Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 319/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 319
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal având ca obiect " tâlhărie " promovat de inculpații recurenți, fiul lui și, născut la data de o2.o9.1976 și, fiul lui și, născut la data de 17.1o.1986 - ambii deținuți în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr.118 din data de o6.o3.2oo8, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpații recurenți - și, ambii asistați de avocat ce substituie pe av. ( apărător desemnat din oficiu), lipsă fiind partea civilă intimată - pentru care răspunde avocat ce substituie pe avocat .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Avocat și avocat depun la dosar delegațiile de substituire, și nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului promovat de cei doi inculpați.
Avocat, pentru cei doi inculpați având cuvântul, arată că recursul promovat vizează latura penală a cauzei, respectiv reindividualizarea pedepsei.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, persoana inculpaților și împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii ce se reține a fi comisă, instanța să aprecieze și să dispună în consecință. Oficiul neachitat.
Avocat, pentru partea civilă intimată -, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca fiind nefondate, decizia recurată fiind temeinică și legală atât sub aspectul laturii civile cât și sub aspectul laturii penale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor promovate de către cei doi inculpați ca fiind nefondate, Tribunalul Iași prin admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia pronunțat o soluție temeinică și legală atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Inculpații recurenți - și, având pe rând ultimul cuvânt, solicită instanței a mai reduce din pedeapsă atât cât legea mai permite.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 2559/06 septembrie 2008 Judecătoriei Iași, inculpatul - a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b" și lit. "c", alin. 2 ind. 1 lit. "a" Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 3 lit. "a" Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 61 alin. 1 Cod Penal s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1177 zile, din pedeapsa de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 806/25.11.2003 a Tribunalului Iași, menținută și definitivă prin decizia penală nr. 143/14.04.2005 a Curții ce APEL IAȘI - contopire de pedepse - rest de pedeapsă pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru prezenta infracțiune, inculpatul - urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani și 6 (șase) luni închisoare.
S-a aplicat pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului - pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "a și b" Cod Penal.
În baza dispozițiilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest pentru inculpatul -, iar în baza dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 08.01.2007 la zi.
Inculpatul - a fost condamnat la 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de "tăinuire", prevăzută și de art. 221 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "complicitate la tâlhărie", prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b" și lit. "c", alin. 21ind. 1 lit. "a" Cod penal în infracțiunea de "tăinuire", prevăzută de art. 221 Cod penal.
În baza art. 86 ind. 1 raportat la art. 86 ind. 2 Cod Penal s-a stabilit termen de încercare - 5 (cinci) ani.
S-a stabilit ca organ desemnat cu supravegherea, conform art. 86 ind. 3 alin. 2 Cod penal - Biroul de executări penale al Judecătoriei Iași, prin magistrat delegat.
S-a stabilit ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere concretizate, în baza art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului - asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul - este arestat în altă cauză.
În baza dispozițiilor art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii pronunțată a reținerii de o zi, de la 01 august 2007 până la 02 august 2007.
În baza dispozițiilor art. 14 și 15 raportat la art. 346 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată -- și inculpații au fost obligați, în solidar, să achite suma de 2.419,20 lei, rest de prejudiciu rămas neexecutat, conform art. 998-999 Cod civil.
În baza art. 14 alin. 3 lit. "a" Cod procedură penală s-a dispus ca următoarele bunuri să fie restituite părții vătămate -- de către Casele De,după cum urmează:
- " " - inel cu piatră și medalion, în baza contractului de împrumut cu amanet nr. 6,757 din data de 05.01.2007;
- " " - 2 inele cu pietre, în baza contractului de împrumut cu amanet nr. 6,745 din data de 05 ianuarie 2007;
- " " -Casa De " "-un inel, în baza contractului de împrumut cu amanet nr. 254/05.01.2007;
- " " -Casa De " "- un telefon Nokia 110, în baza contractului de împrumut cu amanet nr. 255/05.01.2007;
- " " cu sediul în comuna Roșie, sat, județul N - Casa "Ambia" P 2, județul I - un inel bărbătesc, o broșă, un inel cu piatră, o brățară și un inel, un lanț cu medalion, în baza contractului de împrumut cu amanet nr. 1231/05.01.2007;
- " " P - punct de lucru în P, str. ---, nr. 2, jud. I - un medalion și o cruciuliță, în baza contractului de împrumut cu amanet nr. 15/05.01.2007.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași cu nr. 172/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului -, acesta fiind arestat preventiv și, trimiterea în judecată a inculpatului -, arestat preventiv în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b"și lit. "c", alin. 21lit. "a" Cod penal, respectiv "complicitate la tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. "b" și lit. "c", alin. 21lit. "a"Cod penal, reținându-se în actul de sesizare că inculpatul - a deposedat la data de 04.01.2007, pe timp de noapte, prin violență pe partea vătămată -- de o geantă, în care aceasta avea documente de identitate și bunuri în valoare de 3.690 lei (bijuterii din, telefoane mobile, 25 euro), fapta fiind comisă în holul unui imobil situat pe--A, bloc 61, faptă realizată de inculpatul - cu complicitatea preordonată morală concomitentă a inculpatului -.
