Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 452/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.452/
Ședința publică din 9 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTORI: Adriana Ispas, Viorica Costea Grigorescu Marius Cristian Epure
- --- -
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.331 din data de 14.08.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.603 din data de 30.05.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 2 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 8 octombrie 2008 și 9 octombrie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Judecătoria Constanța prin sentința penală nr.603 din data de 30.05.2008 pronunțată în dosarul penal nr-, în baza art.211 alin.1și alin.2 lit.b, c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul:
( fiul lui si, născut la data de 04.09.1967 în Constanta, muncitor necalificat, recidivist, necăsătorit, fără copii, CNP -, domiciliat în,-, în prezent deținut la Penitenciarul Poarta Albă) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art 64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 31.01.2008 la zi.
S-a luat act ca partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
n baza art.189 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 140 lei conform împuternicirii nr.1026/27.02.2008 s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favaorea Baroului Constanta.
n baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale de mai sus, a fost respins ca nefondat de Tribunalul Constanța, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală prin decizia penală nr.334 din data de 14.08.2008.
Împotriva ambelor hoărâri, a declarat recurs inculpatul, care prin apărătorul său, susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțată în cauză, deoarece plângerea părții vătămate nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în faza de urmărire penală și judecată, motiv pentru care se solicită achitarea inculpatului.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă:
Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit.b și c Cod procedură penală cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Se reține că, în seara de 29.01.2008, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată și martorul, într-un bar din localitatea, județul C, unde au consumat băuturi alcoolice. Spre orele 24 s-au mutat într-un alt bar, unde au continuat să consume alcool, consumație plătită de partea vătămată.
După închiderea barului, au plecat partea vătămată și martorul, fiind urmați de inculpat. După aproximativ 1 km când partea vătămată mergea singură pe stradă a fost ajunsă de inculpat, care a exercitat violență asupra acesteia, a lovit-o în zona cefei.
Datorită stării de ebrietate și a loviturii primite, partea vătămată a căzut la sol, iar inculpatul i-a sustras din buzunarul stâng al pantalonilor, din care a luat o sumă de bani (respectiv 400 lei) aruncându-l apoi cu tot cu acte lângă partea vătămată.
Inculpatul nu s-a întors acasă, a plecat la C, acolo a cheltuit banii sustrași. La stabilirea stării de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate, procesul-verbal încheiat de organele de poliție pe data de 31 ianuarie 2008 (vezi fila 8), procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării locului faptei (fila 15 dosar urmărire penală), declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și instanță, declarațiile martorilor,.
Partea vătămată reclamă faptul că, după plecarea de la bar, în timp de ce se îndrepta spre casă, a fost lovită în ceafă de o persoană pe care nu a putut s-o vadă. Când era căzut la sol, a simțit când i s-a umblat în buzunarul stâng al pantalonilor, de unde i s-a sustras, în care avea suma de 400 lei și acte.
Martorul, barman la, declară că inculpatul și partea vătămată au consumat împreună băuturi alcoolice în bar, până în jurul orei 24. În tot acest timp a comandat numai partea vătămată și numai aceasta a achitat consumațiile. La un moment dat între cei doi s-a iscat un conflict, deoarece inculpatul se plângea că nu are bani de țigări, iar partea vătămată i-a arătat un portofel gol, în spirit de glumă, pentru că banii îi ținea în altul de culoare neagră.
Martorul, susține că a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul și partea vătămată, acesta din urmă a plătit consumațiile.
Între cei doi a intervenit o discuție și s-au supărat, dar pentru puțin timp, pentru că partea vătămată era nemulțumită că numai ea plătea consumațiile. La plecare, martorul l-a atenționat pe inculpat să-l lase în pe.
Drumurile lor s-au despărțit după câțiva metri de bar, deoarece locuiește la un bloc în apropiere.
Martorul, care făcut de pază prin comuna în noaptea de 29.01.2008, a relatat că a văzut-o pe partea vătămată, într-o stare avansată de ebrietate în timp ce pleca spre casă, însoțită de o persoană, într-o stare asemănătoare puțin mai înaltă și care purta pe cap un fes și era îmbrăcat cu o geacă de culoare închisă. Martorul i-a privit până au dispărut din raza lui vizuală.
