Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 508/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 508
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 9 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina Grosu, Gabriel judecător
- - - judecător
GREFIER - -A
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat de procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpatul și partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 172/A/06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la termenul de judecată din data de 4 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 891 din 03.10.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost condamnat inculpatul, născut la data de 06 aprilie 1981 în municipiul P N, județul N, fiul lui și, -, domiciliat în municipiul P N, strada -, numărul 8, - scara B, apartament 27, județul N, cu reședința în comuna, strada -, numărul 13, județul N, necăsătorit, 8 clase, recidivist, fără ocupație) la pedepsele de:
8 (opt) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.21lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa mai grea, aceea de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art.61 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată privind restul neexecutat de 696 zile închisoare, din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.62 din 23 aprilie 2003 Tribunalului Neamț (decizia penală nr.238 din 17 iunie 2003 Curții de APEL BACĂU ), pe care l-a contopit cu pedeapsa curentă, și s-a dispus ca inculpatul să execute, ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
În baza art.357 alin.3 Cod procedură penală, s--a interzis inculpatului, în condițiile și pe durata prev. de art.71 Cod penal, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II-a și Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală și art.998 - 999 Cod civil, s - a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în municipiul P N, strada - -, numărul 78, - scara E, etaj 1, apartament 78, județul N) și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 130 lei, reprezentând despăgubiri civile cu caracter patrimonial și suma de 15000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea sumei de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpat, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, către stat.
Prin încheierea din 14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în temeiul art. 195 Cod procedură penală, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul sentinței penale nr. 892 din 03.10.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în sensul că după alineatul 4 se introduce un alt alineat, cu următorul cuprins:" În baza art. 88 Cod penal, compută din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului, durata reținerii sale vreme de 24 de ore la 23 iunie 2006."
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 17 august 2005, inculpatul a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse a închisorii, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În ianuarie 2006, și, rude ale inculpatului, au rugat pe, profesor de religie la o școală din municipiul P N, cunoscând-o pe aceasta ca fiind o persoană cu un suflet caritabil, să-l ajute pe acesta să nu mai fie o pentru părinții săi, persoane cu o situație materială modestă, ce locuiau într-un spațiu restrâns și pe care inculpatul îi agresa verbal și fizic. Partea vătămată acceptat să-l găzduiască pe inculpat în locuința sa pentru o vreme, convenind ca aceasta să o ajute la treburile gospodărești și să-și facă singur menajul. Partea vătămată a încercat să se ocupe nu doar de inculpat (căruia a încercat a-i găsi un loc de muncă și pe care l-a ajutat cu diverse sume de bani pentru a-și achita unele datorii și a-și trata unele probleme de sănătate), ci și de frații mai mici ai acestuia, supraveghind evoluția lor școlară. Cum eforturile părții vătămate în sensul reabilitării morale a inculpatului păreau să nu dea roade, (acesta nu putea păstra un loc de muncă și continua să aibă o atitudine agresivă chiar la adresa părții vătămate), urmare a unui scandal iscat între părți la 07 februarie 2006 (soldat cu sancționarea contravențională a inculpatului), acesta a fost nevoit a părăsi locuința părții vătămate. Anterior acestei date, partea vătămată, la insistențele inculpatului, a continuat să țină legătura cu acesta, ajutându-l în continuare cu bani și alimente, sperând în îndreptarea sa spirituală. Cu această motivație, după consultarea cu duhovnicul său, în februarie 2006, partea vătămată a acceptat să se cunune religios cu inculpatul, fără a avea însă relații specifice căsătoriei cu inculpatul, condiționând acestuia ajutorul dat de o conduită normală (a solicitat acestuia să își câștige existența prin muncă cinstită și să nu mai exercite violențe la adresa părinților sau fraților săi). În iunie 2006, la rugămintea lui ( inculpatului), pentru a aduce liniștea în casa în care locuiau inculpatul și membrii familiei sale, partea vătămată a acceptat să întreprindă demersurile necesare oficierii unei slujbe de sfințire a locuinței menționate de un preot. În dimineața zilei de 23 iunie 2006, partea vătămată s-a deplasat, însoțită de și de fiica acesteia, cu un autobuz din municipiul P N, către comuna, județul N, la locuința inculpatului și a tatălui acestuia, unde urma să țină o slujbă de sfințire preotul. Partea vătămată și persoanele ce o însoțeau au ajuns la locuința inculpatului, situată în comuna, strada -, numărul 13, județul N, în jurul orei 06,00, au asistat împreună cu inculpatul și cu tatăl acestuia, la slujba oficiată de preot. În jurul orei 07,00, după slujbă, partea vătămată a achitat preotului o sumă de bani pentru slujba oficiată, plecând, apoi, împreună cu și, spre din comuna, cu intenția da a asista la slujbă. La scurt timp, a plecat din imobil și tatăl inculpatului, mergând la serviciu, acesta rămânând singur în locuință. Când a ajuns la din comuna, partea vătămată a constatat că lăsase telefonul său mobil, un model mai vechi "Nokia", în locuința inculpatului, la încărcat., la rugămintea părții vătămate, a sunat pe inculpat, rugându-l să aducă telefonul mobil al părții vătămate la biserică, acesta refuzând sub pretextul că nu are cu ce să se îmbrace. După ce a convenit cu să sune la poliție, dacă întârzie să se întoarcă la biserică mai mult de 30 minute, partea vătămată a mers la locuința inculpatului, solicitând acestuia telefonul mobil lăsat la încărcat. Acesta a condiționat restituirea telefonului de achiziționarea unor bunuri alimentare. Inculpatul s-a deplasat împreună cu partea vătămată la un chioșc situat în apropierea locuinței sale, partea vătămată a dat vânzătorului o bancnotă de 10 lei, iar inculpatul a cerut vânzătorului câteva pâini, un pachet de țigări și o sticlă de vin. Acesta s-a reîntors, apoi, împreună cu partea vătămată la locuința sa din comuna, pentru a restitui telefonul mobil părții vătămate. În casă, inculpatul a spus părții vătămate că dacă a avut bani să-i dea preotului pentru slujbă ar trebui să-i dea și lui 200 lei pentru a-și cumpăra haine. Între inculpat și partea vătămată a izbucnit o ceartă, aceasta din urmă refuzând să mai dea inculpatului vreun și reproșându-i că nu își găsește un loc de muncă pentru a-i restitui banii împrumutați de ea, cum și că a exercitat violențe față de mama lui. Inculpatul a devenit nervos, a încercat să smulgă părții vătămate geanta ce o avea asupra sa, după care între părți a avut loc o altercație, părții vătămate fiindu-i luate de inculpat hainele ce le purta în acea dimineață. La un moment dat, inculpatul a îmbrâncit partea vătămată, aceasta s-a izbit de o ușă a uneia din încăperile casei în care locuia inculpatul, după care a căzut la pământ. Inculpatul a prins apoi de un picior partea vătămată, sumar îmbrăcată, și a târât-o în curtea locuinței sale. Inculpatul, având în mâini un cuțit, a deschis apoi ușa unui beci aflat în curtea locuinței sale și a îmbrâncit-o înăuntru pe partea vătămată, după care a închis ușile de acces și le-a asigurat cu lacăt. Partea vătămată a cerut inculpatului să o elibereze, spunând acestuia că dacă nu va ajunge la din în 30 minute, va anunța poliția. Inculpatul a trimis, apoi, un mesaj de pe telefonul părții vătămate pe telefonul lui, transmițând acesteia să nu își facă griji, că partea vătămată a plecat cu inculpatul în municipiul P Inculpatul a verificat apoi conținutul poșetei părții vătămate, a luat din interior suma de 130 lei, după care a luat și cartela a telefonului mobil, conținând credit pentru convorbiri