Pe parcursul urmăririi penale - a fost prezentat magistratului cu propunere de arestare preventivă și prin încheierea din data de 09.01.2007 pronunțată în ședință publică, în baza mandatului de arestare preventivă cu nr. 1/U/09.01.2007 - a fost arestat preventiv pe o durată de 20 zile pentru presupusa săvârșire a infracțiunii de "tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b" și lit. "c", alin. 21lit. "a" Cod penal, cu raportare art. 37 alin. 1 lit. "a" Cod penal, conform dispozițiilor art. 1491, 148 lit. "f" și 151 Cod procedură penală.
Odată cu sesizarea instanței de judecată prin rechizitoriu s-a dispus conform art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, în camera de consiliu, instanța a verificat din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, dispunându-se conform art. 1603Cod procedură penală. Astfel starea de arest preventiv pentru inculpatul - a fost constatată legală și temeinică și a fost menținută în conformitate cu dispozițiile legale.
Partea vătămată -- a depus la dosar, prin apărător, o cerere de constituire de parte civilă, în care se arată că -- formulează prezenta cerere pentru recuperarea daunelor materiale și morale suferite prin infracțiune, iar cuantumul daunelor va fi precizat printr-un memoriu separat. Acest memoriu nu a mai fost depus, iar instanța la aprecierea cuantumului despăgubirilor civile solicitate a avut în vedere declarațiile date de partea vătămată -- pe parcursul urmăririi penale și tot materialul probator administrat în dovedirea cuantumului despăgubirilor civile.
În faza cercetării judecătorești, prima instanță a dispus emiterea unor adrese Baroului I, în vederea desemnării unor apărători din oficiu pentru inculpații - și -, iar audierea acestor doi s-a efectuat cu respectarea tuturor drepturilor procesuale prevăzute de lege și anume: dreptul la tăcere și atenționarea că dacă doresc să dea declarație aceasta poate fi folosită împotriva lor.
Pentru inculpatul -:
Acesta a declarat că în seara zilei de 04.01.2007 s-a întâlnit cu vecinul și prietenul său - și împreună cu alte persoane au servit băuturi alcoolice. - trebuia să se întâlnească cu un prieten, iar - trebuia să scoată un telefon de la amanet; au plecat împreună, s-au întâlnit cu niște prieteni la Restaurantul Cotnari, unde au consumat alte băuturi alcoolice, și când au ieșit din local a văzut o femeie ce intra într-o scară de bloc, a lovit-o cu pumnul în zona feței, a căzut și i-a luat poșeta. În timp ce - o lovea pe partea vătămată -- și îi lua poșeta, coinculpatul - era în afara scării de bloc, l-a întrebat ce s-a întâmplat, i s-a răspuns că nu e sa, i-a dat lui patru inele din găsite în poșetă și i-a spus să tacă. Atunci când i s-au dat aceste inele, a întrebat ce este cu ele, iar - i-a spus să nu mai pună și alte întrebări. A doua zi, coinculpatul - și-a dat seama ce s-a întâmplat, a vrut să meargă la poliție să declare cele întâmplate, iar nu l-a lăsat. Bunurile găsite în poșetă (telefoane mobile, carduri) au fost fie vândute, fie aruncate. Față de cele întâmplate, inculpatul - a regretat fapta săvârșită și a precizat că nu i-a spus lui ce intenționa să facă, a fost o hotărâre infracțională spontană, instantanee.
Pentru aceste aspecte, instanța, în drept, a constatat existența intenției directe în sarcina inculpatului - sub forma intenției directe, conform dispozițiilor art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, fapta inculpatului - care, în ziua de 04.01.2007 a deposedat prin violență (exercitând acte de agresiune fizică asupra părții vătămate --) pe partea vătămată --, pe timp de noapte și într-un loc public (în scară de bloc), împreună cu -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit."b" și lit. "c", alin. 21lit. "a" Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului -, s-a ținut cont de dispozițiile art. 72 Cod penal, și anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite (modul de săvârșire al faptei, scopul urmărit, urmarea produsă), persoana inculpatului și starea de recidivă postcondamnatorie în care se află inculpatul.
