Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
278/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.535
Ședința publică din data de 13 aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenții - inculpați si împotriva Deciziei penale nr. 42/A/20.01.2009, pronunțată de Tribunalul București -Secția I Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 02 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta - când Curtea, pentru a da posibilitate recurenților-inculpați să depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 09 aprilie 2009 și, ulterior, pentru data de 13 aprilie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din studiul actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1548 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-, în temeiul art.334 Cod procedură penală, s-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice, formulate de reprezentanta Ministerului Public și de apărătorul inculpaților și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.211 alin.1, 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal.
În baza art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1, lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie (faptă din data de 12.04.2007), cu aplicarea art.71, art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.861Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit conform art.862Cod penal.
În baza art.863alin.1 Cod penal, s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
Potrivit art.863alin.3 lit.d Cod penal, s-a impus inculpatului obligația de a nu intra în legătură cu inculpatul.
Datele prevăzute în art.863alin.1 lit.b, c, d Cod penal s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Supravegherea se execută de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal, cu referire la art.83 și art.84 Cod penal, privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză la data de 12.04.2007.
În baza art.20 Cod penal, raportat la art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1, lit.a și art.76 alin.1 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie (faptă din data de 12.04.2007).
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.861Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit conform art.862Cod penal.
În baza art.863alin.1 Cod penal, s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
Potrivit art.863alin.3 lit. d Cod penal, s-a impus inculpatului obligația de a nu intra în legătură cu inculpatul.
Datele prevăzute în art.863alin.1 lit.b, c, d Cod penal s-a comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Supravegherea se execută de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal, cu referire la art.83 și art.84 Cod penal, privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II -a și lit. b Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză la data de 12.04.2007.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.
În baza art.191 alin.1, 2 Cod procedură penală, fiecare dintre inculpați au fost obligați la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a reținut că, la data de 12.04.2007, în jurul orei 1230, în timp ce se aflau în magazinul situat în-, sector 4, inculpatul a sustras o sumă de bani (aproximativ 300 lei) dintr-o casă de marcat, aparținând Agenției Prono (mandatarăa a ) și, întrucât partea vătămata i-a observat activitatea, s-a apropiat și l-a prins pe acesta de mâini, strigând concomitent după ajutor, de aceasta s-a apropiat inculpatul, care a amenințat-o cu un cuțit sau cutter (potrivit spuselor părții vătămate), cerându-i eliberarea persoanei care fusese prinsă luând bani din casa de marcat, sub imperiul temerii numita eliberându-l pe primul individ care scăpase banii din mână, acesta din urmă fugind împreună cu cel care i-a asigurat scăparea. În urma inculpaților a început să alerge martorul, alertat de strigatele părții vătămate, situație observată în mod direct de lucrătorii de poliție care au procedat imediat la urmărirea inculpaților, fără a pierde legătura vizuală, observând că aceștia au intrat pentru a se ascunde în scara blocului 48 situat pe -, organele de poliție continuând să-i urmărească și reușind în final să-i prindă la etajul 1 al blocului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților și pentru care au fost trimiși în judecată, prin Rechizitoriul parchetului nr.3285/P/2007 din data de 27.12.2007, în sensul că infracțiunea de tâlhărie săvârșită de către inculpați vizează forma consumată și nu aceea a tentativei.
Prin decizia penală nr.42/A din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B, s-a desființat - în parte - sentința penală apelată și, în fond: s-a înlăturat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.211 alin.1, 2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.211 alin.1, 2 lit.c și alin.21lit.a Cod penal și s-au majorat pedepsele aplicate de la 3 ani, la 3 ani și 6 luni închisoare, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpații și, invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.18 Cod procedură penală, solicitând achitarea lor, primul în baza temeiului juridic prevăzut de art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală și al doilea, în baza art.11, pct.2, lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, în subsidiar, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, solicitând casarea în întregime a deciziei penale recurate și menținerea soluției pronunțate de instanța fondului.
Curtea, examinând recursurile declarate, prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpații au săvârșit infracțiunea de tâlhărie, în formă consumată și nu în forma tentativei. Astfel, inculpatul a sustras din casa de bani suma de 300 lei, iar partea vătămată l-a surprins, motiv pentru care l-a prins de ambele mâini, împrejurare în care acesta a scăpat bancnotele sustrase.
Partea vătămată a solicitat ajutor, însă de aceasta s-a apropiat inculpatul, care a amenințat-o cu un obiect tăios și, astfel, aceasta i-a dat drumul lui, ambii fugind împreună spre str.- Veche.
De pe jos, partea vătămată a ridicat suma de 300-400 lei.
Susținerile acestei părți vătămate se coroborează cu declarațiile martorului și a inculpaților.
Potrivit teoriei apropriațiunii, furtul se consideră consumat în momentul în care bunul a trecut în posesia (stăpânirea de fapt) a făptuitorului, indiferent de durata acestei posesii.
Prin urmare, momentul consumării infracțiunii este acela al scoaterii bunului de sub stăpânirea posesorului sau detenorului și concomitent al intrării lucrului în posesia făptuitorului, când dobândește astfel posibilitatea de a se comporta față de bun ca și cum î-ar aparține - indiferent dacă autorul a reușit sau nu să păstreze această posesie, ori dacă el a reușit sau nu să părăsească incinta locului de unde a sustras.
În cauza dedusă judecății, inculpatul a luat suma de bani din casa de marcat a societății, realizând astfel deposedarea părții vătămate, banii au trecut sub propria putere de dispoziție a sa, furtul deci s-a consumat.
El nu a fost prins de mâini de partea vătămată când acesta avea în mâini casa de bani și rezoluția infracțională a fost astfel întreruptă, ci după consumarea faptei, banii erau asupra sa, faptul că ulterior i-a abandonat, nu are relevanță asupra încadrării juridice, el a dorit să plece ajutat fiind de coinculpatul, ca a amenințat-o pe partea vătămată cu un obiect tăios.
Împrejurările și modalitatea în care s-a săvârșit infracțiunea conduc indubitabil și fără echivoc la concluzia potrivit căreia cei doi s-au înțeles în prealabil, au luat hotărârea infracțională, au acționat întocmai, însă nu au reușit să păstreze bunul sustras datorită abilității părții vătămate.
Ei au fost recunoscuți de aceasta după planșa foto, vinovăția fiind dovedită cu certitudine și fără echivoc de mijloacele de probă administrate: proces verbal întocmit de poliție cu ocazia urmăririi și imobilizării inculpaților, plângerea și declarațiile numitului, reprezentantul părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, recunoașterea lor de pe planșa cu fotografii judiciare de către partea vătămată, declarațiile martorului și ale părții vătămate.
Inculpații au avut o poziție procesuală vădit nesinceră, în sensul că nu au săvârșit ei infracțiunea, pozițiile lor fiind contrazise, așa cum s-a menționat mai sus de probatoriul administrat.
În consecință, se apreciază că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală - s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
De asemenea, nu pot fi primite cererile de achitare ale inculpaților,întrucât sunt neîntemeiate, astfel cum s-a precizat mai sus și nici de menținere a încadrării juridice dată faptelor de către instanța fondului și anume tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.20 Cod penal, raportat la art.211 alin.2, lit.c și alin.21lit.a din Codul penal.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 din Codul d e procedură penală, vizând redozarea pedepsei, Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de apel este temeinică, fiind justificată majorarea pedepsei pentru fiecare inculpat, cu încă 6 luni, cu menținerea modalității de executare a pedepselor aplicate prev. de art.861Cod penal, și aceasta în situația în care instanța de recurs chiar dacă a apreciat existența unei netemeinicii, oricum în lipsa unui recurs promovat de către parchet, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor prevăzute de art.74 alin.1, lit.a Cod penal și majorării pedepselor, nu poate reforma hotărârile, pentru că s-ar încălca principiul "non reformatio in pejus" (reexaminarea probatoriului s-a făcut în calea de atac a recursului promovat de către inculpați).
În cauză, s-a săvârșit o infracțiune de tâlhărie, prin folosirea de amenințări cu un obiect tăios, lucios, a părții vătămate, într-un loc public, de către două persoane, cu o poziție procesuală oscilantă, nesinceră, mai mult, inculpatul este consumator de droguri, fiind internat la Secția XVI (11.05.2007-28.05.2007, fila 55, ) a Spitalului Clinic de Urgență " ", așa încât în cauză nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1, lit.a Cod penal și nici modalitatea de executare prevăzută de art.861Cod penal (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere).
Așadar, în baza art.38515pct.1, lit.b din Codul d e procedură penală, Curtea urmează a respinge - ca nefondate - recursurile declarate de către inculpații și.
Urmează a constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către recurenții inculpați și împotriva deciziei penale nr.42/A din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurenții inculpați la câte 500 lei, cheltuieli judiciare statului, din care câte 300 lei - onorariu avocat oficiu -se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.Sect.4
Președinte:Dumitrița PiciarcăJudecători:Dumitrița Piciarcă, Mihai Oprescu, Stan Mustață