telefonice în valoare de 20 USD. Între partea vătămată și inculpat s-au purtat, apoi, negocieri vreme de mai bine de 4 ore, inculpatul solicitând părții vătămate bani în schimbul eliberării sale (aceasta îi spusese că i s-a virat pe card salariul pe concediu, inculpatul solicitându-i codul PIN al card-ului găsit în poșeta acesteia, amenințând-o cu moartea dacă îi comunică un cod eronat). La un moment dat, în jurul orei 13,00, cu banii sustrași din poșeta părții vătămate, inculpatul a plecat de la locuința sa pentru a cumpăra o sticlă de vin. În drum, acesta s-a întâlnit cu un unchi de-al său, pe care l-a invitat la un pahar de vin. Inculpatul, însoțit de, a cumpărat o sticlă de vin de la un bar, mergând apoi spre domiciliul său. Inculpatul a consumat un pahar de vin împreună cu, la un moment dat venind la locuința inculpatului și tatăl acestuia,. Atât cât și, au observat că în beci-ul de la locuința sa inculpatul închisese o persoană de sex feminin, că aceasta striga după ajutor, cerând să fie eliberată pentru că îi este foarte frig și ambii au auzit pe inculpat spunând că va elibera acea femeie după lăsare întunericului. După aproximativ 30 minute, și au părăsit locuința inculpatului, ambii sfătuind pe acesta să dea drumul femeii închisă în beci. După ce a plecat de la locuința inculpatului, în jurul orei 13,00, a rugat pe vecinul său, să sune la poliție și să anunțe că ține sechestrată o femeie, acesta conformându-se. La scurt timp, după ce au plecat de la locuința sa, și, inculpatul a eliberat partea vătămată, aceasta refugiindu-se înspăimântată, sumar îmbrăcată, la o stație de benzină, situată în apropierea locuinței inculpatului. Aceasta a intrat într-un birou și a cerut unei femei să sune la poliție. În urma părții vătămate a venit la stația de benzină inculpatul, încercând a sugera lui, ce lucra la acea stație de benzină, că partea vătămată este concubina lui și că aceasta are probleme psihice. La scurt timp, au apărut și polițiștii sesizați de, aceștia începând cercetarea locului faptei reclamată de partea vătămată. În aceeași zi, partea vătămată și-a recuperat cea mai mare parte din bunurile sale ce se aflau în locuința inculpatului, în cursul urmăririi penale fiind restituit acesteia de tatăl inculpatului și telefonul mobil ce-i fusese sustras de inculpat (fără cartela ).
La reținerea situației de fapt expuse prima instanță a avut în vedere că declarațiile martorilor, și, au atestat faptul că în dimineața zilei de 23 iunie 2007, partea vătămată a asistat alături de martorii menționați, la oficierea unei slujbe de sfințire efectuată de un preot la locuința inculpatului, situată în comuna, că procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, întocmite de polițiști din cadrul N la 23 iunie 2006 au atestat că în locuința inculpatului au fost descoperite de către polițiști hainele și poșeta părții vătămate, precum și că declarația martorei, a atestat faptul că în data de 23 iunie 2007, după oficierea unei slujbe de sfințire efectuată de un preot la locuința inculpatului, în jurul orei 08,00, partea vătămată s-a reîntors la locuința inculpatului pentru a-și recupera telefonul său mobil uitat în locuința inculpatului. Totodată, martorii și au confirmat că la 23 iunie 2006, între orele 12,00 - 13,00, în beciul de la locuința inculpatului se afla închisă o persoană de sex feminin, care striga după ajutor, cerând să fie eliberată pentru că îi este foarte frig, și că inculpatul a spus că va elibera acea femeie după lăsare întunericului. Declarațiile inculpatului, planșa foto întocmită de organele de poliție la 23 iunie 2006, descriind și leziunile identificate pe corpul părții vătămate la scurt timp după consumarea faptelor și constatarea medico - legală întocmită de PNs ub nr.833 din 24 iunie 2006, au atestat faptul că partea vătămată a fost victima unor violențe exercitate asupra sa la 23 iunie 2006 de inculpat, urmare a acestor violențe părții vătămate fiindu-i cauzate leziuni vindecabile în 1 - 2 zile îngrijiri medicale. Plasarea acestor leziuni pe corpul victimei, precum și aspectul acestora (escoriații cu aspect de abraziune la articulația cotului stâng, la articulația pumnului stâng și pe fesa dreaptă) au pledat pentru producerea lor prin târârea părții vătămate pe o suprafață cu denivelări.
