Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.41/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 7.03.2008
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
GREFIER-- -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 564/20.12.2006 a Tribunalului Galați privind pe inculpatul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 februarie 2008, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 7 martie 2008.
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 564 din 20 decembrie 2006, Tribunalul Galația hotărât următoarele:
În baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1,2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, și, în baza aceluiași text de lege l-a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa amenzii penale în sumă de 500 lei.
Prin aceeași sentință, pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile în cuantum de 180 lei, formulate în faza de urmărire penală, iar în baza art.191 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 577/P/2005 din 11 aprilie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1,2 lit.b și c Cod penal, întrucât în seara zilei de 16 iulie 2005, în jurul orelor 22.30 martorul, în vârstă de 17 ani, se îndrepta spre domiciliu, iar în momentul în care a ajuns în dreptul restaurantului -, cartier 21, fost acostat de inculpatul, care i-a cerut martorului suma de 500.000 lei.
În momentul când martorul îi spunea că nu avea nici bani și nici alte bunuri asupra sa,a trecut prin acea zonă partea vătămată, care avea în mână telefonul mobil, marca Nokia 3310 și care l-a salutat pe martor, întrucât se cunoșteau. Inculpatul, sub pretextul că dorește să apeleze pe cineva, i-a cerut părții vătămate telefonul mobil, însă partea vătămată l-a refuzat afirmând că nu mai are credit și și-a introdus telefonul mobil în buzunar.
S-a mai reținut că inculpatul i-a cerut părții vătămate suma de 50.000 lei pentru a cumpăra o cartelă, însă partea vătămată l-a refuzat susținând că nu are bani auspra sa. Inculpatul a început să o controleze pe partea vătămată în buzunarele pantalonilor, afirmând că dacă va găsi bani, îi va lua pe toți, iar partea vătămată a încercat să se retragă, pentru că avea asupra sa suma de 300.000 lei. Imediat inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona ochiului drept, moment în care partea vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul, profitând de această împrejurare, i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în zona toracică și i- sustras, din buzunarul pantalonilor, telefonul mobil marca Nokia 3310 și suma de 300.000 lei,fugind apoi de la locul faptei.
În tot intervalul de timp cât inculpatul agresat-o pe partea vătămată,martorul s-a depărtat câțiva metri de cei doi, de teama de a nu fi la rândul său lovit, dar apoi s-a oprit și a observat derularea întregului incident.
În actul de inculpare s-a mai reținut că după plecarea inculpatului, partea vătămată s-a ridicat de la pământ, s-a apropiat de martorul și i-a spus că inculpatul l-a deposedat de telefonul mobil și suma de bani anterior menționate. Apoi, în aceeași seară, s-au deplasat împreună la barul L din piața 21 unde i-au povestit și barmanului cele întâmplate( martorul ).
În urma examinării medico-legale, s-a constatat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, ce ar fi putut fi produse în data de 16 iulie 2005, prin lovire cu mijloc contondent, posibil pumni și care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale
da |
consecinț De care a fo unui picioarel de educativ cu ame atenția, |
În urma examinării medico-legale, s-a constatat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, ce ar fi putut fi produse în data de 16 iulie 2005, prin lovire cu mijloc contondent, posibil pumni și care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, s- mai relevat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost apreciat la suma de 180 lei RON.
Tribunalul Galați, în urma analizării ansamblului probator administrat, a apreciat că nu s-a dovedit în mod cert vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1,2 lit. b,c Cod penal. S-a reținut că, inculpatul, fiind audiat, a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, că a lovit-o pe partea vătămată cu podul palmei peste față, iar după ce aceasta a căzut la pământ, a lovit-o peste corp cu picioarele, dar a susținut, în mod constant, că a procedat astfel întrucât anterior a avut un incident cu partea vătămată negând că ar fi deposedat-o pe aceasta de bani ori de telefonul mobil.
Referitor la declarațiile părții vătămate, prima instanță a reținut că acestea sunt contradictorii, iar susținerea sa în sensul că a fost deposedat de telefonul mobil și de suma de 300.000 lei nu a fost confirmată de alte mijloace de probă, neputându-se corobora cu declarațiile martorului ocular.
