Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 386/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.386/
Ședința publică din data de 26 Iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 Cod penal, împotriva deciziei penale nr.72/A/06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurentul-inculpat, care a fost reprezentat de avocat, în substituirea apărătorilor aleși și, în baza împuternicirii avocațiale din 26.06.2008 emisă de Baroul Galați -", și asociații", lipsă fiind și intimata-parte vătămată -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că acest termen a fost acordat în vederea pregătirii apărării recurentului-inculpat și pentru lipsa de procedură cu acesta, după care;
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp. art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Recurentul-inculpat, prin apărător ales, având cuvântul în susținerea recursului formulat, critică hotărârea instanței de apel invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859, alin. 10, teza II si alin. 18.
Apreciază că prezenta cauză este rezultatul unui concurs de împrejurări care se fundamentează strict pe antecedentele penale ale inculpatului fără a exista un minim de probatoriu in sensul vinovăției acestuia.
Precizează că, spre deosebire de instanța de fond, modul in care instanța de apel a analizat materialul probator administrat in cauză este un indiciu in sensul modului părtinitor in care această instanță a dezavuat hotărârea instanței de fond, care se baza pe o temeinică și judicioasă analiză a materialului probator administrat în cauză si care in final a dat valoarea cuvenita principiului prevăzut de art. 5 indice 2 din Codul d e procedura penala, apreciind că lipsa probelor in sensul vinovăției inculpatului reprezintă un dubiu in sensul săvârșirii acestei infracțiuni.
Apreciază că motivarea instanței de apel este extrem de lapidară, nu vizează întregul material probator administrat in cauza atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată în fond, nu analizează materialul probator in favoarea cat si in defavoarea inculpatului, ci se întemeiază doar pe declarațiile părții vătămate, care nu se coroborează cu celelalte probe ci, dimpotrivă, se exclud reciproc.
Arată că hotărârea instanței de apel este o dovada in sensul modului părtinitor si superficial in care aceasta instanța de apel a înțeles sa reia in motivare argumentele expuse de parchet în motivarea propriilor motive de apel. Hotărârea instanței de apel este o dovadă asupra modului părtinitor în care instanța a înțeles să își motiveze hotărârea pornind de la argumentele invocate în motivele de apel ale Parchetului. Astfel, precizează că motivarea acestei instanțe nu începe cu o judicioasă analiză a probelor, ci instanța, începe prin a arata o convingere deja formată: "Probatoriile administrate cauzei conturează infracțiunea dedusa judecații, reținută in sarcina inculpatului, determinând aptitudinea funcțională a acțiunii penale in raport de persoana acestuia".
Instanța de apel stabilește funcționalitatea acțiunii penale înainte să analizeze orice material probator administrat în cauză funcționalitatea acțiunea penală fără a analiza probele de natura sa o facă eficientă sau funcțională.
Arată că instanța își începe motivarea pornind de la o recunoaștere din grup de către partea vătămată astfel "având in vedere recunoașterea din grup de persoane efectuata in prima faza a procesului penal de către partea vătămată care l-a indicat fără dubii dintr-un grup de 4 persoane pe inculpat.
Învederează că instanța nu a făcut nici măcar o minimă analiză a probelor administrate spre a se vedea cum s-a ajuns la acea recunoaștere a inculpatului din grup, cum a ajuns partea vătămată să dea declarații în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată în sensul de a-l indica pe inculpat ca fiind cel care a săvârșit fapta.
Precizează că, în realitate, partea vătămată se afla în timpul serviciului, fiind portar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați. Cu câteva zile înainte, în cursul lunii august 1999, ii fusese smuls de la gât un lănțișor cu un pandantiv din aur, în formă de inimioară, fiind astfel tâlhărită.
Inculpatul, fiind adus la sediul Parchetului pentru propunere de arestare preventiva; partea vătămată s-a interesat pentru ce infracțiune fusese adus la arestare inculpatul, context în care și-a amintit că și ei ii fusese furat un lănțișor, ceea ce reprezenta infracțiunea de tâlhărie.
Arată că, practic, partea vătămată l-a văzut pe inculpat înainte de a face recunoașterea din grup, înainte de a afla de ce fusese adus iar față de acest aspect face referire la declarația părții vătămate din data de 27.02.2002, de care instanța de apel nu a ținut cont: "precizez faptul ca intr-una din zilele de la sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie 1999 am văzut un tânăr care fusese adus la locul meu de munca cu propunere de arestare. m-am apropiat de jandarmul care-l păzea si l-am întrebat daca acesta este adus pentru furt de lănțișoare".
Partea vătămată nu l-a recunoscut pe inculpat după semnalmente ci după fapta pentru care a fost adus la Parchet cu propunere de arestare.
Mai retine instanța de apel "elocvent este si faptul ca semnalmentele descrise de partea vătămata - prin plângerea înregistrata la 06.07.1999 nu contravin celor după care inculpatul a fost recunoscut cu ocazia actelor procedural mai sus menționate.
Precizează că această declarație și aceasta motivare este contrazisa de probele administrate in cauza: de declarația părții vătămate din data de 06.07.1999 în care descrie pe cel care i-a sustras lanțul de la gât ca fiind un tânăr de 18, maxim 20 de ani, in timp ce inculpatul nu numai ca avea o cu totul alta vârsta, era mai mare, dar avea o fizionomie si o constituție fizica total diferita de cea descrisă, astfel cum rezultă din procesele verbale și din fotografii.
Totodată, arată că, în condițiile în care urmărirea penală a durat aproape 8 ani, instanța de apel nu a făcut nicio referire la una din puținele martore audiate în cauză, respectiv la martora, care a fost de față la locul săvârșirii faptei și care, audiata de instanța de fond, a arătat în declarația aflată la fila 5 dosar fond: "am fost invitata la Politie de mai multe ori, mi-au fost prezentate niște fotografii, mi-au fost arătate si niște persoane, insa nu am putut preciza care dintre persoanele prezentate era cea din dimineața zilei când am văzut o persoana alergând si nu as putea preciza nici acum acea persoana. Cu aproximativ un an in urma, am fost invitata din nou la Politie, mi s-a prezentat o fotografie si mi s-a spus ca acel băiat este persoana căutata întrucât a fost recunoscut si de partea vătămata, insa eu nu am putut preciza daca acea persoana corespundea cu persoana căutata."
La aproximativ 7 ani de la această declarație, martora este din nou audiată și arată că semnalmentele corespund dar nu își mai amintește și nu poate să precizeze dacă inculpatul este persoana căutată iar instanța de apel, la fel ca și cele expuse în motivele de apel ale Parchetului, explică această discrepanță intre declarația părții vătămate și declarația martorei arătând că "discrepanțele existente intre declarațiile martorei se impuneau a fi analizate sub rezerva perioadei mari de timp ce a trecut de la momentul infracțiunii pana la cel al audierii martorei."
In singura declarație data in fata organului de urmărire penala, la data de 23.08.2006, după șapte ani de la data comiterii faptei si cu un an înainte de a fi audiata de instanța se consemnează "mențin declarațiile date anterior la politie. In continuare precizez ca. semnalmentele acelui tânăr așa cum le-am precizat in declarațiile date anterior, le mențin in totalitate".
Atât in fata instanței cat si in fata organului de urmărire penala (fila 34 dosar urmărire penala) martora a declarat faptul că nu poate sa vadă bine si nu poate sa-si consemneze declarația, fapt cert întrucât singura declarație data la urmărirea penala nu este scrisa de aceasta la care se adăuga si vârsta înaintata a martorei (65 de ani). Față de vârsta înaintată a martorei consideră că nu poate fi avută în vedere recunoașterea din grup.
Precizează că instanța de apel retine aceasta proba in defavoarea inculpatului, o declarație dată după 7 ani de la data faptei însă, în schimb, înlătura declarațiile date imediat după săvârșirea faptei de către martora () care a arătat constant pe parcursul urmăririi penale cat si in fata instanței faptul ca a primit un medalion in forma de inimioara cu ocazia zilei onomastice, a doua sau a treia zi de Sf., in condițiile in care fapta a fost săvârșită după o săptămână de la acest eveniment.
Instanța de apel nu a ținut cont de această declarație întrucât această martoră fusese prietenă cu inculpatul în urmă cu opt ani dar, în fața instanței de fond când a arătat că a primit obiectul cu șapte zile înainte de săvârșirea faptei, în ziua în care a fost audiată martora era însărcinată, era căsătorită, își refăcuse viața, nu mai avea nicio legătură cu inculpatul și nu mai avea niciun interes să declare în acest sens.
