Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 493/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. NR.493/2008
Sedința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
- - - -JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
- - - judecător
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr. 133/A/2.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat apărător ales, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța procedează la audierea inculpatului intimat, declarație consemnată la dosar.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În susținere învederează că instanțele inferioare nu au făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, întrucât din acestea rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului intimat solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică hotărârea penală atacată.
Învederează că în mod corect au stabilit instanțele anterioare starea de fapt întrucât infracțiunea de tâlhărie presupune acte de violență, ceea ce nu s-a demonstrat cu probele administrate în cauză.
Mai arată că inculpatul se afla în stare de ebrietate avansată, astfel că nu a conștientizat actul material săvârșit respectiv sustragerea lănțișorului, ceea ce denotă lipsa intenției.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin sentința penală nr.712 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sibius -a dispus respingerea cererii de schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cp.p. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 Kt. b și c Cod penal.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că potrivit stării de fapt dovedită în cauză nu se poate reține că inculpatul a urmărit să tâlhărească partea vătămată sau să-și însușească pe nedrept bunul acesteia.
Primul argument reținut de judecătorul fondului a privit inexistența violenței inculpatului, acest aspect fiind confirmat de toate persoanele audiate în cauză.
Al doilea argument a privit lipsa vinovăției inculpatului, apreciindu-se că partea vătămată nu poate preciza intenția inculpatului, că acesta din urmă s-a aflat într-o stare avansată de ebrietate, așa încât ulterior nu-și mai amintea nimic din faptele întâmplate.
Împotriva sentinței pronunțate pe fondul cauzei a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu solicitând desființarea hotărârii atacate și rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal.
Prin decizia penală nr.133/2.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sibius -a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, cu motivarea că, pe fondul cauzei, s-a constatat că din întreg probatorul administrat în cauză nu se poate reține vinovăția inculpatului. Un prim aspect ce se impune a fi ca subliniat sub aspectul laturii subiective o constituie starea de ebrietate extrem de avansată, confirmată de toți martorii, care au arătat că datorită stării de ebrietate în care se afla inculpatul, nu putea vorbi iar în timpul deplasării în autoturismul de la poliție, a adormit.
Tribunalul deși a reținut că starea de beție voluntară nu înlătură răspunderea penală, această stare nu poate fi ignorată în circumstanțierea stării de fapt.
în concret, în cauza dedusă judecății probele administrate nu au confirmat1intenția inculpatului de a săvârși fapta.
In al doilea rând s-a constatat caracterul contradictoriu al probelor administrate, faptul că acestea nu pot proba fără dubiu exercitarea violenței de către inculpat, în scopul deposedării părții vătămate.
Tribunalul a apreciat că schimbarea conținutului declarațiilor date atât de inculpat cât și de martorul ocular a fost determinată și de caracterul deficitar al urmăririi penale, fiind dovedit că declarațiile date au fost scrise de agenții de poliție și semnate de martor și inculpat, fără ca aceștia să citească declarațiile scrise.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, solicitând condamnarea inculpatului, din probele administrate rezultând că, în noaptea de 9.04.2007, în holul cultural din comuna, inculpatul s-a repezit la gâtul părții vătămate, l-a prins de gât, i-a smuls lănțișorul cu cruciuliță și l- introdus în buzunar. Relevantă în acest sens este declarația martorului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Soluția de condamnare a inculpatului trebuie să se fundamenteze pe probe certe de vinovăție, care să dovedească că toate elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sunt întrunite.
Ori, în cauză probatoriul contradictoriu administrat, face să existe dubiu cu privire la latura subiectivă a infracțiunii, respectiv cu privire la existența intenției inculpatului de a-și însuși pe nedrept și prin violență lănțișorul părții vătămate.
Astfel, în cursul procesului au suferit modificări atât declarațiile inculpatului (cât și ale părții vătămate și ale martorului ocular.
Audiat în fața instanței de apel, martorul declarat că apreciază că inculpatul nu realizat ce a făcut. Partea vătămată arătat că nu poate spune care fost intenția inculpatului, iar martorul arată, în final că nu poate preciza care fost intenția acestuia.
Nici din contextul în care s-au petrecut faptele, la un organizat în localitatea, pe fondul unei stări avansate de ebrietate, și nici din derularea evenimentelor nu se poate deduce, fără dubiu, intenția inculpatului de a săvârși infracțiunea de tâlhărie.
În concluzie, în mod corect instanțele au făcut aplicarea principiului in dubio pro reo, dispunând achitarea inculpatului în baza art.10 lit.d Cod procedură penală.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală instanța va respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr. 133/A/2.06.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier
- -
]
Red.
Dact. 2 ex/10.10.2008
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș
