Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 455/
Ședința publică de la 01.09.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr. 307 din data de 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect tâlhăria (art. 211 cod penal).
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr. 3357 /2009, emisă de Baroul Constanța, lipsă intimatele părți vătămate și
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală,
Apelul este declarat în termen potrivit art. 363, 366 cod procedură penală și motivat conform art. 374 cod procedură penală.
Curtea, aduce la cunoștința apelantului inculpat disp. art. 70 al. 2 cod pr. penală în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație și îi pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, acesta precizând că nu mai dorește să dea declarație în fața instanței de recurs și că își menține declarațiile anterioare.
. părțile dacă mai au cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 377 cod pr. penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate ca netemeinică și nelegală și pe fond, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie pentru care apreciază că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia, în infracțiunea de furt calificat, întrucât nu s-au săvârșit fapte prin violență. Totodată, solicită redozarea pedepsei, în sensul reducerii sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere vârsta tânără a inculpatului, prejudiciul modic care a fost recuperat, și împrejurarea că a avut un loc de muncă înainte de săvârșirea faptei.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dozat corespunzător pedeapsa, reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât din probele administrate reiese că inculpatul a smuls poșetele celor două părți vătămate, furtul prin violență îndeplinind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Și cu privire la reducerea pedepsei, arată că în mod corect a fost individualizată și dozată pedeapsa la fond și în apel, față de cele două infracțiuni de tâlhărie comise și prejudiciul cauzat, revocându-i-se uspendarea condiționată.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că lasă la aprecierea instanței.
- CURTEA -
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.494/08.04.2009, Judecătoria Constanțaa condamnat pe inculpatul la două pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute și pedepsite de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal și art.76 lit.b Cod penal.
Totodată, în baza art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.133/2006 a Tribunalului Neamț, definitivă prin decizia nr.291/3.10.2006 a Curții de Apel Bacău.
"A fost adăugată pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
A fost adăugată pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art. 34 lit.b Cod penal, au fost contopite cele două pedepse a câte 4 ani și 6 luni închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.
S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, potrivit art.57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal.
În baza art.350 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare perioada reținerii și arestării preventive, de la 1.02.2006 până la 4.10.2006 inclusiv și de la 7.01.2009 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate și I nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 Cod de procedura penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În seara de 06.01.2009, în jurul orei 18,00-18,30, inculpatul se deplasa pe strada S din C, unde, în fața unui bloc, a observat-o pe partea vătămată, care avea asupra sa o poșetă.
Inculpatul s-a hotărât să-i sustragă acesteia poșeta, sens în care a venit prin spatele părții vătămate, i-a smuls din mână geanta și a fugit. Inculpatul a luat din geantă telefonul mobil marca Nokia 3310 și suma de 30-40 lei, aruncând geanta și celelalte bunuri în dreptul blocului U4 de pe strada S, acestea fiind găsite și predate părții vătămate.
După sustragerea genții părții vătămate, inculpatul și-a continuat deplasarea, iar când a ajuns pe -, în dreptul blocului T3, a observat-o pe partea vătămată I, care avea asupra sa o geantă.
Inculpatul s-a hotărât să-i sustragă acesteia geanta, astfel că prin aceeași modalitate de operare a venit prin spatele părții vătămate, i-a smuls din mână geanta și a fugit. Partea vătămată s-a întors, l-a observat pe inculpat care alerga pe spațiul și a început să strige după ajutor, moment în care au apărut martorii și OG, care au plecat în urmărirea inculpatului.
Inculpatul a fost imobilizat de doi tineri, iar martorul a apelat serviciul de urgență 112, anunțând organele de poliție. În timp ce era transportat la sediul poliției, inculpatul a aruncat pe podeaua autoturismului telefonul marca Nokia sustras de la partea vătămată, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit în cauză.
Bunurile sustrase de la părțile vătămate au fost recuperate și predate pe baza de dovadă părților vătămate.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanță, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul verbal întocmit de către organele de poliție la data de 06.01.2009, cu ocazia deplasării la locul unde a fost prins inculpatul, procesul verbal privind găsirea telefonului mobil sustras de la partea vătămată pe podeaua autoturismului cu care inculpatul a fost transportat la secția de poliție, declarațiile părților vătămate si I, care au arătat că le-au fost smulse poșetele pe care le aveau în mâini, procesele verbale de cercetare la fața locului însoțite de fotografii judiciare, declarațiile martorilor și, declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Prin decizia penală nr. 307 din data de 22.06.2009, a Tribunalului Constanța, apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatului - fiul lui și, născut la data de 08.10.1989, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, au fost respinse.
În baza art.88 Cp, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată de prima instanță, perioada arestării preventive, începând cu data de 09.04.2009 la zi.
ăsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută.
Potrivit art.192 alin.2 Cod pr. Penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 210 lei cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, tribunalul constată că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, făcând un examen complet al probelor administrate, pe baza căruia a concluzionat că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost comise cu vinovăție sub forma intenției de către inculpat, ceea ce justifică o soluție de condamnare, potrivit art.345 alin.2 Cod de procedură penală.
Apărările inculpatului, privind corecta încadrare juridică a faptelor, nu pot fi avute în vedere, întrucât modalitatea concretă de sustragere a bunurilor se asimilează actelor de violență prevăzute de art.211 alin.1 Cod penal, prin acestea înțelegându-se nu doar actele de constrângere fizică la adresa victimelor, ci și activitățile intempestive, care sunt îndreptate împotriva bunurilor și care, prin specificul lor, au ca scop înfrângerea oricărei rezistențe, datorită rapidității acțiunii derulate.
De altfel, cum în mod corect a motivat și instanța de fond, specifică acțiunii de furt este doar acțiunea de însușire a unui bun într-o modalitate neviolentă, ori în cazul de față, bunurile au fost sustrase în timp ce se aflau asupra părților vătămate, cele două poșete fiind luate din mâinile victimelor, prin smulgere, inculpatul deplasându-se în urma posesorilor și îndepărtându-se prin fugă de la locul faptei.
În ceea ce privește operațiunea de individualizare a pedepselor, tribunalul apreciază că prima instanță a dat în mod corect eficiență criteriilor de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și dispozițiilor referitoare la circumstanțele atenuante, întrucât, deși prin natura lor infracțiunile de tâlhărie pot justifica aplicarea unor pedepse mai aspre, procesul de individualizare judiciară presupune evaluarea tuturor stărilor de agravare sau atenuare a pedepsei, cu caracter personal sau real.
Din această perspectivă, criticile Ministerului Public apar ca nefondate, întrucât faptele de tâlhărie nu au fost săvârșite prin agresiuni fizice sau morale, iar inculpatul este tânăr, a recunoscut și regretat faptele, deține o calificare și provine dintr-o familie organizată, perspectivele de reintegrare socială exprimate prin referatul de evaluare fiind reale.
În egală măsură, stabilirea oricărui spor de pedeapsă este lăsat la latitudinea instanței, potrivit art.34 Cod penal, iar în cazul de față aplicarea unui asemenea spor nu se impune, în raport de modalitatea de săvârșire a faptelor și persoana inculpatului.
Pe de altă parte însă, tribunalul nu poate primi nici criticile inculpatului, care vizează aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, întrucât cele două fapte au fost comise într-un interval scurt de timp, pe timp de noapte și în loc public, prejudiciile reduse ca valoare fiind acoperite numai ca urmare a intervenției prompte a martorilor oculari, în împrejurări care le imprimă, așadar, un grad sporit de pericol social.
De asemenea, pedepsele nu se impun a fi redozate, în sensul solicitat de inculpat, și ca urmare a faptului că acesta nu se află la primul conflict cu legea penala, anterior fiind condamnat pentru o infracțiunea de aceeași natură, ceea ce denotă o evidenta perseverență infracțională, inculpatul dând dovadă că nu a înțeles că trebuie să-și adapteze comportamentul la normele sociale, cu atât mai mult cu cât se afla în termenul de încercare al suspendării condiționate."
Împotriva deciziei penale nr. 307/22.06.2009 a Tribunalului Constanța, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu încadrarea juridică a faptelor și individualizarea pedepsei.
În esență, inculpatul recurent a susținut că în mod greșit s-a reținut că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în condițiile în care deposedarea victimelor nu s-a făcut prin acte de violență.
În privința individualizării pedepsei, inculpatul recurent a arătat că nu s-a ținut cont de circumstanțele reale și personale, constând în prejudiciul modic recuperat integral prin restituire, vârsta tânără și împrejurarea că era angajat în muncă anterior săvârșirii faptelor.
În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și urmare rejudecării, să se schimbe încadrarea juridică a faptelor în două infracțiuni de furt calificat și dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, să se coboare cuantumul pedepselor sub minimul prevăzut de lege.
Examinând hotărârile atacate, în lumina criticilor din recursul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, curtea constată că sunt legale și temeinice, iar recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum în mod judicios a reținut și instanța de apel, acțiunea intempestivă de smulgere a poșetelor părții vătămate se circumscrie noțiunii de violență, câtă vreme acesta a împiedicat orice reacție de opoziție a victimelor la deposedarea de bunurile vizate de inculpat.
Referitor la individualizarea pedepsei, curtea constată că a fost făcută în mod temeinic și legal, în condițiile în care s-a reținut o circumstanță atenuantă (art. 74 lit. c cod penal) și s-a coborât cuantumul pedepsei cu 2 ani sub limita minimă prevăzută de lege.
În condițiile în care inculpatul recurent are antecedente penale, constând în condamnări pentru fapte asemănătoare, nu se justifică reținerea altor circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât, în temeiul art. 83 cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate pentru o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, aspect ce evidențiază odată în plus că nu s-a reeducat, în sensul respectării valorilor sociale ocrotite de lege.
Raportat la cele ce preced, curtea constată că sunt neîntemeiate criticile din recursul inculpatului și pe cale de consecință, îl va respinge ca nefondat.
Cum în urma examinării din oficiu a hotărârilor recurate nu s-au identificat alte motive de reformare, vor fi menținute ca legale și temeinice.
Cum inculpatul recurent a fost arestat preventiv în cauză, în temeiul prev. art. 383 al. 2 cod pr.penală rap. la art. 88 cod penal, se va computa din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 22.06.2009 până la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 cod pr. penală, curtea îl va oblige pe recurentul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e avocați C, pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
Respinge recursul declarat de inculpatul - fiul lui și, născut la 08.10.1989, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva împotriva deciziei penale nr. 307 din data de 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În baza art. 383 al. 2 cod pr.penală și art. 88 cod penal, compută la zi arestul preventiv cu începere de la 22.06.2009.
În baza art. 192 al. 2 cod pr. Penală, obligă recurentul la 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei - avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - -
-
Grefier,
I
Red.jud.fond.
Red.dec.apel,
Red.dec. - / 24.09.2009
dact.IC - 3 ex.
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Zoița
