Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 616
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 381/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie (art.211 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu și partea civilă, asistată de av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat fiind inculpatul arată că menține recursul formulat, că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și reaprecierea materialului probator administrat, având în vedere că inculpatul a avut în mod constant aceeași poziție de nerecunoaștere a faptei.
Av., pentru partea vătămată pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, soluția de condamnare a inculpatului fiind legală și, obligarea acestuia la plata despăgubirilor materiale și morale către partea vătămată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că chiar dacă inculpatul avut o poziție de nerecunoaștere a faptei, probatoriul administrat conturează vinovăția acestuia, constând în aceea că la data de 31.01.2008, prin violență, a smuls genata părții vătămate, leziunile cauzate acesteia necesitând 7-9 zile de îngrijiri medicale. Față de natura faptei, de modalitatea de săvârșire a acesteia și de persoana inculpatului, care are antecedente penale, pedeapsa aplicată este corect individualizată, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, nu el este cel care a comis fapta de tâlhărie și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1953/17 iunie 2008, Judecătoria Iașia condamnat pe inculpatul, poreclit "", fiul lui și, născut la 06.04.1985 în I, CNP--, domiciliat în sat și comuna,.45A,.T1,. 2,.7, arestat în cauză-aflat în prezent în Penitenciarul Iași, cu antecedente penale la o pedeapsă de 5 (cinci) ani 6 ( șase ) luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b și c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art.61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de 363 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.1122/07.03.2006 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.451/ 07.06.2006 a Tribunalului Iași, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa mai grea, sporită cu 6 luni.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul 6 ( șase ) ani închisoare.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală s-au menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, s-au scăzut din pedeapsă aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 01.02.2008 la zi.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998, 999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma de 200 lei daune materiale și suma de 1.000 lei daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții civile ale părții civile.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. " I suma de 228,94 lei reprezentând costul asistenței medicale acordate părții vătămate.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1182/P/2008 din 18.02.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașia fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie", prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a din Codul penal.
Din probele administrate în cauză, prima instanță reținut că în ziua de 31.01.2008, in jurul 18,30, partea vătămată se deplasa spre domiciliul său din municipiul I, B-dul. - - nr. 16, venind dinspre Complexul Comercial " ". La momentul in care acesta se afla pe strada -, inculpatul, care se deplasa in zona respectivă, observând ca partea vătămată avea o geantă aninată de umăr - a luat decizia de a-i sustrage bunuri. În acest scop - la momentul în care inculpatul a ajuns lângă partea vătămată, a încercat să smulgă geanta femeii de pe umăr, dar a eșuat, întrucât victima a opus rezistență, astfel, inculpatul a lovit partea vătămată cu putere in zona feței și a împins-o la sol, deposedându-o de geanta si sacoșa pe care aceasta le avea asupra sa. Inculpatul a lovit din nou partea vătămată care se afla căzută pe trotuar cu piciorul în zona fetei, pentru aoî mpiedica sa mai apeleze la ajutorul public sau să opună rezistență, după care a părăsit locul in fugă având asupra sa bunurile sustrase.
Din geanta părții vătămate, inculpatul și-a însușit suma de 160 RON, un telefon mobil marca Nokia cu carcasa de culoare gri si un calculator de mână, restul bunurilor, abandonându-le în imediata apropiere a locului faptei ( strada - din municipiul I).
O parte din bunurile abandonate de inculpat ( geanta din culoare neagra din piele sintetică, două barete rupte - provenind de la geantă, buletin de identitate pe numele, portofel, o sticlă din plastic cu soluție de curățat ) au fost identificate de organele de poliție și restituite părții vătămate.
