Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.48/A/2009
Ședința nepublică din 5 mai 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul formulat inculpatul apelant - domiciliat în O,-, -. 43, județul, cu reședința în Italia, loc., nr.87, împotriva sentinței penale nr. 40/P din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor,inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art.211 alin.2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal cu aplicarea art.109, art.99 alin.2 Cod penal și art.74-76 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul apelant lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.39 din 28.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocatură lipsă fiind și partea responsabilă civilmente intimată.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanțapotrivit dispozițiile art.485 Cod de procedură penală declară ședință nepublică și dispune evacuarea din sală a persoanelor care nu au legătură cu cauza.
Procurorul apreciază că s-ar impune citarea inculpatului cu mandat de aducere, acesta fiind minor la data săvârșirii faptei prezența sa în instanță este obligatorie. În cazul în care acesta este plecat din țară, organul de poliție desemnat pentru executarea mandatului de aducere va întocmi un proces verbal cu privire la neexecutarea acestuia.
Apărătorul inculpatului apelant învederează că, atât inculpatul cât și partea responsabilă civilmente au rezidența în Italia, au cunoștință de termenul fixat în cauză și i-au solicitat ca procedura să fie înmânată acestuia, fiind în imposibilitate de a veni în țară. Apreciază că procedura este legal îndeplinită, potrivit cererii înaintate de inculpat instanței la data de 28.04.2009, acesta a fost citat la sediul cabinetului său avocațial, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar.
Instanța consideră procedura de citare legal îndeplinită și nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul inculpatului apelant susține apelul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe și rejudecând cauza, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună redozarea pedepsei aplicată inculpatului. Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță este prea aspră, cu atât mai mult cu cât autorului faptei i s-a aplicat aceeași pedeapsa. Având în vedere vârsta inculpatului - minor la data comiterii faptei, împrejurările concrete ale comiterii acesteia - nu a participat la agresarea părții vătămate, comportamentul său sincer și de regret a comiterii faptei consideră că instanța de apel este îndreptățită să dispună reducerea pedepsei.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. Inculpatul fost condamnat pentru complicitate la tâlhărie, iar pedeapsa aplicată de prima instanță este legală, raportat la împrejurarea că inculpatul a fost autorul moral al infracțiunii, fără a cărui participație fapta nu s-ar fi săvârșit, astfel că solicitarea inculpatului de reducerea a cuantumului pedepsei este nejustificată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.40/P pronunțată la data de 13 februarie 2009, Tribunalul Bihora hotărât următoarele:
În baza art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 109 Cod penal și art. 99 alin. 3 Cod penal, precum și art. 74 și art. 76 Cod penal l- condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.12.1987 în O, județul B, domiciliat în O,-, -. 35, județul B, CNP -, la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal cu referire la art. 110 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal cu aplicarea art. 109 Cod penal și art. 99 alin. 2 Cod penal, precum și art. 74 și art. Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.12.1989 în O, județul B, domiciliat în O,-, -. 43, județul B, cu reședința în Italia, nr. 87, CNP -, la o pedeapsă de: 3 ani închisoare.
În baza art. Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cod penal cu referire la art. 110 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
A constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 118 lit. e Cod penal a confiscat în favoarea statului de la inculpatul suma de 300 lei, iar de la inculpatul suma de 200 lei.
În baza art. 191 alin. 2 Cod de procedură penală au fost obligați inculpații la plata sumei de 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 189 Cod de procedură penală, onorariul în cuantum de 100 lei pentru avocatul din oficiu din cadrul Baroului B se va avansa din fondurile Ministerului Justiției conform delegației nr. 4570/26.08.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoare situație de fapt:
Inculpatul a fost coleg de clasă cu partea vătămată. În cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul a observat că partea vătămată are un telefon mobil digital. Împreună cu inculpatul au hotărât să-i sustragă telefonul mobil. Discuția dintre cei doi inculpați a fost auzită de martorul. Conform înțelegerii dintre inculpați, în data de 26.01.2005, după terminarea orelor de școală, inculpatul împreună cu partea vătămată au fost chemați pe stadionul Voința din Ajunși pe stadion, inculpatul i-a cerut părți vătămate să-i dea tot ce are în buzunare. Fiind refuzat de aceasta, l-a controlat în buzunare. I-a aplicat părții vătămate una-două lovituri în zona feței și i-a sustras telefonul mobil. În tot acest timp, inculpatul a privit desfășurarea evenimentelor fără să intervină. După sustragerea telefonului, inculpatul a plecat. La aproximativ 30 minute, s-a întâlnit cu coinculpatul la un internet caffe. Aici, inculpatul a scos cartele telefonică și a aruncat-o în WC. Telefonul mobil a rămas în posesia inculpatului care în cursul aceleiași zile i-a oferit telefonul spre vânzare martorului. Acesta a acceptat oferta doar a doua zi, când întâlnindu-se cu inculpatul s-au deplasat la locuința acestuia, unde a cumpărat telefonul cu suma de 500 lei. Inculpatul i-a spus martorului că telefonul îi aparține. După descoperirea faptei, martorul a predat telefonul organelor de poliție care l-au restituit părții vătămate. Suma de bani obținută din vânzarea telefonului a fost împărțită între cei doi inculpați, inculpatului revenindu-i 200 lei.
Starea de fapt descrisă mai sus a rezultat din declarațiile celor doi inculpați care au recunoscut comiterea faptei, coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor G și, precum și cu procesul verbal de cercetare la fața locului și procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup, dovada de ridicare și de predare a telefonului precum și adresa de evaluare a prejudiciului.