S-a mai reținut că inculpatul a exercitat la 23 iunie 2006, violențe asupra părții vătămate și a închis-o în beci, pentru a-i sustrage telefonului mobil și suma de 130 lei, ce se afla în poșeta acesteia. Astfel, într-o încăpere din locuința inculpatului, la scurt timp după consumarea faptelor reclamate de partea vătămată, a fost găsită de polițiști, larg deschisă, poșeta părții vătămate (fila 12 dosar urmărire penală); tatăl inculpatului a ridicat telefonul mobil al părții vătămate din locul unde îl pusese inculpatul și l-a predat apoi acesteia, ocazie cu care s-a constatat că în telefon nu se mai află cartela, cartelă ce se aflase cu certitudine în telefon în dimineața zilei de 23 iunie 2006 (partea vătămată purtase în dimineața acelei zile câteva convorbiri telefonice cu, fapt imposibil de efectuat în absența cartelei ); martorul a confirmat că inculpatul a cumpărat la 23 iunie 2006, în timp ce partea vătămată se afla închisă într-un beci de la locuința inculpatului, o sticlă de vin ce au consumat-o împreună.
În drept, fapta inculpatului, de a fi exercitat violențe asupra lui părții vătămate, la data de 23 iunie 2006, în timp ce avea în mână un cuțit și se afla împreună cu partea vătămată în locuința sa situată în comuna și de a fi închis partea vătămată în beci, punând-o pe aceasta în neputință de a se apăra, acțiuni săvârșite cu scopul de a lua din posesia părții vătămate suma de 130 lei și telefonului ei mobil, a fost calificată de instanța de fond ca infracțiune de tâlhărie, prev. de art.211 alin.21lit. b și c Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului de a fi închis partea vătămată, sumar îmbrăcată, în data de 23 iunie 2006, între orele 08,00 - 13,00, într-un beci friguros, cu dimensiuni reduse, aflat în curtea locuinței sale, supunând-o unor suferințe fizice (cauzate de frigul în care a fost obligată să stea mai mult de 5 ore) și psihice (cauzate de închiderea acesteia în un spațiu redus ca dimensiune, în condiții umilitoare), punând totodată sănătatea acesteia în pericol (prin expunerea la frig un timp relativ îndelungat), a fost calificată ca infracțiune de lipsire de libertate în mod nelegal, prev. de art.189 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere prev. art.72 Cod penal, precum și datele ce țin de persoana acestuia.
Reținând că infracțiunile săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat, având în vedere circumstanțele în care au fost acestea săvârșite, mijloacele folosite la săvârșirea infracțiunilor și urmările ce s-au produs ori s-ar fi putut produce ca și consecință a săvârșirii acestor infracțiuni, precum și perseverența infracțională manifestată de inculpat, instanța a apreciat că doar aplicarea unor pedepse ale închisorii, având cuantumuri ridicate, între limitele prevăzute de textele sancționatoare, va conduce la realizarea scopului preventiv, educativ si sancționator al fiecărei pedepse în parte.
Partea vătămată (fila 68 dosar fond), s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata
sumei de 5.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu ocazia spitalizării sale în mai multe unități spitalicești, 500 lei, contravaloarea hainelor ce i-au fost distruse de inculpat și 20.000 lei reprezentând daune morale.
