Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂN IA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori -
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.7/R/2010
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent G, fiul lui G și al lui, născut la 03 iunie 1987, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 241/A din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care modifică sentința penală nr. 32 din 17 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Marghita, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 aliniatele 1,2 literele b,c, și aliniatul 2/1 litera a Cod penal cu aplicarea art. 37 litera a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent G, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 7 din 07.01.2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Ministerului Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent G, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate, rejudecarea cauzei și în urma rejudecării să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 litera c și alin. 2/1 litera a Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 -209 alin. 1 lit. a, e Cod penal. A i se aplica inculpatului o pedeapsă just individualizată, îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. În motivarea recursului arată că nu există probe indubitabile din care să rezulte că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie. Arată că părții vătămate nu i s-au aplicat violențe, a fost doar buzunărit de inculpat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Arată că încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului este corectă și nu se impune schimbarea ei. Victima este o persoană în vârstă, i s-a pus de către inculpat pulovărul pe cap. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată.
Inculpatul recurent G, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 32/17.03.2009 pronunțată de Judecătoria Marghitas -au hotărât următoarele:
S-a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin 2 lit. c și alin 21lit. a Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 -209 alin 1 lit. a cod penal formulată de către apărătorii inculpaților.
În baza art. 211 alin. 2 lit. c și alin 21lit. a cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c cod penal și a art. 40 Cod penal a fost condamnat inculpatul G, fiul lui G și, născut la 03.06.1987 în M, în comuna Popești, sat, nr 235, Jud B, cetățean român având CNP -, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la o pedeapsă de:
-7 ani și 6 luni închisoare în detenție
S-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a doua și lit b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin 2 Cod penal.
În baza art. 104 Cod penal s-a luat față de inculpatul minor, fiul lui și, născut la 11.02.1994 în M, în loc, Nr 205 Jud B, cetățean român având CNP -, fără studii, fără ocupație, fără antecedente penale, măsura educativă de:
- internare într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani,
pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin 2 lit c și alin 21Cod penal.
În baza art. 350 Cod de procedură penală s-a menținut inculpatul G în stare de arest preventiv.
În baza art. 88 Cod penal s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului G durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 16.09.2008 și până la zi.
În baza art. 346 cod de procedură penală și a art. 998 cod civil au fost obligați inculpații și pe partea responsabilă civilmente, în solidar, la 300 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile în loc, Nr 46,cu reședința în Popești, Jud
În baza art. 191 Cod de procedură penală au fost obligați inculpații și partea responsabilă civilmente la 1000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Din fondurile Ministerului Justiției, Tribunalul Bihor va plăti Baroului de Avocați B sumele 100 lei pentru avocat și 300 lei pentru avocat reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul dat în dosar nr. 1146/P/2008, înregistrat la instanță la data de 23.09.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghitaa dispus, trimiterea în judecată a inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 2 lit. c și al. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 40 Cod penal și a inculpatului minor, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 2 lit. c și al. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 al. 2 Cod penal
S-a reținut în sarcina inculpaților G jr. și că, la data de 18.02.2008, au deposedat prin violență partea vătămată de suma de 500 lei.
Prejudiciul a fost reparat doar parțial, motiv pentru care partea vătămată s- constituit parte civilă cu suma de 300 lei.
Ascultat fiind de către instanță în cursul cercetării judecătorești inculpatul Gaa rătat că în data de 18.08.2008 se afla împreună cu inculpatul minor în localitatea. A plecat la un magazin din sat împreună cu minorul. Pe stradă s-au întâlnit cu partea vătămată. Când s-au întors de la magazin au găsit pe drum suma de 200 lei. Partea vătămată i-a văzut când au ridicat banii de jos, cerându-le banii pe care îi pierduse. Inculpații au refuzat să-i dea banii pe motiv că partea vătămată i-a reclamant la poliție. Nu este adevărat faptul că, ar fi exercitat acte de agresiune asupra părții vătămate, nici că au fost în bar și au stat la aceeași masă. A avut asupra sa suma de 200 lei din banii pe care i-a găsit. I-a împărțit cu inculpatul minor, căruia i-a dat suma de 200 lei. Nu își explică faptul cum minorul avea asupra lui suma de 200 lei.