Certificatul medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală I - relevă ca agresiunile fizice suferite de partea vătămată i-au provocat acesteia echimoze, hemoragie subconjuctivala, plaga contuză, leziunile corporale necesitând 7-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prima instanță a reținut situația de fapt mai sus-descrisă prin coroborarea probatoriului administrat în cauză, respectiv:
Martorii si care au declarat in cursul urmăririi penale că inculpatul i-a vizitat la locuința acestora in seara de 31.01.2008 in jurul orelor 20,30, aducând băuturi alcoolice pe care le-a consumat împreună cu aceștia; ambii martorii au observat că inculpatul avea asupra sa un telefon marca Nokia model 3310 cu carcasa de culoare gri, telefon pe care inculpatul i l-a dat martorului, cei doi convenind să facă un schimb de telefoane, inculpatul urmând a primi un telefon marca, dând la schimb telefonul Nokia 3310 pe care il avea asupra sa (telefonul fiind cel găsit in geanta sustrasă părții vătămate - cu privire la proveniența căruia inculpatul nu a încunoștințat martorii). Martorul - de bună credință - a predat organelor de poliție telefonul primit de la inculpat ( cu privire la care nu cunoștea proveniența ilegală) la data de 01.02.2008 - organele de poliție au restituit părții vătămate telefonul marca Nokia 3310 de culoare gri - bun care se afla în geanta de care aceasta a fost deposedată de inculpat prin violență la 31.01.2008. În declarația dată în fața instanței la 29.04.2008, martorul a relatat aceleași aspecte referitoare la prezența inculpatului la domiciliul său în seara de 31.01.2008. După trecerea a aproximativ trei luni de la data comiterii infracțiunii, martorul a arătat ca inculpatul a venit la domiciliul său la o oră pe care nu o poate indica, dar in intervalul 18-20, apropiat de ora indicată în cursul urmăririi penale. Martorul a precizat că inculpatul a fost văzut la domiciliul său de martorii si. Îl cunoaște pe martorul cu care a vorbit si care i-a povestit că s-a întâlnit cu inculpatul în ziua următoare celei in care inculpatul a fost la el ( 31.01.2008). Nu a discutat cu despre declarațiile date de acesta la poliție. Nu sunt adevărate susținerile inculpatului că ar fi în dușmănie iar concubina lui nu este mama copilului inculpatului. De precizat că martorul, la începutul declarației sale, a arătat că îl cunoaște pe inculpat de aproximativ șase-șapte ani și consideră că are o relație foarte apropiată de prietenie, neavând niciodată vreun conflict.
Prezenta inculpatului la domiciliul martorului este confirmată de martorii si, care in acea perioadă locuiau în același imobil, martori, care in declarațiile date în cursul urmăririi penale, au arătat că, în jurul orelor 0,30, când au revenit la imobil l-au văzut pe inculpat și martorul menționat, consumând băuturi alcoolice la poartă și chiar le-au cerut să nu mai facă aceasta pentru a nu le crea probleme. Ambii martori au cunoștință despre telefonul mobil găsit la despre care acesta a declarat că îl are de la inculpat.
Aceste declarații ale tuturor martorilor menționați sunt concordante cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, atât în fața lucrătorilor de poliție și a procurorului, cât și în fața instanței, cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă. Este de asemenea de remarcat faptul că inculpatul, în cursul urmăririi penale, a participat la o conducere in teren, relatând în prezența martorilor asistenți si, cum a săvârșit fapta, prilej cu care s-au efectuat fotografii judiciare.
În cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, fără a justifica în mod credibil motivul schimbării declarațiilor sale, inculpatul a arătat că nu mai recunoaște săvârșirea faptei si nu-și mai menține declarațiile.
Prima instanță a reținut că susținerile inculpatului nu se coroborează însă cu probele administrate in cauză, nici unul dintre martorii audiați neconfirmând aceste relatări. Inculpatul a încercat să își creeze o apărare căutând să înlăture declarațiile martorului referitoare la prezența sa la domiciliul acestuia și la aflarea telefonului mobil al părții vătămate în posesia acestui martori, prin invocarea unei stări de dușmănie si prin faptul că actuala concubină a martorului ar fi mama copilului său. Aceste aspecte, a reținut prima instanță, nu sunt însă probate, pe de o parte martorul relatând existența unor relații apropiate, de prietenie între el și inculpat, iar, pe de altă parte, martorii, si relatând prezența inculpatului in imobilul in care locuiau la ora la care inculpatul a arătat că ar fi plecat spre.
De asemenea, referitor la declarațiile olografe si la cele date de inculpat in cursul urmăririi penale, inclusiv in fața judecătorului, cu prilejul soluționării propunerii arestării preventive, prima instanță apreciat ca fiind neconforme cu realitatea susținerile potrivit cărora ar fi scris ceea ce i s-ar fi dictat și că ar fi declarat că nu recunoaște fapta, însă în declarații s-ar fi consemnat contrariul, datorită faptului că inculpatul a prezentat amănunțit cele întâmplate, cu amănunte ce nu puteau fi cunoscute decât de autorul faptei, respectiv bunurile aflate in geanta părții vătămate, locul unde aceasta a fost lovită).
Inculpatul a încercat să își justifice declarațiile inițiale prin aceea că ar fi fost in eroare cu privire la faptele la care era întrebat întrucât în perioada de la liberarea condiționată ar fi săvârșit asupra unor persoane vătămate, diferite fapte de furt cu violență.
Prima instanță a apreciat că aceste susțineri sunt neconforme cu realitatea si făcute cu dorința creării unei apărări însă, raportat la antecedentele penale ale inculpatului, care a mai trecut atât prin rigoarea unui proces penal cât și prin mediul penitenciar,s-a apreciat că acesta nu ar fi avut reprezentarea consecințelor declarațiilor sale, sub aspectul sancțiunilor penale la care se putea expune.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a avut in vedere declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale și nu cele din fața instanței, declarațiile inițiale coroborându-se atât cu declarațiile martorilor menționați cât și cu cele ale părții vătămate, care a arătat că a observat venind din fața sa o persoană de sex masculin care, ajungând in dreptul său, a lovit-o în ochiul stâng și i-a luat geanta. În cursul urmăririi penale partea vătămată a arătat că ar putea recunoaște persoana care a lovit-o, pentru ca în fața instanței să nuanțeze aceste susțineri, relatând că nu a văzut fața persoanei care a agresat- Este însă de precizat faptul că partea vătămată a remarcat, potrivit propriilor declarații, că din fața sa s-a apropiat o persoană de sex masculin si imediat după ce aceasta a trecut de ea a fost agresată și deposedată de geantă, ceea ce duce la concluzia logică a săvârșirii faptei de către persoana aflată în imediata sa apropiere. Chiar dacă partea vătămată nu a văzut fața celui care agresat-o ( existând si posibilitatea ca, dată fiind ora, anotimpul si mai ales intervalul de timp scurs între momentul declarației date in cursul urmăririi penale si acela al ascultării in instanță partea vătămată să nu mai rețină în amănunt cele întâmplate ) aceasta a remarcat statura si constituția persoanei care a trecut pe lângă ea si a agresat-o, precizând că din acest punct de vedere, inculpatul ar putea fi autorul tâlhăriei.
Prima instanță a apreciat că vinovăția inculpatului rezultă fără dubiu din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și declarațiile martorilor anterior expuse și procesul-verbal de cercetare la fața locului faptei, procesul-verbal de reconstituire și planșa foto întocmită cu ale prilej.
Instanța de fond a apreciat că, în drept,fapta inculpatului care, în ziua de 31.01.2008, in jurul orelo18,30, pe timpul nopții, într-un loc public din municipiul I, prin întrebuințarea de acte de violență fizică (constând in lovituri aplicate cu pumnii si picioarele in zona feței ce au provocat părții vătămate leziuni corporale care au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) - a deposedat partea vătămată de bunurile materiale aflate asupra acesteia ( o geantă conținând suma de 160 lei, un telefon mobil, un calculator de buzunar) - prejudiciul material fiind recuperat parțial in natura, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii consumate de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului, prima instanță a reținut că acesta a comis infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză, în condițiile recidivei postcondamnatorii, prevăzute de dispozițiile art.37 lit. a Cod penal, deoarece, la data de 15.01.2008 inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.1122/07.03.2006 a Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr.451/07.06.2006 a Tribunalului Iași,cu un rest rămas neexecutat de 363 de zile, infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză fiind comisă mai înainte ca pedeapsa anterioară să fie considerată executată.
Prima instanță, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită,gradul de pericol social al faptei rezultând din modul și modalitatea de săvârșire -noaptea, într-un loc public, asupra unei părți vătămate care, datorită faptului că este femeie, ar fi fost mai puțin probabil să reacționeze, urmările produse, constând în deposedarea, prin violență, a părții vătămate de bunuri, persoana inculpatului, care dovedește perseverență în comportamentul infracțional, aspect ce rezultă cu suficiență din fișa sa de cazier judiciar, a înțeles să ignore faptul că a beneficiat de clemența legii prin punerea sa în libertate, din pedeapsa anterior aplicată, mai înainte de executarea ei în întregim, faptul că nu are alt mijloc de a-și asigura existența, neavând nici un loc de muncă, fiind fără nici o ocupație, atitudinea oscilantă a acestuia în cursul procesului penal, a aplicat acestuia o pedeapsă ce a fost stabilită peste minimul prevăzut de lege, la dozarea ei avându-se în vedere scopului pedepsei, astfel cum este el stabilit de art. 52 Cod penal.