Analizând acțiunea civilă formulată de partea civilă, instanța a reținut-o ca întemeiată, în parte, având în vedere că faptele săvârșite de inculpat au avut aptitudinea de a produce acesteia atât un prejudiciu patrimonial (constând în cheltuielile efectuate de acesta pentru vindecarea leziunilor produse ca și consecință a târârii sale de inculpat, în contravaloarea telefonului său mobil însușit de inculpat și în suma de bani ce i-a fost sustrasă din poșetă de inculpat), cât și un prejudiciu nepatrimonial (constând în suferința fizică inerentă târârii sale de inculpat și în expunerea sa la frig un timp relativ îndelungat, precum și în suferința psihică inerentă izolării într-un spațiu strâmt în condiții umilitoare, vreme de 5 ore).
S-a mai reținut totodată că, telefonul mobil însușit de inculpat a fost restituit părții vătămate de tatăl inculpatului, în cursul urmăririi penale (dovadă restituire aflată la fila 28 dosar urmărire penală), iar partea vătămată nu a probat decât că prin faptele inculpatului i-a fost cauzat un prejudiciu patrimonial în sumă de 130 lei, constând în suma de bani ce i-a fost sustrasă din poșetă.
Raportat la suferințele fizice și psihice intense ce au fost produse părții vătămate ca și consecință a izolării sale de inculpat, vreme de 5 ore într-un spațiu strâmt, răcoros și în condiții umilitoare, ținând seama și de faptul că partea vătămată avea calitatea de profesor de religie la o școală din municipiul P N, fiindu-i afectate prin infracțiunile săvârșite de inculpat și onoarea și demnitatea, instanța a apreciat ca fiind echitabil a i se acorda acesteia o indemnizație pentru repararea prejudiciului nepatrimonial în sumă de 15.000 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, partea vătămată și inculpatul.
Prin apelul declarat, partea vătămată a solicitat arestarea preventivă a inculpatului, întrucât în stare de libertate acesta prezintă pericol și va recidiva și majorarea daunelor materiale și morale.
Inculpatul nu a motivat în scris apelul, însă oral în fața instanței și prin apărător, a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât este nevinovat și acuzat pe nedrept de partea vătămată.
Tribunalul Neamț, verificând, în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că aceasta este legală și temeinică.
Tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptelor și a reținut vinovăția inculpatului pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate și motivate.
S-a apreciat că, din declarațiile martorilor, a rezultat faptul că în dimineața zilei de 23 iunie 2007, partea vătămată a asistat la oficierea unei slujbe de sfințire efectuată de un preot la locuința inculpatului, din comuna, iar declarația martorei, atestă faptul că în data de 23 iunie 2007, după oficierea unei slujbe de sfințire efectuată de un preot la locuința inculpatului, partea vătămată s-a reîntors la locuința inculpatului pentru a-și recupera telefonul său mobil uitat în locuința acestuia. De asemenea, martorii și au relatat că la 23 iunie 2006, între orele 12,00 - 13,00, în beciul de la locuința inculpatului se afla închisă o persoană de sex feminin, care striga după ajutor, cerând să fie eliberată pentru că îi este foarte frig, și că inculpatul a spus că va elibera acea femeie după lăsarea întunericului. Aceste declarații s-au coroborat cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, întocmite de polițiști din cadrul N la 23 iunie 2006, care au atestat că în locuința inculpatului au fost descoperite hainele și poșeta părții vătămate, descriind și leziunile identificate pe corpul acesteia, imediat după consumarea faptelor și constatarea medico - legală întocmită de PNs ub nr.833 din 24 iunie 2006, din care a rezultat că partea vătămată a fost victima unor violențe exercitate asupra sa la 23 iunie 2006, urmare a acestor violențe fiindu-i cauzate leziuni vindecabile în 1 - 2 zile îngrijiri medicale iar plasarea acestor leziuni pe corpul victimei, precum și aspectul lor (escoriații cu aspect de abraziune la articulația cotului stâng, la articulația pumnului stâng și pe fesa dreaptă) au pledat pentru producerea lor prin târârea pe o suprafață cu denivelări.