Din procesul-verbal de cercetare a locului faptei, rezultă că de culoare neagră, a fost găsit pe jos, în locul în care a căzut partea vătămată, în care se aflau doar actele de identitate, legitimația de serviciu, un card electronic, un ordin de plată.
Inculpatul a fost căutat de organele de poliție, imediat după plângerea făcută de partea vătămată, dar potrivit procesului-verbal de la dosar, rezultă că tatăl acestuia, a declarat că din data de 29.01.2008, când i-a dat fiului său bani să-și cumpere țigări, nu a mai venit la domiciliu.
Inculpatul s-a prezentat la sediul Poliției comunei din pe data de 31 ianuarie 2008 însoțit de mama acestuia.
În declarația scrisă personal, în prezența apărătorului, inculpatul recunoaște fapta, descriind modalitatea de săvârșire.
Audiat de instanță cu ocazia propunerii de luare a măsurii arestării preventive, inculpatul recunoaște de asemenea, infracțiunea săvârșită.
În faza de cercetare judecătorească, martorii își mențin declarațiile date, în timp ce inculpatul nu recunoaște fapta de tâlhărie.
Recunoaște că a consumat băuturi alcoolice, oferite de partea vătămată, că la un moment dat acesta a vrut să-l lovească cu o sticlă în zona capului, dar au intervenit alte persoane pentru a aplana conflictul.
După ce au plecat din bar, el s-a deplasat cu un taximetru în Nord, la niște prieteni - și.
, tatăl inculpatului, recunoaște că, lucrătorii de poliție l-au căutat pe fiul său de trei ori la domiciliu. I-a dat fiului său, suma de 400 lei, pentru aod espăgubi pe partea vătămată.
Audiat martorul, nu confirmă alibiul inculpatului, precizând că nu au fost împreună în seara respectivă, iar pe numitul, nu-l cunoaște.
Din aprecierea fiecărei probe expusă, respectiv plângerea părții vătămate, coroborat cu procesul-verbal de cercetare a locului faptei, declarațiile martorilor, este de netăgăduit că, părțile au petrecut toată seara împreună, consumând alcool, inculpatul nu avea asupra lui decât bani de țigări, pe care i-au luat de la tatăl lui, în după-amiaza acelei zile, iar consumațiile au fost plătite de partea vătămată.
Paznicul, care făcea rondul în noaptea din data de 29/30.01.2008, respectiv martorul, a văzut-o pe partea vătămată, însoțită de o persoană ale cărei semnalmente în ce privește modul cum era îmbrăcată corespunde cu cele relatate de martorul, care s-a întâlnit cu inculpatul în dimineața zilei de 30.01.2008 în jurul orei 5,15, în stația de autobuz și reține că purta o geacă de culoare închisă, iar pe cap un fes de culoare neagră.
Mai mult, inculpatul, după ce și-a revenit din starea de beție, a reflectat asupra faptei sale, s-a prezentat la poliție și a declarat că este autorul faptei. atât în declarația pe care a scris-o în fața organelor de poliție, cu ocazia urmăririi penale în prezența avocatului.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a se vedea procesul-verbal fila 59 dosar urmărire penală, recunoaște și regretă fapta săvârșită. Audiat de instanță cu ocazia examinării propunerii procurorului, de arestare preventivă, inculpatul recunoaște infracțiunea săvârșită.
Revenirea poziției inculpatului, în faza de judecată, nu este demonstrată cu niciun mijloc de probă pe care l-a administrat, în sensul că, după ce s-a despărțit de partea vătămată, a plecat în localitatea, fapt ce nu corespunde realității, a se vedea declarația martorului, mai mult, inculpatul a despăgubit-o pe partea vătămată în timpul urmăririi penale.
Din momentul punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva învinuitului acesta a căpătat calitatea de inculpat, iar declarațiile făcute de acesta constituie mijloc de probă, prin care, arată elemente de fapt, ce pot servi la aflarea adevărului.
Inculpatul a beneficiat de prezumția de nevinovăție, având dreptul de a propune probe în apărarea sa, cât și de a nu depune mărturie contra lui însuși, dispoziții legale ce i s-au adus la cunoștință de către apărător dar și pe parcursul cercetării judecătorești.