Arată că în aprecierea că inculpatul este cel care a săvârșit fapta, instanța de apel a avut în vedere și faptul că mama inculpatului, -, a declarat în fața instanței că "din proprie inițiativa am luat legătura cu partea vătămata si i-am achitat acesteia contravaloarea unui lănțișor cu inimioară". Instanța de apel a considerat acesta ca fiind un indiciu de vinovăție a inculpatului cu toate că această martoră în fața instanței de fond a arătat că a luat legătura cu fiul său și i-a comunicat că luat legătura cu partea vătămata și i-a achitat acest prejudiciu insă inculpatul a certat-o întrucât el nu se considera vinovat de săvârșirea faptei.
Este evident faptul ca inculpatul este cunoscut cu antecedente penale pentru fapte de aceeași natură cu cea din prezenta cauză iar cu ocazia urmăririi penale din prezenta cauză, întrebat fiind despre alte două fapte, inculpatul a recunoscut. Inculpatul nu avea niciun interes să recunoască două fapte de aceeași natură, de aceeași gravitate și să nu recunoască o faptă. Singura lui motivare a fost aceea că nu a săvârșit această faptă și nu înțelege să își asume vinovăția unei alte persoane.
Consideră că probele administrate în cauză nu sunt convergente în sensul stabilirii vinovăției inculpatului, nu răstoarnă prezumția de nevinovăție și nici principiul că dubiul profită inculpatului.
de cele expuse solicită admiterea recursului, să se desființeze hotărârea instanței de apel si in rejudecare să fie menținută soluția de achitare pronunțată de instanța de fond care a administrat probele nemijlocit și care a motivat soluția de achitare a inculpatului. Depune motive scrise de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de inculpatul este nefondat, Decizia penală nr.72 din 6.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați este legală și temeinică. Instanța, în mod corect, prin reevaluarea probelor și din coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire cât și în faza cercetării judecătorești a apreciat că fapta a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat.
Instanța a arătat că, pe baza probelor care au fost administrate, respectiv declarația părții vătămate, procesele-verbale de recunoaștere din grup, declarația martorei, probe care conduc la concluzia certă a existenței faptei și vinovăției inculpatului. Martora a arătat constant, și în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată că pandantivul reclamat de partea vătămată, descris de aceasta ca formă, a dimensiune în plângerea din 6 iulie 1999, martora arată că acest pandativ i-a fost oferit de inculpat ulterior zilei sale de nume. Martora spune chiar că prietenul său nu i-a oferit niciun cadou pe data de 29 iunie 1999, când ar fi fost Sf. și pentru că nu avea bani dar la câteva zile i-a oferit acest pandantiv iar martora declarat că era clar că medalionul era folosit. a fost ulterior recunoscut de partea vătămată.
Din coroborarea probelor instanța a reținut în mod corect vinovăția inculpatului.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat cu obligarea la cheltuieli.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin decizia penală nr.72/A/2008, Tribunalul Galația admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și partea vătămată - împotriva sentinței penale nr. 1726/1.10.2007 a Judecătoriei Galați.
A desființat sentința apelată mai sus menționată și, în rejudecare, l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de disp. art. 211 al. 1, 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani și o lună închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 an aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 314/03.09.2002 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 24.09.2002 în pedepsele componente de 1 an și 4 luni închisoare respectiv 5 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 an.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal mai sus menționată în pedepsele componente de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 an (aplicată prin sentința penală nr. 164/1999 a Tribunalului Galați, definitivă prin nerecurare la 20.11.1999 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 282 alin. 2 teza I Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în oct. 1998) și 2 pedepse a câte 5 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală 381/1999 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la 18 decembrie 1999 pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 211 alin. 2 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal la datele de 2.06.1999, respectiv 21.07.1999.
În baza art. 36 Cod penal raportat la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal a dispus contopirea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la data de 06.07.1999 cu pedepsele de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 an (obiect al sentinței penale 164/1999 a Tribunalului Galați ) și cu cele 2 pedepse a câte 5 ani închisoare (aplicate prin sentința penală 381/1999 a Tribunalului Galați ) mai sus menționate, astfel încât inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare sporită la 6 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
A menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3049/1996 a Judecătoriei Galați, pedeapsă ce va fi executată alăturat de pedeapsa rezultantă mai sus stabilită (6 ani închisoare) astfel încât inculpatul va executa în total 7 ani și 4 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza disp. art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În conformitate cu disp. art. 36 al. 3 Cod penal a dedus din pedeapsa astfel aplicată inculpatului perioada executată în intervalul 23.07.1999 - 28.10.2003.
