Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.53/A/2008
Ședința publică din 3 iunie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela judecător
JUDECĂTOR 2: Soane Laura Mihaela Dumitrescu
Procuror: -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant, domiciliat în O,-,.2, județul B, în prezent deținut în Arestul IPJ B, împotriva sentinței penale nr.62/P din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art.211 alin.2 lit.b, c Cod penal cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.73 emisă la 21.03.2008 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind partea responsabilă civilmente intimată, partea vătămată intimată, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor și Autoritatea Tutelară de pe lângă Consiliul Local
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Potrivit art.323 raportat la art.70-72 din Codul d e procedură penală, instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea apelului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului apelant avocat susține apelul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe, în sensul achitării inculpatului potrivit prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, deoarece nu inculpatul este autorul faptei.
În susținerea apelului se arată că, la dosarul cauzei nu există altă probă în afara declarației părții vătămate care se confirme că inculpatul a sustras telefonul părții vătămate și numai pe baza declarației acesteia din urmă dată în cursul urmăririi penale, apreciază că nu se poate dispune o soluție de condamnare.
În subsidiar, solicită a se reține circumstanțe atenuante conform art.74 lit.b, c din Codul penal, prejudiciul fiind recuperat în totalitate, mama inculpatului achitând despăgubirile civile pe parcursul cercetării judecătorești.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, pedeapsa aplicată fiind just individualizată.
Consideră că, din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului, acesta sustrăgând telefonul mobil prin violență de la partea vătămată și că partea vătămată a fost intimidată de mama inculpatului să-și schimbe declarația dată.
Inculpatul apelant, în ultimul său cuvânt, nu recunoaște comiterea faptei de care este acuzat, recunoaște că s-a găsit la locul faptei, însă faptele nu s-au întâmplat așa cum se pretinde în rechizitoriu, dar nu își aduce aminte exact cum s-au petrecut lucrurile.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nrf.62/ din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, s-au hotărât următoarele:
1. În baza art. 211 alin.2 lit.b și c Cod penal cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, zis "" fiul lui - și, născut la 02.10.1989 în O, județul B, cetățenie română, studii 4 clase, operativ la SC "", necăsătorit, CNP -, domiciliat în O,-,.2, jud.B, la o pedeapsă de:
- 3 ani închisoare
În baza art.449 alin.1 lit.a Cod procedură penală, a descontopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2389 din 21 decembrie 2006 Judecătoriei Oradea în dosar nr.9748/2005, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 405/R/13.09.2007 a Curții de APEL ORADEA în dosar nr.- în pedepsele componente de:
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 26/27.08.2005 a infracțiunii prev. și ped. de art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal;
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 26/27.08.2005 a infracțiunii prev. și ped. de art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal.
- 1an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 13-14.09.2005 a infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin.1 -209 alin.1 lit.a,e,g,i Cod penal, cu aplicarea art.99 alin Cod penal;
A constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente cu infracțiunea din 5 ianuarie 2005.
În baza art.36 Cod penal, art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de:
- 3 ani închisoare
În baza art.110/1 Cod penal cu referire la art.86 ind.1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 86 ind.4 Cod penal.
A obligat pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 alin.1 lit.a-d Cod penal și alin.3 lit.a și c Cod penal, respectiv:
a) să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea obligațiilor stabilite în sarcina acestuia;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea.
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
și alin.3 lit.a și c Cod penal:
- să desfășoare o activitate remunerată și să urmeze cursuri de învățământ la forma " fără frecvență ";
- să nu intre în legătură cu numiții - zis "". în O,-, - 11,.2, jud.B și zis ""-. în O,-, - 1,.A,.9, jud.B, fără forme legale în O,-,.A,.9, jud.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedepsele accesorii privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, a dispus suspendarea executării acestora pe durata termenului de încercare.
A constatat că partea vătămată. în loc., nr.1221, jud.A nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunului.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente ,. în loc.O,-,.2 jud.B, să plătească în favoarea statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis la data de 14.02.2006. în dosar nr.26/P/2005 înregistrat la această instanță la data de 15.02.2006 sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului zis "" pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 al.2 lit.b și a Cod penal cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în seara de 5.01.2005 a buzunărit și prin amenințare cu bătaia a deposedat de telefonul mobil marca GX 15 pe partea vătămată.
Prin rechizitoriu se constată că, printr-o plângere penală adresată organelor de poliție, partea vătămată a reclamat faptul că în seara zilei de 5.01.2005, în timp ce se afla împreună cu prietenul său, în - din O, a fost acostat de un grup de 3 tineri necunoscuți, după care cel mai mic dintre aceștia l-a buzunărit și prin amenințare cu bătaia l-a deposedat de telefonul mobil marca GX 15.