Revenirea inculpatului în fața instanței de judecată cu privire la declarațiile date în cursul urmăririi penale și cu ocazia prezentăii materialului de urmărire penală, când a recunoscut fapta imputată și modificarea poziției inculpatului, ulterior, se constată că declarația din fața organelor de urmărire penală, are valoare probatorie, deoarece se coroborează cu declarația dată în fața instanței cu ocazia examinării cererii de propunere privind luarea măsurii arestării preventive și probele administrate în cauză, care nu dubii că nu ar fi autor al faptei imputate.
Din contră, se prezintă în fața organelor de urmărire penală, de bunăvoie și-și autodenunță fapta, recuperează prejudiciul cauzat părții vătămate, rezultând cele imputate.
Deși în instanță, pretinde că a plecat în seara de 29.01.2008 la, acolo s-a distrat cu niște prieteni, aceștia nu confirmă același lucru, mai mult, în dimineața zilei de 30.01.2008, ora 5,15, este văzut de martori (fila 24) în stația de autobuz din localitate.
Ca atare, urmează a se constata că, este nefondată critica adusă de inculpat prin apărătorul său.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond, nu a examinat toate criteriile de individualizare a pedepsei.
Deși recidivist, instanța de fond nu a avut în vedere că inculpatul s-a prezentat singur în fața organului de urmărire penală, unde a avut o comportare sinceră, a recuperat în totalitate prejudiciul cauzat părții vătămate, ca atare, urmează ca aceste împrejurări, să fie avute în vedere ca circumstanțe atenuante - art.74 lit.b Cod penal, în stabilirea pedepsei, sub minimul prevăzut de textul incriminator, ca urmare a admiterii recursului declarat de inculpat și a casării în parte a hotărârii pronunțată în cauză.
Se va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 1 an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de 211 alin.1 și alin.2 lit."b, c" Cod penal și se va face aplicarea art.37 lit."b", art.74 alin.1 lit."b" - art.76 lit."b" Cod penal.
Va fi dedus arestul preventiv de la 14.08.2008, la zi și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravine prezentei.
Văzând și dispozițiile art.189 Cod procedură penală, onorariul de 200 lei pentru avocat se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, admite recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.331 din data de 14.08.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.603 din data de 30.05.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, casează hotărârile și, rejudecând, dispune:
Reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1 și alin.2 lit."b, c" Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b", art.74 alin.1 lit."b" - art.76 lit."b" Cod penal.
Deduce arestul preventiv de la 14.08.2008, la zi.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii în măsura în care nu contravine prezentei.
Conform art.189 Cod procedură penală, onorariul de 200 lei pentru avocat se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu Marius Cristian Epure
GREFIER,
Jud. fond.:
Jud. apel:,
Red.dec.jud.: - -
Tehnored.gref.:
3 ex/23.10.2008
Opinie separată în sensul achitării.
JUDECĂTOR,
-
MOTIVARE OPINIE SEPARATĂ
Am opinat separat în sensul admiterii recursului declarat de inculpat, al casării hotărârilor recurate și, pe fond, în sensul achitării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.211 alin.1 și alin.2 lit.b,c cod penal, față de următoarele considerente:
În cauză nu sunt probe suficiente nici în ce privește existența faptei și în subsidiar, nici în ce privește săvârșirea acesteia de către inculpat.
Întemeierea factuală a dispoziției de condamnare doar pe declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, date pe timpul urmăririi penale, ce nu se coroborează cu alte elemente probatorii bine definite este contrară legii.
Astfel, în cauză, în afara declarațiilor inculpatului, există mai multe elemente esențiale ce le contrazic și creează un dubiu semnificativ cu privire la existența faptei și la săvârșirea acesteia de inculpat.
Pe de altă parte, se constată că, deși, partea vătămată, în declarațiile date cu ocazia urmăririi penale a precizat, inițial, că în noaptea de 29/30.09.2008 ( iarna ), în localitatea, pe str. - -, o persoană necunoscută l-a lovit în cap, din spate, determinându-l să cadă la pământ și, apoi i-a scos din buzunarul pantalonilor, cu ocazia prezentării organelor de poliție la domiciliul părții vătămate, aceștia au constatat că hainele acestuia nu prezentau urme de noroi, sau apă, cum ar fi fost normal, în urma căderii, în acea perioadă a anului.
În plus, din declarațiile martorului rezultă că, partea vătămată își ținea în buzunarul interior al jachetei purtate, nu în buzunarul pantalonilor.