În declarația dată în fața instanței, inculpatul minor, a arătat că, în ziua de 18.08.2008 s-a deplasat împreună cu inculpatul G la un magazin alimentar din localitatea situat la capătul satului la ieșirea spre satul, Îl cunoaște pe partea vătămată și arată că, în momentul în care au mers la magazin s-au întâlnit cu el pe stradă și l-au salutat. L-au întâlnit pe partea vătămată când veneau de la magazin. În urma lui au găsit suma de 209 lei pe trotuar și i-au ridicat. Văzându-i partea vătămată că au luat banii de jos a strigat că sunt banii lui. Ei nu au vrut să-i dea banii găsiți. Au fugit și partea vătămată i-a urmărit, l-a ajuns pe el, l-a prins de puloverul pe care-l avea legat în jurul brâului. A reușit să scape lăsând puloverul în mâinile acestuia. Nu au avut nici un conflict cu partea vătămată, nu l-a lovit nici el și nici și nici nu au stat în bar la aceeași masă.
După ce au împărțit banii a primit de la inculpatul suma de 100 lei. I-a dat părții vătămate suma de 200 lei, pentru că i-a dat și banii pe care trebuia să-i plătească.
Analizând dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 18.08.2008, inculpatul G împreună cu inculpatul minor, aflându-se în localitatea, l-au văzut pe partea vătămată, în vârstă de 66 de ani, care a intrat în Oficiul poștal pentru a-și ridica pensia. La ieșirea acestuia din oficiu, inculpații l-au urmărit inițial până la Primărie, unde partea vătămată și-a plătit impozitele, iar apoi până la un bar, unde a consumat o bere. Inculpații s-au așezat la masa acestuia, unde au văzut că acesta a scos un de bani pentru a plăti consumația, i-au solicitat să le plătească câte o bere, dar acesta a refuzat.
La plecare l-au urmărit până în stația de autobuz din localitatea, unde l-au atacat cu scopul de al jefui de banii pe care îi avea asupra lui.
Pentru a-l pune în neputință de a se apăra, l-au legat cu un pulover peste cap și gât, și în timp ce unul îl ținea celălalt a introdus mâna în buzunarul interior de la veston de unde i-au luat suma de 500 lei, iar apoi au abandonat victima și au fugit.
Prejudiciul în cuantum de 500 lei a fost reparat doar parțial, inculpații restituind părții vătămate suma de 200 lei după ce au fost prinși de către organele de poliție.
Partea vătămată s- constituit parte civilă cu suma de 300 lei.
Fapta inculpatului G jr. de a-l deposeda prin punerea în neputință de a se apăra, pe partea vătămată de suma de 500 lei, așa cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. c și al. 2/1 Cod penal și a fost probată cu reclamația și declarația părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, dovezi de ridicare - predare a banilor, proces verbal de recunoaștere și planșe fotografice, declarațiile martorilor,.
Starea de fapt relatată de către inculpați cu ocazia audierii lor este contrazisă de probele aflate de la dosar, împrejurare din care instanța reține nesincere declarațiile inculpaților. Mai mult decât atât cei doi au cooperat pentru a alcătui o variantă proprie a istoricului faptelor în ideea de a duce în eroare organele judiciare.
Cerea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către apărătorii inculpaților nu este fondată din probatoriul administrat în cauză rezultând în mod cert că inculpaților au pus victima în neputință de ase apăra ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.
Din acest motiv s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor și reținând în sarcina inculpatului G jr. circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 lit. c cod penal, precum și situația prevăzută de art. 40 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.
Cu titlu de pedeapsă accesorie s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. teza a doua și lit. b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal.
Întrucât în cursul urmăririi penale față de inculpat s-a luat măsura reținerii iar apoi cea a arestării preventive instanța, în baza art. 88 Cod penal, a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării din data de 16.09.2008 până la zi.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului major, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv: pericolul social concret al faptei, limitele de pedeapsă fixate în parte specială a codului pentru infracțiunea comisă, modul și împrejurările în care s-a comis fapta, în participație cu un minor, împrejurarea reținută drept circumstanță agravantă, persoana inculpatului, atitudinea acestuia nesinceră față de organele judiciare, antecedentele penale ale inculpatului acesta mai fiind condamnat fără ca hotărârile de condamnare să fie definitive.
Deliberând asupra măsurii arestării preventive potrivit art. 350 Cod de procedură penală s-a dispus menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât motivele care au sta la baza luării măsurii subzistă și în prezent.
Fapta inculpatului minor de a-l deposeda prin punerea în neputință de a se apăra pe partea vătămată de suma de 500 lei, așa cum a fost reținută de către instanță în conținutul descris mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 2 lit. "c" Cod penal și al. 2/1 cod penal, și a fost probată cu: reclamația și declarația părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, dovezi de ridicare - predare a banilor, proces verbal de recunoaștere și planșe fotografice, declarațiile martorilor,.
Pentru săvârșirea acestei fapte, instanța de fond făcând aplicarea dispozițiilor art. 101 lit. c Cod penal privind măsurile educative care se pot lua față de un minor, a luat față de inculpatul minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prevăzută de dispozițiile art. 104 Cod penal.
Pentru luarea acestei măsuri educative, instanța a avut în vedere starea de minoritate a inculpatului, pericolul social al faptelor săvârșite, concluziile din referatul întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor, potrivit cărora perspectivele de reintegrare sociale ale inculpatului minor ar putea avea o evoluție în sens pozitiv.
În contextul faptelor comise și a atitudinii inculpatului față de fapte, față de victimă și consecințele faptelor sale instanța de fond a apreciat că, alte măsuri educative prevăzute de codul penal pentru inculpatul minor nu ar fi eficiente.
Potrivit art. 106 Cod penal măsura se ia până la împlinirea vârstei de 18 ani putându-se ulterior solicita de către Centrul de reeducare prelungirea.
Deliberând asupra laturii civile, instanța de fond în baza art. 346 cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a dispus repararea prejudiciului obligând pe inculpați și pe partea responsabil civilmente, în solidar, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 300 lei în favoarea părții civile.
Potrivit art. 191 Cod de procedură penală, inculpații și partea responsabilă civilmente au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 1 000 lei.
Din fondurile Ministerului Justiției se va vira în favoarea Baroului B sumele de 100 lei pentru avocatul în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2725 din 25.09.2008 și 300 lei pentru avocatul, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4364 din 25.11.2008.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel in termen legal inculpatul G și, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe, iar cu ocazia rejudecării a se dispune cu privire la primul inculpat schimbarea încadrării juridice din aceea de tâlhărie în infracțiunea de furt și prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 cod penal să se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt; iar cu privire la inculpatul minor în urma admiterii apelului să se dispună înlocuirea măsurii de internare într-un centru de reeducare cu măsura educativă a libertății supravegheate pe o perioadă de un an.
În motivarea apelului se arată în ceea ce-l privește pe primul inculpat că în cauză nu există probe indubitabile din care să rezulte infracțiunea de tâlhărie în condițiile în care varianta din rechizitoriu nu este susținută nici măcar de partea vătămată, doar de declarația martorului .
În ceea ce-l privește pe inculpatul minor se arată că părinții pot să asigure supravegherea acestuia în condițiile în care tatăl muncește și are un venit de 900 lei pe lună, iar mama de asemenea un venit de 600 Ron pe lună. Minorul este elev la Liceul din O, iar referatul întocmit de Serviciul de Probațiune de pe Lângă Tribunalul Bihor este favorabil inculpatului, perspectivele de integrare fiind pozitive.
Prin decizia penală nr. 241/A din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul
In baza art. 192 alin.3 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul G la plata sumei de 300 Ron cheltuieli judiciare în favoarea statului.
S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor analizând hotărârea atacată prin prisma apelurilor declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp.art.371 Cod de procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie a reținut că apelul declarat de inculpatul este nefondat, și l-a respins în consecință, iar apelul declarat de inculpatul minor este fondat, și a fost admis pentru considerentele ce s-au arătat în continuare.
Tribunalul Bihora apreciat că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, coroborând probatoriul administrat si verificat in cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești. S-a stabilit fără nici un dubiu vinovăția inculpaților G și sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.2 lit. și alin.2 ind.1 lit.a cod penal, faptă comisă în condițiile art. 99 alin.2 cod penal în ceea ce-l privește pe inculpatul minor.
Deși inculpatul G nu a recunoscut fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu (poziție susținută și cu ocazia audierii în fața instanței de apel) în realitate starea de fapt reținută de instanța de fond rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate (filele 64, 67, dosar fond), cu depozițiile martorilor (fila 12 p, 68 instanță,) (fila 11, 69 dosar fond), (fila 10 ), respectiv cu procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere (filele 24, 25) însoțit de planșele fotografice (filele 26-27 ).
