Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 346
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 28.08.1973, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani împotriva deciziei penale nr. 55 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 100 din 16.09.2008 pronunțată de Judecătoria P, prin care, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.2 lit.b și alin.21lit.c Cod penal.
S-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunile prevăzute de art. 192 și 217 Cod penal, pentru care același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 din Codul penal prin sentința penală 1595/2006 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr. 8113/2005, sentință definitivă la 19.09.2006.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele ei componente, respectiv în pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa de 200 lei amendă penală.
În baza art. 33 - 34 Cod penal, s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare de 7 ani închisoare.
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1595/2006 a Judecătoriei Buzău.
În baza art. 88 alin.1 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv cuprinsă între 12.09.2006 orele 12.30 și 4 decembrie 2007 când s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea nr. 4 din 12.04.2006 a Judecătoriei P, definitivă prin decizia penală nr. 486/4 decembrie 2007 Tribunalului Buzău.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a constatat neacoperit prejudiciul cauzat părții civile și în consecință inculpatul a fost obligat la 450 lei cu titlu de despăgubiri civile către aceasta.
În baza art. 191 Cod procedură civilă, inculpatul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu, din cadrul Baroului P, potrivit delegației avocațiale nr. 2593/2009, fila 13 dosar, lipsind intimata parte vătămată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat, depune la dosar un memoriu din partea acestuia și apoi având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, susținând că acesta nu a recunoscut fapta comisă și apreciind că în cauză este vorba de o neînțelegere între el și concubina sa.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate orietate spre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere că inculpatul are în întreținere doi copii minori, iar soția sa nu realizează venituri.
Reprezentanta Ministerului Public, susține că la individualizarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată inculpatului s-a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite, modalitatea de comitere și faptul că inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de tâlhărie.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind temeinice și legale.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, consideră pedeapsa aplicată mult prea aspră și solicită reducerea acesteia având în vedere că are o familie cu probleme.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin decizia penală nr. 55 din data de 12.03.2009 a Tribunalului Buzăua fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.08.1973 în comuna, jud. B, împotriva sentinței penale nr. 100 din 16.09.2008 pronunțată de Judecătoria P și s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive din 12.09.2006 până la data de 04.12.2007.
Pentru a pronunța decizia mai sus menționată instanța de apel a reținut următoarea situație;
Prin sentința penală nr. 100 din 16 septembrie 2008 Judecătoria Pad ispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.2 lit.b și alin.21lit.c Cod penal.
S-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunile prevăzute de art. 192 și 217 Cod penal, pentru care același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 din Codul penal prin sentința penală 1595/2006 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul penal nr. 8113/2005, sentință definitivă la 19.09.2006.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele ei componente, respectiv în pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa de 200 lei amendă penală.
În baza art. 33 - 34 Cod penal, s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa de 7 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare de 7 ani închisoare.
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1595/2006 a Judecătoriei Buzău.
În baza art. 88 alin.1 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv cuprinsă între 12.09.2006 orele 12.30 și 4 decembrie 2007 când s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive dispuse prin încheierea nr. 4 din 12.04.2006 a Judecătoriei P, definitivă prin decizia penală nr. 486/4 decembrie 2007 Tribunalului Buzău.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a constatat neacoperit prejudiciul cauzat părții civile și în consecință inculpatul a fost obligat la 450 lei cu titlu de despăgubiri civile către aceasta.
În baza art. 191 Cod procedură civilă, inculpatul a fost obligat la 1000 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 9 septembrie 2006, partea vătămată a sesizat polițiștii din cadrul Postului de Poliție cu faptul că inculpatul a pătruns în locuința sa prin amenințări și violențe și i-a sustras suma de 450 lei. În urma cercetărilor efectuate, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, prev. de art. 211 alin.2 lit.b și alin.21lit.c Cod penal.
Instanța de fond a luat declarații părții vătămate, inculpatului, precum și martorilor, G, și.
Pe baza acestor declarații, instanța de fond a reținut că în noaptea de 8/9.01.2007 inculpatul, știind că numitul G, care întreține relații de concubinaj cu partea vătămată nu era în domiciliul comun, deoarece consuma băuturi alcoolice într-un alt imobil din apropiere cu fratele său, a intrat în imobilul părții vătămate, fără consimțământul acesteia și prin violențe și amenințări i-a sustras suma de 450 lei RON.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 din Codul Penal, gravitatea faptei săvârșite, precum și situația că inculpatul este recidivist fiind condamnat anterior tot pentru o infracțiune de tâlhărie, prin sentința penală 23 din 18.11.1992 prin decizia penală nr.55/A/ din 3.03.21994 a Curții de Apel București, precum și la alte pedepse cuprinse între 1 și 3 ani închisoare pentru infracțiuni de furt calificat.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului se arată că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, apărarea acestuia susținând că inculpatul a mers să ia de la partea vătămată suma de 450 lei la sugestia concubinului părții vătămate, respectiv a martorului G care avea o datorie la el în legătură cu achiziționarea unui telefon mobil în aceeași zi.