Este relevant faptul că inculpatul a fost reținut la 31.01.2008 ora 13,00 conform ordonanței nr.110/P/2008 a organului de cercetare penală, cu o oră înainte ca împotriva sa să se fi început urmărirea penală, respectiv, înainte de data de 31.01.2008 ora 14,00, conform rezoluției emisă de același organ și cu 5 ore și 50 de minute, înainte ca partea vătămată să declare că i s-a adus la cunoștință de organul de urmărire penală despre identitatea autorului.
și card-ul bancar aparținând părții vătămate au fost găsite la locul unde se susține că s-a săvârșit infracțiunea, la data de 30.01.2008 ora 02,00 și nu prezenta urme papilare, aflându-se asupra organelor de poliție până la data de 30.01.2008 ora 14,30, când i-au fost restituite părții vătămate împreună cu 2 bonuri interogare, unul din acestea având marcată ora interogării ca fiind 11 și 16 minute, oră la care partea vătămată nu intrase oficial în posesia card-urilor.
Toate aceste discordanțe, îmi formează convingerea că este posibil și foarte probabil ca partea vătămată să fi reclamat săvârșirea faptei după ce și-a pierdut și, pentru a justifica în fața familiei lipsa unei sume însemnate de bani, după ce, în prealabil, petrecuse cea de-a doua Jaz ilei anterioare consumând alcool și alimente în mai multe localuri publice, stabilind valoarea în bani a furtului ca fiind o sumă pe care nu o putea justifica în fața familiei, după consultarea soldului de card la.
Nu există nici un fel de probe privind săvârșirea faptei, mai ales datorită lipsei unor leziuni chiar ușoare, în partea din spate a capului părții vătămate și, în special, datorită absenței unor urme de, apă, noroi, pe partea din față a îmbrăcămintei acestuia, existența acestor urme apărând ca un efect obligatoriu al căderii părții vătămate la pământ, în urma loviturii.
În plus, în afara declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului, date pe timpul urmăririi penale, cu un grad mare de probabilitate, în urma presiunii exercitate de organul de urmărire penală, care în mod repetat l-au căutat la domiciliu, ca suspect de comiterea faptei, cu mult înainte ca acesta să aibă oficial calitatea de făptuitor sau învinuit, nu există elemente directe, autonome și determinante în sprijinul dovedirii acuzațiilor aduse.
În lipsa planului de cercetare penală al organelor de poliție, nu se poate verifica pe ce s-a întemeiat valorificarea versiunii de anchetă vizând săvârșirea faptei de către inculpat.
Lipsa unor urme papilare pe bunurile sustrase, ce prezentau suprafețe plate, apte de a reține chiar fragmente de urmă, creează o mare îndoială privind existența faptei.
Faptul că inculpatul nu și-a putut dovedi alibiul, este lipsit de relevanță, întrucât acesta nu este obligat să dovedească că nu a săvârșit fapta, fiind prezumat nevinovat.
Este evident că inițiativa predării către partea vătămată a sumei de 400 lei aparține părinților inculpatului, decizia fiind luată pe fondul presiunii psihice generată de căutarea repetată la domiciliu a inculpatului, urmată de reținerea acestuia.
Această atitudine în sine, nu poate constitui un element acuzator, câtă vreme, o astfel de conduită o adoptă uneori, sub imperiul presiunii psihice, chiar persoane nevinovate, pentru a evita o procedură judiciară lungă și anevoioasă și impactul personal și familial al punerii sub acuzare, chiar dacă la final soluția este aceea de achitare sau scoatere de sub urmărire penală.
Concluzionând, apreciez că, în cauză, întrucât, nu există probe certe și neîndoielnice privind existența faptei sau săvârșirea acesteia de către inculpat, hotărârile recurate apar ca nelegale, fiind incident cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 cod pr.penală, cu consecința aplicării art.38515alin.2 lit.b cod pr.penală, în sensul achitării inculpatului, în principal, ca efect al disp.art.10 lit.a cod pr.penală și, în subsidiar, ca efect al disp.art.10 lit.c cod pr.penală.
JUDECĂTOR,
Red.op.sep.- -/29.10.2008
Tehnodact.gref. -
3 ex./30.10.2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Viorica Costea Grigorescu Marius Cristian Epure