A anulat mandatele de executare emise în baza sentințelor penale nr. 164/1999 și 381/1999 pronunțate de Tribunalul Galați și a dispus emiterea unui nou mandat în baza prezentei decizii penale.
A menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale 164/1999 și 381/1999 ale Tribunalului Galați.
A constatat acoperit prin plată prejudiciul cauzat părții vătămate -.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința penală nr. 1726/1.10.2007 pronunțată de Judecătoria Galați (dosar nr-) s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 al. 1 lit. c Cod procedură penală achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.
În temeiul disp. art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a pr. pen. a fost obligată partea vătămată - la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre penală prima instanță de judecată a reținut următoarele:
În fapt, în ziua de 06.07.2005, partea vătămată - se îndrepta de la domiciliu către stația de autobuz situată în zona restaurantului. În apropierea blocului 10, un tânăr s-a apropiat de aceasta, cu o mână a apucat-o de braț și cu cealaltă i-a smuls lănțișorul de aur pe care partea vătămată îl avea la gât. Tânărul a fugit prin gradina blocului 10. Partea vătămată i-a solicitat martorei să-i permită accesul în apartamentul acesteia pentru a-și anunța soțul de cele întâmplate.
În plângerea și declarația înregistrată la Parchet la data de 06.07.1999, partea vătămată -, a arătat că persoana care a agresat-o era un tânăr de aproximativ 18-20 ani, înălțime de 1,65. păr șaten, tuns scurt.
In declarația dată la data de 01.09.1999, partea vătămată a arătat că în acea zi, când se afla în timpul serviciului, fiind angajată a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, în calitate de paznic, a recunoscut un tânăr care era adus la instituția la care lucrează ca fiind cel care i-a sustras lănțișorul, tânăr care a negat că el ar fi autorul faptei.
La data de 27.02.2002, cu ocazia efectuării unei recunoașteri, partea vătămată revine cu niște precizări, arătând că la sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie 1999, când efectua serviciul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, ar fi văzut un tânăr care semăna cu cel care i-a smuls lănțișorul. La câteva zile a fost condusă la Penitenciarul Galați, unde i-a fost prezentat un grup de tineri format din patru persoane și, deși l-a indicat ca fiind autorul faptei, nu poate preciza cu certitudine că inculpatul este cel care a atacat-
A apreciat prima instanță de judecată că aceste declarații contradictorii ale părții vătămate nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă existent la dosarul cauzei.
Astfel, declarația martorei precum și recunoașterea după fotografii făcută de aceeași martoră nu au putut fi avute în vedere neaducând în discuție date certe cu privire la împrejurarea dedusă judecății.
În același timp au fost avute în vedere declarațiile martorilor (mama inculpatului) și (prietena acestuia), care au susținut lipsa de vinovăție a inculpatului, ultima martoră declarând că inculpatul i-a dăruit în preajma sărbătorii un medalion în formă de inimioară.
S-a considerat astfel că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului infracțiunea de tâlhărie comisă la 06.07.1999 în dauna părții vătămate -.
Împotriva acestei hotărâri penale în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și partea vătămată -.
Primul apelant - Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, a apreciat sentința ca fiind nelegală sub aspectul achitării inculpatului. Astfel, s-a arătat că probatoriile administrate de instanță în cursul cercetării judecătorești nu sunt de natură să înlăture dovezile administrate în cursul urmăririi penale cu privire la existența faptei și a săvârșirii acesteia cu vinovăție de către inculpat.
Apelul părții vătămate - vizează de asemenea latura penală a cauzei - semnalând existența probatoriilor în sensul comiterii faptei de către inculpat; de asemenea partea vătămată apelantă a criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care inculpatul a săvârșit și și-a asumat infracțiunea.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul Galația apreciat apelurile promovate în prezenta cauză ca fiind fondate.
Astfel, probatoriile administrate cauzei conturează infracțiunea dedusă judecății reținută în sarcina inculpatului determinând aptitudinea funcțională a acțiunii penale în raport de persoana acestuia.
Au fost avute în vedere recunoașterea din grup de persoane efectuată în prima fază a procesului penal - la un moment relativ apropiat de cel al consumării infracțiunii - de către partea vătămată care l-a indicat fără dubii dintr-un grup de 4 persoane pe inculpatul - ca fiind cel care la data de 06.07.1999 i-a sustras prin violență lănțișorul.
