Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂN IA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori -
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 6/R/2010
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 25 iulie 1986, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 200/A din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care menține în totalitate sentința penală nr. 686 din 03 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 aliniatele 1,2 literele b,c, și aliniatul 2/1 litera a Cod penal cu aplicarea art. 37 litera a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.5753 din 21.12.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerului Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 litera a raportat la art. 10 lit. b Cod de procedură penală, deoarece fapta ce i se reține în sarcină inculpatului nu este prevăzută de legea penală.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate.
Inculpatul recurent, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală numărul 686/03.06.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, n baza art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui - și, născut la 18 iulie 1988 în O jud. B, cetățenia română, studii 3 clase, muncitor necalificat, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în com.,-, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de:
- 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862Cod penal, iar în baza art. 359 Cod de procedură penală, i s-a atras atenția acestuia asupra consecințelor prev. de art. 864Cod penal, cu referire la art. 83 Cod penal.
În baza art. 863Cod penal, a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere, prev. de art. 863lit. b - d Cod penal și să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor - O, Parcul, nr. 10, cam. 37, parter, pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. ultim Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b Cod de procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestului preventiv, din 9 februarie 2009, până la punerea efectivă în libertate.
2. În baza art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și -, ns. la 25 iulie 1986 în O, jud. B, cetățenia română, studii 8 clase, necăsătorit, recidivist, domiciliat în O, str. -, nr. 5,. 36, jud. B, cu reședința în com.,-, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de:
- 4 ani și 4 luni închisoare cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă de 407 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1701/2 octombrie 2006 Judecătoriei Oradea, iar apoi, în baza art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, s-a contopit acest rest cu pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare, din prezenta cauză, și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de:
- 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
În baza art. 350 Cod de procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestului preventiv din 9 februarie 2009, la zi.
S-a constatat că partea vătămată, domiciliat în O,-,. 3, jud. B, nu are pretenții civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la câte 500 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat în instanță la 4 martie 2009, au fost trimiși în judecată inculpații:
1., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal și
2., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Fiind interogați, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească a cauzei, inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Inculpații au precizat că au sustras doar bani de la partea vătămată nu și telefonul mobil, care a fost găsit a doua zi la fața locului, fiind restituit părții vătămate.
Din actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Inculpații și erau în relații vechi de prietenie cu partea vătămată.
În data de 06.02.2009, aceștia s-au întâlnit, după ce partea vătămată s-a întors acasă, întrucât a fost plecată de mai mult timp în Germania.
În zilele de 6 și 7 februarie 2009, partea vătămată a rămas la locuința inculpatului.
În seara zilei de 7 februarie 2009, inculpații și, împreună cu partea vătămată, s-au deplasat la locuința numitei - inculpatului.
La rugămintea inculpatului, numita a fost de acord să-i transporte pe cei doi inculpați și partea vătămată, cu autoturismul proprietatea sa personală, din com. până în mun. O, urmând ca partea vătămată să plătească benzina necesară pentru acest transport.
În jurul orei 23,30, în drum spre mun. O, numita s-a oprit la stația din comuna și i-a cerut părții vătămate bani pentru a cumpăra benzină.
Partea vătămată, fiind în stare avansată de ebrietate, s-a răzgândit și a refuzat să plătească benzina, după care a ieșit din autoturism și le-a spus că se va deplasa acasă pe jos.
Partea vătămată a luat-o însă în direcția opusă, deplasându-se spre localitatea S și nu spre mun.
În urma refuzului părții vătămate de a plăti benzina, inculpații și numita au revenit la domiciliul acesteia.
Fiind nemulțumiți de atitudinea părții vătămate, cei doi inculpați s-au hotărât să sustragă banii pe care aceasta îi avea asupra sa.
Ca urmare, cei doi inculpați, care erau de asemenea sub influența băuturilor alcoolice, s-au deplasat pe jos, pentru aoa junge din urmă pe partea vătămată, la intrarea în localitatea S.
Fără nici o explicație, inculpatul a oprit-o pe partea vătămată și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, după care aceasta a căzut la pământ.
Partea vătămată a reușit să se ridice, dar inculpatul a mai lovit-o încă o dată cu pumnul în față, căzând din nou la pământ.
În timp ce partea vătămată era jos, inculpatul a sustras portofelul de la partea vătămată, din care a scos toți banii, iar apoi a aruncat portofelul, lângă partea vătămată.
În acest timp, inculpatul a căutat în buzunarele de la geaca părții vătămate, cu intenția de a sustrage cele două telefoane mobile ale acesteia.
Inculpatul a declarat că nu a găsit cele două telefoane la partea vătămată, și că acestea au fost găsite a doua zi, la locul faptei.
După ce au plecat cei doi inculpați, partea vătămată s-a deplasat până la intrarea în localitatea S, unde a găsit un echipaj de poliție și a reclamat cele întâmplate.
Apoi, partea vătămată s-a deplasat împreună cu echipajul de poliție la fața locului.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, încheiat de organele de poliție la cca. 30 de minute după săvârșirea faptei, rezultă că acestea au găsit doar portofelul părții vătămate, nu și cele două telefoane mobile ale acesteia.
În data de 8 februarie 2009, inculpații s-au deplasat în mun. O, unde au schimbat suma de 150 euro iar banii rezultați, respectiv suma de 600 lei, i-au împărțit între ei.
În seara aceleiași zile, organele de poliție s-au deplasat la domiciliul inculpatului, ocazie cu care inculpatul a predat de bună voie suma de 150 euro și 162 lei.
În dimineața zilei de 9 februarie 2009, la sediul poliției cei doi inculpați au mai predat fiecare suma de 300 lei.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 350 euro, susținând că inculpații i-au sustras în total suma de 600 euro și 400 lei.
Ulterior părții vătămate i s-au restituit și cele două telefoane mobile sustrase.
În instanță, s-a prezentat numita - mama părții vătămate - care a declarat că fiul său este plecat în Germania și nu mai are pretenții civile în cauză.
Din certificatul medico-legal nr. 438/II a/7 din 9 februarie 2009 - depus la fila 23 din dosar - rezultă că partea vătămată a suferit leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare o zi de îngrijiri medicale.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă, constituie infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal, texte în baza cărora, aplicând și disp. art. 74 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța îl va condamna la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere persoana inculpatului:tânăr în vârstă de 20 de ani, fără antecedente penale; împrejurările comiterii faptei; gradul de pericol social al acesteia; valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate; concluziile referatului de evaluare al inculpatului, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, precum și atitudinea acestuia, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite.
În legătură cu împrejurările comiterii faptei, instanța va reține că inculpatul se afla în relații de prietenie cu partea vătămată, că atât el cât și partea vătămată erau sub influența băuturilor alcoolice, iar hotărârea infracțională a fost motivată de conduita părții vătămate, care nu a respectat înțelegerea avută cu numita, de a plăti contravaloarea benzinei, pentru transportul cu autoturismul acesteia la
În aceste condiții, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 Cod penal, având drept consecință coborârea pedepsei sub minimul special, conform art. 76 alin 1 lit. b Cod penal.
Inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, în această cauză.
Apreciind că perioada de arest preventiv a fost suficientă pentru a atrage atenția inculpatului asupra gravității faptei săvârșite și a conduitei sale în viitor, iar reeducarea acestuia este posibilă și fără executarea pedepsei, în baza art. 861Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862Cod penal, iar în baza art. 359. pr. pen. îi va atrage atenția asupra consecințelor prev. de art. 864Cod penal, cu referire la art. 83 Cod penal.
În baza art. 863Cod penal, instanța a obligat pe inculpat, ca pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere, prev. de art. 863lit. b - d Cod penal și să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor - O, Parcul, nr. 10, cam. 37, parter, pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina acestuia.
În baza art. 71 alin. ultim Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b pr. pen. instanța a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestului preventiv, din 9 februarie 2009, până la punerea efectivă în libertate.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă, constituie infracțiunea de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, texte în baza cărora, aplicând și disp. art. 74 Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța l- condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 4 luni închisoare cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
Inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin Sentința Penală nr. 1701/2 octombrie 2006 Judecătoriei Oradea.
În executarea acestei pedepse, inculpatul a fost arestat la 23 mai 2006, fiind liberat condiționat la 10 septembrie 2008, cu un rest rămas neexecutat de 407 zile închisoare.
Întrucât în intervalul de timp de la eliberare și până la împlinirea duratei pedepsei, inculpatul a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză, în baza art. 61 Cod penal, instanța a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate, pentru restul de pedeapsă de 407 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința Penală nr. 1701/2 octombrie 2006 Judecătoriei Oradea, iar apoi, în baza art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal, va contopi acest rest cu pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare, din prezenta cauză, și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 luni închisoare, urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 Cod penal și art. 64 alin. 1 lit. a Teza II și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere persoana inculpatului: tânăr în vârstă de 22 de ani, aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal; împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost prezentate pentru inculpatul; gradul de pericol social al acesteia; valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate; concluziile referatului de evaluare al inculpatului, întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, precum și atitudinea acestuia, de recunoaștere și regret a faptei săvârșite.
În condițiile arătate, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 Cod penal, având drept consecință coborârea pedepsei sub minimul special, conform art. 76 alin 1 lit. b Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate
Prin decizia penală nr. 200/A din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală s-au respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 686/03.06.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totul, fiind obligat apelantul să plătească suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în apel
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 6/M/2009 a Judecătoriei Oradea.
S-a dedus arestul preventiv până la zi.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în favoarea Baroului Bas umei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 3443/22.07.2009.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihora reținut că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată în conformitate cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică este corectă.
Astfel, inculpatul a recunoscut in declarațiile date atât in fata instanței de fond, fila 28, cat si in fata instanței de apel, că in seara zilei de 7 februarie 2009, împreună cu inculpatul au luat de la partea vătămată, respectiv din buzunarul acesteia, banii pe care îi avea, în speță fiind vorba de 1620 lei și 300 euro. Acea stare de fapt este relatată și de către inculpatul, ce confirmă că i-au luat banii pe care i-au găsit de la partea vătămată.
Împrejurarea pe care inculpații o contestă însă este aceea că nu ar fi exercitat violențe asupra părții vătămate pentru a-i lua acești bani, precum și două telefoane reclamate de către partea vătămată. Însă instanța de fond a reținut in mod corect că imediat după comiterea faptei partea vătămată a reclamat comiterea infracțiunii unui echipaj de poliție, iar relatările sale sunt confirmate și de concluziile certificatului medico-legal nr. 438/II.A/7/2 februarie 2009 eliberat de Serviciul de Medicină-Legală al județului B ( fila 23 ) în care se reține că partea vătămată a prezentat leziuni post traumatice ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente dure. În concret s-a arătat de către medicii legiști in cuprinsul raportului de constatare medico-legală că partea vătămată a prezentat in momentul examinării o tuberozitate frontală, echimoze violacee transversale de 3/2cm, precum și o echimoză violacee la nivelul piramidei nazale. De altfel, existența acestor leziuni poate fi constatată și prin vizualizarea fotografiilor efectuate de organele de cercetare penală ( fila 12 ).
Inculpatul a negat de asemenea, in declarațiile date, împrejurarea că ar fi sustras cu această ocazie de la partea vătămată și 2 telefoane mobile, susținând că aceste telefoane le-ar fi găsit ulterior comiterii faptei, adică a doua zi dimineața, la locul incidentului, însă această apărare a fost înlăturată în mod întemeiat, fiind in vădită contradicție cu declarațiile părții vătămate, precum și cu procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de poliție ( filele 7, 12 ), în noaptea de 7/8 februarie, când s-au deplasat împreună cu partea vătămată la locul comiterii faptei. Astfel, în acest proces verbal s-a consemnat că s-au descoperit la locul faptei, la circa 30 cm de portmoneul părții vătămate, și cartela de telefon a acestuia, fără a fi găsite însă și cele două telefoane mobile predate ulterior de către inculpați organelor de poliție.
Mai mult decât atât starea de fapt reținută de instanța de fond este confirmată chiar și în unele din declarațiile inculpaților. Astfel, inculpatul, audiat fiind de către judecător cu prilejul propunerii de arestare preventivă ( fila 35 ) a recunoscut că i-au aplicat părții vătămate, atât el, cât și inculpatul, mai multe lovituri până ce acesta a căzut la pământ. De asemenea, același inculpat a recunoscut într-o altă declarație că intenția lor a fost de a-i lua părții vătămate atât banii, cât și telefoanele ( fila 38 ).
Astfel, starea de fapt rezultată din ansamblul probator administrat in cauză fiind corect reținută, instanța de fond a stabilit in mod corect și încadrarea juridică, iar cu prilejul individualizării pedepsei a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal: atât persoana inculpatului, vârsta sa, împrejurările comiterii faptei, valoarea prejudiciului cauzat, repararea acestuia, cât și concluziile referatului de evaluare a inculpatului și atitudinea sa în cursul procesului penal, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 76 al.1 lit.b Cod penal, stabilind în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 4 ani și 4 luni închisoare.
Dată fiind comiterea acestei infracțiuni de către inculpatul în termenul de eliberare condiționată a pedepsei de 3 ani 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1701/2006 a Judecătoriei Oradea, instanța de fond a dispus în mod corect revocarea în baza art. 61 Cod penal a beneficiului acestei liberări condiționate pentru restul de pedeapsa de 407 zile închisoare rămas neexecutat, contopind acest rest cu pedeapsa stabilită, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani 6 luni închisoare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei ce i-a fost aplicată pentru infracțiunile de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. b,c și alin.2/1 lit. a Cod penal,cu aplicarea prev. art.37 lit.a și art.74 Cod penal, întrucât a recunoscut faptele și a colaborat cu organele judiciare în vederea stabilirii adevărului în cauză.