Inculpatul, fiind liberat condiționat la data de 15.01.2008 din executarea pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.1122/07.03.2006 a Judecătoriei Iași, cu un rest rămas neexecutat de 363 de zile, în condițiile art. 61 Cod penal, apreciind că infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză este periculoasă, atât prin aceea că fapta de tâlhărie prezintă o gravitate deosebită, prin specificul unei atare fapte, raportat și la împrejurările în care a fost comisă, respectiv intr-un loc public si pe timp de noapte, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, prima instanță a dispune revocarea liberării condiționate privind restul rămas neexecutat din pedeapsa menționată, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul având de executat pedeapsa mai grea, sporită cu 6 luni, justificat de gravitatea faptelor inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia.
Instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal, apreciind că pedeapsa principală aplicată inculpatului prin prezenta sentința, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege si de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice si dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritarii de stat întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morală ireproșabilă. Această soluție este justificată si de perseverență infracțională de care a dat dovadă inculpatul.
În baza art. 350 Cod procedură penală prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului și, în baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 01.02.2008 la zi.
Astfel, instanța a arătat că pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, potrivit art. 998-999 din Codul civil, este necesară întrunirea a patru condiții: existența unei fapte ilicite, existența vinovăției, dovedirea prejudiciului, care trebuie să fie actual, cert și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul suferit de partea civilă.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 lei daune morale, datorită leziunilor produse si semnelor ce i-au rămas pe față, cu suma de 1500 lei daune materiale, constând in suma pe care ar fi obținut-o din comercializarea bunurilor la taraba pe care o deține și suma de 200 lei pe care o avea în portofel.
În dovedirea laturii civile a cauzei partea civilă a solicitat ascultarea martorei si a depus la dosar un înscris emis de administratorului AF, din care rezultă că partea vătămată, asociată la această asociație familială a avut in luna ianuarie venituri de 2000 lei.
Martora a arătat că este vecina părții vătămate. Aceasta a declarat următoarele: "știu ca partea vătămată a fost agresata de o persoana, după care a stat internata in spital din câte îmi amintesc 2 zile, iar ulterior la domiciliu am ajutat-o in sensul ca i-am mai dus câte ceva de mâncare si am scos la plimbare cățelul, partea vătămată are o toneta in zona si știu ca nu a mai mers la acea toneta timp de aprox o luna. Partea vătămată prezenta leziuni in zona fetei, in partea dreapta, avea vânătaie in aceiași parte si de asemeni mi-a spus ca o doare spatele a fost trântita la pământ. ca partea vătămată are o pensie nu știu cit câștiga pe luna din vânzările de la acea toneta. Din câte cunosc partea vătămată si-a mai cumpărat calmante, nu a mai fost internata in spital, nu a mai fost la control. Nu cunosc sumele de bani cheltuite de partea vătămată pentru refacerea sănătății. Consider ca după agresiune partea vătămată s-a schimbat. a slăbit, ii era frica sa mai meargă la toneta. Când a reînceput sa meargă la toneta am însoțita timp de câteva zile. Pentru ajutorul pe care l-am dat părții vătămate aceasta nu mi-a plătit vreo suma de bani."
Având în vedere aceste probe, prima instanță apreciat că pretențiile părții civile sunt întemeiate în parte, sub aspectul sumei aflate in geanta părții civile, respective suma de 200 lei și a daunelor morale pe care instanța le apreciază la 1000 lei.
Astfel, instanța reținut că leziunile fizice suferite, constând în echimoze, hemoragie subconjunctivală, plagă contuză, care, după cum rezultă din planșa fotografică aflată în dosarul de urmăriri penală, au avut consecințe asupra aspectului fizic al acesteia, au produs inevitabil și un prejudiciu moral, afectând negativ participarea părții civile la viața de familie, socială și profesională. Totodată, consecințele accidentului sunt resimțite de partea civilă și după trecerea unei lungi perioade de timp de la acest moment, după cum rezultă din declarația martorei.
În ceea ce privește pretențiile părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " din I acesta s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 228,94 lei, reprezentând costuri ale asistenței medicale a părții vătămate.
Astfel, potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată prin OUG nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru abrogarea unor dispoziții din alte acte normative în domeniul sanitar, "persoanele care prin faptelor lor aduc sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată", iar "sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale".
Prima instanță, față de aceste precizări, a apreciat ca întemeiată cererea de acordare de despăgubiri civile formulată de parte civile menționată, potrivit art. 313 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 95/2006, acesta putând să exercite acțiunea civilă pentru acoperirea acestui prejudiciu material.