Totodată, inculpatul a fost recunoscut de către partea vătămată ca fiind autorul agresiunii din ziua de 06.07.1999 și din planșele fotografice.
S-a apreciat ca fiind elocvent și faptul că semnalmentele descrise de partea vătămată - prin plângerea penală înregistrată la 06.07.1999 nu contravin celor după care inculpatul a fost recunoscut cu ocazia actelor procedurale mai sus menționate.
existente între declarațiile martorei date în cele două faze ale procesului penal se impuneau a fi analizate cu rezerva perioadei mari de timp ce a trecut de la momentul infracțiunii până la cel al audierii martorei și nu neapărat înlăturate.
Declarațiile martorelor - și trebuie privite prin prisma relațiilor acestora cu inculpatul (mama respectiv prietena acestuia); semnificativă este atitudinea martorei - (mama inculpatului) care deși a susținut nevinovăția inculpatului (declarație fila 24 dosar instanță) a acoperit contravaloarea lănțișorului sustras și nerecuperat achitând părții vătămate suma de 450 lei (RON).
Față de aceste considerente, instanța de apel a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, care legal citat nu s-a prezentat în instanță, apărătorul ales al acestuia solicitând achitarea sa deoarece nu sunt probe din care să rezulte vinovăția acestuia, instanța de apel dispunând condamnarea inculpatului pe baza unor simple presupuneri.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de apel, pe baza probelor administrate în cauză, a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
Astfel:
- în faza de urmărire penală, cu ocazia unei recunoașteri din grup, efectuată în cadrul Penitenciarului Galați, partea vătămată l-a indicat pe inculpatul ca fiind persoana care i-a sustras prin violență în ziua de 6.07.1999 lănțișorul de la gât (fila 15 - 17 dosar urmărire penală), recunoaștere efectuată la 1 septembrie 1999;
- ulterior, partea vătămată recunoaște pe inculpat și pe baza recunoașterii din grup după fotografie (fila 20 - 21 dosar urmărire penală);
- mai mult, martorul ocular, persoană care l-a văzut pe inculpat imediat după săvârșirea infracțiunii, l-a recunoscut pe acesta din planșele foto (filele 31 - 34 dosar urmărire penală);
- faptul că inculpatul este autorul infracțiunii iar partea vătămată ca și martora nu au avut nici un dubiu că altă persoană ar fi autorul infracțiunii rezultă și din faptul că în urma cercetărilor efectuate organele de poliție au reușit identificarea martorei, prietenă cu inculpatul, care a declarat că în ziua de 29 iunie 1999, de Sf. și, ziua sa de naștere, a fost vizitată de inculpat care i-a făcut promisiunea că ii va da ulterior un cadou;
În prima sa declarație (fila 28 dosar urmărire penală), martora precizează că la câteva zile, nu mai reține data exactă, i-a adus într-o cutie de chibrituri un medalion din aur cu formă de inimioară cu trei linii dispuse pe ambele părți, paralele intre ele și orientate spre vârful inimii, medalion care se observa că nu era nou, fiind folosit.
Fiind arătat părții vătămate, aceasta l-a recunoscut ca fiind medalionul care i-a fost sustras de la gât în ziua de 6.07.1999.
Față de aceste probe care se coroborează intre ele, Curtea apreciază că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1,2 lit.c Cod penal.
De asemenea, având în vedere gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului care persistă în activitatea infracțională, fiind recidivist, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată acestuia a fost dată cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, urmând a fi menținută.
Deoarece din examinarea cauzei din oficiu nu se constată temeiuri care să ducă la casarea hotărârilor, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui G și, născut la data de 10.07.1975 în G, județul G, domiciliat în G,-, - 4, apartament 18, județul G) împotriva deciziei penale nr.72/06.02.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- - sentința penală nr.1726/01.10.2007 a Judecătoriei Galați, pronunțată în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR,
- - - -
A în O A în O
Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal
Semnează Semnează
Președintele Curții de Apel Galați Președintele Curții de Apel Galați
JUDECĂTOR DR.- JUDECĂTOR DR.-
Grefier,
- -
Cu opinie separată
în sensul admiterii recursului declarat de inculpat, casării deciziei penale nr.72/06.02.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare menținerii Sentinței penale nr.1726/01.10.2007 a Judecătoriei Galați.