Examinând hotărârile recurate, prin prisma recursului declarat de inculpat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 din Cod de procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, se constată că acestea sunt legale și temeinice, iar recursul apare ca nefondat și, în consecință, va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală
Hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că la data de 07.02.2009, în jurul orelor, 24.00, inculpații și au deposedat-o pe partea vătămată de suma de 600 euro, 400 lei și două telefoane mobile prin folosirea actelor de violență. Urmare a leziunilor cauzate, partea vătămată a necesitat o zi de îngrijiri medicale ( 23).
Prejudiciul cauzat părții vătămate a fost reparat integral, astfel că aceasta nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului recurent au fost reținute în mod corect de către instanța de fond, rezultând din ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, inclusiv din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (58;59-62;63,64;66-69;76) - dosar de urmărire penală;28 - dosarul instanței de fond ( 26;13 - dosarul instanței de apel). Astfel, declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile coinculpatului (35-44;26-27) procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (7-14), declarațiile părții vătămate ( 15- 20), declarațiile martorei ( 26 - dosar de urmărire penală; 49 - dosarul instanței de fond), procesele-verbale de conducere în teren și planșa foto (24-25) și dovezile de ridicare și restituire a bunurilor sustrase( 28-34.).
Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă fapta și persoana inculpatului.
Modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor de tâlhărie prev. și pedepsite de art. 211 alin.2lit. b,c și art. 211 alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal imprimă acesteia un grad de pericol social sporit. Astfel, inculpatul, în vederea obținerii de foloase injuste, știind că partea vătămată a fost plecată un timp îndelungat în Germania și dispune de resurse financiare a luat rezoluția împreună cu coinculpatul să o deposedeze de bunuri, fapt materializat la data de 7 februarie 2009 pe timp de noapte.
Pedeapsa aplicată inculpatului este adaptabilă, în sensul proporționalizării ei în raport cu pericolul social al faptei, relevat anterior, cât și al inculpatului, neexistând motiv de reducere a pedepsei.
Inculpatul deși element tânăr, nu este la primul contact cu legea penală,nu are ocupație și loc de muncă și a recunoscut sincer săvârșirea infracțiunii de care este acuzat.
Din examinarea fișei de cazier judiciar ( 70-71), rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1701/2.10.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin neapelare, la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare în regim privativ de libertate fiind arestat la 23 mai 2006 și liberat condiționat la 10 septembrie 2008, cu un rest de pedeapsă de 407 zile. Este de reliefat că, condamnarea anterioară a fost dispusă pentru infracțiuni de același gen cu cea din prezenta cauză, ceea ce denotă persistența inculpatului în arealul infracțional. Totodată din referatul de evaluare întocmit de reprezentanți Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor ( 44- 47) rezultă că " există posibilitatea ca în viitor inculpatul să înregistreze o evoluție negativă în plan comportamental " întrucât familia nu dorește să-i acorde sprijin,iar inculpatul are grave carențe educaționale.
În consecință, ținând seama de tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, urmarea produsă, pericolul social concret al faptei, atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului și limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal - partea specială, instanța de recurs apreciază că, prin pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea prev. art.64 alin.1 lit.a teza II și lit. b Cod penal, se poate realiza, în concret, funcțiile și scopul pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Întrucât instanța de fond a valorificat suficient, în sistemul pugnitiv elementele de esență, definitorii pentru inculpat și pericolul social concret al faptei comise de inculpat, văzând că nici din examinarea din oficiu a cauzei nu rezultă motive de reformare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art.385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Prin Încheierea nr.6/M/10.02.2009 inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile, cu începere de la 10.02.2009 până la 10.03.2009 ( 51; 74), ulterior măsura preventivă fiind, menținută de instanța de fond, urmare a verificării legalității și temeiniciei măsurii, conform prevederilor art.300/1 și 2 Cod procedură penală combinat cu art.160/b Cod procedură penală, precum și de instanțele de control judiciar.
În baza dispozițiilor art. 385/17 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsă durata efectiv executată până la 12 ianuarie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent -, născut la 25 iulie 1986, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 200/A din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 12 ianuarie 2010.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /19.01.2010.
Judecători apel - -
Judecător fond -
3 ex./19.01.2010,
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