Astfel partea vătămată a declarat constant în toate depozițiile date că în data respectivă după ce și-a ridicat pensia s-a îndreptat spre -ul din localitatea pentru a consuma o bere. Cu acea ocazie a sesizat prezența celor doi inculpați care i-au cerut să le plătească o bere, iar în local s-au așezat la o altă masă laterală. După ce partea vătămată a consumat circa 4-5 beri, a ieșit și s-a îndreptat spre un alt local, iar inculpații au continuat să-l urmărească. La un moment dat după ce partea vătămată se așezase pe o bancă, inculpații au sărit asupra sa,au legat-o cu un pulover peste cap și gât, deposedând-o de suma de 500 lei pe care o avea în buzunarul de la piept.
Martorul a arătat că în după amiaza respectivă se afla în curtea locuinței sale din localitatea, iar la un moment dat auzind strigăte de ajutor a ieșit în stradă pentru a vedea ce se întâmplă. I-a observat pe inculpații G și în timp ce au tras un pulover pe capul părții vătămate, după care inculpatul a introdus mâna în buzunarul interior de la pieptul părții vătămate de unde a sustras o sumă de bani, mai apoi fugind ambii de la fața locului. Asupra modalității concrete a comiterii faptei martorul a relatat că unul dintre inculpați ținea pulovărul strâns pe cap în timp ce celălalt l-a buzunărit.
Martorul prezent cu prilejul reconstituirii faptei a declarat în fața instanței că inculpatul minor indicat concret cu prilejul realizării acestei proceduri cum a fost abordată partea vătămată în stația de autobuz din localitatea în timp ce se afla pe o bancă. Inculpatul a precizat că împreună cu coinculpatul G i-au tras un pulover pe cap părții vătămate, l-au buzunărit, deposedându-l de banii ce-i avea asupra lui.
Martorul, prezent la rândul său cu prilejul efectuării reconstituirii a relatat aceleași aspecte precizând că nu au fost exercitate presiuni de nici un fel supra inculpatului.
Relevant în cauză este și procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere întocmit în prezența martorilor asistenți și, cu acel prilej martorul recunoscându-l fără ezitare din planșele fotografie pe inculpatul G ca fiind unul dintre inculpații pe care i-a surprins săvârșind fapta de tâlhărie în dauna părții vătămate.
Față de cele ce preced este evident caracterul nesincer al declarațiilor date de inculpatul În schimb s-a reținut faptul că în fața instanței de apel inculpatul minor a revenit asupra declarațiilor inițiale prin care a contestat starea de fapt reținută în actul de sesizare, iar cu prilejul acestei audieri a recunoscut fapta de care este acuzat în modalitatea descrisă în rechizitoriu (fila 39 apel). În esență inculpatul a arătat că în ziua respectivă fiind împreună cu inculpatul a văzut-o pe partea vătămată la magazinul satului, a observat că are bani asupra sa și împreună au hotărât să îi sustragă, motiv pentru care l-a urmărit. În concret parte vătămată a fost legată pe față cu un pulover, după care coinculpatul Gas ustras banii părții vătămate.
Raportat la întreaga probațiune administrată în cauză tribunalul a înlăturat ca nesinceră și izolată în întreg materialul probator, depoziția martorei a (fila 75 apel) care a relatat o cu totul altă stare de fapt ce nu se regăsește nici măcar în conținutul declarațiilor inculpaților.
Față de starea de fapt descrisă tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt (cerere formulată și în apel), în condițiile în care din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod cert că fapta de sustragere a banilor a fost săvârșită de inculpați prin punerea victimei în neputință de a se apăra.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului G, instanța de control judiciar a apreciat că aceasta a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere gradul deosebit de ridicat al faptei comise de inculpat, mijloacele de săvârșire a infracțiunii, împrejurarea că inculpatul a atras în câmpul infracțional un minor în vârstă de doar 15 ani, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu numai că a avut o conduită profund nesinceră, dar pe de altă parte este cunoscut cu condamnări anterioare, care însă nu atrag starea de recidivă.
Instanța de apel a reținut în acest sens, că în prezent potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul are două condamnări, respectiv o pedeapsă de 2 ani 6 luni, cu beneficiul art. 110 ind.1 (termen de încercare 3 ani, 6 luni) aplicată prin sentința penală nr. 406/27.06.2006 a Judecătoriei Marghita, definitivă prin decizia penală nr. 443/2006 a Tribunalului Bihor precum și o pedeapsă de 3 ani închisoare cu beneficiul art. 81 cod penal (termen de încercare 5 ani) aplicată prin sentința penală nr. 77/2008 a Judecătoriei Aleșd, definitivă prin neapelare la data de 24.03.2008. Fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin ambele hotărâri de condamnare, aspect care în mod obligatoriu ar fi impus revocarea beneficiului suspendării și executarea acestor pedepse alăturat pedepsei din prezenta cauză prin privare de libertate. În condițiile în care însă în cauză a formulat apel doar inculpatul G situația sa nu va putea fi agravată în propria cale de atac.