Pt. JUDECĂTOR,
- -
A în O
Conf. art.312 alin.2
C.P.P.Semnează
Președintele Curții de Apel Galați
JUDECĂTOR DR.-
OPINIE SEPARATĂ
Spre deosebire de opinia majoritară, consider că în speță recursul promovat de inculpat este fondat și se impune admiterea acestuia.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu în limita cazurilor de casare prev, de art. 3859Cod procedură penală, consider că hotărârea pronunțată în apel este nelegală.
În speță, se constată că instanța de apel a desființat în totalitate sentința penală 1726/01.10.2007 a Judecătoriei Galați (prin care s-a dispus achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal) și în rejudecare a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 5 ani închisoare și, de asemenea, a rezolvat situația antecedentelor penale stabilind în final o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare.
Pentru început - până a proceda la o analiză a soluției pe fondul cauzei, considerăm că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 345 Cod procedură penală, conform cărora "instanța, admite apelul și desființează sentința primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre șiprocedează potrivit art. 345 și urm. Cod procedură penalăprivind judecata în fond".
Având în vedere dispozițiile legale în materia soluționării cauzei în primă instanță, constatăm că Tribunalul Galația încălcat dispozițiile art. 356 Cod procedură penală cu ocazia motivării soluției pronunțată în cauză.
Pe fondul cauzei, consider că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
Analizând întregul material probator administrat pe parcursul procesului penal, consider că soluția instanței de fond - vizând achitarea inculpatului - este legală și temeinică.
Conform art. 1 Cod procedură penală, procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Conform art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Probatoriile administrate în cauză conduc la concluzia că infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății există în materialitatea ei, însă nu confirmă cu certitudine împrejurarea că această faptă a fost comisă de inculpat.
În speță, la data de 06.07.1999, partea vătămată - a formulat plângere penală susținând că în aceeași zi un tânăr în vârstă de 19-20 ani i-a smuls de la gât un lanț din aur, la care se afla și un medalion în formă de inimioară.
Prin declarația dată tot în ziua de 06.07.1999 partea vătămată precizează că individul care i-a smuls lanțul avea vârsta cuprinsă între 18-20 ani, înălțime de aproximativ 1,65, avea părul șaten, tuns scurt și era îmbrăcat cu pantaloni scurți de culoare albăstruie și o bluză albă cu dungi orizontale de culoare albastră, fiind încălțat cu adidași, murdari și stricați (fila 5 dosar urmărire penală).
La data de 27.02.2002, partea vătămată dă o nouă declarația în care precizează că în timp ce efectua serviciul la locul de muncă (paznic la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați ), pe la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie 1999, văzut un tânăr ce fusese adus sub escortă la Parchet fiind prezentat pentru arestare, care semăna bine cu tânărul care i-a sustras lanțul din aur. După câteva zile a fost condusă la Penitenciar, unde i-a fost prezentat un grup format din patru persoane, ocazie cu care l-a recunoscut pe tânărul pe care îl văzuse la Parchet și l-a indicat ca fiind cel care i-a sustras lanțul.
În continuarea declarației, partea vătămată susține că "nu poate afirma cu certitudine,după atâta timp,dacă cel prezentat în vederea recunoașterii sau cel văzut de ea la Parchet este persoana care a atacat-o, însă acesta seamănă foarte mult cu tânărul respectiv".
Recunoașterea din grupul de persoane s-a realizat la data de 01.09.1999, așa cum rezultă din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere A la fila 15 dosar urmărire penală.
Pe parcursul cercetării judecătorești partea vătămată nu s-a prezentat în instanță și nu a putut fi audiată nemijlocit cu respectarea principiilor publicității și oralității.
Conform dispozițiilor art. 75 Cod procedură penală "declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, iar conform art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului".
În speță se constată însă că declarațiile părții vătămate - contradictorii cu privire la anumite aspecte relevante pentru cauză - nu se coroborează cu restul materialului probator.
Deși în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, în susținerea vinovăției inculpatului se invocă declarația martorei, nu putem admite ideea că această probă se coroborează cu declarațiile părții vătămate.
Martora declară în faza urmăririi penale (filele 37-39) că într-o dimineață din vara anului 1999 auzit țipetele unei femei și a văzut un tânăr care traversa în fugă grădina blocului, însă totul s-a petrecut repede și nu ar putea preciza semnalmentele acestui tânăr și nici nu l-ar putea recunoaște.
De precizat că această declarație a fost dată de martoră la data de 23.08.2006.
Tot în faza urmăririi penale, la data de 03.08.2006, se procedează și la o recunoaștere din grupul de fotografii (filele 31-33), ocazie cu care martora ar fi indicat fotografia inculpatului, arătând că acesta este cel care a deposedat-o de lanțul din aur pe partea vătămată.
Fără a trece mai departe la analiza celorlalte probe, trebuie făcută precizarea că este greu de admis ideea că martora l-a putut indica pe inculpat după grupul de fotografii ca fiind autorul infracțiunii, atâta timp cât ulterior declară că nu i-a putut reține semnalmentele.
Mai mult, în procesul-verbal întocmit la data de 03.08.2006 (fila 34) se precizează că martora nu a putut să-și consemneze declarația dată în fața organelor de urmărire penală întrucât nu poate să vadă bine.
Ulterior, în faza cercetării judecătorești, martora a precizat în fața instanței că nu i-a putut reține semnalmentele - autorului infracțiunii - întrucât l-a văzut doar pentru câteva.
A mai susținut martora că a fost chemată de mai multe ori la poliție, unde s-au prezentat niște fotografii, i-au fost arătate și niște persoane, însă nu a putut preciza care dintre acele persoane arătate este cea care alerga în ziua faptei și nu ar putea preciza nici acum acea persoană.
Martora a mai susținut în fața instanței că în urmă cu aproximativ un an a fost invitată la poliție unde i s-a prezentat o fotografie și i s-a zis că acel băiat este persoana căutată și care a fost recunoscut de partea vătămată, însă ea nu a putut preciza dacă acea persoană corespunde cu persoana căutată.
Cu privire la acest aspect există la dosarul cauzei procesul-verbal de recunoaștere după fotografii și planșa fotografică (filele 31-33), probatorii analizate mai sus.
Inculpatul nu a putut fi audiat, reținându-se că acesta este plecat din țară.
Declarațiile martorilor și nu confirmă vinovăția inculpatului și nu se coroborează cu declarațiile părții vătămate.
Împrejurarea că martora a primit de la inculpat un medalion în formă de inimioară, medalion restituit părții vătămate, nu conduce la concluzia certă că acel medalion a fost sustras de inculpat.
În acest sens trebuie făcută precizarea că există contradicție cu privire la data la care martora a primit în dar acel medalion.
De asemenea, inculpatul nu i-a precizat martorei nici un amănunt cu privire la proveniența medalionului.
Or, în desfășurarea procesului penal, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în calitate de instanță de judecată nu putem ajunge la concluzia vagă conform căreia atâta timp cât inculpatul s-a A în posesia acelui medalion și l-a dăruit martorei, tot el este cel care l-a sustras de la partea vătămată.
De asemenea, medalionul în formă de inimioară nu prezenta nici un semn distinctiv, ce ar fi putut fi indicat de partea vătămată pentru a ne forma convingerea certă că reprezintă exact bunul sustras de la aceasta, în condițiile în care pot fi comercializate în magazinele de specialitate mai multe bijuterii din aur asemănătoare.
Nici împrejurarea că mama inculpatului, martora, a achitat din proprie inițiativă părții vătămate contravaloarea lanțului din aur nu confirmă faptul că acesta este autorul infracțiunii.
Nu trebuie omisă susținerea părții vătămate, în sensul că tânărul recunoscut din grupul de persoane semăna cu cel care i-a sustras lanțul, însă nu a putut preciza cu exactitate dacă acela este autorul infracțiunii, întrucât o asemenea presupunere, nesusținută de alte probatorii, nu poate conduce la condamnarea unei persoane.
Aspectele legate de antecedentele penale ale inculpatului nu pot conduce la reținerea vinovăției acestuia sub aspectul comiterii infracțiunii deduse judecății.
Față de cele arătate mai sus, așa cum reține și instanța de fond, considerăm că probele administrate în cauză nu confirmă indubitabil vinovăția inculpatului, neputând conduce la concluzia că acesta a comis infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății.
În concluzie, în susținerea opiniei separate, consider că se impune admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința casării deciziei penale recurate și menținerii soluției instanței de fond, în sensul achitării conform art. 11 pct. 2 lit. în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Pt. JUDECĂTOR,
- -
A în O
Conf. art.312 alin.2
C.P.P.Semnează
Președintele Curții de Apel Galați
JUDECĂTOR DR. -
Red. /30.06.2008
Red. /01.07.2008
Tehnored. -/2 ex./11.07.2008
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru, Mariana Cristache