Partea vătămată a descris modul de comitere a faptei, arătând că după terminarea orelor de școală, în data de 26.01.2005, în fața școlii a fost acostată de inculpatul care l-a dus spre stadionul Voința, iar după ce i-a solicitat bani, a vrut să-l controleze în buzunare. Văzând opoziția sa, i-a aplicat o palmă peste urechea, și simțind telefonul în buzunarul de la pantalonii părții vătămate, a întrebat-o cât este ceasul. Aceasta a scos telefonul pe care inculpatul i l-a luat. Arată că inculpatul l-a lovit din nou cu pumnul în stomac și a continuat să-l controleze în buzunare. În buzunarul de la giacă a găsit portmoneul pe care însă nu l-a luat deoarece partea vătămată nu avea bani în el. Arată că întregul eveniment a fost văzut de martorul G ( 4, 12 dup).
Martorul Gac onfirmat susținerile părții vătămate și arată că în ziua anterioară comiterii faptei, a auzit o discuție dintre cei doi inculpați din care rezulta că inculpatul i-a spus coinculpatului că partea vătămată are un telefon mobil cu cameră. Inculpatul a afirmat că vrea să-l sustragă și s-au înțeles ca a doua zi, să-i aștepte la ieșirea din școală, ceea ce s-a și întâmplat. De la ieșirea din școală a inculpatului, părții vătămate și a martorului și până la sustragerea telefonului, martorul relatează derularea evenimentului identic cu partea vătămată. Mai arată că după comiterea faptei, l-a însoțit de inculpatul la un internet caffe unde acesta s-a întâlnit cu coinculpatul. A auzit discuția despre vânzarea telefonului, din care reieșea că inculpatul urmează să valorifice telefonul sustras iar banii obținuți să-i împartă între ei. Martorul confirmă că inculpatul i-a spus ulterior că a primit suma de 200 lei din vânzarea telefonului ( 33- 35 - dosar urmărire penală și 262).
Nici martorul și nici partea vătămată nu îl cunoșteau anterior pe inculpatul, dar ambii l-au indicat ca fiind autorul faptei cu ocazia efectuării recunoașterii din grup ( 28- 39 dup). din grup au fost efectuate în prezența martorilor asistenți și care descriu modul în care s-a efectuat această operațiune ( 37- 39 - dosar urmărire penală).
Martorul arată că îl cunoaște pe inculpatul și că în data de 26.01.2005 s-a întâlnit cu acesta întâmplător în. Inculpatul i-a oferi spre vânzare un telefon mobil marca Samsung, pe care a doua zi l-a cumpărat cu suma de 500 lei. Telefonul mobil l-a lat de la locuința inculpatului unde a și negociat și plătit prețul ( 40 dup și 342). Ulterior a aflat proveniența telefonului și l-a predat organelor de poliție ( 33 dup), care l-au restituit părții vătămate ( 34 - dosar urmărire penală).
Telefonul a fost evaluat de către SC - SRL O la suma de 750 lei ( 16 dosar urmărire penală).
Fapta inculpatului care în data de 26.01.2005, în jurul orelor 13.00, în loc public, în baza informațiilor oferite de inculpatul și în prezența acestuia, folosind violența, a deposedat-o pe partea vătămata de un telefon mobil marca Samsung întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal. La data comiterii faptei, inculpatul era minor în vârstă de 17 ani, prin urmare s-a impus reținerea art. 99 alin. 3 Cod penal.
Fapta inculpatului care a oferit informații coinculpatului și cu care a pregătit activitatea infracțională, indicându-i acestuia partea vătămată pe care a și condus-o la locul comiterii faptei, asistând la deposedarea prin violență a acesteia de un telefon mobil, primind pentru ajutorul acordat suma de 200 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 21lit. a Cod penal. La data comiterii faptei, inculpatul era minor în vârstă de 15 ani, prin urmare se impune reținerea art. 99 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților, instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, valoarea prejudiciului, precum și circumstanțele personale ale inculpaților care au recunoscut comiterea faptei încă de la prima declarație, starea de minoritate, lipsa antecedentelor penale, concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor și aspectul că în perioada de 4 ani scursă de la comiterea faptei și până în prezent cei doi inculpați nu au mai avut alt contact cu legea penală. Față de acestea, instanța a apreciat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea lor.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat apel inculpatul solicitând instanței desființarea ei ca fiind netemeinică.
În motivarea apelului inculpatul arată că se impune redozarea pedepsei aplicate inculpatului, ținându-se seama de vârsta acestuia la data săvârșirii faptei ( minor), comportamentul sincer al acestuia și că nu a participat la agresarea părții vătămate.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.370 și următorii Cod de procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, inculpatul era la data săvârșirii faptei elev, iar instanța de fond a evaluat în mod judicios, atât aceste aspecte, cât și fapta și mai ales gradul de pericol ridicat al unei asemenea fapte.
Infracțiunea de tâlhărie are un grad ridicat de pericol social și ca atare, aplicarea unei pedepse în condițiile suspendării executării acesteia este de natură a contribui la reeducarea inculpatului.
Cât privește faptul că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate nu este de natură a-l exonera de răspundere penală. Inculpatul este cel care a pregătit activitatea infracțională, a condus partea vătămată la locul săvârșirii faptei, a asistat la deposedarea ei de telefon.
Pentru aceste motive, Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art.72 și art.52 Cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
Față de cele menționate mai sus, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat.
În baza art.192 Cod de procedură penală va obliga pe inculpat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondatapelul penal declaratde inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr. 40/P din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept derecurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
Dată în ședință nepublică și pronunțată în ședință publică azi, 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. decizie /13.05.2009
Judecător fond
AS/13.05.2009
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia
