Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 575
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 216/A din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest - asistat de apărător ales av., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. arată că insistă pe aspectele sesizate la termenul anterior având în vedere că s-a menționat că instanța se va pronunța la termenul următor.
Instanța respinge cererile formulate de inculpat, prin apărătorul său la termenul anterior ca nefiind utile cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, care privește atât latura penală, cât și latura civilă.
Pe latură penală solicită a se avea în vedere că instanța de fond s-a pronunțat fără să fie administrate toate probatoriile, deși unul dintre martori este în stare de arest, nu a fost audiat și nu poate declara pentru inculpat.
De asemeni, mai arată că s-a făcut o greșeală la menținerea stării de arest, care nu a fost niciodată acoperită, respectiv nelegala arestare a inculpatului întrucât s-a examinat dosarul acestuia și s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului. A solicitat să se constate că este vorba de o nulitate absolută, însă instanța de fond a hotărât că este vorba de o nulitate relativă întrucât s-a făcut îndreptare eroare materială. Este adevărat că s-a făcut îndreptare eroare materială, însă s-a făcut cu privire la alte aspecte, respectiv marca telefonului care a făcut obiectul material al infracțiunii, decât cele solicitate de inculpat, respectiv față de fila 60 dosar urmărire penală.
De asemeni, consideră că s-a dat o încadrare juridică a faptei greșită întrucât a fost sesizată instanța cu o tâlhărie având ca obiect material o brățară și un telefon, fără a fi individualizate. În realitate telefonul este o altă marcă decât cea reținută, iar brățara este din și nu are nicio valoare.
Față de faptul că i s-a îngrădit inculpatului dreptul la apărare și accesul la justiție, nu s-au administrat probele solicitate și nici nu se face vorbire în motivare despre acestea, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului.
Pe latură civilă, arată că s-a reținut un prejudiciu în sarcina inculpatului, fără a fi indicate obiectele, s-a dispus confiscarea deși nici parchetul nu cunoaște marca telefonului și caracteristicile brățării. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu poate fi obligat la plata prejudiciului, din moment ce nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bacău ca temeinică și legală, fiind bazată pe probatoriile administrate în cauză. Cu privire la nulitățile invocate, acestea sunt nulități relative, iar în ceea ce privește latura civilă a cauzei, consideră că a fost corect individualizată.
De asemeni, solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - arată că nu sunt probe le dosar că el este vinovat și solicită admiterea recursului și achitarea sa.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin decizia penală nr. 216/A/12.05.2009 a Tribunalului Bacău, s-a dispus în baza art.379 pct.1 lit.b din pr.pen. s-a respins ca nefondat apelul inculpatului, declarat împotriva 2405/2 dec.2008 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul -.
În baza art.381 Cod pr.penală s-a dedus în continuare detenția preventivă a inculpatului, de la 2 decembrie 2008, la zi.
S-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că în apel inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală a fost obligat apelantul la 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bacăua reținut:
Prin 2405/2 decembrie 2008 Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr.-, inculpatul, fiul lui G și, născut la 8.01.1980 în B, domiciliat în B str.- nr.21, studii 10 clase, cetățean român, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit.b,c din codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a,b din codul penal.
În temeiul art. 61 cod penal a fost revocată liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 354 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin 437/2006 a Judecătoriei Bacău, care a fost contopit în pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății, inculpatul având astfel de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.
Pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II-a și lit.b din codul penal, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 cod penal.
Din pedeapsa aplicată s-a scăzut potrivit art.88 cod penal, durata reținerii și arestului preventiv, din 24 martie 2008 la zi, fiind în același timp menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume:
- 792,01 lei, actualizată la data plății efective, către Spitalul de Pediatrie B, reprezentând cheltuieli de spitalizare;
- 434 lei, actualizată la data plății efective, despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță
- 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că în noaptea de 23/24.03.2008, în jurul orei 3, pe fondul unui conflict între prietenii inculpatului și cei ai părții vătămate, din dorința de a-și răzbuna un prieten care fusese lovit în urma conflictului dintre cele două grupuri, inculpatul a plecat în urmărirea grupului din care făcea parte și partea vătămată până în apropierea magazinului. Aici a ajuns din urma pe partea vătămata căreia i-a aplicat o lovitura cu palma, din spate, partea vătămată dezechilibrându-se și cazând la pământ inconștientă, după care inculpatul a sustras de la partea vătămată un telefon mobil marca Sony Ericsson K 3201, o brățara din cu inserții metalice si un lănțișor din, bunuri recuperate ulterior de la inculpat și restituite părții vătămate.
prevăzută de art.37 lit.a din codul penal, a fost stabilită având în vedere că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în timpul liberării condiționate din 437/2006 a Judecătoriei Bacău, iar recidiva prevăzută de art.37 lit.b din codul penal a fost reținută având în vedere condamnarea dispusă prin 1995/2003 a Judecătoriei Bacău.
Inculpatul fiind arestat în cauză din pedeapsa aplicată a fost scăzută perioada executată, fiindu-i totodată menținută starea de arest.
Victima nu s-a constituit parte civilă în cauză, inculpatul fiind însă obligat la plata cheltuielilor de transport ale victimei cu salvarea la spital, precum și la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.
Apelul a fost declarat în termen, fiind motivat în scris printr-un memoriu separat.
Prin apelul său, inculpatul a criticat greșita sa condamnare, precizând că a fost arestat în locul altei persoane și că autorii faptei sunt și și că poliția l-a reținut pentru că avea ură personală pe familia sa.
În apel, inculpatul a înțeles să dea o declarație suplimentară celei de la fond, prin care și-a susținut în continuare nevinovăția.
Examinând sentința atacată pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța de control judiciar a constatat că apelul este nefondat.
Inculpatul considerându-se nevinovat, arestat și condamnat pe nedrept, instanța de control judiciar se vede nevoită să facă o nouă apreciere a probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situației de fapt și mai ales a împrejurărilor comiterii faptei deduse judecății.
Astfel, s-a constatat că partea vătămată, elev în clasa a XI la Liceul din B, împreună cu, și un anume (posibil ) a participat la petrecerea de majorat a unui prieten de-al său, care s-a desfășurat într-un local de pe str.- din
În jurul orelor 3,00 dimineața, împreună cu prietenii săi care locuiau în aceeași parte a orașului, s-a îndreptat spre casă, mergând cu toții pe jos. Când au ajuns la intersecția str.- cu str.-, au văzut coborând dintr-un taxi, trei tineri dintre care unul în stare avansată de ebrietate.
Tinerii care se întorceau de la majoratul prietenului lor au făcut glume nepotrivite pe seama tânărului aflat în stare de ebrietate, cu toate că și ei se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Din această cauză a izbucnit un conflict între cele două grupuri de tineri, care până atunci nu se cunoscuseră.
Cu acel prilej, tânărul l-a lovit cu o sticlă în cap, pe unul din tineri care coborâseră din taxi. Lovitura a fost serioasă. În acea fază a conflictului a fost lovit și, prietenul victimei.
Tinerii care se întorceau de la majorat fiindu-le teamă au fugit, unii pe lângă Farmacia nr.1 din B, iar alții pe lângă magazinul " din
Tânărul lovit la cap a intrat în locuința prietenului său -, situată în B str.-, care, văzându-l în ce stare se afla (cu o rană sângerândă), aflând ce s-a întâmplat, a ieșit în stradă pentru a aplica o corecție agresorilor oaspetelui său, nu înainte de a se interesa cum arătau și cum erau îmbrăcați.
În aproprierea magazinului "" din B, în locul cunoscut "sub pasaj", a fost ajuns din urmă de către inculpatul care i-a pus, victima căzând astfel pe asfalt, după care a lovit-o cu picioarele peste corp.
Prietenii și-au continuat fuga, astfel că victima a rămas singur, căzut pe caldarâm, unde a continuat să fie lovit până și-a pierdut cunoștința. La data respectivă, susnumitul era încă minor.
La acea oră târzie din noapte, nefiind lume pe stradă, inculpatul l-a căutat pe CONDEREA prin buzunare, profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra, sustrăgându-i telefonul mobil, o brățară din cu inserții metalice și un lănțișor de, pe care-l purta la gât.
Prietenii victimei întorcându-se au găsit-o căzută, cu buzunarele pantalonilor întoarse pe dos, ceea ce înseamnă că fusese jefuită.
Inculpatul - a revenit la domiciliul său, după aproximativ un sfert de oră, având asupra sa un telefon mobil, o brățară și un lănțișor de.
Victima și-a revenit când la locul faptei a sosit ambulanța, cu care a fost transportat la spital, unde la ora 4,40 fost internat cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral, comoție cerebrală, plagă contuză.
În aceeași noapte, organele de poliție l-au identificat pe inculpat, la domiciliu său și pe care l-au chemat la sediul secției de poliție.
Inculpat văzând că este chemat la Poliție, așteptându-se la o percheziție corporală, a dat bunurile (telefonul mobil, brățara și lănțișorul) martorului pentru a le ține și a le ascunde într-un loc sigur, pentru a nu fi găsite asupra sa. Din declarația acestui martor, rezultă că inculpatul i-a cerut să-i restituie bunurile respective, pe care le-a dat susnumitului, care de asemenea, se afla în locuința sa, cerându-i să le ascundă, pentru a nu fi văzute de organele de poliție.
În cele din urmă, inculpatul a predat organelor de poliție bunurile sustrase de la partea vătămată.
În cursul urmăririi penale, prejudiciul a fost recuperat prin restituire, pe bază de dovadă.
Valoarea bunurilor sustrase a fost de 370 lei.
Inculpatul a recunoscut că a lovit victima care s-ar fi împiedicat, însă nu i-a furat nici un bun.
În realitate însă, inculpatul i-a pus victimei.
În mod cert a fost tâlhărit în noaptea respectivă.
Instanța de fond în mod corect a constatat că inculpatul a fost autorul faptei.
Susținerile inculpatului formulate în apărare nu s-au confirmat.
Acesta inițial a susținut că ar fi cumpărat telefonul mobil de la numitul care a arătat că nu i-a vândut nici un telefon.
Apoi a susținut că ar fi avut telefonul de la un anume "" care, fiind identificat nu a confirmat apărarea inculpatului.
Inculpatul a susținut că bunurile ar fi fost sustrase de altcineva, el lovind doar victima. Chiar dacă ar fi adevărate susținerile inculpatului, nu pot fi luate în considerare, întrucât ar însemna că în propriul apel să i se înrăutățească situația, în sensul că la comiterea faptei au participa 2 persoane, ori în sarcina sa au fost reținute doar agravantele prev. de art.211 alin.1,2 lit.b,c din codul penal, adică pe timp de noapte și într-un loc public. Dacă s-ar reține participarea și a unei alte persoane ar trebui schimbată încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie agravată care se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 20 de ani.
Sub nici o formă nu poate fi reținută doar infracțiunea de lovire, recunoscută de către inculpat, întrucât deposedarea victimei de bunuri a avut loc imediat, profitând de starea în care se află acesta, în imposibilitatea de a se apăra.
Oricum este cert că inculpatul a revenit la domiciliu după aproximativ 15 minute, cu bunurile victimei asupra sa.
Nu corespunde adevărului nici apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi fost arestat în locul unei alte persoane, pentru că în realitate a fost vorba de o greșeală de dactilografiere.
nu a contestat identitatea cu prilejul reținerii și nici în fața judecătorului în fața căruia a fost adus pentru arestare (fila 3 dosar - a Judecătoriei Bacău ).
Expertiza medico-legală efectuată în cauză de SML Bas tabilit că victima a avut nevoie de 7-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (fila 11 dosar urmărire penală).
În mod corect prima instanță a ținut seama de împrejurările comiterii faptei, în sensul că în noaptea respectivă și victima se afla sub influența alcoolului, deși era minor, făcând totodată parte dintr-un grup de tineri care nu s-a comportat tocmai civilizat, însă fapta inculpatului nu are justificare, întrucât nu se poate reține provocare la tâlhărie.
Inculpatului i-a fost aplicată totuși pedeapsa minimă prevăzută de lege, deși era recidivist.
Reducerea pedepsei nu se justifică pentru că inculpatului nu-i pot fi acordate circumstanțe atenuante.
Cum alte motive care să facă situația inculpatului mai ușoară nu există, apelul a fost respins ca nefondat.
Apelantului i s-a dedus în continuare detenția și i s-a menținut starea de arest. Ca efect al respingerii apelului său, a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând, prin apărător ales, greșita încadrare juridică dată infracțiunii pentru care a fost condamnat în pofida inexistenței unor probe certe de vinovăție, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, îngrădirea dreptului la apărare și justiție, urmare a împrejurării că nu au fost administrate nemijlocit în instanță toate probele administrate în cursul urmăririi penale, nu au fost analizate și clarificate sub aspect legal toate împrejurările legate de modalitatea în care a fost comisă fapta, de bunurile ce se rețin a fi sustrase, persoanele vinovate de săvârșirea acesteia și, respectiv, cele legate de sesizarea instanței cu propunerea de arestare preventivă, ceea ce a condus la o deținere nelegală pe parcursul tuturor termenelor de judecată acordate în cauză.
Analizând decizia penală recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub aspectele enumerate expres și limitativ de art. 385/9 alin. 3 pr. pen. instanța de recurs constată că recursul declarat de inculpat este întemeiat, dar sub alte aspecte decât cele invocate, pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei trebuie să cuprindă, în considerente, descrierea faptei reținută de instanță în sarcina inculpatului, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele agravante și cele atenuante, starea de recidivă, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și a celei civile a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt, pe care se sprijină soluția dată cauzei judecate, conform art. 356 pr. pen.
A motiva înseamnă a demonstra, iar a demonstra înseamnă a pune în evidență datele concrete care, folosite ca premise, au condus la formularea unei concluzii logice.
Se constată uneori, în loc de motivare o insuficientă motivare sau o greșită motivare, fie cu privire la faptă și la împrejurările cauzei, fie sub unele aspecte de drept. De principiu o motivare insuficientă cu privire la soluția de fond trebuie considerată ca o lipsă de motivare, deoarece în art. 385/9 pct. 9 pr. pen. se prevede că operează cazul de casare atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or înlăturarea unei probe ca neconcludentă sau inutilă constituie o motivare insuficientă, fiind obligatorie arătarea de ce proba este inutilă sau neconcludentă. Se poate însă considera, în unele cazuri cămotivarea este împlinită, că decurge direct din alte constatări argumentate ale instanței, ceea ce permite instanței de recurs să mențină hotărârea atacată și să precizeze sau să completeze ea motivarea, cu condiția ca soluția dată să fie legală și întemeiată pe probele administrate în cauză, chiar dacă nu se procedează la analiza lor.
În cauză, nu se regăsesc însă aspectele de nelegalitate mai sus detaliate, instanțele de judecată, au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care recurentul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege, de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere: sesizarea și declarația părții vătămate, actele medicale, dovada de ridicare și predare a bunurilor sustrase, depozițiile martorilor, audiați în cursul urmăririi penale și în parte, (urmare a imposibilității conducerii martorilor în fața instanței în ciuda eforturilor rezonabile ale acesteia,) în cursul judecății, a se vedea declarațiile., filele 150, 230, 266 ds. instanță fond, fișa de cazier judiciar a inculpatului și declarațiile acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 6 paragr.3 lit. d din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, orice acuzat are dreptul, între altele, să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării.
În raport cu aceste dispoziții, dacă martorii acuzării au fost audiați numai în cursul urmăririi penale, în lipsa inculpatului, iar în cursul judecății acești martori nu au fost audiați, instanța neepuizând mijloacele legale pentru aducerea lor spre a fi audiați în prezența inculpatului, nu sunt respectate exigențele dreptului la un proces achitabil, prevăzute de art. 6 parag.3 lit. d din Convenție.