Prezenta infracțiune este realizată în cursul restului de pedeapsă rămas neexecutat de 1177 zile (liberat condiționat la data de 11.07.2006) din pedeapsa de 8,6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 806/25.11.2003 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 143/14.04.2005 a Curții de APEL IAȘI - contopire pedepse.
Astfel, s-a aplicat inculpatului - o pedeapsă legală prevăzută în limitele textului de incriminare, s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1177 zile, ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată pentru prezenta infracțiune, iar pedeapsa rezultantă se va executa în regim privativ de libertate.
Pentru starea de arest preventiv în care se află inculpatul -, Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că articolul 5 alin. 1 al Convenției face trimitere în principal la legislația națională și consacră obligația de a-i respecta normele de fond ca și de procedură, ci cere, în plus, ca privarea de libertate intervenită să nu fie contrară scopului acestui articol, care este de a proteja individual împotriva arbitrarului (Winterwerp contra Olandei, Reid contra Regatului Unit al Marii Britanii. Le revine în primul rând autorităților naționale și în special tribunalelor sarcina să interpreteze și să aplice dreptul intern.
În fine, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reiterează că unul din elementele necesare "legalității" detenției în sensul art. 5 alin. 1 este lipsa arbitrarului. Privarea de libertate este o măsură atât de gravă încât nu se justifică decât atunci când măsurile, mai puțin severe, au fost analizate și considerate insuficiente pentru a proteja interesul personal sau public care impune detenția, apreciindu-se că privarea de libertate a inculpatului - era indispensabilă pe baza circumstanțelor (Litwa contra Poloniei; Filip contra României).
Astfel, având în vedere tot materialul probatoriu administrat; limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite (5-20 ani); gradul de pericol social al faptelor săvârșite, concretizat în modalitatea de săvârșire a infracțiunilor (pe timp de noapte, în loc public); scopul urmărit (însușirea bunurilor sustrase), urmarea produsă, persoana inculpatului - (fișa de cazier judiciar a inculpatului prezintă o preocupare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului) care, datorită atât factorilor interni (personalitate), cât și al celor externi (anturaj, lipsa mijloacelor financiare) nu a dat dovezi de reeducare, persistând în atitudini antisociale, coroborat cu dispozițiile legale statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ce atestă că legea națională ce autorizează privarea de libertate trebuie să fie suficient de accesibilă și de precisă pentru a evita orice pericol arbitrar (cazurile Kaya contra România; Amuur contra Franța), (legea penală română fiind cunoscută inculpatului, mai ales că acesta nu este la primul contact cu asemenea legislație, textul de lege vizat fiind foarte clar și strict delimitat în contextul infracțiunilor contra patrimoniului), iar pentru o măsură preventivă să fie permisă trebuie să existe motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de motive plauzibile aparținând Curții Europene constă în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, motivele depinzând de circumstanțele particulare ale fiecărui caz, luând în considerare toate argumentele de fapt și de drept ale speței există toate motivele plauzibile pentru ca inculpatul - să fie arestat preventiv, sens în care se va menține această măsură preventivă împotriva inculpatului, deducându-se perioada executată.
Pentru inculpatul -, conform art. 69-74 Cod procedură penală, inculpatul a declarat că în ziua de 04.01.2007 s-a întâlnit cu inculpatul - și pentru că trebuia să scoată un telefon de la casa de amanet s-au deplasat la un local situat pe strada - - unde au consumat băuturi alcoolice. După aceasta, ieșind din local și deplasându-se pe aleile existente pe strada - -, la un moment dat a văzut o femeie care a intrat în scara unui bloc, - aflându-se în spatele lui -. Acesta din urmă a intrat după acea femeie în scara unui bloc, a văzut când a lovit-o o singură dată cu pumnul în zona feței, iar partea vătămată a căzut. Atunci când inculpatul - a lovit-o pe partea vătămată, - era în afara scării de bloc, locul era luminat și a observat desfășurarea activității infracționale. După ce a lovit victima și i-a luat poșeta - i-a spus lui - să fugă, acesta s-a conformat, după o perioadă de timp a încetinit și l-a văzut pe - căutând în poșetă, o parte din bunurile găsite aici le-a împărțit cu -, în sensul că i-a dat acestuia cinci inele din și un telefon mobil. Acesta l-a întrebat pe - ce s-a întâmplat, iar i-a spus să tacă. și telefonul le-a amanetat și regretă și - a declarat că a mai participat și la alte fapte cu, dar nu a declarat la Poliție deoarece - l-a amenințat că-l și pentru că nu dorea să ajungă în arest.
