Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Ședința nepublică de la 10 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 2: Scripcariu Gabriela
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror - -
DECIZIA PENALĂ NR. 3
La ordine soluționarea apelului penal, formulat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 414 din data de 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința nepublică se prezintă pentru
inculpata apelantă, care lipsește, av., apărător desemna din oficiu, cu delegație la dosar, lipsă fiind și partea responsabilă civilmente, partea vătămată, reprezentanții legali și precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul de registratură procesul verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatei, din cuprinsul căruia rezultă că aceasta este plecată în străinătate.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului promovat de inculpată.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului
promovat de inculpată, apreciind că hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi reformată în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatei, urmând ca în funcție de circumstanțele reale și personale ale acesteia să se aplice o pedeapsă cu suspendare sub supravegherea Centrului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că față de persoana inculpatei, prin prisma acțiunii acesteia, vinovăția fiind dovedită în cursul urmăririi penale, în mod nemijlocit și în faza cercetării judecătorești și nu în ultimul rând, se poate observa că instanța a manifestat clemență față de inculpată, care de altfel, cel puțin în această fază se sustrage judecății.
În concluzie, procurorul apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică, apelul inculpatei este nefondat și solicită a fi respins.
Declarând închise dezbaterile cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 414 din 19 august 2007, pronunțată în dosarul nr. 12099/2006 al Tribunalului Iași în baza art. 104 cod penal s-a aplicat inculpaților minori:
-, fiul lui și, născut la data de 26.08.1991 în cu domiciliul în I, str. - - - nr. 23, -, 6 clase, fără antecedente penale;
-, fiica lui și, născut la data de 26.12.1991, în localitatea - Germania, de cetățenie română, dornic. în lași, str. rediu - nr. 9,. -, 5 clase, fără antecedente penale, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 al.1, 2 lit. c, alin. 2 ind.1 lit. a Cod penal, cu aplic. art. 99 și următoarele Cod penal, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pe o perioadă de timp nedeterminată, dar nu mai târziu de împlinirea de 18 ani.
În baza art. 490 al. 1 Cod procedură penală s-a dispus punerea în executare de îndată a măsurilor educative luate și comunicarea unei copii de pe hotărâre către organele de poliție de la domiciliile inculpaților în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor instanței.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 108 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod proc. pen. s-a constatat recuperat integral, prin restituire, prejudiciul, în sumă de 200 lei, cauzat părții vătămate minore, domiciliat în sat., comuna, județul
În baza art. 191 alin. 2 Cod proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care câte 200 lei onorarii avocați din oficiu, ce se vor achita la baroul lași din fondurile ministerului d e justiție.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 22 martie 2006, prin jurul orelor 15,00,partea vătămată, din sat, comuna Miroslovești, județul lași și prietena acesteia, martora, ambele eleve la Liceul de Informatică, s-au deplasat cu un maxi taxi, până în stația munca de pe șoseaua din municipiul lași, loc unde au coborât din mijlocul de transport și s-au îndreptat spre capătul șoselei.
După câțiva pași, numita a fost înconjurată de către inculpata, în vârstă de 15 ani, numita de 13 ani și de 12 ani, aceasta din urmă fiind însoțită de către inculpatul. Prima dintre cele trei minore a sustras părții vătămate din buzunarul drept al blugilor telefonul mobil marca Samsung X 120 în valoare de 200 RON, folosindu-se de împrejurarea că șnurul de care era legat atârna.
Sesizând dispariția telefonului, partea vătămată s-a întors către inculpata, a prins-o pe aceasta de haină și i-a cerut bunul înapoi.
Inculpatul, ca urmare a insistențelor victimei a intervenit în disputa părților, s-a apropiat de și a tras-o de păr.
În tot acest timp cele trei tinere și-au telefonul sustras de la una la alta până când a ajuns la inculpat.
Acesta a luat telefonul și a fugit de la locul faptei, însă, în apropierea tonetelor de pe șoseaua, fiind urmărit de mai mulți cetățeni, a abandonat bunul făcându-se nevăzut în spatele blocului din zonă.
Prejudiciul a fost acoperit integral prin restituire, partea vătămată nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză.
Situația de fapt astfel cum a fost prezentată rezultă din:
- declarațiile părții vătămate din care rezultă că după sustragerea telefonului de către inculpata, inculpatul a tras-o de păr pe numita;
- procesul - verbal de constatare a săvârșirii faptei penale;
- declarațiile martorilor oculari, din care rezultă că nculpata s-a izbit în partea vătămată fără nici un motiv, acesta fiind manevra de sustragere a telefonului mobil, că inculpatul a tras-o de păr pe partea vătămată pentru a păstra bunul sustras și aoî mpiedica să mai țipe), (oare a văzut momentul în care inculpatul a tras-o de păr pe partea vătămată; acest martor Ie-a reținut pe numitele, și pe inculpata până la sesizarea organelor de poliție); (cu privire la aceleași aspecte, dat fiind faptul că se afla împreună cu martorul );
- declarațiile făptuitoarelor și (care descriu modalitatea de comitere a faptei penale astfel cum a fost reținută și de instanță);
- declarațiile inculpaților, care nu au recunoscut, nici faptul împingerii inițiale urmate de o deposedare a bunului), nici actul de violență materializat prin tragerea victimei de păr imediat după momentul la care aceasta a sesizat dispariția bunului și în scopul păstrării lui.
Declarațiile inculpaților sunt contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză ce evidențiază atât înțelegerea lor prealabilă de sustragere, cât și modalitatea de comitere prin utilizarea violenței în cazul în care lucrurile se precipită. Astfel că, nu poate fi consolidată prezumția de nevinovăție de care cei doi inculpați s-au bucurat, instanța urmând a reține vinovăția acestora în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (comisă în loc public și de mai multe persoane împreună), prev. de art. 211 alin 1, 2 lit. c alin 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, dată fiind vârsta fiecăruia dintre cei doi inculpați.
Aceleași considerente stau la baza respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat comis în loc public și de mai multe persoane împreună, prev. de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. a, e Cod penal, manifestarea violenței ca și componentă a infracțiunii de complice de tâlhărie, fiind pe deplin dovedită.
La individualizarea judiciară a pedepsei sau măsurii educative au fost avute în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, art. 100 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de comitere, urmarea produsă, recrudescența acestui gen de deposedare prin violență, persoanele inculpaților starea fizică a acestora, dezvoltarea lor intelectuală și morală, comportamentul anterior comiterii faptei deduse judecății, condițiile în care au fost crescuți și au trăit, împrejurarea că s-au sustras de la judecată, astfel cum s-a constatat prin încheierea de ședință din 24.04.2007.
În ceea ce îl privește pe inculpatul minor, referatul de evaluare este concludent. Astfel, minorul provine dintr-o familie d e etnie rromă, cu un sistem propriu de valori, în care se acordă prioritate nevoilor de moment, actul educațional fiind lipsit de importanță. în prezent, minorul nu are ocupație, nu este preocupat de continuarea studiilor (el parcurgând cursurile a două clase).
Din același referat rezultă că minorul are tendința de a transfera responsabilitatea, dând vina pe inculpată sau pe stimuli conjuncturali externi. Se concluzionează prin referat că legătura sa puternică cu mediul și comunitatea de proveniență determină o rezistență crescută la schimbare în sensul adaptării unui comportament în conformitate cu normele socio-morale. Intervenția asupra minorului trebuie să fie autoritară, să determine adoptarea unor reguli ferme, a căror respectare să poată fi atent monitorizată, pentru a contracara tendințele manipulative și de eschivare.
În ceea ce o privește pe minora, dată fiind lipsa acesteia din țară, a fost întocmit doar un raport de informare din care rezultă că provine tot dintr-o familie d e etnie rromă, părinții, frații fiind cunoscuți cu antecedente penale, executând diferite perioade de arest preventiv și străinătate.
Minora a parcurs cursurile doar a două clase, ea structurându-și comportamentul în contextul modelelor antisociale prezente în familie și în comunitatea de origine.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și vârsta inculpaților minori, instanța a apreciat că reeducarea, reinserția socială a acestora poate avea loc prin aplicarea unei măsuri educative, respectiv cea a internării într-un centru de reeducare pe o perioadă de timp nedeterminată, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 490 al.1 Cod procedură penală s-a dispus punerea în executare de îndată a măsurii educative luată și comunicarea unei copii de pe hotărâre către organul de poliție de la domiciliile inculpaților în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor instanței.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 108 Cod penal, respectiv as "ca consecințelor săvârșirii, din nou, în perioada internării, a unei infracțiuni, aspect ce ar putea conduce la re3vocarea măsurii educative și aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
În baza art. 24, 346 Cod procedură penală s-a constatat recuperat integral prin restituire prejudiciul în sumă de 200 lei, cauzat părții vătămate minore.
În termen legal sentința penală a fost apelată de apărătorul ales al inculpatei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Cu ocazia judecării apelului, nu s-a putut proceda la ascultarea inculpatei minore, potrivit dispozițiilor art. 378 alin. 1 Cod procedură penală întrucât așa cum rezultă din procesele - verbale întocmite de lucrătorii de poliție cu privire la punerea în executare a mandatelor de aducere, inculpata s-a sustras de la judecată, fiind plecată din țară.
Apărătorul inculpatei - apelante, în concluziile orale în dezbateri a solicitat reaprecierea probatoriului administrat, menționând aspecte de fapt referitoare la contribuția sa minoră și împrejurările săvârșirii faptei și aplicarea dispozițiilor art. 86 ind. 1 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Analizându-se actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală se rețin următoarele:
Instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, în mod judicios și temeinic motivat, a reținut vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, în raport cu situația de fapt stabilită.
Curtea constată că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor reținându-se că în ziua de 22 martie 2006 inculpații minori și au sustras de la partea vătămată un telefon mobil marca Samsung X 120 în valoare de 200 lei și au folosit violența pentru păstrarea bunului sustras.
La alegerea sancțiunii prima instanță a făcut corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 100 Cod penal ținând seama de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de urmările produse și valorile sociale lezate, precum și de elemente de natură să caracterizeze persoana minorei - condițiile în care a fost crescută și a trăit, atitudinea acesteia față de fapta comisă și posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială.
Potrivit raportului de informare, minora provine dintr-o familie d e etnie rromă, a parcurs cursurile a două clase și și-a structurat comportamentul în contextul modelelor antisociale prezente atât în familie, cât și în comunitatea de origine, fără o eventuală modificare comportamentală survenită ulterior prezentei implicări penale.
Datele anchetei sociale întocmite de Primăria I relevă aspecte ce caracterizează atitudinea inculpatei față de valorile sociale ocrotite de legea penală, precum și posibilitățile acesteia de reeducare care sunt foarte reduse în ipoteza lăsării în libertate, minora fiind lipsită de supravegherea părinților, predispusă la săvârșirea de fapte antisociale și foarte influențabilă de anturajul negativ.
În aceste condiții prima instanță în mod corect a apreciat că pentru îndreptarea conduitei minorei se impune aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, măsură ce va asigura minorei posibilitatea de a continua pregătirea școlară și dobândirea unei profesii, pentru ca în momentul externării să se reinsereze util în societate și să-și poată asigura existența din muncă.
Totodată, în apelul promovat de inculpata ar fi încălcare a principiului consacrat în art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, dacă se înlocuiește măsura educativă privativă de libertate cu pedeapsa închisorii, chiar în cazul în care s-ar dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate într-un cuantum redus și chiar la cererea inculpatei.
Raportat la considerentele expuse, criticile formulate și susținute de apărătorul desemnat din oficiu inculpatei apelante nu sunt fondate, urmând ca în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă apelul promovat, menținând-se drept legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 414 din 19 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- sentință penală pe care menține.
Obligă pe apelantă să plătească statului suma de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
17.01.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Dumitrescu DanielaJudecători:Dumitrescu Daniela, Scripcariu Gabriela
