Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 611/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 611
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15.10. 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
- -
*
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat prin procuror
*
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de recurenții-inculpați - și împotriva deciziei penale nr.250/AP din data de 19.08.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați și, în stare de arest asistați din oficiu de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați, precizează că recursurile vizeacă cuantumul pedepselor și modalitatea de executare.
Apărătorul recurenților și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, redozarea pedepselor prin acordarea unei eficiențe mai mare circumstanțelor atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 86/1 având în vedere că inculpatul nu a săvârșit alte infracțiuni iar inculpatul nu are antecedente penale. La data evenimentului inculpații consumase o cantitate mare de alcool, partea vătămată era însoțită de femeie ce îi părea cunoscută inculpatului, și în aceste împrejurări inculpații au comis fapta. Solicită a se avea în vedere că inculpații erau la prima abatere iar la data faptei aveau ocupație.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, pedepsele aplicare fiind corect individualizate avându-se în vedere gradul de pericol social al infracțiunii.
Recurentul inculpat I având ultimul cuvânt solicită reducerea pedepsei si aplicarea dispozițiilor art. 86/1
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei si aplicarea dispozițiilor art. 86/1 p, deoarece nu realizat consecintele faptei.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.356 din 29.04.2009, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost condamnați inculpații, fiul lui G și, născut la data de 22.01.1989 în P N, județul N, CNP -, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu domiciliul în mun. P N,-, județul N, fără antecedente penale, în prezent arestat în Penitenciarul Bacău, fiul lui și, născut la data de 05.01.1988 în municipiul P N, județul N, CNP -, domiciliat în municipiul P N, strada -, numărul 6, județul N, cetățean român, căsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.c, art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de câte 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal li s-au interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe perioada prevăzută de art. 71 al.2 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților.
În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25.01.2009 la zi, iar din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la data de 05.03.2009 la zi.
În temeiul art.14 și art. 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și art.1003 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă și au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească acesteia suma de 500 lei, cu titlu de daune materiale.
În temeiul ar.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, cu art. 998 și 1003 cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare, s- admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență P N și au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească acestei unități spitalicești suma de 389,42 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, reactualizată la data executării.
În temeiul art.189 și art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații și să plătească statului câte 500 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
S-a luat act de faptul că inculpații au avut avocat ales.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut următoarele: În data de 24.01.2009, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul, cei doi consumând băuturi alcoolice în diferite localuri din P N, respectiv la locuința lui. În jurul orei 0,00 - 0,30, cei doi făptuitori au fost sancționați contravențional de către o patrulă de poliție, întrucât, fiind în stare de ebrietate, au tulburat liniștea și ordinea publică (35-36 264/P/2009).
În jurul orei 1,00, în timp ce se aflau la intersecția dintre str. -, - și, cei doi inculpați au observat pe partea civilă și pe martora, care se aflau pe str. -. Inculpatul a strigat la cei doi mai sus arătați, confundând pe unul din ei cu o cunoștință de-a sa, însă văzând că nu i s-a răspuns, s-a apropiat de aceștia. Inculpatul, fără nici un motiv, l-a lovit pe cu pumnul în zona feței, moment în care martora a fugit de la locul producerii incidentului. Partea civilă a căzut la pământ, iar inculpații au continuat să lovească victima cu pumnii și picioarele, solicitându-i să le dea banii pe care îi avea asupra sa, aspect ce rezultă din declarația părții civile și a inculpatului. Cei doi au controlat partea vătămată în buzunare, găsind asupra acesteia suma de 70 lei și un telefon mobil marca "Nokia", bunuri pe care și le-au însușit.
Inculpații au părăsit locul faptei, lăsând victima căzută la pământ și s-au deplasat la un local, unde au continuat să consume băuturi alcoolice, iar inculpatul a păstrat telefonul marca "Nokia", după ce în prealabil a aruncat cartela care se afla în interiorul acestuia.
s-a deplasat pe jos până în zona Școlii nr. 12 din P N, iar de acolo a fost dus la Spitalul Județean de Urgență PNu nde a fost internat. Ulterior partea civilă a identificat după fotografiile prezentate pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptei.
În data de 25.01.2009 organele de poliție l-au depistat pe inculpatul, asupra sa fiind găsit telefonul mobil marca Nokia 2630, sustras de la victimă, telefonul respectiv fiind ridicat și predat către, pe bază de dovadă (27-28 264/P/2009). Inculpatul s-a sustras urmăririi penale, fiind găsit la 5.03.2009.
În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală, care a concluzionat că, în urma loviturilor primite de la inculpați, partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale (16 264/P/2009).
Situația de fapt și vinovăția inculpaților, sub forma intenției directe este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele foto anexă (9-15 264/P/2009); cu declarațiile părții civile date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței (17-19 264/P/2009, 28 dosar instanță); cu dovada de restituire a telefonului sustras (27-28 264/P/2009); cu declarațiile inculpatului date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței (50-52, 54-55 264/P/2009, 29 dosar instanță), declarații în care acesta a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea reținută de instanță, împreună cu inculpatul; parțial cu declarația inculpatului date în fața instanței, în care acesta a arătat că a fost împreună cu la săvârșirea faptei, este posibil să fi lovit victima însă nu își amintește să fi sustras de la aceasta bani sau telefonul mobil.
În drept, s-a reținut că faptele comise de către inculpații și, care, în noaptea de 24/25.01.2009, într-un loc public, prin folosirea de violențe, i-au sustras părții civile un telefon mobil și suma de 70 de lei, în urma faptei victima necesitând 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a Cod penal.
La individualizarea și dozarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv prevederile părții generale a Codului penal; limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare; gradul de pericol social ridicat al faptelor în modalitatea concretă de săvârșire, de persoana fiecărui inculpat și de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptelor. Pe baza acestor considerente, prima instanță a apreciat că scopul general al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni poate fi realizat doar aplicând inculpaților pedepse privative de libertate. Prima instanță a reținut în beneficiul inculpaților circumstanțe atenuante judiciare, determinate de atitudinea sinceră în fața instanței, astfel că, în temeiul art. 74 lit. c, art. 76 lit. b Cod penal a redus pedepsele sub minimul prevăzut de lege, acestea fiind dozate în vederea reeducării inculpaților.
În temeiul art. 350 Cod penal prima instanță a menținut starea de arest a inculpaților, reținând că nu s-au modificat în nici un mod temeiurile avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive luate față de inculpați, respectiv că în cauză vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunea ce li se impută a fost stabilită, că inculpații au comis fapte grave ce au o rezonanță socială puternică în colectivitatea din care aceștia provin și creează o stare de insecuritate și temere în conștiința societății, aspecte care întăresc convingerea instanței în sensul că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25.01.2009 la zi, iar din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la data de 05.03.2009 la zi.
În temeiul art. 71 al.1Cod penal li s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 al.2 Cod penal, cu următoarea motivare: conform art.71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, drepturile prevăzute în art.64 alin.1 lit. a) - c) Cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin decizia nr. LXXIV din 5.11.2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
În cauza de față prima instanță a apreciat că se impune ca inculpaților să li se interzică drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Însă, atâta timp cât săvârșirea infracțiunii de tâlhărie nu are nicio legătură cu exercitarea vreunei funcții, profesii sau ocupații, interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit.c nu se justifică.
În cauză nu sunt nici temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d și Cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei, în temeiul art.14 și 346 alin.1 Cod Penal. art. 998, 999 Cod civil, apreciind ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (fapta ilicită a inculpaților, prejudiciul provocat părților civile, și legătura de cauzalitate dintre acestea), prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă, având în vedere acordul inculpatului, recunoașterea sumei sustrase, leziunile provocate părții civile prin săvârșirea faptei. Așa fiind, prima instanță, în temeiul art.14 Cod Procedură Penală și art. 346 alin.1 Cod Procedură Penală raportat la art. 998-999 și 1003 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă și a obligat în solidar pe inculpați să plătească acestuia suma de 500 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul ar. 14 și 346 alin.1 Cod Procedură Penală, art. 998, 999 și 1003 Cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență P N și a obligat pe inculpați, în solidar, să plătească Spitalului Județean de Urgență PNs uma de 389,42 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, reactualizată la data executării, apreciind acțiunea ca dovedită în baza înscrisurilor depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal inculpatul și, fără a-l motiva în scris.
În instanță, prin apărător ales inculpații au solicitat reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a executării acestora întrucât au avut o poziție procesuală sinceră și o conduită bună. Pentru inculpatul s-a solicitat, în subsidiar executarea pedepsei la locul de muncă.
Prin decizia penală nr.250/AP din data de 19.08.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați.
În temeiul art. 383 alin.1/1 Cod procedură penală și art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpaților.
] În temeiul art. 381 Cod procedură penală, s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat apelant durata arestării preventive de la data pronunțării sentinței, respectiv de la data de 29.04.2009 până la data pronunțării deciziei, 19.08.2009.
S-a luat act că inculpații - apelanți au fost asistați de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații - apelanți să plătească statului suma de câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză și din care rezultă vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.
Relevante, în acest sens sunt declarațiile părții vătămate, ale martorei, care a asistat la comiterea faptei și i-a identificat pe inculpați ca fiind autorii acesteia, ale martorei, care i-a văzut pe inculpați în timp ce loveau partea vătămată, precum și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.106/25.01.2009, întocmit de N, care atestă că partea vătămată a suferit, în urma agresiunii exercitate de inculpați, leziuni vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale.
De altfel, în aceeași noapte, cu puțin timp înainte de a comite infracțiunea de tâlhărie cei doi inculpați au fost sancționați contravențional de lucrătorii de poliție pentru fapta de tulburare a liniștii publice, fiind în stare de ebrietate.
Asupra inculpatului a fost găsit, la data depistării sale de către organele de poliție, telefonul mobil aparținând părții vătămate.
Pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, de 2 (doi) ani închisoare a fost individualizată în mod just de către prima instanță.
Fapta de tâlhărie comisă de inculpați este gravă, aceștia acționând cu o agresivitate nejustificată împotriva părții vătămate, pe care l-au lovit continuu cu pumnii și picioarele, cerându-i, în același timp să le dea banii pe care îi avea asupra sa. Inculpații au sustras, prin acest procedeu, suma de 70 lei și un telefon mobil. Fapta astfel comisă, care a avut drept consecință vătămarea părții vătămate prezintă un pericol social ridicat, prin modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită și consecințele produse. Partea vătămată a suferit leziuni vindecabile într-un număr relativ mare de zile de îngrijiri medicale, ceea ce denotă agresivitatea inculpaților.
Prima instanță a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, decurgând din lipsa antecedentelor penale, poziția lor procesuală și a aplicat pedepse reduse cu mult sub minimul special prevăzută de textul de lege sancționatore, în condițiile în care pentru infracțiunea comisă de inculpați, legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani.
În cauză nu există motive pentru o reducere mai substanțială a pedepsie și nu sunt întrunite condițiile art.81 Cod penal sau de art.86/1 Cod penal.
În raport de gravitatea infracțiunii comise, de rezultatul produs și de împrejurările în care inculpații au acționat instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia.
De asemenea, nici dispozițiile art.86/7 Cod penal, nu sunt aplicabile în cauză deoarece instanța apreciază că nu există suficiente temeiuri pentru ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate.
Cu privire la starea de arest, Tribunalul a motivat că, întrucât subzistă temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea și menținerea acestei măsuri preventive până în prezent, iar în cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la pedepse privative de libertate, se impune menținerea stării de arest a celor doi inculpați și se va computa din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 29.04.2009 la zi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații.
Recurentul-inculpat nu a motivat recursul în scris.
În motivarea scrisă recursului recurentul-inculpat a solicitat să se aibă în vedere că fapta sa a fost un act de teribilism necugetat, determinată și de consumul de alcool, că abia după arestare și-a dat seama de gravitatea faptei și de beneficiile libertății, să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante și să se dispună suspendarea condiționată a executării, sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, deoarece mediul penitenciar nu contribuie la reeducarea sa.
În susținerile orale făcute și prin apărători, recurenții-inculpați au criticat hotărârile pronunțate pentru motivele de recurs reținute în considerentele prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivelede recurs invocate și examinând-o și din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru temeiurile prevzute de acest text, Curtea constată că recursurile urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezantate.
În cauză a fost reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, s-a dat faptelor săvârșite de recurenții-inculpați o corectă încadrare juridică și instanța de fond a dat dovadă de înțelegere prin reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante și dând eficiență dispozițiilor art.76 Cod penal, referitoare la efectele circumstanțelor atunenute a coborât pedepsele până la câte 2 (doi) ani închisoare, mult îndepărtat de minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății (7 -20 ani închisoare ) și mult apropiată de minimul prevăzut de dispozițiile art.76 alin.1 lit.b Cod penal (un an închisoare).
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, în mod judicios s-a apreciat atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, că scopul acestora nu poate fi atins decât prin executarea pedepselor principale prin privare de libertate.
La stabiliraea acestei modalități de executare Curtea va avea în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite prin însăși natura infracțiunii, infracțiune de tâlhărie săvârșită de două persoane împăreună, în timpul noții și într-un loc public, de împrejurările concrete în care au fost comise faptele, numărul de zile de îngrijir medicale de care a avut nevoie pentru vindecare partea vătămată, în urma violențelor exercitate de recurenții-inculpați, aceștia lovind-o cu pumnii și picioarele, precum și persoanele inculpaților, care, așa cum s-a și reținut cu puțin timp înainte de săvârșirea infracțiunii au fost și sancționați contravențional pentru tulburarea ordinii și linșitii publice.
Recurenții-inculpați au solicitat și prin apărător a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate în cauza dedusă judecății, sau suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.
În conformitate cu dispozițiile art.81 Cod penal: "Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c)."
Pentru a se dispune acest mod de individualizare judiciară a pedepsei cele trei condiții prevăzută de acest text trebuie îndeplinite cumulativ.
Ori, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea constată că scopul pedepselor nu poate fi atins fără executarea acesteia în regim de detenție.
În cauză, pentru aceleași considerente, nu sunt îndeplinite condițiile nici pentru aplicarea altui regim de executare a pedepselor principale (suspendarea condiționată a executării pedepselor sub supraveghere-art.86/1 și următoarele Cod penal, executarea pedepselor la locul de muncă - art.86/7 și următoarele Cod penal, mod de executarea solicitat la instanța de apel).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați.
În baza art.385/17 alin.4 Cod procedură penală, cu art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce din pedepsele principale aplicate recurenților-inculpați perioadele executate de la data pronunțării deciziei recurate la zi.
În conformitate cu dispozițiile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului avocat oficiu.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.l lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați - și împotriva deciziei penale nr.250/AP din data de 19.08.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În baza art.385/17 alin.4 Cod procedură penală, cu art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce în continuare din pedepsele principale aplicate recurenților-inculpați perioadele executate de la data de 19.08.2009, la zi.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă de 600 lei, avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții-inculpați să plătească statului suma de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.10.2009, în prezența recurenților-inculpați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
GREFIER,
Red.
Pronunțat dec.apel /
Red.dec. recurs
El./19.10.2009/ 2 ex
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