Totodată, instanța observat că, în temeiul art. 998-999 din Codul civil, cel vinovat de producerea unei pagube este ținut să o repare în totalitate. Astfel, cheltuielile efectuate de către părțile civile cu îngrijirile medicale acordate victimei reprezintă o consecință a faptei inculpatului, incluzându-se în prejudiciul cauzat prin infracțiune. Pentru aceste considerente, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului promovat, a criticat hotărârea primei instanțe, pe motiv că pedeapsa aplicată este prea mare. Totodată, inculpatul a susținut că nu este autorul faptei pentru care a fost condamnat, solicitând reaudierea părții vătămate și audierea martorilor și .
Văzând solicitările inculpatului referitoare la readministrarea probatoriului administrat în primă instanță, Tribunalul a apreciat că nu se impune reaudierea părții vătămate, dată fiind împrejurarea că din declarațiile date de acesta în primă instanță, rezultă că nu l-a identificat pe agresor, iar în ce privește administrarea probei cu martorii și, Tribunalul a reținut că martorul a fost audiat de prima instanță; în ce-l privește pe martorul, prima instanță a dat dovadă de rol activ procedând la citarea acestuia la ultimul domiciliu cunoscut cu mandat de aducere, din relațiile obținute de lucrătorul de poliție rezultând că martorul nu a mai fost văzut la adresa de domiciliu de aproximativ 10 luni, mutându-se în localitate necunoscută, situație în care a constatat imposibilitatea audierii martorului.
Inculpatul nu a motivat solicitarea de readministrare a probatoriului, susținând doar că partea vătămată a fost influențată la darea declarației, împrejurare care nu rezultă însă din examinarea declarației date de acesta în primă instanță și a condițiilor în care s-a procedat la audierea sa.
De altfel, Tribunalul a constatat că aceleași apărări au fost făcute de inculpat și în fața primei instanțe, fiind înlăturate motivat de aceasta.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul de față este nefondat și l-a respins ca atare pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, precum și a apărărilor formulate de acesta, care au fost înlăturate motivat. De asemenea a fost descrisă fapta reținută în sarcina inculpatului, cu indicarea datei la care a fost săvârșită și a locului comiterii ei și ia modalității de săvârșire.
Prin urmare, s-a constatat că au fost respectate exigențele art. 356 lit. b, c Cod procedură penală.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului în ce privește fapta dedusă judecății. Astfel, în mod corect s-a reținut că inculpatul este autorul faptei de tâlhărie săvârșită asupra părții vătămate.
Apărarea inculpatului cum că partea vătămată în declarația sa a făcut vorbire de 2 persoane cu care s-a întâlnit în acele împrejurări ( un alt și inculpatul) și că astfel este posibil ca partea vătămată să fi fost agresată de cealaltă persoană, nu poate fi primită având în vedere că din declarația părții vătămate, rezultă fără echivoc că în timp ce se deplasa pe strada din zona pe lângă ea a trecut un mai în vârstă și la câteva minute, unul mai tânăr. Imediat ce tânărul a depășit-o a simțit că cineva trage de geanta sa, moment în care a început să țipe, iar acel cineva a început s-o lovească. Este deci evident că sunt 2 momente diferite și că depășirea sa de ul în vârstă a avut loc câteva minute mai înainte, agresiunea fiind legată de momentul când pe lângă ea a trecut tânărul. Partea vătămată a precizat în fața instanței că nu a văzut fața persoanei care a atacat-o, însă a putut să-și dea seama că era o persoană slăbuță, de o înălțime aproximativ egală cu a sa.
Mai mult, partea vătămată a indicat în sala de ședință că inculpatul prezent are aceleași caracteristici de statură cu ale celei de a doua persoană care a depășit-o și aceeași constituție.
De asemenea, martorii și au precizat fără echivoc că inculpatul a fost la domiciliul lor, în seara în care a fost comisă fapta, aducând mai multe produse alimentare și alcoolice și având asupra sa un telefon Nokia model 3310 cu carcasa de culoare gri, pe care inculpatul l-a dat martorului în schimbul unui telefon. Prezența inculpatului la domiciliul martorului a fost confirmată și de martorii și, astfel încât apărările inculpatului nu se justifică.
Împrejurarea că inculpatul purta părul mai la data săvârșirii faptei nu prezintă relevanță atâta timp cât partea vătămată nu l-a identificat, descriind doar semnalmentele agresorului referitoare la statură și constituție.