S-a mai constatat că inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate și a închis-o în beci, pentru a-i sustrage telefonului mobil și suma de 130 lei, ce se afla în poșeta acesteia. Așadar, într-o încăpere din locuința inculpatului, la scurt timp după consumarea faptelor reclamate de partea vătămată, a fost găsită de polițiști, larg deschisă, poșeta acesteia din urmă (fila 12 dosar urmărire penală); tatăl inculpatului a ridicat telefonul mobil al părții vătămate din locul unde îl pusese inculpatul și l-a predat apoi acesteia, ocazie cu care s-a constatat că în telefon nu se mai afla cartela, cartelă ce se aflase cu certitudine în telefon în dimineața zilei de 23 iunie 2006, întrucât partea vătămată purtase în dimineața acelei zile câteva convorbiri telefonice cu ), iar martorul a confirmat că inculpatul a cumpărat în acea zi, în timp ce partea vătămată se afla închisă într-un beci de la locuința inculpatului, o sticlă de vin ce au consumat-o împreună.
Totodată s-a constatat că hotărârea atacată este legală și sub aspectul laturii civile a cauzei, cuantumurile daunelor materiale și morale la care a fost obligat inculpatul au fost corect stabilite de prima instanță, pe baza probelor administrate.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 891 din 03.10.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, pe care a menținut- ca fiind legală și temeinică.
Împotriva deciziei susmenționate, în termen legal au declarat recurs,atât inculpatul,cât și partea vătămată.
Inculpatul, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, a susținut că este nevinovat,că dosarul este o înscenare a părții vătămate pentru a se răzbuna,știind că acesta are antecedente penale. S-a susținut că fotografiile depuse la dosar, demonstrează că între el și partea vătămată au existat relații foarte apropiate, că au fost cununați religios și că nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat.
La rândul său, partea vătămată, a criticat decizia atacată,atât pe latură penală,cât și pe latură civilă,pentru netemeinicie. A solicitat ca în urma admiterii recursului său, să-i fie majorată pedeapsa aplicată inculpatului, iar despăgubirile civile să-i fie acordate în cuantumul cu care s-a constituit parte civilă.
Instanța de control judiciar,examinând în temeiul art. 385/14 Cod procedură penală, hotărârea atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului cauzei,în raport de motivele de recurs, cât și din oficiu în conform cu art. 385/9 alin.3 Cod procedură penală,constată următoarele:
Inculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, pentru săvârșirea în concurs a două infracțiuni, respectiv tâlhărie, prev. de art.211 alin.2/1 lit.b,c Cod penal și lipsire ilegală de libertate, prev. de art.189 alin.1,2 Cod penal, la ambele infracțiuni, reținându-se și disp. art. 37 litera a Cod penal, motivându-se în esență că a deposedat-o pe victima -, de bunuri, prin violență, având asupra sa un cuțit și a lipsit-o de libertate, solicitându-i în schimbul eliberării o sumă de bani. Pentru dovedirea vinovăției inculpatului, organul de urmărire penală, a indicat mai multe probe și anume:
- sesizare parte vătămată;
- proces-verbal de cercetare la fața locului;
- planșe fotografice;
- declarații parte vătămată;
- constatare medico-legală;
- dovadă de ridicare a unor obiecte cu ocazia cercetării la fața
locului;
- dovadă de predare a unui telefon mobil ridicat de la locuința inculpatului și predat părții vătămate
- declarația martorului, tatăl inculpatului;
- declarațiile martorilor C-tin,
,;
- declarațiile inculpatului.
Probele susmenționate au fost preluate și de către instanța de fond, pe baza cărora a reținut situația de fapt,constatând existența celor două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și pentru care a dispus condamnarea acestuia.
Tribunalul Neamț, investit cu judecarea apelurilor declarate de inculpat și partea vătămată, în urma verificării hotărârii primei instanțe, a constatat că aceasta este temeinică și legală și a dispus menținerea ei.
Instanța de control judiciar, procedând la analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată că cele două instanțe anterioare, au reținut doar în parte o situație de fapt corectă,care să fie susținută de probele existente și care să se coroboreze între ele, aceasta vizând doar săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de lipsire ilegală de libertate, dar cu precizarea că și aceasta a fost comisă în următoarele împrejurări.