Pe cale de consecință, instanța de fond a constatat că declarațiile celor doi martori audiați și s-au coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului, în sensul că, în mod cert, partea vătămată a fost lovită de inculpat, împrejurare atestată și de certificatul medico-legal, care a relevat existența unei leziuni traumatice la nivelul ochiului drept, ce ar fi putut fi produsă prin lovirea cu un mijloc contondent, posibil pumn, ce a necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, s-a mai apreciat de către prima instanță că susținerea inculpatului în sensul că a lovit-o pe partea vătămată urmare unui incident petrecut anterior între părți, a fost confirmată de declarația martorului, care s-a aflat în seara zilei de 16 iulie 2005 împreună cu inculpatul și cu martorul într-un bar din 21.
S-a mai relevat că din probatoriul administrat a rezultat doar împrejurarea că inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate, nu însă și faptul că ar fi deposedat pe partea vătămată de bunuri, astfel că a apreciat că în speță se impunea schimbarea încadrării juridice dată faptei din fapta prevăzută de art. 211 alin.1,2 lit. b,c Cod penal în infracțiunea prevăzută deart. 180 alin. 2 Cod penal, procedând în consecință.
De asemenea, Tribunalul Galați, față de împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, atitudinea inculpatului ( care pe fondul unui conflict preexistent a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii și cu picioarele), față de pericolul social al faptei săvârșite, precum și limitele de pedeapsă prevăzute pentru această faptă, a apreciat că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu amendă penală în cuantum de 500 lei RON, atrăgându-i-se acestuia atenția asupra dispozițiilor art. 631din Codul penal.
Împotriva acestei soluții Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația declarat apel, criticând-o sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice, susținând că în cauză sunt probe certe din care rezultă faptul că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, dar a și deposedat-o pe aceasta de un telefon mobil și de suma de 30 lei, astfel încât încadrarea juridică corectă este aceea de tâlhărie. Totodată s-a mai invocat faptul că în cauză au fost încălcate prevederile art.88 alin. 1 și 2 Cod penal, întrucât instanța de fond a omis să deducă din pedeapsa aplicată durata reținerii aferente zilei de 20 iulie 2005.
Curtea de APEL GALAȚI, prin decizia penală 132/A din 3 iulie 2007 admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, a desființat în parte sentința penală nr. 564 din 20 decembrie 2006, numai sub aspectul laturii penale, pe care a înlăturat-o în întregime și, în rejudecare, l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1,2 lit. b,c Cod penal( faptă din 16 iulie 2005).
În baza art. 88 Cod penal instanța de prim control judiciar a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din ziua de 20 iulie 2005.
Totodată, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și s-a dispus ca să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat să se plătească din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat că soluția primei instanțe este greșită, bazându-se pe interpretarea eronată a materialului probator administrat în cauză, reținându-se nejustificat că inculpatul doar a lovit-o pe partea vătămată lonel fără a-i sustrage acesteia și bunurile pe care le avea asupra ei ( un telefon mobil și suma de 30 lei).
S-a constatat de către instanța de prim control judiciar că, partea vătămată a declarat în mod constant că inculpatul a abordat-o cerându-i bani și fiind refuzat, a fost lovită de acesta cu pumnul în ochiul drept și cu piciorul în zona toracică. Ulterior, căzută fiind la pământ, partea vătămată a fost buzunărită de inculpat, fiindu-i sustras un telefon mobil și suma de 30 lei.
Totodată, s-a mai relevat că în speță, existența telefonului mobil asupra părții vătămate a fost confirmată și de martorul, care a văzut-o pe partea vătămată lonel având în seara respectivă un telefon mobil după care, peste 15-20 de minute, când s-a reîntâlnit cu acesta, a remarcat că era bătută, partea vătămată reclamând sustragerea telefonului de către inculpat.
Astfel, s-a constatat că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, cu certitudine, pentru aod eposeda de bunuri și nu numai, așa cum s-a apărat acesta, doar pentru aop edepsi pentru că i-ar fi spart un geam de la mașină, fiind foarte posibil ca mobilul acestei fapte să-l constituie tocmai obținerea unei compensații materiale pentru paguba produsă de partea vătămată.
S-a mai reținut că simpla împrejurare că niciun martor nu a văzut efectiv momentul deposedării de bunuri a părții vătămate de către inculpat (argument pe care s-a întemeiat soluția pronunțată de prima instanță), nu poate justifica reținerea în sarcina acestuia doar a infracțiunii de lovire sau alte violențe, câtă vreme este cert că inculpatul i-a cerut bani părții vătămate și că, după agresiune, aceasta nu mai avea asupra sa telefonul mobil, reclamând imediat sustragerea acestuia bun martorilor și.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a dat o eficiență corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal și nu a ținut cont de atitudinea nesinceră a acestuia pe parcursul procesului penal, valoarea prejudiciului și modalitatea concretă de săvârșire, ce indică o periculozitate socială sporită, apreciind că pedeapsa orientată spre minimul special prevăzut de lege, își poate atinge scopul preventiv doar prin executarea efectivă într-un loc de deținere. Totodată, în baza art. 88 Cod penal, instanța de prim control judiciar a apreciat că și cel de-al doilea motiv de apel invocat de parchet este fondat, dispunând deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii acestuia din ziua de 20 iulie 2005.
Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia penală nr. 4905/22.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat decizia penală recurată numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și s-a dispus trimiterea dosarului spre rejudecare la Curtea de APEL GALAȚI.
S-au menținut actele procedurale îndeplinite până la data de 28.06.2007 precum și celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
O hotărâre judecătorească, pentru a putea fi verificată în control Judiciar, prin exercitarea căilor de atac, trebuie întemeiată pe o motivare rațională, logică, de natură să convingă asupra legalității și temeiniciei soluției date.
Această necesitate rezultă, fără echivoc, din dispozițiile art. 356 și 383 Cod procedură penală, care prevăd obligativitatea indicării temeiurilor de fapt și de drept ale soluției pronunțate cu privire la latura penală și latura civilă a cauzei. Lipsa de motivare a hotărârii ori omisiunea unor dispoziții obligatorii în cuprinsul dispozitivului soluției de condamnare, face ca aceasta să nu fie convingătoare, să lase loc de interpretări și să stâmească îndoieli asupra conformității cu legea și adevărul, putând duce chiar la imposibilitatea punerii sale în executare.
Pe de altă parte, în vederea justei soluționări a cauzei și corectei aplicări a legii, instanța de judecată are obligația de a aprecia complet și de a analiza amănunțit probele administrate, fără omiterea niciuneia dintre acestea, iar evaluarea fiecărei probe trebuie realizată astfel încât, convingerea formată să corespundă adevărului.
În speță, Înalta Curtea constatat că instanța de prim control judiciar a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare, soluționând corespunzător latura civilă a cauzei, însă, pe latură penală, pronunțând soluția de condamnare la pedeapsa principală a închisorii de 5 ani, a omis să se pronunțe cu privire la modalitatea de executare a acesteia, dar și cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercițiului unor drepturi, prevăzută de dispozițiile art. 64 din Codul penal, precum și la eventuala aplicare a pedepsei accesorii.
Astfel, deși inculpatul, în fața instanțelor anterioare, a negat constant săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, recunoscând doar faptul că a lovit-o pe partea vătămată, urmare unui incident anterior petrecut între părți, aceste susțineri nu au putut fi reținute drept reale, întrucât inculpatul nu a produs dovezi în acest sens, fiind de altfel, contrazise de declarațiile martorilor audiați în cauză care, coroborate cu certificatul medico-legal existent la dosar, relevă fără dubii că inculpatul a deposedat-o prin violență, pe timpul nopții și într-un loc public, pe partea vătămată lonel de un telefon mobil și suma de 30 lei, astfel încât instanța de prim control judiciar a nu a procedat corect atunci când a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin1,2 lit. b și c din Codul penal, numai la pedeapsa principală a închisorii de 5 ani, omițând aplicarea dispozițiilor referitoare la pedeapsa complementară, precum și la cea accesorie a interziceri unor drepturi.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr-.
Curtea, având în vedere limitele rejudecării referitoare la modalitatea de executare a pedepsei închisorii și eventuala aplicare a pedepsei accesorii și a celei complementare.
Văzând că situația de fapt a rămas aceeași cu cea avută în vedere la soluționarea recursului, neadministrându-se probe noi, constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 564/20.12.2006 a Tribunalului Galați este fondat.
Astfel, așa cum s-a arătat mai sus prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 557/PO/2005 din 11.04.2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului u pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în modalitatea prevăzută de art.211 alin. 1și alin.2 lit.b și c Cod penal, reținându-se în esență că la data de 16.07.2005, în loc public, pe timpul nopții inculpatul i-a sustras prin violență părții vătămate suma de 30 (RON) și un telefon mobil marca Nokia 3310 în valoare de 150 lei, leziunile produse prin agresarea părții vătămate necesitând 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Prin sentința penală nr. 564/20.12.2006 a Tribunalului Galați s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 500 lei (RON) amendă, făcând și aplicarea dispozițiilor art.63 alin.3 teza II Cod penal.
Totodată prima instanță i-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.631Cod penal privind înlocuirea a pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii și constatat că partea civilă a renunțat la pretențiile civile formulate în faza de urmărire penală.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul fiind obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei.
Prima instanță a reținut că se impune schimbarea încadrării juridice întrucât din probatoriul administrat rezultă doar împrejurarea că inculpatul i-a aplicat lovituri părții vătămate cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale, nu însă și faptul că acesta ar fi deposedat pe partea vătămată de bunuri.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați criticând-o sub aspectul dispoziției de schimbare a încadrării juridice. S-a motivat că în cauză există probe certe din care rezultă faptul că inculpatul nu numai că lovit pe partea vătămată dar a și deposedat-o pe aceasta de un telefon mobil și de suma de 30 lei astfel încât încadrarea juridică corectă este aceea de "tâlhărie".
De asemenea s-a invocat că în cauză au fost încălcate prevederile art. 88 al.1 și 2 Cod penal întrucât instanța de fond a omis să deducă din pedeapsa aplicată durata reținerii aferente zilei de 20.07.2005.
Examinând sentința supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei greșite aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod eronat reținându-se că inculpatul doar a lovit pe partea vătămată fără să-i sustragă acesteia și bunurile pe care le avea asupra ei (un telefon mobil și suma de 30 lei).
Astfel, partea vătămată a declarat în mod constant că inculpatul a abordat-o cerându-i bani și că la refuzul său a fost lovită de acesta cu pumnul în ochiul drept și cu piciorul în zona toracică. Căzând la pământ, a mai arătat partea vătămată, a fost buzunărită de inculpat fiindu-i sustras din pantaloni un telefon mobil și suma de 30 lei.
Susținerile părții vătămate sunt confirmate de martorul ocular care a relatat cum inculpatul i-a cerut acesteia bani după care a lovit- Martorul mai arată că a văzut când inculpatul s-a aplecat asupra părții vătămate (declarație fila 17 dosar urmărire penală) dar nu a văzut efectiv dacă inculpatul a luat ceva de la partea vătămată. Cu toate acestea, precizează martorul, imediat după agresiune partea vătămată a reclamat sustragerea de către inculpat a unui telefon mobil și a unei sume de bani cei doi mergând împreună la poliție pentru a sesiza cele întâmplate.
Mai este de menționat că martorul a fost la și el abordat de inculpat cu aceeași ocazie solicitându-i-se bani și a precizat că partea vătămată avea înainte de agresiune un telefon mobil și că după se a fost lovită de inculpat nu se mai afla în posesia acestui bun.
De altfel existența telefonului mobil asupra părții vătămate este confirmată și de martorul care a văzut-o pe partea vătămată având în seara respectivă un telefon mobil după care peste 15-20 de minute, când s-a reîntâlnit cu aceasta, a remarcat că era bătută, partea vătămată reclamând sustragerea telefonului de către inculpat.
Din cele mai sus arătate rezultă cu certitudine că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată pentru aod eposeda de bunuri, și nu cum s-a apărat acesta doar pentru aop edepsi pentru că i-ar fi spart un geam de la mașină, fiind foarte posibil ca mobilul acestei fapte să îl constituie tocmai obținerea unei compensații materiale pentru paguba produsă de partea vătămată.
Împrejurarea că nici un martor nu a văzut efectiv momentul deposedării de bunuri a părții vătămate de către inculpat (argument ce a stat la baza soluției pronunțate de prima instanță) nu poate justifica reținerea în sarcina acestuia doar a infracțiunii de "lovire sau alte violențe" câtă vreme este cert că inculpatul i-a cerut bani părții vătămate și că după agresiune aceasta nu mai avea asupra ei telefonul mobil reclamând imediat sustragerea acestui bun martorilor și.
