repetate spargeri de locuințe.
Numitul a sărit, în jurul orelor 20.30, gardul ce înconjura blocul respectiv, iar inculpatul a rămas pe trotuar, pentru a asigura paza. C dintâi a pătruns în locuința părții vătămate, aflate la parterul blocului, forțând una dintre ferestre, și a sustras de aici sume de bani în lei și euro, precum și mai multe bijuterii din aur de 14 K și o bombonieră din, pe care le-a introdus într-o roșie de hârtie plastifiată găsită tot în locuința părții vătămate. Apoi a părăsit locul faptei pe aceeași fereastră, înmânând inculpatului punga cu bunurile sustrase, pentru a putea sări înapoi gardul.
In acest moment, cei doi martori i-au abordat, martorul - întrebându-l pe inculpat ce caută în zona respectivă și ce anume are în. La fața locului, a apărut și martorul, locatar al blocului, alertat de martora care, la rândul său, găsise suspectă prezența celor doi în fața blocului în cauză. Inculpatul i-a restituit punga cu bunuri numitului, pretextând față de martori că acesta a sărit gardul pentru a-și satisface nevoile fiziologice în curte. La insistențele martorului - de a vedea conținutul pungii pe care o avea numitul, inculpatul i-a cerut celui din urmă să-i dea un briceag, fără a preciza însă pentru ce îi era necesar. Martorul - s-a oprit, așteptând să vadă dacă vreunul dintre cei doi scoate vreun briceag, ceea ce i-a permis numitului să fugă de la fața locului și să scape, având asupra sa și punga cu bunurile sustrase. In acest moment, martorii și au încercat să-1 imobilizeze pe inculpat, pentru a-l împiedica să fugă și el, la câteva minute după aceasta sosind și organele de poliție alertate de martorul și martora.
In ceea ce privește solicitarea briceagului de către inculpat, instanța de fond a reținut că declarația dată în cursul cercetării judecătorești de către martora, în sensul că - de fapt - numitul i-a solicitat inculpatului un astfel de obiect, vine într-adevăr în contradicție cu celelalte mijloace de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, inclusiv cu declarațiile date de această martoră în cursul urmăririi penale. Astfel, în cursul urmăririi penale, martora a fost constantă în afirmarea faptului că inculpatul a solicitat briceagul, iar nu numitul.
Insă, astfel cum recunoaște chiar martora, această contradicție instanța de fond a constatat că se datorează timpului scurs de la data săvârșirii faptei și până la momentul audierii în ședință publică, precum și impactului emoțional produs asupra martorei de amenințarea implicită, aceasta temându-se pentru prietenul său, aceste două elemente combinate putând determina modificarea, în percepția martorei, a succesiunii evenimentelor.
În aceste condiții, instanța de fond a considerat că această singură declarație, contrazisă de restul probatoriului administrat în cauză, nu poate da naștere unui dubiu în ceea ce privește situația de fapt reținută mai sus, având în vedere mai ales declarațiile constante date de martoră în cursul urmăririi penale (în sensul că inculpatul a cerut briceagul numitului ), întrucât dubiul trebuie să reprezinte mai mult decât o simplă inadvertență.
Cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra sa la venirea organelor de poliție, asupra inculpatului nu s-a găsit niciun bun sustras. De asemenea, deși cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului s-au ridicat mai multe bijuterii, parfumuri și aparate electronice (procesul-verbal de percheziție domiciliară de la filele 66-72, planșa fotografică de la filele 73-122 și planșa fotografică de la filele 123-125 ), printre aceste bunuri nu a fost identificat niciunul dintre cele sustrase din locuința părții civile, motiv pentru care au fost restituite numitei, soția inculpatului (dovezile de restituire bunuri de la filele 129-131 ).
În drept, fapta inculpatului de a asigura paza împrejurimilor, pentru ca numitul să poată sustrage, la data de 18.10.2008, în jurul orelor 20.30, bunuri din locuința părții civile, precum și de a solicita acestuia un briceag, în scopul de a-l intimida pe martorul -, pentru ca acesta, deși îi surprinsese în fața blocului, să-i lase pe cei doi să plece, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și c pen.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii îl constituie luarea din posesia părții civile a unor sume de bani și a unor bijuterii din aur de 14 K, fără consimțământul acesteia, acțiune urmată de întrebuințarea amenințării indirecte cu un briceag pentru ca făptuitorii să-și asigure scăparea, păstrând în același timp și bunurile sustrase.
În acest sens, instanța de fond a constatat că gestul inculpatului de a-i solicita numitului un briceag, în condițiile în care cei doi fuseseră surprinși de către martorii -, - și în fața blocului în cauză, având asupra lor o pe care anterior nu o avuseseră și al cărei conținut refuzau să-l prezinte celor trei martori este de natură să constituie o amenințare indirectă la adresa martorului -, acesta aflându-se în momentul respectiv, astfel cum rezultă din declarațiile acestuia (filele 32-41 și fila 16 ) coroborate cu cele ale martorei - (filele 42-45 și fila 17 ) și cu cele ale inculpatului (filele 155-159, 161 și 165-166 și fila 14 f), la mai puțin de un metru distanță de inculpat, astfel încât în eventuala procurare a unui briceag de către acesta din urmă martorul se afla în raza de acțiune a acestuia. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor și din cursul cercetării judecătorești, această solicitare a briceagului a indus un puternic sentiment de temere celor doi martori, instanța de fond apreciind astfel că această acțiune a inculpatului se circumscrie noțiunii de "amenințări", în sensul art.211 alin. I pen. Pentru aceasta, instanța de fond a reținut că nu este în mod necesar ca o astfel de solicitare să fie urmată de prezentarea și efectivă cu arma albă cerută, relevanță prezentând numai sentimentul de temere indus prin crearea impresiei că inculpatul poate intra în posesia unei astfel de arme.
Urmarea imediată a faptei o constituie scoaterea din sfera de influență a părții civile a bunurilor respective, și aproprierea lor de către inculpat și numitul, fapt ce a avut ca rezultat micșorarea patrimoniului părții civile, proporțional cu valoarea bunurilor sustrase, fapt ce constituie o atingere adusă relațiilor sociale privitoare la patrimoniul părții civile.
Pe lângă aceasta, tâlhăria fiind o infracțiune complexă și comportând, ca atare, și o urmare imediată adiacentă, fapta a mai avut, ca urmare imediată, și inducerea martorului - a unei stări de temere pentru integritatea sa corporală, ca urmare a amenințării indirecte cu un briceag.
de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere a bunurilor în cauză din posesia părții civile, urmată de întrebuințarea de amenințări indirecte pentru păstrarea acestora și asigurarea scăpării făptuitorilor și atingerea adusă relațiilor sociale privitoare la patrimoniul acesteia (diminuarea patrimoniului proporțional cu valoarea bunurilor sustrase), precum și crearea unui sentiment de teamă martorului - rezultă în urma stabilirii existenței bunurilor în posesia inițială a părții civile și a efectivei sustrageri a acestora din sfera de influență a părții civile și însușirea lor de către inculpat și numitul. In ceea ce privește urmarea imediată adiacentă, legătura de cauzalitate dintre amenințarea indirectă a inculpatului și starea de teamă provocată martorului rezultă din stabilirea situației de fapt reținute de către instanță, din coroborarea declarațiilor martorilor, și (date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești) reieșind că inculpatul într-adevăr a cerut numitului un briceag, fapt ce i-a speriat pe martorii și.
In ceea ce privește reținerea variantei agravate prev. de art.211 alin.2 lit.b pen. instanța de fond a constatat, din coroborarea declarațiilor martorilor, și cu procesul-verbal de constatare (filele 3-4 ), precum și cu declarațiile inculpatului de la filele 155-159, 161 și 165-166 utp. și fila 14 d;fV; că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă în jurul orelor 20.30, la data de 18.10.2008, deci la adăpostul întunericului, circumstanță acoperită de varianta agravată menționată ("în timpul nopții").
In ceea ce privește reținerea variantei agravate prev. de art.211 alin.2 lit.c pen. instanța de fond, având în vedere situația de fapt reținută în cauză, în sensul că amenințarea indirectă cu un briceag a martorului a fost săvârșită pe stradă, în fața blocului în care locuiau partea civilă și martorele și, a constatat că această situație este avută în vedere de art.152 lit.a pen. strada fiind prin însăși natura și destinația sa accesibilă publicului, constituind așadar "loc public" în sensul dispoziției legale citate.
Reținerea acestei variante agravate se impune prin prisma caracterului complex al infracțiunii de tâlhărie, ce cuprinde, în cauza de față, în conținutul său, elementele constitutive atât ale infracțiunii de furt cât și ale infracțiunii de amenințare, astfel încât săvârșirea în loc public doar a amenințării justifică reținerea variantei agravate, infracțiunea complexă fiind infracțiune unică prin efectul legii.
Referitor la reținerea variantei agravate prev. de art.211 alin.2/1 lit.a pen. instanța de fond a constatat, așa cum a reținut în stabilirea situației de fapt, că inculpatul a săvârșit fapta împreună cu numitul, acesta din urmă sustrăgând bunurile din locuința părții civile. în ceea ce-1 privește pe numitul, dosarul de urmărire penală referitor la acesta a fost disjuns de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B, în vederea continuării cercetărilor, astfel că eventuala săvârșire de către acesta a vreunei infracțiuni nu face obiectul prezentei cauze.
Insă aceste aspecte, referitoare la eventuala tragere la răspundere penală a numitului, nu au relevanță în ceea ce privește reținerea în sarcina inculpatului a comiterii faptei în varianta agravată menționată, câtă vreme textul legal nu condiționează reținerea acestei agravate de efectiva tragere la răspundere penală a tuturor participanților, prezentând interes doar circumstanțele concrete de săvârșire a faptei, conlucrarea la aceasta a mai multor persoane fiind de natură să imprime acesteia un caracter mai grav.
In ceea ce privește reținerea variantei agravate prev. de art.211 alin.2/1 lit.c pen. instanța de fond a constatat, așa cum a reținut în stabilirea situației de fapt, că bunurile au fost sustrase din domiciliul părții civile. Asupra acestui aspect, instanța de fond a avut în vedere aceleași considerente, expuse mai sus, referitoare la caracterul complex al infracțiunii de tâlhărie, ce impune reținerea acestei agravate chiar dacă doar furtul a fost comis într-o locuință, amenințarea fiind săvârșită în afara acesteia, în loc public.
Sub aspectul laturii subiective, din declarațiile inculpatului rezultă că acesta, împreună cu numitul, au convenit în prealabil să meargă împreună să sustragă bunuri dintr-o locuință referitor la care cel din urmă "avea un pont", premeditarea faptei relevând faptul că inculpatul avea reprezentarea psihică exactă a ceea ce urma să facă.
In ceea ce privește amenințarea, instanța de fond a constatat că din ansamblul probatoriu administrat în cauză nu rezultă faptul că inculpatul sau numituLU. ar fi avut asupra lor vreun briceag, acest aspect neprezentând relevanță în ceea ce privește latura subiectivă a faptei, de îndată ce inculpatul, deși știa că nu are posibilitate de a se folosi într-adevăr de un briceag, a mizat, pentru a asigura scăparea sa și a numitului, tocmai pe sentimentul de temere pentru integritatea sa corporală ce este indus oricărei persoane de avertizarea indirectă cu folosirea unui astfel de obiect.
In aceste condiții, fapta a fost comisă cu intenție directă, calificată prin scopul însușirii pe nedrept a bunurilor, inculpatul, dincolo de reprezentarea exactă a ceea ce urma să facă, urmărind producerea consecințelor imediate ale faptei (aproprierea bunurilor și, respectiv, inducerea stării de temere martorului ).
În ceea ce privește reținerea stării de recidivă postexecutorie, instanța de fond a constatat, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului (fila 30 f), că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor prev. de art.297 alin.l pen. cu aplic, art.41 alin.2 pen. prin sentința penală nr. 183/27.02.1996 a Judecătoriei Sectorului 4 B, dată în dosarul nr. 8027/1995, definitivă prin decizia penală nr. 392/13.05.1996 a Tribunalului București. Inculpatul a fost liberat condiționat din executarea acestei pedepse la data de 23.05.1997, conform sentinței penale nr. 1673/1997 a Judecătoriei Medgidia, având un rest neexecutat de 287 de zile.
Această pedeapsă a fost considerată executată la data de 09.03.1998, în temeiul art.61 alin.l pen.
De asemenea, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.l - 209 alin.l lit.i pen. cu aplic, art.37 lit.b pen. prin sentința penală nr. 1404/17.04.2000 a Judecătoriei Sectorului 5 B, dată în dosarul nr. 3110/2000, definitivă prin neapelare.
Prin sentința penală nr. 3496/01.11.2000 a Judecătoriei Sectorului 5 B, dată în dosarul nr. 14490/2000, definitivă prin decizia penală nr. 471/20.03.2001 a Curții de APEL BUCUREȘTI, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.l - 209 alin.l lit.i pen. cu aplic, art.37 lit.b pen.
Pedepsele aplicate inculpatului prin aceste două ultime sentințe penale au fost contopite prin sentința penală nr. 1432/15.07.2002 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin neapelare, inculpatul urmând să execute 4 ani și 6 luni închisoare. Din executarea acestei pedepse rezultante inculpatul a fost liberat condiționat la data de 04.03.2003, conform adresei nr. 339/2003 a Judecătoriei Slobozia, având un rest neexecutat de 542 de zile.
Prin sentința penală nr. 1355/15.10.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B, dată în dosarul nr. 7811/2003, definitivă prin decizia penală nr. 1536/05.11.2003 a Tribunalului București, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma tentativei prev. de art.20, art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a, e, g, i pen. cu apliC.*art.37 lit.a pen. și s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei rezultante aplicate prin sentința penală nr. 1432/15.07.2002 a Judecătoriei Slobozia, contopindu-se restul de 542 de zile închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare și aplicându-i-se un spor de 3 luni închisoare, astfel că - în final - inculpatul urmează să execute 2 ani și 3 luni închisoare. Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la data de 01.02.2005, conform sentinței penale nr. 153/28.01.2005 a Judecătoriei Slobozia, având un rest neexecutat de 270 de zile.
Această pedeapsă, la rândul său, a fost considerată ca executată, în baza art.61 alin.l pen. la data de 01.11.2005. Această constatare are în vedere pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1404/17.04.2000 a Judecătoriei Sectorului 5 B, sentința penală nr. 3496/01.11.2000 a Judecătoriei Sectorului 5 B, pedepse contopite prin sentința penală nr. 1432/15.07.2002 a Judecătoriei Slobozia, precum și pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1355/15.10.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 B, întrucât prin aceasta din urmă această pedeapsă a fost contopită cu restul rămas neexecutat din pedepsele anterioare.
Prin sentința penală nr. 2416/23.10.2006 a Judecătoriei Sectorului 1 B, dată în dosarul nr-, definitivă prin decizia penală nr. 452/20.03.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în forma tentativei prev. de art.20, art.208 alin.l - 209 alin.l lit.g, i pen. cu aplic. art.37 lit.b pen. Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la data de 20.05.2008, conform sentinței penale nr. 1027/16.05.2008 a Judecătoriei Slobozia, având un rest neexecutat de 120 de zile.
De asemenea, și această pedeapsă a fost considerată ca executată la data de 16.09.2008, în temeiul art.61 alin.l pen. având în vedere că faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise la data de 18.10.2008, deci ulterior împlinirii termenului prevăzut de dispozițiile legale citate.
Astfel fiind, inculpatul a comis fapta din prezenta cauză după executarea pedepselor anterior precizate, pedepse cu închisoarea pe o durată mai mare de 6 luni.
Instanța de fond a reținut că în cauză nu este incident, în ceea ce privește condamnările menționate anterior, niciunul dintre cazurile prev. de art.38 pen. deoarece din sentințele penale precizate în cele de mai sus rezultă că inculpatul nu era minor la data comiterii faptelor pentru care a fost condamnat prin acestea, a comis faptele cu intenție, iar nu din culpă, și faptele respective nu au fost dezincriminate și nici amnistiate.
De asemenea, instanța de fond a mai constatat că pentru niciuna dintre condamnările enumerate mai sus nu s-a împlinit termenul de reabilitare, astfel cum prevede art.38 alin.2 pen. întrucât faptele ce au făcut obiectul acestor condamnări au fost comise în interiorul termenului prev. de art.135 alin.l lit.a pen.
Așa fiind, condamnările menționate constituie primul termen al recidivei mari postexecutorii (având în vedere că pedepsele aplicate au fost închisoarea mai mare de 6 luni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta ce face obiectul prezentei cauze este închisoarea mai mare de un an), astfel că, în raport de această condamnare, inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, conform art.37 alin.l lit.b pen.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și c pen. instanța de fond a procedat la tragerea la răspundere penală a acestuia, prin aplicarea unei pedepse.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 alin.l pen. în consecință, a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, reținând în acest sens faptul că pătrunderea prin efracție într-o locuință, în vederea sustragerii de bunuri, la adăpostul nopții, este de natură să imprime locatarilor blocului în cauză o stare de temere pentru siguranța în propria locuință atât a lor cât și a bunurilor care le aparțin. De asemenea, săvârșirea faptei de către două persoane, împreună, prin încurajarea implicită dată de prezența unui ajutor, este de natură să imprime faptei un caracter mai grav. Pe lângă aceasta, au fost avute în vedere și valorile sociale cărora li s-a adus atingere prin săvârșirea faptei: patrimoniul și libertatea persoanei, unele dintre cele mai importante valori sociale proteguite judiciar.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta nerecunoscând inițial comiterea faptei și îndrumând inițial organele de urmărire penală pe o cale eronată, declarând că a săvârșit fapta împreună cu numitul (declarația de la fila 150 ), pentru ca apoi să revină și să recunoască săvârșirea faptei împreună cu numitul, motivându-și atitudinea prin aceea că poartă numitului sentimente de dușmănie (declarația de la fila 151 ).
Instanța de fond a avut în vedere și contribuția concretă adusă de inculpat la comiterea faptei, acesta asigurând doar paza împrejurimilor, pentru ca numitul să sustragă bunurile din locuința părții vătămate, precum și caracterul indirect al amenințării cu briceagul a martorului, inculpatul neavând propriu-zis posibilitatea utilizării unui astfel de obiect, întrucât nu s-a dovedit ca vreunul dintre participanți să aibă asupra sa un briceag.
Instanța de fond a mai reținut și faptul că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind anterior condamnat în repetate rânduri pentru comiterea de fapte similare cu cea care face obiectul prezentei cauze.
Toate cele expuse mai sus, au justificat - așadar - aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenție, instanța de fond apreciind că această pedeapsă este aptă să atingă scopul preventiv și educațional al sancțiunii, având în vedere și dispozițiile art.39 alin.4 pen. care prevăd posibilitatea și nu obligativitatea aplicării unei pedepse până la maximul special.
In drept, fapta inculpatului de a asigura paza împrejurimilor, pentru ca numitul să poată sustrage, la data de 18.10.2008, în jurul orelor 20.30, bunuri din locuința părții civile constituie complicitate la infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 26.pen. rap. la art.192 alin.2 pen.
In ceea ce privește reținerea variantei agravate prev. de art.192 alin.2 pen. instanța de fond a constatat că fapta a fost comisă la adăpostul întunericului, în jurul orelor 20.30, la data de 18.10.2008, deci pe "timpul nopții", în sensul textului de lege citat.
De asemenea, astfel cum a reținut instanța de fond în stabilirea situației de fapt, inculpatul a comis fapta împreună cu numitul, ceea ce duce la incidența în cauză a alin.2 al art.192 pen. și prin prisma aspectului că fapta a fost săvârșită de două persoane împreună.
Asupra acestui aspect, instanța de fond a constatat că inculpatul și-a adus contribuția la comiterea acestei fapte în forma complicității, asigurarea pazei împrejurimilor în timp ce numitul pătrundea fară drept în locuința părții civile, pentru a sustrage de aici bunuri, constituie un ajutor real dat acestuia din urmă, care în acest mod beneficia de siguranța că va fi avertizat, în cazul în care ar fi fost descoperiți, și ar fi putut eventual să-și asigure scăparea.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 alin.l pen. în consecință, a ținut seama de gradul de pericol social cbîicret al faptefsăvârșite, reținând în acest sens faptul că pătrunderea fară drept în domiciliul unei persoane, fară consimțământul acesteia, este de natură a-i imprima acesteia o senzație de profundă insecuritate în propria locuință. A avut în vedere, pe lângă aceasta, și valoarea socială căreia i s-a adus atingere, și anume, inviolabilitatea domiciliului, ce constituie un aspect particular al libertății persoanei, una dintre cele mai importante valori proteguite judiciar.
Instanța de fond a constatat că faptele din prezenta cauză sunt săvârșite în concurs real, în sensul art.33 lit.a pen. fiind comise de către inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. In acest sens, instanța de fond a constatat că este vorba despre o conexitate etiologică, infracțiunea de violare de domiciliu (la care inculpatul a contribuit sub forma complicității) fiind săvârșită pentru înlesnirea comiterii infracțiunii de tâlhărie.
Asupra acestui aspect, instanța de fond a avut în vedere și decizia nr. XXXI/l6.04.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuință sau dependințe ale acesteia, urmată de săvârșirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192 pen. și infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.c pen.
În ceea ce privește latura civilă a prezentei cauze, instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 20.000 de lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase din apartamentul său.
Din ansamblul probator administrat în cauză însă, instanța de fond a apreciat că nu poate stabili cuantumul prejudiciului suferit de partea civilă, conținutul exact al pungii în care au fost introduse bunurile sustrase de către numitul nerezultând din niciunul dintre mijloacele de probă administrate. Mai mult, pentru că nici asupra inculpatului nici la locuința acestuia nu au fost descoperite bunuri provenind din comiterea faptei și pentru că lipsesc un minim de acte doveditoare în sensul prealabilei existențe a bunurilor (bijuterii) în patrimoniul părții civile (facturi, certificate de garanție, etc), care ar fi putut îndruma instanța de fond în aprecierea fie și orientativă a valorii acestora, s-a constatat că prejudiciul suferit de reclamantă nu prezintă caracter cert, condiție a cărei întrunire este impusă, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, conform art.998-999.civ.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel, în termen legal(la data de 09.02.2009, fila 2), apărătorul ales Ia instanța de fond - avocat HG(în baza împuternicirii avocațiale nr. -/12.12.2008, fila 4 ), pentru inculpatul (însușit de cel interesat la termenul de judecată din data de 04.03.2009, filele 7-8), fără a indica în scris, în fapt și în drept, motivele de apel avute în vedere, dar cu mențiunea că acestea vor fi depuse la dosar după ce se va lua cunoștință de motivarea hotărârii (lucru care nu s-a mai întâmplat).
Prin încheierea de ședință de la data de 04.03.2009, în baza art.140 alin.l lit.a proc.pen. rap. la art.l60/b alin.l proc.pen. s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a apelantului-inculpat și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut - în esență - că, de la data de 12.12.2008, când instanța de fond a constatat - în baza art.300/1 alin.l proc.pen. - legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și - în baza art.300/1 alin.3 proc.pen. - a dispus menținerea arestării preventive, și până în prezent, 04.03.2009, nu a fost verificată starea de arest a inculpatului (nici în minuta și nici în dispozitivul sentinței penale apelate nu se regăsesc mențiuni cu privire la menținerea stării de arest a acestuia).
La termenul de judecată din data de 13.04.2009 (filele 18-19), întrebat în mod expres, apelantul-inculpat a arătat că nu mai dorește să dea declarație în prezenta cauză și că își menține declarațiile date anterior.
La același termen de judecată, apărătorul ales al apelantului-inculpat a solicitat instanței reaudierea celor doi martori care sunt prieteni, respectiv martorii - și -, care au fost audiați la instanța de fond și nu și-au mai menținut declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, întrucât există contradicții între declarațiile date. Totodată, a arătat că, la instanța de fond, a solicitat o transcriere după înregistrarea depozițiilor martorilor audiați, deoarece din declarațiile acestora lipseau unele "nuanțe**, care nu au fost exact consemnate și care ar fi condus la concluzia că apelantul-inculpat nu a amenințat, însă cererea i-a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Instanța de apel a respins proba solicitată de apărătorul ales al apelantului-inculpat, având în vedere că declarațiile martorilor au fost luate amănunțit, că martorii au semnat declarațiile și că aceleași declarații au fost consemnate în mod public și nemijlocit de către instanța de fond, astfel că - la orice nuanță cu care nu era de acord - avocatul apelantului-inculpat ar fi putut obiecta, pentru a se consemna exact cum a declarat martorul. Prin urmare, instanța de apel a considerat că solicitarea de readministrare a unei probe - administrate deja la instanța de fond - este neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 10.06.2009, apelantul-inculpat, prin apărător ales, a solicitat instanței - în temeiul art.334 proc.pen. - schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și c pen. cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen. în infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de art.26 pen. rap. la art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a, g, i pen. cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen.
Totodată, apelantul-inculpat, personal și prin apărător ales (cu susținerile căruia a fost de acord), a solicitat instanței admiterea apelului său, desființarea parțială a sentinței penale atacate și, rejudecând pe fond, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei (formulată la fond și precizată în apel), precum și reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate, în sensul micșorării lor (cu reținerea corectă a situației de fapt și a celei personale), fără a indica vreun temei juridic. A învederat și încălcarea art.292 alin.2 proc.pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept -în conformitate cu art.371 alin.2 proc.pen.- Tribunalul a considerat apelul nefondat.
A constatat că apelantul-inculpat a săvârșit o infracțiune de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și c pen. cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen. ce rezidă în aceea că, la data de 18.10.2008, în jurul orei 20.30, în timp ce se afla pe str. - Sării, sector 6, B, împreună cu numitul, după ce ultimul a sustras din locuința intimatei-părți civile (situată la. 47 al imobilului nr. 11-17,. 4, parter), mai multe bunuri (3.000 euro, 6.300 lei, un telefon mobil marca Nokia, o roșie de cumpărături cu motive florale, o bombonieră din, o cruciuliță din aur de 14 K, un set de bijuterii format dintr-un lănțișor și o brățară - ambele din aur de 14 K, un din aur de 14 K), estimate de victimă la suma totală de 20.000 lei (nerecuperată), fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii pe nedrept, premeditat, a asigurat paza în timpul sustragerii și a întrebuințat amenințarea cu un briceag (cerut însoțitorului său și a cărui existență reală asupra niciunuia dintre ei nu a putut fi probată), pentru asigurarea scăpării, față de martorul - (care nu s-a constituit parte vătămată sau parte civilă în procesul penal), în stare de recidivă mare postexecutorie.
Totodată, a constatat că apelantul-inculpat a săvârșit o infracțiune de complicitate la violare de domiciliu prev. și ped. de art.26 pen. rap. la art.192 alin.2 pen. cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen. ce rezidă în aceea că, la data de 18.10.2008, în jurul orei 20.30, în timp ce se afla pe str. - Sării, sector 6, B, premeditat, a asigurat paza numitului, care a pătruns fară drept, prin efracție, în locuința intimatei-părți civile (situată la. 47 al imobilului nr. 11-17,. 4, parter), fară consimțământul celei din urmă, în stare de recidivă mare postexecutorie.
În al doilea rând a constatat că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești dovedește - fără tăgadă - că faptele prevăzute de legea penală au fost săvârșite - în concurs material - de apelantul-inculpat cu vinovăție și prezintă, fiecare în parte, gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Așadar, Tribunalul a concluzionat că atât cele reținute în fapt, cât și cele reținute în drept de către instanța de fond - după o analiză extrem de atentă și amănunțită a întregului material probator - sunt corecte.
In al treilea rând a constatat că susținerile formulate în apărare sunt neîntemeiate sub toate aspectele, pentru argumentele arătate în continuare.
Cât privește încadrarea juridică a faptei, Tribunalul a reținut că dacă la fond se solicita - referitor la infracțiunea de tâlhărie reținută în rechizitoriu - schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.l - 209 alin.l lit.i pen. iar, în subsidiar, în infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a pen. (de fiecare dată cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen.), în apel se solicită ca schimbarea de încadrare juridică să se facă în infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de art.26 pen. rap. la art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a, g, i pen. cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen. In orice caz, cererea este nefondată prin prisma celor relevate de coroborarea tuturor declarațiilor martorilor - și -, cu observarea detaliilor date imediat după incident, nu mai târziu cu două luni.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, au fost respectate criteriile de la art.72 pen.; natura și premeditarea faptelor, multitudinea antecedentelor penale, lipsa de ocupație și consumul de droguri sunt ele însele suficiente pentru ca fiecare pedeapsă în parte, dar și pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare (fără spor), să fie în acord deplin cu art.52 pen.
Cât privește încălcarea art.292 alin.2 proc.pen. nu este reală - completul de judecată nu s-a schimbat după începerea dezbaterilor, ci anterior.
Față de cele expuse, neconstatând existența vreunei nelegalități și/sau netemeinicii decât omisiunea pronunțării conform art.350 proc.pen.Tribunalul a respins cererea formulată de apelantul-inculpat, prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice conform art.334 proc.pen. din infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.l, alin.2 lit.b și c, alin.2/1 lit.a și c pen. cu aplic. art.37 alin.l lit.b pen. în infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de art.26 pen. rap. la art.208 alin.l - 209 alin.l lit.a, g, i pen. cu aplic, art.37 alin.l lit.b pen. ca neîntemeiată; în temeiul art.379 pct.l lit.b proc.pen. a respins apelul declarat de apelantul-inculpat; în temeiul art.383 alin.2 proc.pen. în referire la art.88 pen. a dedus prevenția de la 19.10.2008 până la 04.03.2009; în temeiul art.192 alin.2 proc.pen. a obligat pe apelantul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859pct.3,10,14,17 și 18.C.P.P. cu motivarea că declarațiile martorilor date în fața instanței sunt contradictorii față de ce s-a spus la urmărire penală, invocând incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 3.C.P.P. respectiv nerespectarea principiului continuității completului de judecată, precum și împrejurarea că martorii nu au fost reaudiați de noul complet, motiv pentru care solicită trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru efectuarea unei cercetări complete astfel ca instanța să ia contact nemijlocit cu martorii; invocă dispozițiile art. 3859pct. 17.C.P.P. sens în care solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 26 rap. la art. 208.Cod Penal și înlăturarea art. 26 rap. la art. 192 al.2 deoarece Cod Penal violarea de domiciliu se absoarbe în infracțiunea de furt calificat; referitor la cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10.C.P.P. arată că instanțele nu s-au pronunțat pe o faptă, aceea de furt calificat, așa cum a cerut inculpatul, de asemenea solicită reindividualizarea pedepsei ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei și a împrejurării că inculpatul nu a fost așa implicat în faptă. Invocă incidența 3859pct. 18.C.P.P. întrucât nu a amenințat partea vătămată. Examinând recursul declarat de inculpat Curtea constată că acesta este nefondat.
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859pct. 3.C.P.P. respectiv nerespectarea principiului continuității completului de judecată, Curtea constată că acest caz de casare nu este incident în cauză, întrucât pe de o parte dispozițiile art. 3859pct. 3.C.P.P. nu se referă la continuitatea completului de judecată, ci la compunerea acestuia cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar pe de altă parte pentru că nu au fost încălcate dispozițiile art. 292 al.2 C.P.P. potrivit cărora "Completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor".
În cauză, componența completului de judecată s-a modificat după audierea martorilor dar până la începerea dezbaterilor, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 292 al.2
C.P.P.Referitor la susținerea că martorii nu au fost audiați nemijlocit de completul de judecată, Curtea constată că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 292 al.2 C.P.P. neexistând o obligație a acesteia de reaudiere a martorilor, în condițiile în care aceștia au fost audiați în mod complet și detaliat de completul anterior, rămânând la aprecierea instanței necesitatea reaudierii acestora.
Referitor la cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10.C.P.P. Curtea constată că nu este aplicabil, deoarece recurentul invocă împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de furt calificat; or, în sarcina inculpatului s-au reținut infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.1, 2 lit. b,c și Cod Penal al 21lit.a,c în Cod Penal concurs cu infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 26 rap. la art. 192 al.2 Cod Penal, ambele cu aplic. art. 37 lit.b Instanța Cod Penal s-a pronunțat cu privire la infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, iar împrejurarea că a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpat în infracțiunea de furt calificat, deci că soluția dată cererii inculpatului îi este nefavorabilă acestuia, nu constituie o nepronunțare asupra unei fapte eținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. De asemenea, instanța de apel s-a pronunțat în mod expres pe cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpat, iar în condițiile în care a respins-o, în mod evident a menținut condamnarea inculpatului pentru cele două infracțiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Cât privește cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 17 și 18.C.P.P. Curtea apreciază că acestea vizează ambele susținerea inculpatului că nu a amenințat pe numitul și inexistența probelor în acest sens.
Curtea constată că ambele instanțe, atât cea de fond cât și cea de apel, au analizat minuțios probatoriul administrat în cauză, ajungând în mod concret la concluzia că inculpatul a amenințat martorul cu utilizarea unui briceag.
Astfel, instanța de fond a constatat că gestul inculpatului de a-i solicita numitului un briceag, în condițiile în care cei doi fuseseră surprinși de către martorii -, - și în fața blocului în cauză, având asupra lor o pe care anterior nu o avuseseră și al cărei conținut refuzau să-l prezinte celor trei martori, este de natură să constituie o amenințare indirectă la adresa martorului -, acesta aflându-se în momentul respectiv, astfel cum rezultă din declarațiile acestuia (filele 32-41 și fila 16 ) coroborate cu cele ale martorei - (filele 42-45 și fila 17 ) și cu cele ale inculpatului (filele 155-159, 161 și 165-166 și fila 14 f), la mai puțin de un metru distanță de inculpat, astfel încât în eventuala procurare a unui briceag de către acesta din urmă martorul se afla în raza de acțiune a acestuia. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor și din cursul cercetării judecătorești, această solicitare a briceagului a indus un puternic sentiment de temere celor doi martori, instanța de fond apreciind astfel că această acțiune a inculpatului se circumscrie noțiunii de "amenințări", în sensul art.211 alin. I pen.
Curtea constată, în acord cu instanța de fond și cea de apel, că, pentru existenței exercitării violențelor sau amenințării nu este necesar ca o astfel de solicitare sau amenințare să fie urmată de prezentarea sau lovirea efectivă cu arma cerută, relevanță prezentând numai sentimentul de temere indus prin crearea impresiei că inculpatul poate intra în posesia unei astfel de arme, precum și împrejurarea că această temere a fost insuflată martorului cu scopul ca autorii faptei să își asigure scăparea, ceea s-a și întâmplat, momentul de temere permițându-i celui de-al doilea participant la comiterea infracțiunii să fugă.
Martorii au arătat în mod constant că, după ce i-au cerut inculpatului să prezinte conținutul sacoșei avute asupra sa, acesta a cerut numitului un briceag, ceea ce a provocat o stare de temere martorilor prezenți, permițându-i numitului să fugă de la locul faptei.
În aceste condiții, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, comisă de două persoane împreună, elementul material al sustragerii având loc într-o locuință iar elementul material al amenințării în loc public.
Ca atare, nici instanța de apel și nici instanța de fond nu au comis o eroare gravă de fapt în sensul art. 3859pct. 18.C.P.P. probele administrate în cauză conducând la o soluție evidentă de condamnare, pe care de altfel inculpatul o contestă doar din perspectiva încadrării juridice și a pedepsei aplicate.
Cât privește încadrarea juridică a faptei, amenințarea fiind dovedită, fapta comisă de inculpat este aceea de tâlhărie, prev. de art. 211 al.1, 2 lit. b,c și Cod Penal al 21lit.a,c Cod Penal, astfel încât în cauză nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 3859pct. 17.
C.P.P.Referitor la infracțiunea de complicitate la violare de domiciliu prev. de art. 26 rap. la art. 192 al.2 C.P.P. cu privire la care inculpatul a susținut că se absoarbe în infracțiunea de furt calificat, Curtea constată că, inculpatul fiind condamnat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie într-o locuință (elementul material al sustragerii având loc într-o locuință), potrivit Deciziei nr. XXXI/2007 pronunțată în recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție, fapta de a pătrunde într-o locuință urmată de comiterea unei tâlhării în acea locuință constituie infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192.Cod Penal în concurs cu infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.21lit.c Cod Penal, astfel că solicitarea de a se dispune schimbarea încadrării juridice cu privire la această infracțiune este nejustificată.
Cât privește reindividualizarea pedepsei, Curtea apreciază că instanța de fond a dat dovadă de clemență, aplicând inculpatului o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de lege, pentru infracțiunea de tâlhărie, în condițiile în care inculpatul este recidivist, suferind anterior mai multe condamnări la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
De asemenea, aplicarea art. 74.Cod Penal nu este posibilă în speța de față, deoarece inculpatul este recidivst, astfel că nu se poate circumstanța atenuantă a bunei conduite anterioare; prejudiciul cauzat părții civile nu fost recuperat, deoarece numitul a fugit cu bunurile sustrase ce nu au mai putut fi recuperate, iar atitudinea inculpatului în fața instanței de fond a fost una oscilantă, referitor la modalitatea în care a fost comisă fapta.
De altfel, în motivarea recursului inculpatul nu a putut preciza care sunt împrejurările pentru care solicită reducerea pedepsei, susținând numai că nu a fost implicat în comiterea unei fapte de tâlhărie. Or, în condițiile în care Curtea a apreciat că încadrarea juridică a faptei este corectă, pe cale de consecință o modificare a pedepsei ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptei nu este posibilă.
Curtea constată că nu există temeiuri pentru a se reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, astfel că o reducere a pedepsei stabilită de prima instanță, potrivit art. 76.Cod Penal, nu ar fi justificată, nefiind îndeplinite cerințele art. 74 al.1 și 2.
Cod PenalPentru aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
În baza art. 38517alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2.C.P.P. și art. 88.Cod Penal va deduce prevenția de la 18.10.2008 la 04.03.2009.
În baza art. 192 al.2 va C.P.P. obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei penale nr. 368/A/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr-.
În baza art. 38517alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2.C.P.P. și art. 88.Cod Penal deduce prevenția de la 18.10.2008 la 04.03.2009.
În baza art. 192 al.2 obligă C.P.P. recurentul la 150 lei, cheltuieli judiciare către stat din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 50 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.RM
Ex.3/24.02.2010
Trib.. Secția I Penală
Jud. M,
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