În dimineața zilei de 23 iunie 2007, ora 5, partea vătămată, însoțită de un preot și două prietene, a venit la locuința inculpatului, pentru a oficia o slujbă de sfințire. După terminarea acesteia, a constatat că are telefonul mobil descărcat, punându-l la încărcat în camera inculpatului, iar la plecare, uitând de acesta. Ulterior, dorind să-și recupereze telefonul, s-a deplasat la locuința inculpatului, dar de data aceasta, singură, solicitându-i acestuia să-i restituie telefonul. De menționat că tot ce s-a întâmplat în casa inculpatului și până la introducerea părții vătămate în beci, nu este știut decât de cei doi, luându-se în considerație de către cele două instanțe, doar afirmațiile părții vătămate, care numai în parte au fost susținute de alte probe.
Din declarațiile părții vătămate, rezultă că la revenirea la locuința inculpatului, ea împreună cu acesta, s-au deplasat până la un chioșc alimentar, de unde inculpatul, cu cei 10 lei dați de ea, a cumpărat pâine, țigări și vin. Nu există nici o probă că inculpatul ar fi forțat-o pe partea vătămată să-i dea acești bani.
Cert este că cei doi, au intrat în casa inculpatului,însă aspectele relatate de partea vătămată,referitoare la smulgerea genții,ruperea fermoarului și amenințarea cu cuțitul, nu se coroborează cu nici o probă din dosar. Constatarea medico-legală aflată la fila 25 dosar de urmărire penală, din care rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, care necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale, coroborată cu declarațiile martorilor C-tin și - tatăl inculpatului, sunt probe care confirmă că aceasta a fost dusă de inculpat și închisă în beci. De altfel și inculpatul recunoaște că a închis-o pe partea vătămată în beci, dar neputându-se verifica varianta acestuia,susținerile sale în mod corect au fost înlăturate.
Curtea apreciază că doar infracțiunea de lipsire ilegală de libertate, a fost comisă de către inculpat și doar vinovăția pentru aceasta a fost dovedită.
Ținând seama de împrejurările concrete în care s-a comis această faptă de către inculpat, de relațiile dintre acesta și partea vătămată, de succesiunea evenimentelor din data de 23 iunie 2007, se apreciază că pedeapsa chiar la limita minimă prevăzută de norma de încriminare este deosebit de aspră, astfel încât în urma admiterii recursului inculpatului va fi redusă, prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 alin.2 Cod penal. Se apreciază că deși inculpatul este recidivist, legea dă posibilitatea, în condițiile art. 80 Cod penal, ca inculpatul să beneficieze de circumstanțe atenuante,în raport de fapta dedusă judecății.
Considerând că o pedeapsă întru-un cuantum redus față de cel aplicat de prima instanță și menținut de instanța de apel,este aptă de a realiza reeducarea inculpatului, scopul legii fiind astfel realizat, Curtea va menține liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat dintr-o condamnare anterioară.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2/1 lit. b, c din Codul penal, instanța de control judiciar, consideră că aceasta nu există, urmând a dispune achitarea inculpatului în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2 litera a raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Organul de urmărire penală, consideră că fapta susmenționată, constă în deposedarea victimei de către bunuri, prin violență, într-o încăpere, având asupra sa un cuțit, iar eliberarea victimei a fost condiționată de acordarea de către partea vătămată a unei sume de bani.
Instanța de fond, atunci când face încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, reține în sarcina inculpatului, că a exercitat la data de 23 iunie 2007, violențe asupra părții vătămate,în timp ce avea în mână un cuțit și se afla cu partea vătămată în locuința sa din comuna și de a fi închis partea vătămată în beci, cu scopul de a lua din posesia acesteia suma de 130 lei și telefonul mobil.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nu rezultă existența unor probe care să susțină comiterea de către inculpat, a infracțiunii de tâlhărie.
Astfel, deși se face de către organul de poliție, o cercetare la fața locului, nu se indică existența vreunui cuțit;de asemenea, nu se face vorbire despre distrugerea genții părții vătămate,respectiv ruperea fermoarului. Totodată, nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul ar fi luat din poșeta părții vătămate suma de 13o lei, cu care să fi cumpărat vin. Cu privire la acest aspect, deși se invocă declarația martorului C-tin, acesta în mod constant a spus că a fost invitat la inculpat în curte, unde a băut cu acesta vin, dar nu a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul, care fusese să cumpere vin, în timp ce partea vătămată se afla în beci.
De altfel, cu privire la existența vinului, chiar, a declarat că inculpatul și-a cumpărat vin, din cei 10 lei, pe care ea i-a dat, când a revenit la locuința acestuia, de la biserică.
De asemenea, cei doi martori care au confirmat că partea vătămată se afla închisă în beci, nu au susținut că inculpatul ar fi condiționat eliberarea ei, în schimbul unei sume de bani.
Totodată, când i-au fost restituite bunurile părții vătămate, aceasta nu a făcut nici o mențiune cu privire la starea genții sau la lipsa banilor din poșetă.
Deși partea vătămată dă declarații ample făcând referiri la multe aspecte care nu vizează cauza dedusă judecății,nu a făcut nici o precizare asupra motivului pentru care după eliberarea din beci, nu a mers în casă pentru a - și recupera bunurile și a fugit pe stradă. Cu privire la acest aspect, nu a dat detalii cu privire la poziția inculpatului în momentul ieșirii din beci și dacă a existat posibilitatea de a merge din nou în casă pentru a se îmbrăca și a-și lua lucrurile.
Față de cele arătate și întrucât declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu alte probe care să dovedească săvârșirea de către inculpat, a infracțiunii de tâlhărie, acesta urmează a fi achitat pentru această infracțiune.
Referitor la recursul părții vătămate,acesta este nefondat. Cele două instanțe anterioare au acordat acesteia despăgubiri civile, în cuantumul dovedit, iar în ceea ce privește daunele morale, suma acordată este suficientă pentru repararea suferințelor fizice și psihice la care a fost supusă aceasta în timpul cât a stat închisă în beci. Ca atare, sub aspectul laturii civile, decizia atacată, fiind temeinică și legală, recursul părții civile va fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul special al urmând a se include în cheltuielile judiciare către stat, care potrivit art.192 alin. 3 Cod procedură penală, vor rămâne în sarcina acestuia.
Urmare respingerii recursului părții civile, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
. În baza art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală;
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 72 AP din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, cu privire la greșita respingere a acestuia. Casează decizia recurată, numai în ce privește greșita soluționare a apelului inculpatului cât și sentința penală nr. 891 din 03 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, sub aspectul greșitei soluționări a laturii penale, reține cauza spre rejudecare, iar pe fond:
In baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală,
achită pe inculpatul, cu datele de stare civilă cunoscute pentru infracțiunea prev. de art. 211 al. 2/l lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
In baza art.189 al. 1, 2 Cod penal, cu art. 37 lit. a Cod penal și art. 74 al. 2 raportat la art. 76 lit. b Cod penal, condamnă pe inculpatul,cu datele de stare civilă cunoscute, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
In baza art. 61 Cod penal, menține liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă neexecutat de 696 zile închisoare, din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 62 din 23 aprilie 2003 Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 238 din 17 iunie 2003 Curții de APEL BACĂU.
Pedeapsă de executat: 4 (patru ) ani închisoare.
In baza art. 88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată, reținerea de 24 de ore, din data de 23 iunie 2006.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței susmenționate.
Onorariul în sumă de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul urmând a se include în cheltuielile judiciare.
In baza art.l92 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul inculpatului rămân în sarcina statului.
II. În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod pr. penală, respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă, declarat împotriva aceleiași decizii a Tribunalului Neamț.
In baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 09 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina Grosu, Gabriel
GREFIER,
Red.
Red.. -/
Red. -
Tehnored. - - 4 ex.
15/15.09.2008
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Valerica Niculina Grosu, Gabriel