În urma cercetărilor efectuate de organele de poliție, în baza plângerii părții vătămate, a fost identificat autorul acestei fapte în persoana învinuitului minor ( zis ) și ceilalți doi tineri, în persoana învinuiților zis și zis.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, după ce a fost deposedat de telefonul celular, în împrejurările mai sus menționate, partea vătămată s-a deplasat la Clubul Internet House, unde s-a întâlnit și a solicitat ajutorul martorului, iar împreună cu acesta și cu martorul au plecat în căutarea învinuitului.
La întâlnirea cu aceștia, învinuitul a refuzat să restituie telefonul celular, condiționând aceasta de primirea sumei de 300.000 ROL.
La insistențele părții vătămate, învinuitul i-a restituit acestuia doar cartela telefonică, vânzând ulterior telefonul celular vecinului său de cartier, martorului Sebastian, contra sumei de 3.000.000 ROL, respectiv 80 euro și 1000.000 ROL, fără a-i spune acestuia despre proveniența ilicită a bunului vândut.
Din banii astfel obținuți, deși nu l-au ajutat sub nici o formă, învinuitul a dat prietenilor săi, învinuiților și, diferite sume de bani, pe care aceștia, deși au cunoscut proveniența ilicită a acestora, le-au acceptat, primind astfel suma de 700.000 ROL.
Pe parcursul efectuării urmăririi penale în cauză, telefonul celular a fost ridicat de la cumpărătorul de bună credință și restituit părții vătămate, care nu a mai formulat pretenții de natură civilă în cauză, dar stăruie în trimiterea în judecată, pentru fapta comisă a învinuitului.
Nici cumpărătorul de bună credință Sebastian nu a formulat pretenții de natură civilă în cauză fiind despăgubit de mama învinuitului minor.
Învinuitul recunoaște că a avut în posesie telefonul mobil aparținând părții vătămate, dar susține că acesta i l-ar fi dat de bună voie.
Întrucât învinuiții și au comis doar infracțiunea de tăinuire, prev. de art.221 Cod penal și ținând seama că prejudiciul a fost reparat integral precum și de împrejurarea să aceștia sunt tineri, fără antecedente penale, se apreciază că faptele lor nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, considerente pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de câte 5.000.000 ROL.
Din probele și actele de la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
În seara zilei de 5.01.2005, în jurul orelor 21,30, partea vătămată, se afla în P-ța - din O, în apropierea Casei de împreună cu martorul când au fost acostați de inculpatul care era însoțit de numiții și.
Inculpatul i-a cerut martorului telefonul mobil ce-l avea în mână, pentru a da un apel, însă acesta l-a refuzat și fiind amenințat cu bătaia a dat el telefon unei persoane necunoscute, apoi când i s-a cerut suma de 20.000 lei a fugit spre Clubul de Internet " House" pentru ajutor. -o pe partea vătămată cu bătaia dacă va fugi, cei trei au tras în parcul de lângă pod unde inculpatul a căutat-o prin buzunare și i-a sustras un telefon mobil marca GX 15 și i-a dat trei minute să-l caute pe martor.
Partea vătămată a fugit la clubul de Internet unde s-a întâlnit cu martorul și împreună cu și încă un băiat " " au pornit în căutarea celor trei pe care i-au găsit în stația de taxi din -.
Martorul i-a cerut inculpatului să restituie părții vătămate telefonul însă acesta a refuzat cerând în schimb suma de 300.000 lei, după care i-a restituit doar cartela telefonică declarând că partea vătămată poate merge la poliție pentru că el va spune că i-a dat telefonul de bună voie.
În aceeași seară inculpatul a vândut telefonul numitului Sebastian cu suma de 80 euro și 100.000 lei, fără să-i spună despre proveniența bunului( filele 20-21 dosar urmărire penală ), apoi din banii obținuți a dat învinuitului suma de 700.000 lei iar lui suma de 20 euro și restul i-a reținut.
În data de 6.01.2005, telefonul a fost ridicat de la cumpărătorul de bună credință Sebastian( fila 12 dosar urmărire penală ) și predat părții vătămate ( fila 13 dosar urmărire penală ) care nu s-a mai constituit parte civilă în cauză ( fila 9 dosar urmărire penală ).
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței ( filele 14-15 ).