Concluzionând Curtea reține că în cauză s-a făcut dovada că inculpatul a deposedat-o prin violență, pe timpul nopții și în loc public, pe partea vătămată de un telefon mobil și de suma de 30 lei astfel încât încadrarea juridică a faptei este aceea de "tâlhărie" prevăzută de art. 211 al. 1,2 lit. b,c cod penal.
Stabilind temeiul răspunderii penale Curtea va proceda la individualizarea răspunderii penale urmând să-i aplice inculpatului tratamentul penal adecvat atât pericolului social al faptei cât și persoanei sale, tratament să-și realizeze cu maximă eficiență finalitatea preventiv-educativă, precum și reeducarea inculpatului.
În acest sens instanța va avea în vedere limitele speciale prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al activității infracționale reflectat în modul de săvârșite precum și persoana inculpatului care la data comiterii faptei avea 20 ani, cu un grad de instrucție submediu, fiind absolvent a 10 clase, necunoscut cu antecedente penale, în prezent fiind angajat la SC " 2006" SRL G în calitate de șofer și agent de vânzări, asigurându-și astfel, prin mijloace cinstite, mijloacele de trai.
Din caracterizările depuse la dosar rezultă că inculpatul are o conduită civilizată și responsabilă la locul de muncă, este respectuos cu vecinii, nu are conflicte în familie și nu figurează în evidențele poliției cu sancțiuni contravenționale.
Deși inculpatul a adoptat o poziție nesinceră, instanța apreciază că acesta a conștientizat consecințele faptei sale, că suportul afectiv oferit de familie, de comunitatea în care trăiește precum și de colegii de muncă, lipsa antecedentelor penale, constituie elemente care să-i asigure reintegrarea socială, având totodată valența unor circumstanțe atenuante judiciare, circumstanțe pe care instanța le va reține în favoarea sa, astfel încât va da eficiența cuvenită dispozițiilor art.74 lit.a Cod penal și ale art.76 alin.1 lit.b Cod penal,urmând să-i aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. teza a II-a și lit.b Cod penal, interzicându-i astfel pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, apreciind că acesta este nedemn să exercite aceste drepturi raportat la infracțiunea comisă.
Apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, și că, raportat la datele ce caracterizează persoana sa, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși fapte penale.
Curtea va dispune în baza art.861combinat cu art.862Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal suspendarea executării pedepsei principale și a celei accesorii sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Totodată instanța va obliga inculpatul să se supună pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863alin1. lit.a,b,c și d Cod penal, măsură de supraveghere prevăzută de art.863alin.1 lit.a Cod penal urmând a fi executată prin prezentarea la 4 luni în ultima zi lucrătoare la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.
În baza art.359 Cod procedură penală în referire la art.864Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art.88 Cod penal se va computa din pedeapsa aplicată durata reținerii (24 ore) din data de 20.07.2005.
Restul dispozițiilor sentinței apelate referitoare la soluționarea laturii civile precum și la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare vor fi menținute.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului conform dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 564/20.12.2006 a Tribunalului Galați.
Desființează în parte sentința penală atacată doar cu privire la latura penală pe care o înlătură și în rejudecare:
În baza art.211 alin.1 și alin.2 lit.b și c Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76 alin.1 lit. Cod penal.
Condamnă pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 07.02.1985 în G, domiciliat în G,-, -.56,CNP -) la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, parte vătămată fiind.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit.a teza a II- și lit. Cod penal pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal.
În baza art.861Cod penal combinat cu art.862Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei principale și a celei accesorii sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Obligă inculpatul să se supună pe durata termenului de încercare măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863alin.1 lit.a,b,c și d Cod penal (constând în: a)să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;) să anunțe, în prealabil,orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; )să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență), măsura de supraveghere prevăzută de art.863lit.a Cod penal urmând a fi executată prin prezentarea la 4 luni, în ultima zi lucrătoare la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.
În baza art.359 Cod procedură penală în referire la art.864Cod penal atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.88 Cod penal compută din pedeapsa aplicată durata reținerii (24 ore) din data de 20.07.2005
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru intimatul-inculpat și de la comunicare pentru intimatul-parte vătămată, domiciliat în G,-, -.77.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.03.2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnored./ 2 ex/7.04.2008
Jud.fond-
8
Președinte:Mița Mârza
Judecători:Mița Mârza, Ion Avram
