Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 250/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.314/
Ședința publică din data de 02 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER:
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.17/A din data de 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul - și Sentinței penale nr.778/F din data de 03 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în Dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat învederează că, prin cererea de recurs promovată, se solicită, în principal, a se dispune achitarea acestuia, pe temeiul cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 din Codul d e procedură penală, iar, în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepsei, pe temeiul cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală.
În susținerea recursului, solicită a se avea în vedere declarația inculpatului, consemnată la fila 17 din dosarul de urmărire penală, în care acesta arată că a solicitat părții vătămate un bilet pentru meciul de fotbal, iar în momentul în care a constat că prețul este mult prea mare a plecat. De asemenea, solicită a se avea în vedere declarația martorei I, consemnată la fila 18 din dosarul de urmărire penală, în care aceasta precizează că nu l-a văzut pe inculpat agresând-o pe partea vătămată sau smulgându-i biletul de mână. Mai mult, martora menționată a precizat în fața instanței de fond că declarația dată în faza de urmărire penală i-a fost dictată de către procuror. În privința declarației martorului, arată că, în opinia apărării, aceasta este neverosimilă, întrucât relatarea modalității de succesiune a evenimentelor nu corespunde realității. Pentru aceste motive, apreciază că nu a fost dovedită vinovăția inculpatului, în cauză fiind comisă de către instanțele inferioare o gravă eroare de fapt, având drept consecință condamnarea greșită a acestuia, solicitând în consecință, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală.
În subsidiar, în cazul în care se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei de care este acuzat, solicită a se da eficiență circumstanțelor atenuante judiciare și a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public arată că vinovăția inculpatului a fost temeinic dovedită, astfel că în cauză nu s-a comis o gravă eroare de fapt. Astfel, situația de fapt a fost corect reținută în raport cu probatoriul administrat, sens în care solicită a se avea în vedere declarația părții vătămate, precum și declarațiile martorilor și. Chiar și în condițiile în care există anumite inadvertențe între aceste declarații, ele sunt nesemnificative, declarațiile respective coroborându-se însă asupra aspectului esențial că inculpatul a fost cel care a smuls biletul din mâna părții vătămate și, pentru a-și asigura scăparea, a exercitat acte de violență și a proferat amenințări asupra acesteia. Mai arată că, în cauză, s-a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, la cuantificarea acesteia avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind și anterior condamnări pentru comiterea altor infracțiuni contra patrimoniului.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat, dispunându-se însă deducerea din pedeapsă și a duratei reținerii administrative din data de 17 septembrie 2008, alături de perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 18 septembrie 2008 și până la zi.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că, deși este cunoscut cu antecedente penale, nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.778/F din data de 03 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul -, Judecătoria Sectorului 6 Bah otărât astfel:
n baza art.334 din Codul d e procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.21lit.a din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.21lit.a din Codul penal cu aplic. art.40 din Codul penal.
În baza art.211 alin.2 lit.c și alin.21lit.a din Codul penal cu aplic. art.40 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 29 octombrie 1987 în B, CNP -) la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.61 din Codul penal, a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr.204/2006 a Tribunalului București și a contopit restul rămas neexecutat, de 591 de zile, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, art.3 din Protocolul 1 CEDO, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a (cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative) și lit.b din Codul penal.
În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art.139 alin.2 din Codul d e procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului de revocare a arestării preventive.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 18 septembrie 2008 și până la zi.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.118 alin.1 lit.e și alin.4 din Codul penal, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 90 lei.
În baza art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 17 septembrie 2008, în timp ce se afla în fața, unde urma să se desfășoare meciul de fotbal din cadrul grupelor dintre echipele B și Bayern, inculpatul, însoțit de alte două persoane rămase neidentificate, prin întrebuințare de amenințări și violențe, a deposedat-o pe partea vătămată de un bilet de acces la meci, în valoare de 90 lei. Inculpatul a înmânat biletul sustras unuia dintre cei doi însoțitori ai săi, care au dispărut în mulțime, în timp ce el a fost reținut de martorul (agent de securitate la Clubul de ).
Judecătoria a constatat că această situație de fapt rezultă dindeclarația părții vătămate("Am scos biletul din buzunar pentru a verifica cât costă, iar inculpatul mi l-a luat din mână și a început să se îndepărteze de mine. - L-am prins pe inculpat de braț și cu cealaltă mână am apucat biletul. Inculpatul m-a împins, încercând să scape, m-a amenințat că mă dacă nu îi dau drumul") coroborată, în conformitate cu art.75 din Codul d e procedură penală, cudeclarația martorului("L-am observat pe inculpat smulgând un bilet - din mâna părții vătămate -. A împins partea vătămată cu palmele în zona toracelui și a încercat să scape -. Inculpatul a biletul unuia din ceilalți doi, care au reușit să fugă ") și cudeclarația martorei("Am auzit-o pe partea vătămată strigând "mi-au furat biletul" și alergând după inculpat. Partea vătămată a reușit să-I prindă pe inculpat de mâneca hainei. Inculpatul s-a smuls și i-a spus părții vătămate că o va -. Am observat cum a predat un bilet pentru meciul de fotbal unui alt băiat care se afla lângă el ").
Inculpatul s-a apărat arătând că nu el a fost cel care a luat biletul părții vătămate, ci o altă persoană care a fost văzută cu el, dar că partea vătămată l-a indicat pe el drept autor al faptei, după ce persoana respectivă a reușit să fugă. Această apărare a inculpatului este însă infirmată de declarațiile părții vătămate și ale martorului, care l-au indicat pe inculpat ca fiind cel care a smuls biletul părții vătămate.
Judecătoria a constatat că există mici neconcordanțe între declarațiile date de partea vătămată și martori în cursul urmăririi penale și cele date de aceștia în fața instanței, ca urmare a modului defectuos în care cele dintâi declarații au fost consemnate de către organul de urmărire penală (fără a urmări fidel cronologic desfășurarea evenimentelor și reformulând declarațiile persoanelor audiate cu propriile cuvinte), dar aceste neconcordanțe se referă la aspecte nesemnificative. În schimb, varianta susținută de partea vătămată și martori în cursul cercetării judecătorești este aceeași, astfel încât aceasta a fost avută în vedere la soluționarea cauzei, fiind înlăturată declarația inculpatului, pe care Judecătoria a apreciat-o ca fiind nesinceră, în plus aceasta necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, Judecătoria a constatat că acesta a fost anterior condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, prin Sentința penală nr.918/2005 a Tribunalului București și la o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin Sentința penală nr.236/2005 a Tribunalului București. Aceste pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, prin Sentința penală nr.204/2006 a Tribunalului București. Inculpatul a început executarea acestei pedepse la data de 12 august 2004 și a fost liberat condiționat, prin Sentința penală nr.3884/2007 a Judecătoriei Craiova, având un rest neexecutat 591 zile închisoare. Față de această ultimă pedeapsă, Judecătoria a constatat că sunt îndeplinite condițiile de existență a pluralității intermediare, prin săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate (la data de 17 septembrie 2008) după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru infracțiuni săvârșite în stare de minoritate, dar înainte de considerarea ca executată a primei pedepse (la data de 10 septembrie 2009), astfel încât a dispus, în baza art.334 din Codul d e procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul aplicării dispozițiilor art.40 din Codul penal.
În drept, Judecătoria a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.21lit.a din Codul penal, fapta de sustragere a bunului din posesia părții vătămate fiind urmată de folosirea forței fizice și proferarea de amenințări la adresa acesteia, pentru ca inculpatul să-și asigure astfel scăparea. Fapta a fost săvârșită într-un loc public, în sensul art.152 lit.a din Codul penal și de către trei persoane împreună (din declarația părții vătămate, căreia ceilalți doi indivizi i-au cerut să îl lase în pe inculpat și din declarațiile martorilor și, care i-au văzut pe cei trei vorbind și pe inculpat pasând biletul, după ce l-a sustras, unuia din ceilalți doi, care au dispărut apoi în mulțime, rezultând că cele trei persoane au acționat coordonat și urmărind același scop comun, în realizarea căruia inculpatul a săvârșit acte nemijlocite de executare, iar ceilalți doi acte de complicitate materială și morală concomitentă).
La individualizarea pedepsei, Judecătoria a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal, gradul de pericol social al faptei (prejudiciul produs a fost relativ mic, infracțiunea a fost săvârșită prin folosirea de violență și amenințări, pe stradă, într-un loc unde se aflau mai multe persoane și dând dovadă de curaj), modul de săvârșire (profitând de faptul că inculpatul și însoțitorii săi erau superiori numeric și fizic), circumstanțele personale ale inculpatului (are mai multe condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului, a dovedit perseverență și specializare infracțională, pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopurile de prevenție specială și reeducare, deși aflat la o vârstă când poate înțelege și valorifica scopul procesului penal, prin modificarea atitudinii antisociale într-una de respect a valorilor sociale ocrotite prin norma incriminatoare, a continuat să aibă o atitudine în afara ordinii juridice, nu are ocupație și nici loc de muncă).
În consecință, Judecătoria a aplicat aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea peste minimul special prevăzut de lege, apreciind că, prin executarea unei astfel de pedepse, vor fi atinse scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv al acesteia, conform art.52 din Codul penal.
Întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune mai înainte de considerarea ca executată a pedepsei anterioare de 5 ani închisoare (stabilită prin Sentința penală nr.204/2006 a Tribunalului București ), în baza art.61 din Codul penal, Judecătoria a revocat liberarea condiționată a executării acestei pedepse și a contopit restul rămas neexecutat, de 591 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Judecătoria a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei cu închisoarea, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art.64 lit.a (cu excepția dreptului de a participa la alegerile legislative) și lit.b din Codul penal. Nu a fost interzis inculpatului și exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.d și e din Codul penal, apreciindu-se că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei și persoana infractorului nu relevă un comportament nedemn care să aducă vătămare interesului superior al copilului și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator. De asemenea, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite nici condițiile de aplicare a pedepsei accesorii prevăzute de art.64 lit.c din Codul penal, câtă vreme inculpatul nu s-a folosit de o funcție, profesie sau activitate în săvârșirea faptei.
În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, constatând că subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Judecătoria a dispus menținerea acestei măsuri, respingând în consecință, ca neîntemeiată, în baza art.139 alin.2 din Codul d e procedură penală, cererea inculpatului de revocare a măsurii respective.
Luând act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, Judecătoria a dispus, în baza art.118 alin.1 lit.e și alin.4 din Codul penal, confiscarea de la inculpat a sumei de 90 lei, reprezentând contravaloarea biletului sustras și nerestituit.
mpotriva acestei sentințe,a declarat apel în termenul legal(la data de 16 decembrie 2008)inculpatul, care a solicitat achitarea sa, cu motivarea că nu el este autorul faptei, declarațiile martorilor sunt contradictorii, iar partea vătămată nu a ieșit din posesia biletului de intrare la stadion. În subsidiar, a criticat pedeapsa aplicată ca fiind excesivă în raport cu gravitatea faptei comise.
PrinDecizia penală nr.17/A din data de 12 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul -, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a hotărât astfel:
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A dedus din pedeapsă prevenția, începând cu data de 18 septembrie 2008 și până la zi.
În baza art.350 din Codul d e procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
A obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, făcând și o corectă încadrare juridică a faptei comise de acesta.
Astfel, soluția de condamnare a inculpatului s-a fundamentat pe probele administrate în faza de urmărire penală, a căror relevanță nu s-a diminuat în cursul cercetării judecătorești. Deși asupra inculpatului nu a fost descoperit biletul furat de la partea vătămată, declarațiile acesteia care îl indică pe inculpat ca fiind persoana care i-a smuls din mână biletul de intrare la stadion se coroborează cu declarațiile martorilor oculari și, care și ei l-au indicat pe inculpat ca fiind cel care a sustras biletul părții vătămate și l-a înmânat unei altei persoane, ce a rămas neidentificată. Declarațiile martorilor menționați nu au fost contradictorii, ele furnizând aceleași informații în ambele faze ale procesului penal.
Tribunalul a mai constatat că, la individualizarea pedepsei, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.72 din Codul penal, aplicând inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, ce corespunde atât pericolului social concret al faptei săvârșite, cât și circumstanțelor sale personale, având în vedere atitudinea oscilantă a inculpatului față de fapta comisă, dar și modalitatea și împrejurările de săvârșire a acesteia. Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul a comis fapta în perioada de liberare condiționată din executarea unei alte pedepse de 5 ani închisoare, instanța de fond aplicând astfel în mod întemeiat dispozițiile art.61 din Codul penal, prin contopirea restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză. În condițiile în care inculpatul are o antecedență penală în minorat, împrejurare ce denotă că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul reeducativ, Tribunalul a constatat că o reindividualizare a pedepsei de către instanța de apel ar putea fi operată doar în condițiile reținerii de circumstanțe atenuante, care însă nu pot fi alăturate persoanei inculpatului, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament social corespunzător anterior comiterii faptei, iar în cadrul procesului penal a manifestat o atitudine nesinceră.
Împotriva ambelor hotărâri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 16 ianuarie 2009)inculpatul, care, invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859alin.1 pct.18 și respectiv pct.14 din Codul d e procedură penală, a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, pe motiv că, reținând că el este autorul faptei ce face obiectul judecății, instanțele de fond și apel au comis o gravă eroare de fapt ce a condus la greșita lui condamnare, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, cu luare în considerare a cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În cauză a fost pronunțată în mod legal și temeinic o hotărâre de condamnare a inculpatului, întrucât din ansamblul probelor administrate - corect interpretate și evaluate de către instanțele de fond și apel - rezultă cu certitudine că acesta este într-adevăr autorul infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată.
Contrar celor afirmate în susținerea recursului sub acest aspect, Curtea constată că nu există o contradicție evidentă, esențială și neechivocă între situația de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei și cea reținută prin hotărârile atacare, pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 din Codul d e procedură penală.
Astfel, partea vătămată a confirmat, cu ocazia audierii sale de către instanța de fond, că inculpatul este persoana care i-a luat din mână biletul de intrare la meci, după care a încercat să se îndepărteze, moment în care ea l-a prins cu o mână de braț, iar cu cealaltă mână a apucat biletul, strigând totodată că acesta i-a furat acel bilet, situație în care inculpatul a împins-o, încercând să scape și a amenințat-o că o va dacă nu îi dă drumul, adresându-i și cuvinte injurioase, în timp ce, în preajma lui, se mai aflau doi indivizi, care i-au spus părții vătămate să îl lase în pe acesta, apropiindu-se chiar de ea, imediat intervenind însă un agent de pază, care l-a imobilizat pe inculpat (fila 58, dosar de fond).
În același timp, martorul ocular - însuși agentul de pază - a declarat, audiat fiind de către instanța de fond, că l-a văzut pe inculpat smulgând un bilet de intrare la meciul de fotbal din mâna părții vătămate, care a strigat că i s-a furat biletul și l-a prins pe acesta de mână, moment în care inculpatul a împins-o pe partea vătămată cu palmele în zona toracelui în încercarea de a scăpa, martorul intervenind pentru a-l imobiliza. Martorul a mai declarat că, până la momentul intervenției sale, a putut observa că inculpatul se afla lângă partea vătămată împreună cu alți doi indivizi, care au reușit să fugă, nu înainte însă ca primul să-i paseze unuia dintre ei biletul sustras (fila 48, dosar de fond).
La rândul său, martora oculară, deși a negat în declarația dată în fața instanței de fond că l-ar fi văzut de inculpat smulgând biletul din mâna părții vătămate, a confirmat totuși că a văzut-o pe aceasta din urmă strigând "mi-au furat biletul" și alergând după inculpat, pe care a și reușit să-l prindă de mâneca hainei, moment în care acesta s-a smucit și a amenințat-o că o va, în același timp predând un bilet unui alt băiat care se afla lângă el și care, la rândul lui, l-a mai departe unui al treilea băiat, care a dispărut în mulțime (fila 18, dosar de fond).
Se poate astfel lesne observa că declarațiile părții vătămate și ale celor doi martori oculari concordă asupra elementelor esențiale pentru stabilirea situației de fapt și încadrării ei juridice în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.21lit.a din Codul penal (pe de o parte, acțiunile făptuitorului de a sustrage biletul de intrare la meciul de fotbal din posesia părții vătămate, cu complicitatea altor două persoane și respectiv de a exercita violențe fizice și de a profera amenințări la adresa acesteia, în scopul de a-și asigura scăparea, iar, pe de altă parte, identificarea certă a acelui făptuitor în persoana inculpatului).