În ceea ce-l privește pe coinculpatul minor instanța de control judiciar a apreciat că apelul declarat de acesta este fondat sub aspectul înlocuirii măsurii educative luate față de acesta de către instanța de fond, cu măsura libertății supravegheate pe o durată de un an, supraveghere ce urmează a fi încredințată părinților acestuia.
Relevante în stabilirea unei alte măsuri educative sunt în opinia instanței vârsta inculpatului la data comiterii faptei (doar 15 ani), poziția sinceră pe care a înțeles să o adopte în fața instanței de apel, împrejurarea că în prezent acesta a absolvit clasa a VIII-a la Scoala generală clasele I-VIII, iar potrivit referatului de evaluare întocmit se apreciază că în mod cert în viitor conduita acestuia va fi una indezirabilă din punct de vedere social. Din datele privind familia inculpatului reținem că de circa 1 an de zile aceștia locuiesc fără forme legale în într-o casă închiriată, urmărindu-se practic izolarea inculpatului de mediul infracțional în care a săvârșit fapta ce face obiectul cauzei. În prezent inculpatul este elev la colegiul tehnic din O în clasa a IX-a la profilul tehnician instalator. Are un comportament adecvat, iar mama inculpatului menține o permanentă comunicare cu diriginta B prin telefon și prin vizite periodice la școală, interesându-se de situația școlară a fiului său. De asemenea în prezent, după orele de școală, inculpatul minor o ajută pe numita la treburile din gospodărie, el fiind remunerat zilnic cu sume derizorii în funcție de complexitatea muncii prestate. Tatăl inculpatului a relatat că fapta a fost săvârșită de inculpat în timp ce el se afla în interes de serviciu la T S, condiții în care copii au rămas doar în grija mamei lor, care fiind mai permisivă a acceptat ca să petreacă o mare parte din timpul său liber în compania prietenilor, care l-au influențat într-un mod negativ. Datorită dorinței de a-l feri pe inculpatul minor de vechiul său anturaj, tatăl a precizat că a luat hotărârea ca soția și toți copii săi să se mute în O, iar să urmeze cursurile unei școli profesionale.
Față de cele ce preced instanța de apel a apreciat că măsura oportună și singura menită în momentul de față să asigure reeducarea minorului este aceea a libertății supravegheate, dat fiind interesul major pe care părinții acestuia au dovedit că-l manifestă în prezent față de acesta, în special prin mutarea întregii familii într-o altă localitate și înscrierea minorului la cursurile unei școli profesionale.
Dovedită fiind vinovăția inculpaților, in mod corect sub aspectul laturii civile, au fost obligați la plata de despăgubiri in favoarea părții vătămate, constituită parte civilă in cauză.
Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal a declarat recurs inculpatul G, deținut în Penitenciarul Oradea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a arătat că este greșită reținerea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută și pedepsită de art. de art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 2/1 lit. a Cod penal, câtă vreme elementele stării de fapt susținute de probele administrate în cauză conduc la evidențierea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzută și pedepsită de art. de art. 208-209 lit. a,e Cod penal.
Susține recurentul că nu au fost produse probe indubitabile care să reliefeze existența infracțiunii de tâlhărie, părții vătămate neaplicându-i-se violențe cu ocazia sustragerii sumei de bani.
În consecință, s-ar impune reducerea pedepsei aplicate și reținerea încadrării juridice corecte.
Examinând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate atât oral cât și în scris, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod de procedură penală, precum și a lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, curtea apreciază că acestea sunt legale și temeinice.
Vinovăția inculpatului a fost reținută în mod just iar starea de fapt a fost confirmată corect de probatoriul administrat în cauză. Deși inculpatul susține că activitatea de sustragere a sumei de bani pe care partea vătămată o avea asupra sa nu a conținut acte de violență acest aspect este contrazis de probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică reținută în sarcina acestuia este legală și susținută de elementele concrete ale stării de fapt.
Pedeapsa aplicată a fost judicios dozată în concordanță cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Față de cele ce preced, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent G, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 241/A din 13 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /26.01.2010.
Judecători apel - -
Judecător fond -
2 ex./26.01.2010,
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