Coroborând această declarație cu cele afirmate de -, în sensul că - a stat în spatele său, nu a exercitat nici un act de agresiune fizică asupra părții vătămate --, l-a întrebat pe - de unde are bijuteriile, iar acesta i-a răspuns că nu e lui și să nu mai pună alte întrebări, iar - i-a dat câteva inele din și un telefon mobil, reținerea în sarcina sa a complicității la tâlhărie nu este justificată. Prin atitudinea sa - nu a înlesnit sau ajutat în orice mod, cu intenție, inclusiv prin promisiunea de a tăinui bunurile provenite din săvârșirea faptei sau de a favoriza pe infractor chiar dacă, după săvârșirea faptei, promisiunea nu e îndeplinită, ci doar a primit bunuri (inele din și telefon mobil) cunoscând că provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, bunuri ce au fost amanetate în scopul obținerii unui folos material. Acest aspect de fapt se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de "tăinuire" prevăzută de art. 221 Cod penal.
Pentru acest considerent, deoarece s-a reținut în sarcina inculpatului intenția directă, conform dispozițiilor art. 19 pct. 1 lit. "a" Cod penal, în drept, fapta inculpatului - care, în data de 04.01.2007 a primit bunuri mobile (inele din și telefon mobil) de la inculpatul -, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală ("tâlhărie") urmărind obținerea unui folos material, prin amanetarea și comercializarea acestor bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "tăinuire", prevăzută și pedepsită de art. 221 Cod penal. În aceste condiții, conform art. 344 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea de "complicitate la tâlhărie" în infracțiunea de "tăinuire".
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului - s-a ținut cont de dispozițiile art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite (modul de săvârșire al faptei, scopul urmărit, împrejurările în care s-a comis fapta, urmarea produsă), persoana inculpatului.
Astfel, a condamnat inculpatul - la o pedeapsă legală prevăzută în limitele textului de incriminare și față de lipsa antecedentelor penale și sinceritatea inculpatului, se va dispune ca această pedeapsă să fie executată în regimul suspendării sub supraveghere.
S-a stabilit termen de încercare, conform art. 861Cod penal, organ desemnat cu supravegherea - Biroul de Executări Penale - Judecătoria Iași, prin magistrat delegat și inculpatul - va fi obligat să se supună mai multor măsuri de supraveghere, stabilite în funcție de infracțiunea săvârșită și conduita inculpatului.
A constatat că - este arestat în altă cauză.
Cu privire la latura civilă a cauzei, -- a depus o cerere la dosar în care arată că se constituie parte civilă pentru recuperarea daunelor materiale și morale suferite, iar valoarea acestor daune urma să le precizeze printr-un memoriu separat. Acest memoriu separat nu a mai fost depus, ci doar o cerere de restituire a bunurilor.
Din declarațiile date pe parcursul urmăririi penale s-a reținut că partea vătămată -- a solicitat suma de 3.690 lei, sumă reprezentând daunele materiale stabilită de partea vătămată în urma evaluării fiecărui bun sustras. Există în dosarul de urmărire penală xerocopii ale mai multor contracte de împrumut cu amanet, ce atestă că o parte din bunurile ce i-au fost sustrase părții vătămate au fost amanetate. Aceste bunuri au fost amanetate de persoane ce erau prieteni sau cunoștințe cu inculpații și au fost identificate bunurile de către partea vătămată ca fiind bijuteriile sale.
Aceste aspecte demonstrează legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpați și bunurile sustrase, acestea din urmă rezultând din atitudinea infracțională a celor doi inculpați. De asemenea, s-a dovedit prin expunerea anterioară că cei doi inculpați au acționat cu intenție, unul pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", altul pentru săvârșirea infracțiunii de "tăinuire". Mai mult decât atât, bunurile amanetate provin, conform declarațiilor martorilor și părții vătămate din infracțiunile săvârșite de cei doi inculpați.
Pentru acestea, instanța, în drept, a constatat existența cumulativă a celor patru condiții privind răspunderea civilă delictuală, prevăzută de art. 998-999 Cod civil, și a dispus restituirea către partea vătămată a bunurilor ce se află la casa de amanet, iar pentru cele care nu pot fi restituite, în natură, cei doi inculpați vor fi obligați, în solidar, să-i achite părții civile contravaloarea lor.
S-a dispus obligarea fiecărui inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței au declarat recurs inculpații -, - și Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia invocat ca motive de nelegalitate schimbarea de încadrare juridică pentru inculpatul -,precum și faptul că în latura civilă s-a dispus ca bunurile sustrase să fie restituite de casele de amanet.