De altfel, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale, conducând organele de poliție la locul săvârșirii faptei, unde s-a procedat la reconstituirea acesteia.
În mod corect s-a reținut deci, de către prima instanță, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1, alin 2 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, încadrarea juridică fiind cea corectă.
Prin urmare motivele de apel ce vizau nevinovăția inculpatului sunt nefondate.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social al faptei, modalitatea de comitere a acesteia, agresivitatea inculpatului, poziția sa procesuală oscilantă dar și persoana inculpatului care a mai fost condamnat pentru săvârșirea de fapte penale.
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat, prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe care a dozat-o corespunzător, orientată spre limita minimă prevăzută de lege și care nu se impune a fi redusă, mai ales că acest cuantum al pedepsei a fost format prin adăugarea unui spor ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate pentru un rest de pedeapsă de aproape 1 an.
Prin urmare, criticile apelantului privitoare la cuantumul pedepsei principale aplicate sunt nefondate. Circumstanțele personale invocate de apelant au fost avute în vedere de prima instanță. Tocmai în considerarea acestora, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege.
Față de toate cele de mai sus arătate, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1953/17.06.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr-, sentință care a fost menținută.
Constatând că temeiurile care au stat la baza luării și ulterior a menținerii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat, tribunalul în baza art. 350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal, a dedus și durata arestării preventive de după pronunțarea sentinței penale de către prima instanță, până la zi.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpatul -, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul susținut că nu este el autorul faptei pentru a cărei săvârșire a fost trimis în judecată. A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, casarea hotărârilor pronunțate și darea unei soluții legale.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.
Așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în fața cercetării judecătorești, în seara zilei de 31 ianuarie 2008, în jurul orelor 18,30 - 19,00 în timp ce partea vătămată, în vârstă de 56 ani, se deplasa pe strada -, circulând pe jos dinspre Complexul comercial " ", spre B-dul. -, nr. 16, s-a întâlnit cu inculpatul, care circula din sens opus.
Când a trecut pe lângă partea vătămată, inculpatul a încercat să-i smulgă poșeta din mână, profitând de întuneric și de lipsa altor trecători.
Întrucât partea vătămată a ținut strâns poșeta, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței și a împins-o pe sol, deposedând- atât de geantă, cât și de sacoșa pe care o avea în mână.
În timp ce partea vătămată se afla căzută pe trotuar, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în zona feței, întrucât aceasta striga după ajutor și încerca să opună rezistență la deposedare.
Din poșeta părții vătămate, inculpatul și-a însușit suma de 160 lei, un telefon mobil Nokia cu carcasă de culoare gri și un calculator de mână. Telefonul Nokia model 3310 a fost dat de inculpat martorului -, în aceeași seară, în schimbul unul alt telefon, în prezența martorei -, fără a-i aduce la cunoștință proveniența.
În ziua de 1 februarie 2008 lucrătorii de poliție au ridicat telefonul părții vătămate de la martorul și l-au predat acesteia, recuperându-se în parte prejudiciul cauzat.
Atât martorul, cât și martora - au declarat că telefonul mobil marca Nokia model 3310 îl are de la inculpatul, care i l-a dat la schimb, primind unul marca - cu cameră foto.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei atât în declarația olografă, din data de 1 februarie 2008, cât și în cea dată în fața lucrătorului de poliție, fiind asistat de un apărător desemnat din oficiu.
Aceeași declarație de recunoaștere a faptei a făcut-o inculpatul la data de 2 februarie 2008, când a fost audiat de procuror, precum și în fața instanței de judecată, la data de 2 februarie 2008 cu prilejul judecării arestării preventive.
Față de această situație de fapt, revenirile ulterioare ale inculpatului, în sensul că nu ar fi el autorul faptei sunt nefondate și nesusținute probator.
Pedeapsa aplicată a fost corect individualizată fiind dozată ușor peste minimul special, avându-se în vedere modul de săvârșire faptei, natura relațiilor sociale lezate, urmarea produsă, precum și starea de recidivă în care se afla inculpatul așa încât Curtea constată că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respins, ca nefondat, recursul promovat de inculpatul.
În baza art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa ce urmează a executa inculpatul și arestarea preventivă cuprinsă între 30 septembrie 2008 - 18 2008.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 385 alin. 3 Cod procedură penală, constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 381 din 30.09.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 30.09.2008 la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