De asemenea, prevederile art. 327 alin.3 pr. pen. conform cărora, dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citarea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei, sunt aplicabile, în lumina dispozițiilor art. 6 paragr.3 lit. d din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, numai în cazul în care, în ciuda eforturilor rezonabile ale instanței, martorii nu pot fi aduși în fața acesteia pentru a fi audiați.
În fața instanței de recurs inculpatul din cauză a invocat că parte din martorii audiați în cursul urmăririi penale nu au fost audiați la instanță a -i da posibilitatea să beneficieze de prevederile art. 6 parag. 3 lit.d din Convenție referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Din examinarea dosarului cauzei rezultă că, într-adevăr, martorii, cu excepția celor mai sus menționați și audiați nemijlocit de instanța de judecată, nu au fost audiați decât la urmărirea penală, însă declarațiile acestora au fost făcute cunoscute inculpatului cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, iar pe de altă parte, în cauză există dovezi certe, date de procesele verbale întocmite de lucrătorii de poliție, că instanța de judecată a epuizat mijloacele pentru aducerea martorilor spre a fi audiați în prezența inculpatului, conform exigențelor prevederilor art. 6 parag.3 lit. d din Convenție.
Prin urmare nu există îndoială că inculpatul s-a bucurat de unproces echitabil relativ la cerințele Convenției.
În mod judicios instanțele anterioare au înlăturat, ca neconforme realității, apărările de nevinovăție ale inculpatului recurent, observând că acestea sunt contrazise atât de propriile declarații (date imediat după surprinderea sa de către lucrătorii de poliție, dar și în fața procurorului) prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei de lovire, mai puțin de deposedare de bunuri, (filele 71 - 76 dosar urmărire penală), cât și de declarațiile martorilor oculari, I, A, file 30-32, 33-36, 37-40 ds. urm. pen. care detaliază momentul surprinderii victimei de către inculpatul și agresiunea la nivelul feței și a capului victimei, afecțiuni inserate și în actul medical și contestate netemeinic de inculpat prin apărător sub motivația eronată că probele administrate confirmă împrejurarea că violențele s-au exercitat doar la nivelul abdomenului, iar actul medical relevă nereal afecțiuni la nivelul capului.
Probele administrate - și mai sus menționate - confirmă, de asemenea, dispariția în aceleași împrejurări, a bunurilor reclamate de victimă, un telefon marca Sony Ericsson, o brățară din cu inserții metalice și un lănțișor din, bunuri pe care inculpatul le-a adus la domiciliu, i-a rugat pe cei din locuință să le ascundă, (a se vedea declarația martorului, filele 30+32 ds. urm. pen. care arată că inculpatul a adus aceste bunuri în locuință imediat după săvârșirea infracțiunii și le-a ascuns sub perna de pe patul în care se odihnea în mod obișnuit inculpatul), iar la cererea organelor de poliție le-a predat acestora. Este de reținut că în momentul în care victimei i-a fost acordat ajutor de martorul, fila 27 ds. urm. pen. (ajutor intervenit imediat după ce inculpatul a fugit de la locul comiterii faptei,) bunurile reclamate ca fiind sustrase în momentul în care victima își pierduse cunoștința, nu se mai aflau în posesia acesteia.
Bunurile au fost individualizate de victimă și au fost reținute corect în actul de sesizare neexistând nici un dubiu asupra particularităților de compoziție și formă așa cum, lipsit de veridicitate, se încearcă a se susține de apărare.
Așadar, aceste declarații, coroborate cu toate celelalte mijloace de probă expuse mai sus infirmă criticile recurentului privitoare la greșita sa condamnare, pentru lipsa elementului material și a laturii subiective intenționale în sustragerea bunurilor. Apărările sunt apreciate ca nefondate, câtă vreme toate mijloacele de probă enumerate confirmă participația inculpatului în modalitatea descrisă mai sus, soluția de condamnare fiind astfel legală.