În cauză au fost audiați martorii ( filele16-17 dosar urmărire penală și fila 91 dosarul instanței ), ( filele 18-19 dosar urmărire penală ), Sebastian ( fila 21 dosar urmărire penală, fila 54 dosarul instanței ), ( fila 53 dosarul instanței, filele 26-35 ), ( fila 55 dosarul instanței, filele 19-25 ) care confirmă starea de fapt reținută mai sus cu excepția martorilor și care arată că partea vătămată ar fi predat telefonul inculpatului însă "nu de bună voie".
Cert este însă că partea vătămată a fost amenințată cu bătaia și în acest context a fost deposedată de telefonul aflat asupra ei, de către inculpatul, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 alin.1 lit.b și c Cod penal cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal ( inculpatul fiind minor la data comiterii faptei ), texte de lege în baza cărora instanța l-a condamna pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Întrucât prin sentința penală nr.2389/2006 a Judecătoriei Oradea rămasă definitivă prin decizia penală nr.405/R/2007 a Curții de APEL ORADEA inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 110/1 Cod penal cu referire la art.86/1 Cod penal pentru săvârșirea a trei infracțiuni de furt calificat în perioada 26/27.08.2005 și 13/14.08.2005, iar aceste infracțiuni sunt concurente cu cea din prezentul dosar ( săvârșită la 5.01.2005 ), instanța în baza art.449 alin.1 lit.a Cod procedură penală, a descontopit această pedeapsă în pedepsele componente două pedepse a câte 8 luni închisoare și una de 1 an și 6 luni închisoare pe care în baza art.36 Cod penal, art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, le-a contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere pe de o parte circumstanțele reale de comitere a faptei iar pe de altă parte persoana inculpatului care nu a fost sincer și nu a recunoscut fapta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe și, în principal, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.2 lit.b, c cu aplicarea art.99 alin.2 Cod penal, întrucât nu este autorul acestei infracțiuni. În subsidiar, inculpatul a solicitat reformarea hotărârii instanței de fond în sensul de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare prev. de art.74 lit.b Cod penal, deoarece a depus diligența pentru repararea prejudiciului.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art.371 alin.2 Cod procedură penală și art.378 Cod procedură penală, instanța de apel constată că aceasta este legală și temeinică, iar apelul formulat de inculpatul apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală urmează să fie respins ca atare.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Din ansamblul actele și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în seara zilei de 5.01.2005, în P-ța - din Mun.O, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată, a percheziționat-o și prin amenințare cu bătaia i-a sustras un telefon mobil marca GX 15. Prejudiciul în cuantum de 180 EUR a fost reparat prin restituirea bunului ( filele 12-15 dosar de urmărire penală ).
a) Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanța de fond rezultând din materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească. Inculpatul a declarat în faza de urmărire penală ( filele 22-25; 31 ) că și l-au acostat pe partea vătămată, care se afla în P-ța - împreună cu un tânăr și i-au luat telefonul, după care i-a remis lui telefonul. Ulterior, potrivit susținerilor inculpatului, a vândut telefonul cu suma de 80 EUR și i-a dat lui 20 EUR din această sumă de bani. În fața instanței de fond și apel ( filele 14; 42 ) inculpatul a afirmat că l-a rugat pe partea vătămată să-i împrumute telefonul pentru a suna urgent pe cineva, acesta acceptând, după care a refuzat să-i restituie bunul, dându-i-l lui. Inculpatul a susținut că la insistențele părții vătămate i-a remis cartela, apoi împreună cu s-au deplasat la locuința martorului Sebastian căruia i-au vândut telefonul, el obținând 700.000 lei. Declarația părții vătămate ( filele 7; 8-9 ) se coroborează cu depozițiile martorilor ( filele 16-17; 91 ), ( filele 18-19; 90 ), Sebastian ( filele 20-21; 54 ), ( filele 26-34; 53 ) și contrazic susținerile inculpatului apelant. Astfel, martorul, prezent la locul faptei, a arătat că partea vătămată a fost acostată de trei tineri, iar cel mai mic de statură, respectiv inculpatul i-a cerut telefonul mobil pentru a-l utiliza, iar la refuzul părții vătămate a amenințat-o cu bătaia luându-i bunul. După deposedarea părții vătămate de telefon, el, împreună cu aceasta și cu martorul au plecat în căutarea agresorului pe care l-au găsit în stația de taxi din P-ța - și i-au solicitat să remită bunul părții vătămate, însă inculpatul a condiționat predarea telefonului de plata de către partea vătămată a sumei de 300.000 lei, iar, apoi, la insistențele părții vătămate i-a returnat cartela. Susținerile acestui martor sunt confirmate de martorii și, parțial, de către martorul. Martorul a declarat atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia audierii sale la instanța de fond că inculpatul i-a oferit spre vânzare telefonul, pe care l-a cumpărat cu suma de 80 EUR și 100.000 lei. Totodată, martorul, în faza de cercetare judecătorească, a declarat că din prețul achitat i s-a restituit dosar suma de 1.200.000 lei, însă nu mai formulează pretenții civile în cauză ( fila 54 ).