În schimb, Curtea constată ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 din Codul d e procedură penală, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului, deși se încadrează în limitele speciale menționate în norma de incriminare, a fost în mod greșit individualizată în raport cu dispozițiile art.72 din Codul penal, în concret cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind excesivă și vădit disproporționată față de gravitatea reală a faptei respective, astfel cum este evidențiată, pe de o parte, de natura și valoarea bunului ce constituie obiectul material al infracțiunii (un bilet de intrare la un meci de fotbal, achiziționat la un preț modic, respectiv 90 lei), iar, pe de altă parte, de modul în care a acționat inculpatul pentru a-și asigura scăparea după sustragerea acelui bun (deși a exercitat, pe lângă amenințări, și un act de violență fizică asupra părții vătămate, acesta a fost minor, constând într-o simplă împingere, fără consecințe asupra integrității sale corporale).
Împrejurările anterior menționate, care imprimă în concret faptei inculpatului un caracter mai puțin grav, se impun a fi reținute în favoarea acestuia drept consecințe atenuante judiciare, conform art.74 alin.2 din Codul penal, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul ei legal special, în condițiile art.76 lit.b din Codul penal.
La individualizarea pedepsei astfel reduse, Curtea va ține seama totuși de antecedența penală a inculpatului, care deși datând din perioada minorității, conturează un anume profil social al acestuia, ușor predispus la comiterea de infracțiuni contra patrimoniului, uneori chiar prin folosirea violenței, dovadă în acest sens fiind cele patru condamnări definitive anterioare (potrivit mențiunilor din fișa de cazier judiciar atașată la fila 30 din dosarul de urmărire penală), pronunțate pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, care nu atrag însă starea de recidivă, conform art.38 alin.1 lit.a din Codul penal.
În consecință, Curtea apreciază că o pedeapsă de 4 ani închisoare este nu doar proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunii ce face obiectul judecății, dar, în egală măsură, sancționează în mod corespunzător și perseverența infracțională a inculpatului, fiind totodată suficientă pentru realizarea scopului său legal, punitiv și educativ-preventiv, potrivit art.52 alin.1 din Codul penal.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată alte motive de casare a hotărârilor pronunțate de către instanțele inferioare, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul, va casa în întregime decizia din apel și doar în parte sentința din fond și, rejudecând cauza, va decide astfel:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului în primă instanță de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, făcând aplicarea art.74 alin.2 și art.76 lit.b din Codul penal.
Întrucât revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei anterioare de 5 ani închisoare (aplicată prin Sentința penală nr.204/2006 a Tribunalului București - Secția I-a Penală) a fost în mod legal și temeinic dispusă, conform art.61 din Codul penal, față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit noua infracțiune mai înainte de împlinirea duratei pedepsei respective, Curtea va menține această măsură și, în consecință, va contopi restul rămas neexecutat din pedeapsa anterior menționată, de 591 zile închisoare, cu pedeapsa stabilită prin decizia din recurs, inculpatul urmând să execute astfel pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.38516alin.2 rap. la art.381 alin.1 din Codul d e procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, pe lângă perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 18 septembrie 2008 până la zi, și durata reținerii administrative din data de 17 septembrie 2008, omisă în mod nelegal de către instanțele de fond și apel.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit prevederilor articolelor anterior menționate, instanța de recurs[.] verifică dacă s-a făcut o justă aplicare [.] a dispozițiilor privitoare la computarea reținerii și arestării [.].
De asemenea, conform art.144 alin.1 din Codul d e procedură penală, [.] din durata măsurii reținerii ( de cel mult 24 de ore)se scade timpul cât persoana a fost privată de libertate, ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliției [.].
În speță, din ordonanța aflată la fila 35 din dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpatul a fost reținut preventiv pentru 17 ore la data de 18 septembrie 2008, începând cu ora 0015și până la ora 1715, întrucât din durata maximă a reținerii, de 24 de ore, s-au scăzut 7 ore din ziua anterioară de 17 septembrie 2008, perioadă în care acesta a fost privat de libertate tocmai potrivit art.144 alin.1 din Codul d e procedură penală.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a recurentului inculpat, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției, conform art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.17/A din data de 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul - și Sentinței penale nr.778/F din data de 03 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în Dosarul -.
Casează, în întregime, decizia și, în parte, sentința și, în fond, rejudecând:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, făcând aplicarea art.74 alin.2 și art.76 lit.b din Codul penal.
În temeiul art.61 din Codul penal, revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.204/2006 a Tribunalului București - Secția I-a Penală și contopește restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 591 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii administrative din data de 17 septembrie 2008, precum și perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 18 septembrie 2008 și până la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red.jud. / Ex.2 / 10.03.2009
/ - II.
- 6.
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan, Niculae