În ceea ce privește neconcordanța între considerentele și dispozitivul referatului privind propunerea de arestare preventivă, este de reținut că menționarea greșită a numelui inculpatului doar în dispozitivul referatului menționat, nu poate fi calificată ca odispoziție legalălovită de nulitate în condițiile în care în întreg expozitivul acestui proces verbal se face vorbire doar de persoana inculpatului, despre modul în care aceeași persoană, inculpatul, a comis fapta de tâlhărie, recunoscută chiar și doar în parte de către acesta, iar prezentarea acestui proces verbal s-a făcut în prezența recurentului inculpat care a fost audiat și a beneficiat de asistență judiciară calificată și de posibilitatea de a se apăra cu argumentele reținute prin însăși încheierea prin care a fost soluționată propunerea de arestare preventivă.
Pe parcursul cercetărilor judecătorești, în calea de atac a recursului, referatul cu propunerea de arestare preventivă a fost rectificat procedural, în conformitate cu art. 195 pr.pen. se află la dosarul cauzei și acest aspect de neconcordanță a fost înlăturat. În prezent nu mai există niciun dubiu asupra erorii privind identitatea reală, eroare în care s-a aflat inculpatul, dar nu și organele judiciare, care au statuat în termenul prevăzut de lege și nu arbitrar, temeinicia și legalitatea măsurii preventive luată în cursul urmăririi penale, cerință impusă și de art. 5 parag.1 al Convenției.
Fundamentul legal al detenției a existat încă luării măsurii preventive față de inculpat (acest aspect nu poate fi contestat cu argumente juridice și faptice de către inculpat) și a continuat pe întreaga perioadă de detenție.
Decizia penală recurată comportă însă critici sub aspectul reținerii în sarcina inculpatului recurent a stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a pen. și, respectiv, a dispozițiilor prev. de art. 61 pen. referitoare la revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas de executat din sentința penală nr. 437/10.02.2006 a Judecătoriei Bacău.
Este adevărat că fapta dedusă judecății a fost comisă de recurent sub forma unei pluralități infracționale, însă această faptă este reprezentată doar de recidiva postexecutorie, prevăzută de art.37 lit."b" cod penal, (a se vedea fișa de cazier judiciar de la fila 52 dosar urmărire penală).
Ultima condamnare suferită de inculpat este cea de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 437/10.02.2006 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 434/22.06.2006 a Curții de APEL BACĂU, pedeapsă a cărei executare a început la data de 22.03.2005 și din care a fost eliberat condiționat la data de 02.04.2007, cu un rest de pedeapsă de 354 de zile. Infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită de inculpat la data de 23/24.03.2008, după împlinirea duratei pedepsei care a avut loc la data de 21.03.2008, calculată conform art. 154 pen.
În consecință, pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârile pronunțate în cauză, comportă critici de nelegalitate doar sub aspectele înfățișate, în conformitate cu prevederile art. 385/15 pct. 2 lit. d pr. pen. Curtea de Apel va admite recursul declarat, va casa în totalitate decizia penală pronunțată de Tribunalul Bacău și în parte sentința penală pronunțată de Judecătoria Bacău, va reține cauza spre rejudecare și în fond va dispune în sensul celor înfățișate în considerentele prezentei decizii penale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.216/A/12.05.2009, pronunțată în dosar nr- a Tribunalului Bacău.
Dispune casarea în totalitate a deciziei penale recurate și în parte a sentinței penale nr.2405/02.12.2008 a Judecătoriei Bacău, cu privire la greșita reținere a dispozițiilor privind starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.37 lit.a și Cod Penal, respectiv, a dispozițiilor privind revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas de executat din anterioara sentință penală de condamnare și contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată în cauză, în conformitate cu prevederile art.61
Cod PenalReține cauza spre rejudecare și în fond,
Înlătură aplicarea prevederilor art.37 lit.a și Cod Penal ale art.61 alin.1 teza a II-a
Cod PenalMenține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art.381 C.P.P. deduce în continuare detenția inculpatului, începând cu data de 12 mai 2009, la zi.
Constată că inculpatul recurent a fost asistat de apărător ales în fața instanțelor de apel și de recurs.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel și în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
16.10.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