Analizând prezentul apel în raport de actele și lucrările dosarului de fond precum și de motivele invocate, Tribunalul a arătat că vinovăția inculpatului este dovedită în cauză pe baza probatoriilor administrate, respectiv declarațiile și susținerile părții vătămate care se coroborează cu certificatul medico-legal, precum și declarațiile martorilor, G,.
Toți acești martori au fost audiați și de tribunal, în judecarea apelului, declarațiile acestora conducând în mod cert la vinovăția inculpatului, cum în mod corect a stabilit de altfel și instanța de fond, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin.2 lit.b și alin.21lit.c din Codul penal.
Apărarea inculpatului este înlăturată de probatoriile administrate în cauză, deoarece susținerile acestuia că a vândut un telefon mobil concubinului părții vătămate, numitul G și suma de 450 lei reprezenta prețul acestei vânzări nu se confirmă de probatoriile administrate în cauză.
Singurii care au susținut această versiune a inculpatului au fost fratele acestuia, și, care, de asemenea, este rudă cu inculpatul, susținerile lor urmând să fie înlăturate ca nesincere de către instanță.
În legătură cu individualizarea pedepsei, tribunalul a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 din Codul penal, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului este minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de care acesta se face vinovat și reprezintă o sancțiune corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de acesta.
Nu se impune reducerea pedepsei sub acest minim special prevăzut de legea penală, având în vedere și persoana inculpatului, care deși nu este recidivist, a mai suferit condamnări pentru săvârșirea de fapte penale așa cum rezultă din cazierul judiciar de la fila 36 din dosar, iar în prezent este arestat în altă cauză tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând achitarea sa pentru infracțiunea dedusă judecății, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, date fiind anumite probleme familiale invocate (doi copii minori, soție care lucrează ca zilier, șapte frați, mamă decedată, tată bolnav).
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art. 385/14 Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 385/9 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat.
În acest sens, se reține că situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținută de prima și a doua instanță, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului.
În baza probatoriilor administrate, respectiv: declarațiile părții vătămate, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 6850 din 12.09.2006 efectuat de către Serviciul medico-legal județean B, depozițiile martorilor, G, și rezultă cu certitudine, fără niciun dubiu comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 2/1 lit. c Cod procedură penală în dauna părții vătămate constând în aceea că în noaptea de 8/ 9 septembrie 2006 sustras prin violență și amenințări suma de 450 lei din locuința respectivei persoane în care a pătruns fără încuviințarea acesteia, producându-i leziuni traumatice care au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.
Curtea, constată că în realitate raportat de circumstanțele concrete de comiterea faptei, aceasta se încadrează din punct de vedere juridic într-un concurs de infracțiuni, aceea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 2 lit. c Cod procedură penală și aceea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, astfel cum s-a statuat de Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin decizia de recurs în interesul legii nr. XXXI din 16.04.2007, numai că nu poate da efect acestei constatări opunându-se dispozițiile art. 385/8 alin. 1 Cod procedură penală potrivit căruia instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs.
Revenind la ideeea anterioară, se reține că și inculpatul a recunoscut inițial comiterea faptei în modalitatea expusă, dar ulterior și-a schimbat poziția procesuală invocând o versiune proprie cu privire la proveniența sumei de 450 lei, versiune care nu s-a confirmat, depozițiile martorilor (fratele victimei) și nefiind suficiente să răstoarne concluziile certe ce s-au desprins din restul probatoriilor menționate.
În altă ordine de idei, instanța de fond a individualizat corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, că tribunalul a menționat în mod corect această individualizare cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de comitere a acestora și, nu în ultimul rând, a persoanei inculpatului care a desfășurat anterior activitatea infracțională mai înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1595/2006 a Judecătoriei Buzău prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 și art. 217 Cod penal.
Pentru aceste motive, instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicarea art. 33 lit. a și art. 34 lit. d Cod penal dar și a art. 85 alin. 1 Cod penal privind anularea condiționată a executării pedepsei anterioare.
Nu pot fi avute în vedere susținerile inculpatului recurent cu privire la reducerea cuantumului pedepsei în condițiile în care pedeapsa aplicată este la minimul special al pedepsei prevăzute de lege, de 7 ani închisoare, și în lipsa oricăror circumstanțe de atenuare a sancțiunii penale.
Drept, urmare, constatând că motivele de recurs invocate de inculpat în care se încadrează din punct de vedere formal în acelea prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 14 și pct. 18 Cod procedură penală nu sunt incidente în cauză, tot astfel cum nu sunt incidente nici alte motive de recurs ce se iau în considerare din oficiu, conform art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea, în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 385/17 alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de la 12.09.2006 la 04.12.2007 cât timp s-a aflat în stare de reținere și de arest preventiv.
În temeiul art. 385/16 alin. 2 Cod procedură penală rap. la 381 alin. 2 Cod procedură penală se va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Având în vedere și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 28.08.1973, în prezent aflat în Penitenciarul Focșani împotriva deciziei penale nr. 55 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 100 din 16.09.2008 pronunțată de Judecătoria
din pedeapsă perioada de la 12.09.2006 la 04.12.2007.
Ia act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
4 ex/27.05.2009
Red. /Tehnored. ET
nr. 1792/2006 Judecătoria
-
nr- Tribunalul Buzău
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
