Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 34
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Anca Ghideanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, având ca obiect tâlhărie (art.211 Cod Penal), declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale numărul 520 din 08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă doamna avocat apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, pentru inculpatul, care lipsește, doamna avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul,care lipsește, lipsă fiind și partea vătămata, partea civilă, partea responsabilă civilmente, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței ca s-au depus la dosar procesele verbale nr. -/2009 și -/2009 emise de Politia com., din care rezulta imposibilitatea punerii in executare mandatelor de aducere emise pe numele inculpaților și, întrucât, aceștia sunt plecați în Italia și nu se știe când revin în țară. De asemenea, s-a depus la dosar o cerere formulată de avocat prin care acesta aduce la cunoștință instanței că a reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu inculpatul. Față de această împrejurarea, la data de 08.04.2009 s-a emis adresă către Baroul d e Avocați I cu solicitarea de a se desemna un apărător din oficiu care să reprezinte interesele inculpatului.
Doamna avocat, având cuvântul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a studia dosarul și a formula concluzii pe fond.
Avocat, având cuvântul nu se opune cererii formulată de avocat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune cererii formulată de avocat.
Instanța, consultându-se, admite cererea formulată de avocat și lasă cauza la a doua strigare după judecarea apelurilor penale - minori și familie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă doamna avocat apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar, pentru inculpatul, care lipsește, doamna avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul,care lipsește, lipsă fiind și partea vătămata, partea civilă, partea responsabilă civilmente, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței ca s-au depus la dosar procesele verbale nr. -/2009 și -/2009 emise de Politia com., din care rezulta imposibilitatea punerii in executare mandatelor de aducere emise pe numele inculpaților, întrucât, aceștia sunt plecați în Italia și nu se știe când revin în țară.
Instanța, față de conținutul proceselor verbale încheiate de organele de poliție din care rezultă imposibilitatea punerii în executare a mandatelor de aducere emise pe numele inculpaților și, constată imposibilitatea audierii acestora. De asemenea, constată că inculpatul minor se sustrage de la judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor declarate de inculpați.
Avocat, depune la dosar motivele de recurs pentru inculpatul, după care, având cuvântul, susține că inculpatul prin recursul declarat critică individualizarea judiciară pedepselor aplicată atât de instanța de apel cât și de instanța de fond.
Solicită reevaluarea probelor existențe la dosar, urmând a se face o nouă apreciere cu privire la individualizarea judiciară a împrejurărilor ce pot constitui circumstanțe atenuante, respectiv, recunoașterea faptei, regretul sincer, despăgubirea părții vătămate, precum și părerea de rău pentru săvârșirea infracțiunii. Trebuie avut în vedere că deși se afla cu părinții la muncă în străinătate, inculpatul a venit în țară pentru a se pune la dispoziția organelor de anchetă.
Solicită a se aplica inculpatului recurent o pedeapsă care să permită, ținând cont de toate circumstanțele inculpatului, suspendarea executării sub supraveghere, prev. de art. 861și următoarele Cod procedură penală.
În latură civilă inculpatul critică soluția tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât considerând că pretențiile lui în valoare de 5000 x 2, sunt pretenții exorbitante și nedovedite, în condițiile în care, la dosar nu există nici măcar un certificat medico-legal care să dovedească cele susținute.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, desființarea deciziei tribunalului și pronunțarea unei noi hotărâri conf. art. 3859alin.(1), pct. 14 Cod proc. penală.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului declarat de inculpatul achiesează la concluziile formulate de avocat.
Mai mult, pe lângă redozarea și aplicarea unei pedepse sub supraveghere solicitată atât la instanța de apel cât și în fața instanței de recurs, solicită a fi cenzurate aspecte din motivarea instațelor de fond și de apel, în sensul că, instanța de fond a susținut pedeapsa inițial aplicată de 4,6 ani prin vârstele apropiate ale celor doi inculpați și prin faptul că astfel nu s-ar justifica aplicarea unei pedepse deosebite între cei doi inculpați.
