Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 09 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 366
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 99/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie (art.211 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. care substituie pe av., apărător desemnat din oficiu, inculpatul recurent, în stare de deținere ( arestat fiind în altă cauză ), asistat de av. av. apărător desemnat din oficiu, av. apărător ales pentru inculpatul recurent, lipsă părțile vătămate și partea civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Inculpații și depun memorii formulate în scris, care după ce sunt vizate de președintele completului de judecată se atașează la dosarul cauzei.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. pentru inculpații recurenți și solicită admiterea recursurilor și reducerea cuantumului pedepselor aplicate, dându-se mai multă eficiență circumstanțelor reale și celor personale. Instanțele de fond și cea de apel au avut în vedere doar declarațiile martorilor și a părților vătămate și nu au reținut în favoarea inculpaților circumstanțele personale. Solicită a se vedea că deși inculpatul a recunoscut faptele și a colaborat la aflarea adevărului, instanța a reținut că acesta ar fi avut o poziție oscilantă.
Av. a solicită pentru inculpatul solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele personale și atitudinea procesuală a acestuia. Inculpatul a colaborat cu organele de anchetă la aflarea adevărului, dar instanțele au avut în vedere doar declarațiile martorilor și a părților vătămate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, având în vedere că față de probatoriul administrat pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a fost condamnat pe nedrept, pentru fapte pe care nu le-a comis, una dintre părțile vătămate a arătat în fața instanței că a mințit la urmărirea penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este vinovat dar solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față;
Judecătoria Pașcani prin sentința penală nr. 459/15 decembrie 2008 dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. "b" și alin. 2 ind. 1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "a, b", 74, 76 lit. "b" Cod penal.
S-a revocat beneficiul liberării condiționate a inculpatului pentru restul de 1.351 zile închisoare care a fost contopit în pedeapsa de 5 ani închisoare. S-au aplicat inculpatului prev. art. 64 lit. "a,b" și 71 Cod penal și s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive de la 11 decembrie 2007 la zi, menținându-se starea de arest.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. "b" și alin. 2 ind. 1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. "b" Cod penal.
Inculpatul - a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 -.209 alin. 1 lit. "e,g,i" Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, 74, 76 lit. "c" Cod penal și 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. "b" și alin. 2 ind. 1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. "b" Cod penal.
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului - în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. S-au aplicat inculpatului - dispozițiile art. 64 lit. "a,b" și art. 71 Cod penal. S-a respins cererea inculpaților, și - privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de tâlhărie în infracțiunile de furt calificat. A fost respinsă acțiunea civilă a părții civile "UNIVERSAL " prin administrator. A fost admisă în parte acțiunea civilă a Consiliului Municipal P - Direcția -Canal și inculpatul - a fost obligat la plata sumei de 328,75 lei. A fost admisă acțiunea părții civile și inculpatul - a fost obligat la plata sumei de 350 lei. S-au confiscat de la inculpații și sumele de câte 565 lei și 300 lei de la inculpatul -. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Numitul, administrator al "UNIVERSAL " P, sesizat organele de poliție, arătând că în noaptea de 9/10.12.2007 autori necunoscuți au pătruns în incinta depozitului de fier vechi societății și prin folosirea de violențe asupra paznicului, au sustras dintr-o magazie 300 kg cupru, în valoare de aproximativ 5.000 lei. Mai arată că paznicul i- relatat că după ce ieșit afară întrucât auzit câinii lătrând, a fost lovit cu pumnul peste cap, pierzându-și cunoștința și apoi dus în camera de pază și legat cu sârmă de piciorul patului. Administratorul mai susține că văzut că paznicul prezenta urme de violență, conducându-l la Spitalul Municipal
Aceeași situație de fapt este relatată și de paznicul care susține că văzut trei tineri de etnie rromă, pe care nu-i cunoștea, care au sărit gardul în incinta societății, îndreptându-se spre magazia cu materiale feroase. Când i- strigat, aceștia l-au lovit, l-au dus în camera unde efectua serviciul de pază, legându- cu o sârmă de mâini și de piciorul patului. Ulterior cei trei tineri au sustras fier din magazia societății. Susține că a fost găsit a doua zi dimineață de și și condus apoi la spital, unde s-au acordat îngrijiri medicale.
Din declarația acestuia, instanța reține că toți cei trei făptuitori l-au lovit și legal cu sârmă, lăsându-l inconștient.
Instanța reține și declarația martorei, soția administratorului, care susține că în dimineața respectivă, în jurul orelor 7,00, găsit în camera paznicilor pe care prezenta leziuni multiple în zona feței și maxilarului, iar pe brațe avea urme de la sârmele cu care fusese imobilizat în noaptea anterioară. Martora găsit în apropierea gardului societății căciula pe care purta de regulă paznicul.
Atât martora cât și martorul susțin că în prezența lor paznicul declarat că a fost lovit de persoanele care au escaladat gardul societății, acestea l-au imobilizat în camera de pază, legându-l cu sârmă de piciorul patului, după care au spart lacătele magaziei și becul care ilumina în zonă și au sustras materiale feroase. Cei doi martori au văzut sârma cu care fusese imobilizat paznicul.
În biletul de trimitere, aflat la dosar, emis de Spitalul Municipal P - Central, la data de 11.12.2007, se consemnează diagnosticul de ". ", constatându-se echimoze, excoriații în zona feței, precum și luxații dentare.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului, fost identificat încăperea în care paznicul fost agresat, sârma cu care acesta fost legat de un pat, precum și levierul folosit de făptuitori, elemente care apar redate în planșele foto de la dosar. De asemenea, au fost găsite căciula paznicului, urmă de încălțăminte și mai multe urme de pneuri.
Instanța reține în cauză declarația martorului, care arată că în dimineața zilei de 10.12.2007, în jurul orelor 1,30, trei persoane i-au solicitat să le transporte cu taxiul până în localitatea Tg. Astfel, s-au deplasat mai întâi în zona -P unde aceștia au pus în portbagajul autoturismului 4 sau 5 saci, în care se afla probabil fier vechi, după care s-au deplasat în Tg. N, la o locuință în curtea căreia au fost lăsați sacii respectivi.
Cu ocazia recunoașterii din grup efectuată în cursul cercetărilor, martorul l- identificat pe inculpatul ca fiind una dintre cele trei persoane. Recunoașterea sa este consemnată în procesul verbal încheiat și este confirmată prin declarațiile martorilor asistenți, și și prin planșele foto de la dosar.
Din declarația numitului rezultă că aceasta este persoana din Tg. la locuința căruia făptuitorii au dus materialul feros sustras. El arată că inculpații și, pe care ăi cunoștea, împreună cu un altă băiat necunoscut, i-au transportat la domiciliu, cu un taxi, mai multe bobine din cupru. El le- cumpărat plătindu-le acestora suma de 1.800 lei. Cu acea ocazie inculpatul i- spus că bunurile provin de la locuința sa. Ulterior, martorul revândut bobinele din cupru, care cântăreau aproximativ 200 kg, numitului pentru suma de 2.000 lei.
Instanța constată că în timpul cercetărilor au fost efectuate două constatări tehnico-științifice traseologice în urma cărora s-a concluzionat că există asemănări între fragmentele de urmă de încălțăminte ridicate de la locul săvârșirii faptei și încălțămintea inculpaților și, respectiv, cea a inculpatului.
Inițial, în cursul urmării penale, inculpatul nu recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie pentru ca, ulterior, să arate că observând paznicul care intenționa să iasă afară, inculpatul a închis ușa încăperii în care acesta se afla. Mai arată că nu a lovit paznicul și nici nu l-a legat cu sârmă pe acesta.
De asemenea, și inculpatul recunoscut săvârșirea faptei de tâlhărie împreună cu ceilalți doi inculpați, arătând că toți trei l-au imobilizat pe paznic în încăperea respectivă, după care au încuiat cu sârmă ușa respectivă, pe afară. Susține că nu a legat cu sârmă paznicul și nici nu l-a lovit pe acesta.
În ceea ce privește pe inculpatul - acesta susținut în cursul urmări penale, că deplasându-se la societatea respectivă, el rămas afară asigurând paza, doar celorlalți doi inculpați intrând în societate. Când au ieșit i-au spus că au agresat fizic paznicul aflat aici, l-au legat cu sârmă de un pat după care au închis cu sârma ușa încăperii în care se afla acesta.
În cursul cercetării judecătorești cei trei inculpați au recunoscut doar că au sustras material feros, fără recunoaște agresarea fizică inițială paznicului .
Din declarațiile contradictorii ale inculpaților și celelalte declarații în cauză, precum și actul medical din care rezultă cu certitudine agresarea fizică paznicului, instanța reține că inculpații au adoptat o poziție nesinceră, prezentând versiuni neconforme cu realitatea situației de fapt.
În ceea ce privește pe numitul, și acesta dat declarații contradictorii în cursul cercetărilor, susținând mai întâi agresarea sa de către cei trei făptuitori și, revenind ulterior, pentru a susține că leziunile pe care le prezenta provin prin autoaccidentare (prin căderea datorată stării de ebrietate în care se afla). Motivația sa că a dat primele declarații pentru nu rămâne fără serviciu este contrazisă de martora, soția administratorului societății, care arată că administratorul nu i- cerut paznicului să facă declarații privind agresarea sa sub amenințarea că altfel va fi dat afară din serviciu. De altfel, chiar arată într-un din declarațiile sale că administratorul nu i- sugerat să facă declarații mincinoase, pentru ne se renunța la serviciile sale. El mai arată că lucrează în continuare la societatea respectivă.
Constatându-se că declarațiile date în cursul cercetării judecătorești nu corespund realității, fapt recunoscut de numitul în fața procurorului cu ocazia cercetării sale sun aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, acesta fost sancționat de două ori cu amendă administrativă, dispunându-s e scoaterea sa de sun urmărire penală.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată vinovăția celor trei inculpați privind săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, aceștia întrebuințând violențe față de numitul, pentru sustrage ulterior bunuri aflate în paza acestuia.
De asemenea, instanța reține plângerea numitului, care arată că în dimineața de 04.07.2007 constatat că de la autobuzul pe care îl deține, care se afla parcat în Autogara P, lipsea acumulatorul. Cercetările la fața locului au confirmat acest aspect, așa cum rezultă și din planșele fotografice de la dosar, de pe autobuz fiind ridicate o serie de urme.
În cursul cercetărilor acumulatorul respectiv fost ridicat de la numitul, fiind recunoscu de proprietar, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat cu acea ocazie și din planșele foto de la dosar.
De asemenea, instanța reține și sesizarea numitului, angajat ca mecanic utilaj greu la Direcția Canal P, care arată că în noapte de 03/04.07.2007, autori necunoscuți au sustras cele două baterii ale excavatorului pe care lucrează, în valoare de 9.000 lei.
Cercetările la fața locului au confirmat acest aspect, așa cum rezultă și din planșele fotografice de la dosar, de pe excavator fiind ridicate o serie de urme.
Instanța reține în cauză declarația martorului care susține că în calitate de paznic de noapte, l-a văzut pe inculpatul - care cu ajutorul a două cheii sustras bateria unui autobuz, aflat în apropierea El susține că ulterior l- văzut pe inculpat dând bunul respectiv, pe care îl ascunsese în apropiere, unei persoane care se deplasa cu un autoturism. Martorul mai arată că inculpatul i-a spus ulterior că vândut o baterie auto numitului, solicitându- să caute împreună cumpărători pentru alte două baterii auto.