Având în vedere ansamblul probatoriului administrat în cauză, din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.2 lit.b, c Cod penal, instanța de control judiciar nu poate accepta cererea inculpatului formulată în sensul de a se dispune achitarea sa în temeiul prevăzut de art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală.
b)Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a prevederilor art.72 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă fapta și persoana inculpatului.
În considerentele hotărârii primei instanțe se menționează că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere, pe de o parte, circumstanțele reale de comitere a faptei, iar, pe de altă parte, persoana inculpatului, care nu a fost sincer și nu a recunoscut fapta.
Cât privește fapta și gradul de pericol social pe care-l prezintă este de relevat că inculpatul, profitând de faptul că partea vătămată era pe stradă doar cu martorul iar el era însoțit de 2 persoane, sub un pretext pueril a acostat-o pe aceasta și i-a cerut să-i dea telefonul mobil, iar la refuzul părții vătămate a amenințat-o și i-a luat bunul. Ulterior, deși i s-a cerut imperios de către partea vătămată și martorii și să-i remită acesteia bunul sustras, inculpatul a invocat că nu poate să i-l dea decât dacă achită suma de 300.000 lei, iar, mai apoi, i-a dat părții vătămate cartela din telefon. În aceiași seară inculpatul a comercializat telefonul obținând suma de 80 EUR și 100.000 lei de la martorul. Intenția inculpatului a fost de a obține un folos injust prin orice mijloace, însă văzând timiditatea părții vătămate a recurs la amenințarea acesteia cu bătaia pentru a intra în posesia telefonului mobil.
Referitor la persoana inculpatului este de reliefat că inculpatul deși element tânăr, trăiește din expediente și potrivit susținerilor mamei sale - partea responsabilă civilmente ( a se vedea ancheta socială - fila 27 ) nu este la prima abatere. De altfel, în prezent inculpatul este arestat într-o altă cauză, pentru învinuirea săvârșirii a 3 infracțiuni de furt calificat ( a se vedea raportul de expertiză medico-legală psihiatrică - fila 26 și sentința penală nr.2389/2006 a Judecătoriei Oradea - fila 186 și urm. ). Totodată, este de menționat că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, încercând să acuze de săvârșirea infracțiunii o altă persoană cu intenția certă de a nu se antrena răspunderea penală față de el.
Susținerile apărării că s-ar justifica reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, întrucât a depus diligențe pentru repararea prejudiciului, nu pot fi acceptate de către instanța de control judiciar.
Din depoziția martorului rezultă că prejudiciul i-a fost reparat parțial, respectiv din suma de 80 EUR și 100.000 lei dată inculpatului i s-a restituit doar suma de 1.200.000 lei.
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost reparat datorită eforturilor depuse de organele de cercetare penală ( fila 12 ), inculpatul neînțelegând să coopereze cu organele judiciare, în sensul că nu a oferit date referitoare la persoana care a cumpărat telefonul mobil ( a se vedea declarația inculpatului filele 23; 25 ).
inculpatului sunt astfel cum am precizat anterior și aspectele inserate în ancheta socială și expertiza psihiatrică. Prin urmare, față de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tâlhăria, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, nu are temei legal reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.
Împrejurarea că mama inculpatul a făcut eforturi financiare pentru a repara parțial prejudiciul nu este de natură a justifica o reducere importantă a pedepsei în condițiile mai sus arătate, ținându-se seama și de antecedentele personale ale inculpatului.
Instanța de fond, văzând că în speță sunt incidente prevederile art.449 alin.1 lit.a Cod procedură penală combinat cu art.36 Cod penal a procedat la contopirea pedepsei individuale de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 1,6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2389/2006 a Judecătoriei Oradea definitivă prin decizia penală nr.405/2007 a Curții de APEL ORADEA, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare ( fără a se aplica inculpatului un spor, conform art.34 lit.b Cod penal ), în condițiile art.110/1 Cod penal cu referire la art.86/1 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului este necesară pentru a-și atinge scopul prev. de art.52 Cod penal.
Față de considerentele ce preced, văzând că nici urmare a examinării cauzei din oficiu nu există motive pentru reformarea hotărârii atacate, în temeiul prevederilor art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul minor.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, născut la 21.10.1981, aflat în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.62 din 8.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul și părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.06.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - -
Red.dec./-
În concept - 9.06.2008
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./13.06.2008
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Soane Laura Mihaela Dumitrescu