S-a precizat că participația penală sub forma complicității nu implică, în mod necesar, o înțelegere între autor și complice, anterioară comiterii faptei, înțelegerea putând interveni și spontan, pe parcursul săvârșirii acesteia. În acest din urmă caz, coeziunea psihic dintre participanți se deduce din comportarea lor și din împrejurările comiterii faptei. S-a concluzionat că, din coroborarea declarațiilor părții vătămate și a inculpaților date în faza de urmărire penală, rezultă că, în sarcina inculpatului, se poate reține infracțiunea de "complicitate la tâlhărie", întrucât prin atitudinea sa inculpatul a înlesnit și l-a ajutat, cu intenție pe inculpatul - în săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește latura civilă, s-a arătat că în cauză instanța trebuie să aducă la cunoștință caselor de amanet, care sunt cumpărători de bună-credință, că au posibilitatea să se constituie părți civile în cauză, cu sumele de bani plătite către inculpați, doar în acest caz se putea dispune obligarea acestor societăți la restituirea bunurilor către partea civilă --.
Ca motiv de netemeinicie, s-a invocat faptul că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, având în vedere modul de săvârșire al faptei, scopul urmărit, împrejurările în care s-a comis fapta și urmarea produsă, precum și faptul că modalitatea de individualizare a executării pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere, nu este de natură a conduce la reeducarea inculpatului.
Inculpații - și -, prin motivele de apel formulate odată cu cererea de apel, au criticat sentința apelată doar sub aspectul temeinicei, invocând că pedepsele aplicate sunt mult prea mari. Astfel, primul inculpat a precizat că este la prima abatere, a fost influențat și familia sa are probleme de sănătate, ce reclamă prezența acasă, iar cel de al doilea inculpat a invocat faptul că pedeapsa mare aplicată îi reduce șansele de reintegrare socială și de întemeiere a unei familii.
Prin decizia penală nr. 118 din 06 martie 2008 Tribunalului Iași s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 2559/06.09.2007 a Judecătoriei Iași în dosarul nr-, sentință pe care o desființează în parte, în latură penală, și integral, în latură civilă, în sensul că:
În latură penală - s- înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală cu privire la inculpatul -, s-a majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului; s-a înlăturat aplicarea art. 86 ind. 1, art. 86 ind. 2 și art. 86 ind. 3 Cod penal cu privire la inculpatul - și s-a aplicat pedeapsa accesorie inculpatului -;
În latură civilă inculpații au fost obligați în solidar la plata de despăgubirilor civile părții civile --;
Rejudecând cauza:
Inculpatul -, a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. "b" și "c" și alin. 2 ind. 1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 74, alin. 1, lit. "a" Cod penal și respectiv art. 76 lit. "b" Cod penal.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
În baza art. 14 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă --, și inculpații - și -, au fost obligați, în solidar, la restituirea în natură a bunurilor sustrase ori la plata contravalorii acestora în sumă de 3.690 lei.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
S-au respins, ca nefondate, apelurile inculpaților - și împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 383 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului -.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 06 septembrie 2007 la zi.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Referitor la apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, tribunalul constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin actul de inculpare s-a reținut că, în fapt, la data de 04.01.2007, în jurul orelor 19,00, inculpații au văzut-o, în apropierea imobilului cu nr. 61 de pe--A, pe partea vătămată --, ce avea asupra sa o poșetă și o sacoșă, luând pe moment hotărârea de aou rmări pentru aod eposeda de bunuri. Inculpatul i-a făcut semn celuilalt inculpat să-l urmeze și să tacă din gură, intrând amândoi după partea vătămată în scara imobilului. Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, a lovit-o cu pumnul în zona feței, iar după ce aceasta a căzut lângă caloriferul din hol, pierzându-și cunoștința pentru câteva momente, s-a aplecat, i-a luat geanta părții vătămate, după care a ieșit din scara blocului urmat de celălalt inculpat, părăsind amândoi în grabă locul comiterii faptei. După ce au controlat conținutul genții, inculpații și-au împărțit bunurile găsite.
După administrarea probatoriului, prima instanță a reținut o situație de fapt ce nu a fost prezentată într-un mod unitar, fiind descrisă pentru fiecare inculpat în parte, și care este contradictorie.
S-a reținut prin sentința penală apelată că inculpatul, în ziua de 04.01.2007 a deposedat prin acte de violență fizică pe partea vătămată --, pe timp de noapte și într-un loc public (în scară de bloc), împreună cu -, încadrând în drept fapta în infracțiunea de "tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b" și lit. "c", alin. 21lit. "a" Cod penal.
Dar, referitor la inculpatul -, nu s-a mai reținut că a săvârșit fapta de tâlhărie mai sus descrisă împreună cu inculpatul, ci faptul că doar a primit bunuri mobile (inele de și telefon mobil) de la acesta din urmă, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, urmărind obținerea unui folos material, prin amanetarea și comercializarea acestor bunuri, încadrând în drept fapta acestui inculpat în infracțiunea de "tăinuire", prevăzută și pedepsită de art. 221 Cod penal, dispunând, în consecință, și schimbarea încadrării juridice.