Martorul face referire în declarația sa și la împrejurarea că în aceiași zi, l- văzut pe inculpatul -, cu aceiași persoană căreia îi dăduse anterior bateria, aflându-se în apropierea unui utilaj. Martorul susține că inculpatul încărcat aici ceva în autoturism, după care a plecat.
Instanța reține că prin declarațiile sale, inculpatul recunoscut că folosind niște cheii sustras bateria autobuzului menționat, precum și cele două baterii ale utilajului. Susține că ascuns prima baterie în apropiere, fiind observat atunci de către martorul . Mai arată că a vândut bunurile numitului.
Numita recunoaște prin declarațiile sale că cumpărat de la inculpat o baterie auto pentru suma de 200 lei și după două săptămâni a mai cumpărat o baterie pentru suma de 150 lei. Martorul nu cunoștea proveniența bunurilor. În timpul cercetărilor a predat cele două baterii auto organelor de poliție, constituindu-se parte civilă față de inculpat cu prețul plătit acestuia, respectiv, 350 lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Inculpații au solicitat, în apel, ca și la fondul cauzei, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calific, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză. Inculpatul a arătat că a recunoscut săvârșirea faptei de furt, însă în ceea ce privește tâlhăria martorul a mințit, acesta schimbându-și declarația în fața instanței. În același timp, inculpații au solicitat redozarea pedepselor aplicate.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 99/02.04.2009 a respins ca nefondate apelurile inculpaților, și - împotriva sentinței penale nr. 459/15 decembrie 2008 Judecătoriei Pașcani, pe care a menținut-
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la 15.02.2008 la zi.
Inculpații-apelanți au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Cu ocazia soluționării cauzei pe fond, instanța de fond a reținut vinovăția celor trei inculpați în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie comisă asupra lui, în urma analizării materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății.
Coroborând declarațiile inculpaților date în cursul urmăriri penale, cele date în fața instanței cu celelalte mijloace de probă, respectiv, declarațiile lui, rezultatele constatărilor tehnico-științifice traseologice, procesele verbale de cercetare la fața locului, rezultă cu certitudine săvârșirea faptei de tâlhărie de către inculpați. În ceea ce privește susținerea inculpatului, referitor la declarațiile lui, s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că declarațiile acestuia date în fața instanței nu corespund realității așa cum s-a stabilit și cu ocazia cercetării sale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Corect a reținut instanța de fond că nu se justifică schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, fiind dovedită agresiunea asupra lui, sustragerea bunurilor precum și legătura dintre acestea.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate celor trei inculpați, instanța de fond a aplicat fiecăruia câte o pedeapsă cu închisoare, aplicând dispozițiile art. 74, 76 Cod penal. Instanța de fond a dat dovadă de clemență reducând pedepsele aplicate celor trei inculpați sub limitele prevăzute de lege. În ceea ce îl privește pe inculpatul instanța de fond a aplicat și dispozițiile art. 37 lit. a cod penal, revocând restul de pedeapsă rămas neexecutat, astfel încât fapta a fost săvârșită în condiții de recidivă postcondamnatorii.
Raportat acestor considerente, Tribunalul va reține că nu se impunea schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în furt calificat, așa cum a reținut corect instanța de fond, iar pedepsele aplicate celor trei inculpați sunt bine dozate, adaptate gradului concret de pericol social prezentat de aceștia.
În consecință, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 2 lit. "b" Cod procedură penală, Tribunalul va respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpați și va menține sentința primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpații, și -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursurilor inculpații solicită reducerea pedepselor aplicate fiind prea severe față de faptele reținute în sarcina lor.
Inculpatul arată că a rost condamnat pe nedrept pentru fpate pe care nu le-a comis, iar una din părțile vătămate a arătat și în fața instanței acest lucru.