Ulterior, instanța de apel a criticat acest aspect, însă a făcut o greșită redozare, în sensul că de la 4, 6 ani s-a ajuns la o pedeapsă de 3,6 ani, aplicată unui inculpat minor.
Astfel, instanța de apel nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale cu privire la minori, în sensul că diferența dintre cele două pedepse este foarte mică și mai mult, nu s-ar justifica o pedeapsă sub supraveghere.
Consideră apărarea, având în vedere și dispozițiile CEDO cu privire la drepturile minori, că s-ar impune aplicarea unei pedepse sub supraveghere, în sensul redozării de la 3,6 ani la o pedeapsă de maximum 2-3 ani, având în vedere că interesul superior al minorului ar fi ca scopul pedepsei să fie atins. Ori, executarea pedepsei în regim de detenție nu duce la atingerea scopului pedepsei cât timp se cunoaște că regimul penitenciar nu este unul cu scop educativ pentru minor ci, dimpotrivă, este unul excepțional.
În principal, asupra minorilor se iau măsuri educative, și dacă acestea nu sunt suficiente se aplică pedepse cu suspendare sau sub supraveghere și numai dacă nici aceste măsuri nu sunt suficiente se aplică o pedeapsă cu executare.
Până în acest moment nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au justificat de ce s-ar impune în cazul inculpatului o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
De asemenea, se impune a fi avut în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului minor, referatul de evaluare efectuat în cauză.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați.
Instanțele de fond și de apel au apreciat, în raport de probele administrate prin care s-a stabilit vinovăția inculpaților, că nu există dovezi pentru a se dispune suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.
Apreciază că pedepsele ar putea fi reindividualizate ca și cuantum, însă recursurile inculpaților sunt nefondate cu privire la modalitatea de executare a acestor pedepse.
În latură civilă, critica inculpatului este nefondată, întrucât, deși partea vătămată nu a depus la dosar un act medical, există la dosar fotografii, făcute acesteia imediat după infracțiune, din care rezultă că aceasta a suferit suficiente leziuni.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 2069/25.06.2008 a Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:
Condamnă inculpații:
1., zis "", fiul lui G și, născut la data de 13.10.1989 în municipiul I, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 alin. 3 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore de la 08-09.05.2007.
2. -, zis "Cap", fiul lui și, născut la data de 13.12.1988 în municipiul I, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 alin. 2, 76 lit. b și art. 80 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore de la 08-09.05.2007.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 1000 alin. 2 și 1003 cod civil obligă inculpații în solidar, iar inculpatul și în solidar cu partea responsabilă civilmente G, să plătească părții civile, suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 15.01.2007, inculpații și - s-au deplasat în campusul studențesc " " și au consumat pizza și băuturi alcoolice (bere) la localul " Pizza". După miezul nopții au luat hotărârea de a se întoarce acasă, drumul spre cartierul necesitând deplasarea printre căminele studențești.
În timp ce se deplasau pe dintre căminele T5 și, cei doi au remarcat că din spatele lor se apropia o persoană, respectiv partea vătămată, student în anul V la Facultatea de Hidrotehnică. Întrucât nu mai erau alte persoane prin zonă, inculpații au luat hotărârea de a-i sustrage părții vătămate bunuri prin violență.
Când partea vătămată s-a mai apropiat, inculpații s-au întors brusc și au abordat-o, inculpatul cerându-i un foc. Partea vătămată i-a oferit o brichetă, iar inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele. Partea vătămată a încercat să se apere și l-a împins pe, care s-a dezechilibrat și a căzut. A intervenit însă în ajutorul său celălalt inculpat, care a lovit partea vătămată cu pumnul, cu putere, în zona feței. Au continuat să lovească amândoi partea vătămată în timp ce era căzută la pământ, iar la un moment dat, inculpatul i-a cerut telefonul. Nu a mai fost nevoie să i-l dea partea vătămată, deoarece telefonul acesteia, marca Nokia 1112, în valoare de 150 lei, căzuse din buzunar în timpul altercației. Inculpatul a luat telefonul, apoi, împreună cu celălalt, au plecat spre casă.
În aceeași noapte au apelat amândoi, de pe telefonul sustras, mai multe cunoștințe, iar a doua zi inculpatul a vândut telefonul martorului, după ce, în prealabil, a scos și aruncat cartela. Banii i-a împărțit în mod egal cu celălalt inculpat.
Ca urmare a actelor de agresiune ce au fost exercitate asupra sa, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 7-9 zile de îngrijiri medicale (tumefacție echimotică la nivelul piramidei nazale, fractură coronară penetrantă 21 și nepenetrantă 11, conform certificatului medico-legal nr. 3240/19.01.2007 al I).
Martorul, care nu a cunoscut proveniența telefonului în momentul în care l-a cumpărat de la inculpatul, a fost de acord să îl restituie părții vătămate, care nu a mai formulat pretenții de natură civilă în prezenta cauză.
Situația de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus rezultă din analiza întregului material probator administrat în ambele faze procesuale, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr. 3240/19.01.2007 al I, proces verbal de cercetare a locului comiterii faptei și planșa foto, dovezi de ridicare/predare telefon mobil, declarațiile martorilor și, precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților date în cursul urmăririi penale în fața procurorului dar și a judecătorului, la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă a celor doi.
II. În ziua de 21.01.2007, inculpații și au mers din nou să se distreze în campusul studențesc " ", de această dată în clubul "Motor", însoțiți fiind de către (față de care s-a dispus începerea urmăririi penale și apoi, prin rechizitoriu, disjungerea cauzei) și martorul. Au petrecut 3-4 ore în club, unde au consumat și băuturi alcoolice, după care, în jurul orei 21,30, au pornit spre casă toți patru.
În timp ce se deplasau pe dintre căminele T7 și T8, s-au întâlnit cu partea vătămată, student în anul II la Facultatea de Construcții, partea vătămată deplasându-se în direcția opusă. Inculpatul și învinuitul, care se deplasau mai în față, au hotărât să acosteze partea vătămată și să o deposedeze de bunuri, comunicându-le și celorlalți doi prieteni, aflați mai în spate, intenția lor.
și au abordat partea vătămată sub pretextul solicitării unui foc pentru a-și aprinde țigara, apoi au început să îi aplice lovituri cu pumnii și picioarele, celor doi alăturându-li-se și inculpatul. În timp ce loveau partea vătămată, îi cereau acesteia telefonul mobil, însă partea vătămată nu îl avea în acel moment asupra sa.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a căzut la pământ. Învinuitul a imobilizat-o și i-a luat din buzunar port-documentul în care avea actele de identitate și suma de 40 de lei, iar inculpatul i-a luat pantofii sport pe care îi purta, în valoare de 140 lei.
Întrucât se apropia o mașină, agresorii au abandonat victima și au fugit, fără a-i mai verifica conținutul celorlalte buzunare și rucsacul pe care aceasta îl purta în spate.
Numitul nu a avut nici o implicare, el asistând doar la comiterea faptei.
Inculpații și precum și învinuitul au mai rămas o vreme la o pizzerie din localitatea, unde o parte din consumație a fost plătită de învinuitul cu banii găsiți în port-documentul părții vătămate, apoi fiecare a plecat la domiciliul său. Învinuitul i-a dat inculpatului -, pentru păstrare, actele de identitate luate de la partea vătămată, la acest inculpat rămânând și pantofii sport.
În timpul cercetărilor au fost restituite părții vătămate actele de identitate.
Situația de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus rezultă din analiza întregului material probator administrat în ambele faze procesuale, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, proces verbal de cercetare a locului comiterii faptei și planșa foto, dovezi de ridicare/predare acte de identitate, declarațiile martorului, procesul verbal de confruntare între martorul și inculpatul, precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților date în cursul urmăririi penale în fața procurorului dar și a judecătorului, la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă a celor doi.
Față de toate probele administrate în cauză, prima instanță a considerat că s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpaților și în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, sub forma intenției directe.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive: raportat la materialul probator administrat în cauză, la circumstanțele personale ale inculpaților, la starea de minorat a inculpatului se impunea redozarea pedepselor și aplicarea dispozițiilor suspendării sub supraveghere, prevăzută de art. 86 ind. 1 Cod penal.
Apelul formulat de cei doi inculpați a vizat și latura civilă a cauzei, în sensul că pretențiile civile, acordate părții civile, sunt prea mari și nu au fost dovedite.
Verificând sentința apelată și motivele de apel invocate, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția celor doi inculpați, pe baza unei juste aprecieri a probelor testimoniale și cu înscrisurile administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare modelului infracțional aplicabil speței de față.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 109 Cod penal în ceea ce privește pe inculpatul minor, precum și a dispozițiilor art. 75 lit. c Cod penal în ceea ce privește pe inculpatul. S-a mai reținut că, deși în principiu, tratamentul sancționator este diferit față de fiecare inculpat, în parte, vârstele lor sunt apropiate și nu se justifică nici o deosebire între pedepsele ce le vor fi aplicate celor doi inculpați.
Deși vârstele inculpaților sunt apropiate, contribuția lor fiind aproximativ egală la săvârșirea faptelor, totuși legea penală instituie un regim juridic diferit aplicabil inculpaților minori, față de cei majori, acest regim juridic neputând fi ignorat de instanță. Instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului major și a aplicat acestuia o pedeapsă sub limita prevăzută de lege, însă în ceea ce îl privește pe inculpatul minor nu a reținut nicio circumstanță atenuantă, pedeapsa aplicata nefiind nici măcar la limita minimă.
Nu s-a dovedit că inculpatul ar fi avut inițiativa săvârșirii faptelor, nici că a avut o contribuție mai mare decât cea a coinculpatului major, astfel încât nu se justifică diferența de tratament sancționator aplicabilă inculpaților.
constituie o cauză de diferențiere a răspunderii penale a minorilor în raport cu răspunderea infractorilor majori, ce se răsfrânge cu efecte benefice în toate reglementările penale, ceea ce conferă un statut juridic deosebit al acestei categorii de inculpați, având ca finalitate readaptarea acestora la o viață socială normală.
Astfel, sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului minor s-a constatat că apelul acestuia este întemeiat.
Referitor la latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut, în mod corect, că faptele culpabile ale inculpaților, loviturile aplicate părții vătămate justifică acordarea unei sume cu titlu de daune morale, cu titlu reparator pentru prejudiciul suferit, prejudiciu dovedit prin însăși săvârșirea faptelor. De altfel susținerile inculpaților sunt nefondate, la dosarul cauzei existând atât certificat medico-legal (fila 16 din dosarul de urmărire penală) cât și planșa cu fotografii, care dovedesc existența leziunilor.
Față de considerentele expuse și raportat la motivele de apel invocate, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul formulat de inculpatul minor și a desființat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a redus cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Raportat acelorași considerente, tribunalul a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
În termenul legal prevăzut de art.3853alin.1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpații și și criticate ca nelegale și netemeinice.
Motivându-și recursul declarat, inculpatul a invocat următoarele critici:
- greșita individualizare a pedepsei realizată de instanțe ce nu au ținut cont de poziția sa procesuală sinceră, de regretul manifestat prin faptul că s-a întors din străinătate pentru a se prezenta în fața organelor de urmărire penală, lipsa antecedentelor penale și achitarea despăgubirilor civile către partea vătămată, împrejurări ce justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art.861Cod penal;
- sub aspectul laturii civile, daunele materiale acordate părții vătămate sunt exorbitante și nedovedite.
Inculpatula formulat critici pe planul individualizării pedepsei, atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate cât și al modalității de executare, susținând că raportat la starea sa de minoritate și la circumstanțele reale, scopul pedepsei poate fi atins prin reducerea cuantumului pedepsei stabilite de instanța de apel și acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei conform art.861Cod penal.
Curtea, verificând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpați ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală raportat și la art.3859alin.2 Cod procedură penală, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală și art.3859alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, precum și la persoana făptuitorilor, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească.
În mod judicios și temeinic motivat instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe cu privire la vinovăția inculpaților și în săvârșirea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată - infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit. b, c, alin.21lit. "a" Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal - cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, pentru inculpatul minor, respectiv art.75 lit. "c" Cod penal, pentru inculpatul major.
La stabilirea tratamentului sancționator aplicat fiecărui inculpat s-a făcut o corectă adecvare cauzală atât a criteriilor speciale prevăzute de art.100 Cod penal - dezvoltarea intelectuală și morală, condițiile materiale și morale ale familiei din care provine minorul - - apreciindu-se corect că sancțiunea închisorii este necesară pentru îndreptarea inculpatului minor, dar și a celor stipulate în art.72 Cod penal.
Astfel, s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol al faptei comise prin ale cărei modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante corelat cu condițiile concrete de săvârșire - în timpul nopții, în locuri publice, prin violență, urmările produse, de două persoane împreună - una minoră, precum și de elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat - ambii inculpați nu au antecedente penale, poziția procesuală sinceră adoptată de inculpați în faza urmăririi penale, starea de minoritate a inculpatului - și vârsta inculpatului, precum și comportamentul inculpaților pe parcursul judecării cauzei - ambii sustrăgându-se cercetării judecătorești.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor stabilite inculpaților, cărora li s-a acordat suficientă clemență prin dozarea pedepselor în limite legale, așa cum acestea sunt reduse ca efect al împrejurărilor de atenuare a răspunderii - starea de minoritate a inculpatului pentru care instanța de apel a stabilit o pedeapsă în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege - 3 ani și 6 luni închisoare - și dispozițiile art.74 alin.2 Cod penal reținute în favoarea inculpatului major - cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special de 7 ani închisoare prevăzut de textul sancționator.
Circumstanțele personale invocate de inculpați prin recursurile declarate au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor și ele trebuie raportate la gradul de pericol social ridicat al infracțiunii de tâlhărie ce este prevăzută de legiuitor cu limite de pedeapsă cuprinse între 7 și 20 ani închisoare, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare și 10 ani închisoare pentru inculpatul minor, la maniera în care inculpații au conceput și realizat activitatea infracțională - prin aplicare de violențe repetate asupra părților vătămate -, caracterul continuat al infracțiunii comise și urmările produse - elemente care, în speță, conduc la concluzia că nu se justifică reducerea pedepselor sub limitele stabilite ori reconsiderarea modalității de executare, așa cum s-a solicitat de către inculpații-recurenți.
În raport cu cele menționate, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile inculpaților deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, astfel că pedepsele aplicate cu executare în regim de detenție sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acestora, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Verificându-se și modul de soluționare a laturii civile - criticat de inculpatul recurent - - Curtea constată că este corectă soluția dispusă de prima instanță și menținută de instanța de apel privind acordarea de daune morale părții civile -, cuantumul stabilit fiind de natură a asigura o justă și integrală reparare a prejudiciului cauzat conform art.14 Cod procedură penală și art.346 Cod procedură penală combinat cu art.998 Cod civil.
În raport de consecințele negative suferite de partea civilă în plan fizic și psihic - inculpații i-au aplicat numeroase lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și a capului, producându-i multiple leziuni astfel cum rezultă din planșele foto existente la dosar - este pe deplin justificată acordarea de despăgubiri civile cu titlu de daune morale, prin cuantumul stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel dându-se satisfacție întemeiată și suficientă pretențiilor părții civile.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenți și cum în urma verificării hotărârilor atacate în raport și cu prevederile art.3859alin.3 Cod procedură penală nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva Deciziei penale nr.520 din 8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.191 alin.3 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații-recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.520 din 8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 300 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului, recurentul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
23.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Daniela Dumitrescu, Anca Ghideanu