Tribunalul, analizând întregul material probator administrat în cauză, constată că prima instanță a reținut în mod greșit, în ceea ce-l privește pe inculpatul -, situația de fapt, și a dispus, în mod netemeinic, schimbarea încadrării juridice.
Astfel, partea vătămată, prin plângerea și declarațiile date în faza de cercetare penală, a precizat, că a fost urmărită până la scara blocului de doi tineri, cărora nu le-a dat importanță, tineri ce se aflau în spatele ei și când a închis ușa la scara blocului. Când a deschis cea de a doua ușă ce face legătura între cele două holuri de la parter, a simțit o mână în gât, după care a fost lovită în zona capului și a feței de mai multe ori, până și-a pierdut cunoștința. Partea vătămată a arătat că nu a reținut fizionomia celor doi, dar unul din indivizi, care i-a atras atenția întrucât se uita atent la ea, era înalt, solid, avea pe cap un fes negru și era îmbrăcat cu o haină de culoare închisă.
Agresarea părții vătămate și deposedarea de bunuri a fost observată de un martor, respectiv de către -, martor care nu a fost audiat nemijlocit de către prima instanță, deși declarația acesteia se regăsea în probatoriul administrat în faza de urmărire penală. În consecință, tribunalul a dispus audierea acesteia, iar din declarațiile date în fața anchetatorilor (fila 32-33 dosar urmărire penală) și în fața instanței de apel rezultă că, având apartamentul la parter, a ieșit pe hol, alarmată de niște zgomote ciudate, moment în care a văzut doi indivizi (unul mai corpolent, unul mai slăbuț) aplecați peste o femeie ce era căzută. La apariția ei, un individ a fugit imediat având sub braț o poșetă, iar celălalt a continuat să lovească victima, care ajunsese cu capul sub calorifer.
Audiat fiind, în faza de urmărire penală, atât de către procuror cât și de către judecătorul care a soluționat propunerea de arestare, inculpatul a recunoscut faptul că a intrat în sacra blocului după inculpatul, chiar a închis ușa la intrare, și a fost de față la agresare părții vătămate. Inculpatul cu ocazia efectuării unei reconstituiri, indicat organelor de cercetare penală, traseul parcurs, scara blocului unde a intrat, locul unde a stat pe parcursul derulării activității infracționale, precum și locul în care a fost agresată victima (a se vedea procesul-verbal și planșele foto anexă de la filele 79-89 dosar urmărire penală), aspecte pe care nu putea să le cunoască dacă nu s-ar fi aflat efectiv în scara de bloc, având în vedere că partea vătămată a fost agresată în cel de al doilea hol de la parter, în partea dreaptă a acestuia, loc care nu era vizibil din afara scării de bloc.
Și inculpatul, în singura declarație din faza de urmărire penală în care a recunoscut participarea la comiterea faptei (fila 106 dosar urmărire penală), a precizat că a luat hotărârea împreună cu inculpatul să o urmărească pe partea vătămată pentru aod eposeda de bunuri, și împreună au intrat după partea vătămată în scară.
În consecință, tribunalul constată că declarația părții vătămate servește la aflarea adevărului, aceasta coroborându-se cu declarația dată de martorul ocular -, cu procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului după fotografii de către partea vătămată, ale inculpaților din faza de urmărire penală, precum și cu certificatul medico-legal nr. 3143/08.01.2007 emis de
Având în vedere toate aceste declarații, ce se coroborează între ele, tribunalul constată că, în mod nefondat, prima instanță a reținut ca exprimând adevărul doar declarațiile inculpaților date în faza cercetării judecătorești, declarații care nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză și care au fost date, evident, pentru a crea o situație juridică mai favorabilă inculpatului.
Astfel, din coroborarea materialului probator, mai sus prezentat pe larg, tribunalul constată că, în fapt, în seara zilei de 04.01.2007, inculpații - și - au luat împreună hotărârea de aod eposeda de bunuri pe partea vătămată, drept pentru care au urmărit-o pe aceasta până în scara blocului, aici au intrat amândoi în scară, inculpatul a rămas la ușă, inculpatul a urmat partea vătămată până la cel de al doilea hol, unde i-a aplicat o lovitură în zona feței, iar, după ce aceasta a căzut, a continuat să o lovească până și-a pierdut cunoștința, după care a deposedat- de geantă. Inculpații, văzând că pe hol a ieșit martora -, au ieșit în fugă din scară, iar în aceeași seară și-au împărțit bunurile găsite în geanta părții vătămate.
Referitor la încadrarea juridică a faptei inculpatului, anterior descrisă, tribunalul constată că activitatea acestui inculpat de însoțire a autorului infracțiunii până în scara blocului, unde prin prezența sa a ajutat din punct de vedere moral la întărirea și definitivarea rezoluției infracționale a autorului, se circumscrie formei de participație a complicității. Mai mult, prezența inculpatului în interior scării blocului, lângă ușa de acces în scară, a fost de natură a crea curaj autorului, care știind că singura cale de acces era păzită sau blocată, a acționat cu sânge.
În consecință, tribunalul constată că, în mod nefondat, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice, încadrarea stabilită prin rechizitoriu fiind corectă, respectiv infracțiunea de "complicitate la tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 211 al. 1, 2, lit. "b"și "c" și al. 21lit. "a" Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa stabilită pentru inculpatul tribunalul constată că aceasta trebuie individualizată în raport de situația de fapt și de încadrarea juridică corectă ce a fost stabilită de instanța de apel.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei, se vor avea în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 Cod penal, urmând a se da eficiență atât pericolului social generic și concret al infracțiunii, ce este unul ridicat, conturat de modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, respectiv de două persoane împreună, prin folosirea violențelor fizice, împotriva unei persoane de sex feminin, într-un loc public, de urmările produse (partea vătămată a prezentat tumefacții echimotice, echimoze, plagă contuză și comoție cerebrală anamnestică, leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), de prejudiciul material important cauzat dar și persoana inculpatului care este infractor primar, a avut o poziție procesuală oscilantă pe parcursul procesului penal și a avut o comportare corespunzătoare în societate înainte de comiterea infracțiunii (a se vedea declarația martorului audiat în circumstanțiere), drept pentru care se va reține în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al. 1, lit. "a" Cod penal.
În consecință, tribunalul constată că reeducarea, reinserția socială a inculpatului nu poate avea loc decât prin stabilirea și, ulterior, aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenție, dozată în funcție de circumstanțele reale și personale menționate sub minimul special.
Referitor la latura civilă a cauzei, tribunalul constată că prima instanță a dispus în mod nelegal obligarea caselor de amanet la restituirea către partea vătămată -- a bunurilor ce au fost amanetate, având în vedere că aceste societăți nu au fost introduse în cauză ca părți civile.
Cum, casele de amanet au fost de bună credință în momentul în care au primit bunurile sustrase de către inculpați de la partea vătămată, fiind astfel, cumpărători de bună-credință, instanța de fond trebuia să interpeleze reprezentanții acestor societăți în momentul în care au fost audiați dacă doresc să se constituie părți civile în cauză, cu contravaloarea sumelor de bani plătite către inculpați, în cazul în care bunurile vor fi restituite către parte vătămată.
În aceste condiții, singurii care pot fi obligați la despăgubirea părții civile -- sunt inculpații.
Referitor la apelurile formulate de către inculpați cu privire la netemeinicia individualizării pedepselor aplicate, tribunalul constată că nu sunt fondate.
Astfel, în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, tribunalul constată că a analizat mai sus individualizarea acesteia, cu ocazia soluționării apelului formulat de către parchet, drept pentru care nu va mai relua motivele mai sus prezentate.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul constată că a fost efectuată cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 Cod penal, dându-se eficiență deplină atât pericolului social generic și concret al infracțiunii, ce este unul ridicat, conturat de modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acesteia, respectiv prin folosirea violențelor fizice, împotriva unei persoane de sex feminin, într-un loc public, împreună cu o altă persoană de urmările fizice produse, dar și prejudiciul important cauzat dar și persoana inculpatului, care a avut o poziție procesuală oscilantă pe parcursul procesului penal, a dat dovadă de o agresivitate nejustificată, având disproporția fizică între acesta și partea vătămată, a mai fost condamnat, în mod repetat pentru încălcare acelorași relații sociale ocrotite de legea penală, fapt ce demonstrează o lipsă de corijare, o perseverență infracțională aparte și o periculozitate socială sporită.
În consecință, prima instanță a individualizat în mod judicios pedeapsa aplicată inculpatului, respectiv peste minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, și a apreciat în mod temeinic că pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, se impune privarea de liberate a fiecăruia.
În ceea ce privește măsura preventivă a arestării luată față de inculpatul -, tribunalul constată că temeiurile care au determinat luarea acesteia și, ulterior, prelungirea și menținerea nu s-au schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 350 al. 1 Cod procedură penală, se va dispune menținerea arestării inculpatului, iar, în baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală raportat la art. 88 alin. 1 Cod penal, se va dispune deducerea arestării preventive a inculpatului de după data de 06.09.2007, momentul pronunțării sentinței penale apelate, și până la zi.
Față de cele arătate, tribunalul constată ca fiind întemeiat doar apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, urmând a dispune, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2, lit. "a", admiterea acestuia și desființarea sentinței penale nr. 2559/06.09.2007 pronunțata de Judecătoria Iași, in parte, in latura penală, doar în sensul înlăturării dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală cu privire la inculpatul -, majorării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului -, înlăturării dispozițiilor art. 86 ind. 1, art. 86 ind. 2 și art. 86 ind. 3 Cod penal și aplicării pedepsei accesorii aceluiași inculpat, iar în latură civilă, în sensul obligării în solidar a inculpaților - și - la plata de despăgubiri civile părții civile.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații - și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ambii inculpați susțin că pedepsele pronunțate sunt prea severe raportat la contribuția materială infracțională a fiecăruia.
- susține că are doar o participație improprie la această faptă și nu a comis el infracțiunea, nu cunoștea intenția inculpatului. Solicită a se menține sentința penală de condamnare și implicit pedeapsa pronunțată de instanța de fond.
Recursurile sunt nefondate.
Situația de fapt reținută de tribunal în apel corespunde probelor și reprezintă adevărul în ce îi privește pe inculpați.
Participația inculpatului - este concretizată în acte materiale de complicitate anterioară și concomitentă la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. "b" și "c" și alin. 2 ind. 1 lit. "a" Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. "a" Cod penal pentru care a fost condamnat prin decizia atacată i constă în faptul că împreună cu inculpatul au luat hotărârea de aod eposeda de bunuri pe partea vătămată, au urmărit-o pe aceasta până în scara blocului,au intrat amândoi în scară, inculpatul rămânând la ușă, inculpatul urmărind partea vătămată până la cel de-al doilea hol, unde i-a aplicat o lovitură în zona feței, apoi a continuat să o lovească până și-a pierdut cunoștința, după care a deposedat-o de geantă. Pentru că au fost surprinși de o martoră, ambii inculpați au fugit și ulterior și-au împărțit bunurile.
Faptele inculpatului sunt dovedite de declarațiile sale din faza de urmărire penală și ale inculpatului, de procesul-verbal de reconstituire în care inculpatul indică organelor de urmărire penală traseul parcurs, locul său și prezența la locul infracțiunii precum și contribuția sa efectivă, de declarațiile martorei - și ale părții vătămate care indică doi tineri care au urmărit-o în scara blocului.
Activitatea inculpatului de însoțire a autorului faptei cu care hotărâse anterior deposedarea de bunuri prin violență a părții vătămate, prezența sa la locul agresiunii și comiterii infracțiunii în acord cu inculpatul și prin înțelegere cu acesta sunt activități materiale infracționale ce se circumscriu sferei de participație a complicității, la comiterea infracțiunii de tâlhărie, infracțiune consumată prin agresarea și deposedarea de bunuri a părții vătămate. Activitatea infracțională a inculpatului a ajutat pe inculpatul la săvârșirea infracțiunii.
Încadrarea juridică dată faptei prin decizia atacată este legală, iar pedeapsa pronunțată este just individualizată în acord cu infracțiunea comisă, gradul concret de participație, persoana inculpatului în favoarea căruia s-a reținut și circumstanța atenuantă facultativă prevăzută de art. 74 lit. "a" Cod penal și s-a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Critica formulată de inculpatul în recurs este nefondată. Pedeapsa la care a fost condamnat este just individualizată în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, a scopului și funcțiilor pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal și este de natură să asigure prevenția generală și specială. S-au avut în vedere limitele legale de pedeapsă pentru infracțiunea comisă, activitatea materială infracțională concretă comisă de inculpat, circumstanțele de comitere, consecințele produse dar și persoana inculpatului care dovedește persistență infracțională, comițând infracțiunea de față în stare de recidivă postcondamnatorie, pedeapsa de executat fiind și rezultatul aplicării tratamentului sancționator al recidivei.
Cum recursurile de față sunt nefondate, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală vor fi respinse recursurile inculpaților - și - împotriva deciziei penale nr. 118 din 06 martie 2008 Tribunalului Iași, care va fi menținută.
Conform art. 381 și art. 385 ind. 16 alin. 2 Cod procedură penală va deduce arestarea preventivă din pedepsele aplicate inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații - și - împotriva deciziei penale nr. 118 din 06.03.2008 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Deduce durata arestării preventive la zi, de la 06.03.2008 a inculpatului -.
Obligă recurenții să plătească statului suma de câte 150 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
plecat în concediu
semnează președintele
instanței,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
-
22.07.2008
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Elena Scriminți