Inculpații și - arată că recunoaște săvârșirea faptelor și solicită reducerea pedepselor.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei instanțele de fond și de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune a tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. "b" și art. 2 ind. 1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "a,b" Cod penal și art. 74, 76 lit. "b" Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune, cu reținerea art. 37 lit. "a" Cod penal.
De asemenea, în mod temeinic și legal s-a reținut că inculpatul a comis o infracțiune de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. "b" și alin. 2 ind. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. "b" Cod penal, iar inculpatul - a comis o infracțiune de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. "e,g,i" Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74, 76 lit. "c" Cod penal și o infracțiune de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. "b" și alin. 2 ind. 1 lit. "a" Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 lit. "b" Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal. Situația de fapt reținută de instanțele de fond și de apel, este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
În seara de 09 decembrie 2007 cei trei inculpați s-au întâlnit în fața CFR P și s-au hotărât să sustragă bunuri de la "UNIVERSAL "
Au pătruns prin escaladarea gardului în depozitul de material feros și s-au deplasat spre ușă care asigura intrarea în depozit, încercând să spargă lacătul, moment în care au fost surprinși de paznicul. Inculpații l-au lovit pe paznic și l-au închis într-o încăpere, legându-l de piciorul patului, după care au blocat ușa de acces în acea cameră cu bucăți de sârmă ghimpată. Apoi au spart lacătul de la ușa depozitului și au sustras din interior cantitatea de 300 kg cupru în valoare de aproximativ 5.000 lei pe care l-au transportat cu un taxi în loc. Tg. N și l-au vândut numitului cu suma de 1.800 lei, bani pe care i-au împărțit între ei.
În noaptea de 03 spre 04 iulie 2008, prin jurul orei 23,00 inculpatul - s-a deplasat în zona P și folosind chei potrivite a sustras bateria din autobuzul cu nr. IȘ-04-, aflat în primirea conducătorului auto.
Apoi de pe strada 1 - din Pas ustras cu aceeași cheie, 2 baterii ale utilajului, pe care le-a vândut numitului cu suma de 350 lei.
Valoarea bateriilor este de 1.010 lei și acestea au fost restituite părților vătămate.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpați și s-a reținut în mod corect vinovăția acestora.
Individualizarea judicioasă a pedepselor aplicate inculpaților, și - s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, cât și de circumstanțele personale ale inculpaților care au recunoscut faptele, au recuperat parțial prejudiciul, inculpatul este recidivist iar inculpații și - nu au antecedente penale, împrejurări reținute în favoarea inculpaților drept circumstanțe atenuante.
În cauză a fost corect rezolvată situația infracțională a inculpatului, revocându-se beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 351 zile închisoare din sentința penală nr. 967/2007 a Judecătoriei Botoșani și contopindu-se cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea.
Față de gradul ridicat de pericol social al aptelor comise de inculpații, și - și de urmările produse, instanța de fond a apreciat temeinic cuantumul pedepselor aplicate acestora, în cauză neimpunându-se acordarea unei eficiențe mai mari efectelor circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților, scopul educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal neputând fi atins în cazul inculpaților decât prin executarea acestui cuantum de pedeapsă în regim de detenție, în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și a formării unei atitudini corecte a acestora față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Latura civilă a cauzei a fost legal soluționată de instanța de fond care a obligat inculpații la plata contravalorii prejudiciului cauzat prin faptele comise și rămas nerecuperat.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală,că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și - împotriva deciziei penale nr. 99/02.03.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga inculpații-recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și - împotriva deciziei penale nr. 99 din 02.03.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Deduce în continuare detenția inculpatului de la data de 02.03.2009 până la 09.06.2009.
Obligă pe recurenții și să plătească statului câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400 lei onorariu apărător din oficiu va fi suportat din fondurile statului, iar pe recurentul - la plata sumei de 100 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
15.06.2009
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
22.06.2009
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu
